Pe 26 iunie este marcată în România Ziua Drapelului Naţional, proclamată prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998. Drapelul naţional este unul din cele trei simboluri naţionale ale României, parte a identităţii naţionale, alături de Stema naţională şi Imnul naţional.

În îndelungata istorie a ţării, drapelul României nu a suferit transformări majore, cu excepţia proporţiilor şi poziţiilor culorilor.

Stema naţională actuală a României a fost realizată după Revoluţia din Decembrie 1989.

În anul 1834, tricolorul a fost adoptat întâi în Țara Românească, ca drapel de luptă, după ce domnitorul reformator Alexandru D. Ghica a supus aprobării sultanului Mahmud al II-lea modelul drapelelor și pavilioanelor navale de luptă. Potrivit Rador, steagul a fost adoptat de revoluţionarii de la 1848, apărând în aceeaşi perioadă şi în Moldova – la 27 martie 1848 la hotelul Petersburg din Iași, la Adunarea constituantă prezidată de Vasile Alecsandri -, în Ardeal, la Adunarea de la Blaj – 3/15 mai – 5/17 mai 1848 – și la Paris, unde a fost arborat pentru prima dată la la 26 aprilie 1848.

Apoi, Guvernul provizoriu al Ţării Româneşti stabilea, prin Decretul nr. 1 din 14/26 iunie 1848, că steagul naţional are trei culori – albastru, galben, roşu, iar pe flamuri este înscrisă deviza „Libertate, Dreptate, Frăţie”. Deşi la început poziţionarea culorilor era pe orizontală, cu albastrul în partea superioară, în scurt timp s-a trecut la dispunerea culorilor pe verticală, în forma cunoscută astăzi.

În anul 1861, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a decretat tricolorul ca drapel oficial al Principatelor Unite, afirmând: „Steagul este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinţii şi unde se vor naşte copiii voştri. Steagul este, încă, simbolul devotamentului, credinţei, ordinei şi al disciplinei ce reprezintă oastea”.

În anul 1867 era adoptat drapelul cu forma pe care o are şi astăzi, în timpul domniei lui Carol I.

În 9 ianuarie 1948, comuniştii au interzis însemnele regatului şi au aşezat pe steag noua stemă a republicii, cu elemente sovietice, fără nicio legătură cu tradiţia stemelor sau cu heraldica. În timpul Revoluției de la Timișoara, încă din 17 decembrie 1989, stema Republicii Socialiste România a fost îndepărtată de pe drapele prin decupare, gest simbolic privit ca rupere de regimul dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu.

La sfârşitul anului Revoluţiei, Decretul-Lege nr. 2 din 27 decembrie 1989, la articolul 1, între altele, prevedea faptul că „drapelul țării este tricolorul tradițional al României, având culorile așezate vertical, în următoarea ordine, pornind de la lance: albastru, galben, roșu.”

Drapelul României se arborează în mod permanent pe edificiile şi în sediile autorităţilor şi instituţiilor publice, la sediul partidelor politice, al sindicatelor, al instituţiilor de învăţământ şi cultură, la punctele pentru trecerea frontierei, precum şi la aeroporturile cu trafic internaţional şi ca pavilion pentru navele de orice fel şi alte ambarcaţiuni ce navighează sub pavilion românesc. Drapelul României se arborează temporar cu prilejul Zilei Naţionale a României şi al altor sărbători naţionale, cu ocazia festivităţilor şi ceremoniilor oficiale cu caracter local, naţional şi internaţional, cu prilejul vizitelor oficiale întreprinse în România de şefi de stat şi de guvern, sau de alte înalte personalităţi politice, sau în cazul unor ceremonii militare, competiţii sportive, ori în timpul campaniilor electorale. Drapelul României se arborează, de asemenea, la sediul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale statului român din străinătate.

Foto: Facebook

Am intrat în posesia acestei renumite reviste, editate de Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, tocmai în zi de Cap de Vară, când amuțește cântecul cucului, dar se deschid holde și ceruri – de Sânzîene. Așadar, o zi numai bună de lectură, împletind frumosul cu utilul, solarul cu hora paginilor și metaforicul cu realul (iată, deci, flori de sânzîene, zâne bune și revistă, ca o carte în dar, la o pură sărbătoare).

