Prin excelență, Sărbătoarea Sfintelor Paști reprezintă sacrificiul lui Dumnezeu pentru om și răscumpărarea păcatelor. Dimensiunea spirituală a acestei sărbători este dublată de cea culturală. Fiecare om trăiește diferit această experiență și o exprimă în acord cu viziunea sa, fie raportându-se la întâlnirea cu alteritatea dumnezeiască, fie la întâmpinarea celuilalt. Ambele coordonate presupun și o redescoperire a sinelui aflat în comuniune. Confluența dintre manifestarea pe verticală și pe orizontală a relațiilor individului cu divinitatea și cu semenii săi recreează însăși imaginea Crucii, simbolul jertfei mesianice.
Pe acest fond în orașul de pe Cerna – Hunedoara s-a desfășurat concursul de creație literară dedicat seniorilor și intitulat metaforic „Lumina Sfântă a Învierii” la care au participat reprezentanți ai CAR-urilor din județ, având sprijinul ziarului Accent Media (director Cornel Poenar) și Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (președinte Sorin Stanciu), inițiativa aparținând însă Asociației CARP „Speranța” Hunedoara (președinte Rotar Delian Dorel).
Iată și un comentariu, la lucrările trimise la concurs, realizat de prof. Napeu Delia (foto) – președintele juriului.
Învierea Mântuitorului înseamnă „piatra de temelie a credinței noastre în existența vieții veșnice” pentru dl Șișu Nicolae. Atmosfera înmulțirii Luminii Sfinte în biserici de la un creștin la altul și luminarea chipurilor acestora semnifică puterea transfigurării lăuntrice a omului prin lumina lui Hristos, metamorfoză observabilă pe mâna celui iluminat, procesul iluminării fiind prezentat în dublu sens, din exterior spre interior și din interior spre exterior.
Lucrarea d-nei Muntean Aurelia cântărește primenirea laică, prin „marea curățenie a gospodăriilor”, prin tradiția vopsitului ouălor de Paști, cu cea spirituală, dobândită prin intermediul postului. Pregătirea culminează cu bucuria Învierii sărbătorite în cadrul bisericii.
O abordare mai personală a praznicului este cea a d-lui Gil Zăvoianu. Mântuitorul devine ghidul oricărui tânăr, dar mai ales sprijinul în orice situație dificilă, iar noaptea Sfintei Învieri o mângâiere.
Învierea Domnului, „sărbătoarea sărbătorilor”, reprezintă dovada de netăgăduit a nemuririi, după cum mărturisește dl profesor Mircea Bozdog. Credința în acest „patrimoniu sacru” asigură legătura cu strămoșii creștini și nădejdea reîntâlnirii celor dragi după marea trecere.
Printr-o abordare exegetică, dl Ilie Dumitru argumentează importanța integrării creștinilor în lumina dumnezeiască și a păstrării unei conduite posibile numai prin urmarea Mântuitorului, creștinii primind puterea de a deveni la rândul lor exemple în lume. Totodată, o radiografie a tradițiilor și obiceiurilor pascale evidențiază frumusețea de a împărtăși comunitar sărbătoarea Învierii.
Pentru d-na Angela Irina Ghintuială, dimensiunea miraculoasă a Învierii uimește prin materializarea luminii în biserica de la Ierusalim și răspândirea acesteia creștinilor de pretutindeni. Asemenea propagării luminii, bucuria praznicului poate fi resimțită „în oricare ceas al vieții noastre”.
Potrivit d-nei Munteanu Mirela, lumina se confundă axiologic cu binele. Creștinul dobândește lumina printr-o perioadă de asceză, benefică atât curățirii trupului, cât și sufletului. Acest drum al Crucii este parcurs cu mai multă ușurință prin nădejdea comuniunii cu Dumnezeul Iubire, Cel care s-a jertfit pentru întreaga lume.
D-na Mureșan Silvia pune în lumină transfigurarea morții prin Învierea Domnului Iisus Hristos. Perioada prealabilă acestei sărbători esențiale ar trebui marcată de lucrarea faptelor bune, aspect ancorat postului duhovnicesc. Mântuirea este posibilă