Conținuturi

Revista UZP, de vară a venit cu bucuria și învoiala sărbătorilor ancestrale (Sânziene și Sântetru-Sîmpetru, Sfântul Petru și Pavel), propunând, ca unic model, un spectru de subiecte, de o valoare și interes, de raft întâi și semnate de consacrate nume, din presa actuală.

Codul nostru deontologic are în centrul său respectul față de adevăr, față de corectitudinea informației, respectul față de contrarii. (Sorin Stanciu, Președinte al UZPR).

Spicuind din sumar de conținuturi și titluri, (Actualitate, Eveniment, Indicativ, Repere, Reflexii, Proiecții, Reverberații, Panorama, Valențe, Reportaj, Caleidoscop, Caricatură de presă ș.a) ne vom îngădui a face o pledoarie pentru o altfel de îmbietoare lectură. Asta în condițiile în care jurnalismul, calitățile unui slujbaș de presă, istoricul presei ori manipularea acesteia (versus AI) au devenit o Fata Morgana (actuală).

Doar timpul va arăta cum vor integra societățile inteligența artificială în lumea politică, așa cum au făcut-o în alte domenii unde până nu demult se credea că oamenii nu vor putea fi înlocuiți (Roxana Istudor, Filiala Sector 2 București).

Sunt, spre a fi citite, subiecte care promovează nume de reviste vechi (pentru timpuri noi), altele se referă la mersul istoriei (în context actual), sunt eseuri și penseuri, care plimbă ochi de lector chiar și înspre Gutenberg, în anul 625 existenței acestuia, în istoria tiparului.

Și dacă e descris Muzeul Gutenberg din Mainz (Mihai Sălcuțan) și dacă tot aparținem de revista Gutenberg de Arad, trebuie să consemnăm că trei nume care semnează în prezenta ediție UZP, Roxana Istudor, Laurențiu Szemkovics și Ion Dulugeac, membri marcanți ai UZPR, ne onorează cu absolute contribuții scrise și în revista arădeană (un modest lujer, de acum, al prețioasei reviste, de o academică ținută, ediția cu numărul 38).

Suntem tot în sfera jurnalistică arădeană și suntem deosebit de încântați a fi consemnat, în paginile 26-31, despre vizita istorică de la Arad a Delegației UZPR (în frunte cu domnul președinte Sorin Stanciu), alături de reprezentanți ai altor filiale din zona de vest și de a fi fost martorii unor fapte și întâmplări culturale deosebit de importante pentru Filiala noastră (pe care, nu contenim a le discuta cu merituosul președinte Vasile Filip sau a le promova în diferite sfere de activitate).

Contribuția noastră constă într-o amplă cronică a Zilelor Administrației Arădene, cu o Secțiune Specială de presă și maraton lansări de carte, la care se adaugă o impresionantă imagologie (semnată de Marius Simion și Octavian Mircea Boran).

Concluzii

La impecabila realizare de conținut și formă a revistei UZP (număr 38/2025) și-a adus contribuția un colectiv format din: redactor șef, Dan Constantin; redactor șef-adjunct, Roxana Istudor; concept grafic, Bogdan Cercel, Boukuria Info; senior editori: George Coandă, Marian Nencescu, Benone Neagoe, Valentin Uban; redactor Teodora Marin; fotoreporter Marius Simion.

Se cuvin, de asemenea, amintite conținuturile celor două coperte (Coperta I reflectă ilustrativ și impresiv aspecte de la Zilele Administrației Arădene, iar Coperta IV promovează producțiunile editoriale marca Editura UZP).

Fie-ne îngăduit a dedica aceste marginalii pe seama subiectelor care compun revista UZP ca pe un modest omagiu adus Zilei Ziaristului Român (28 iunie), în Anul Eminescu 175 (Mihai Eminescu conducând revista „Timpul” – 1877-1883).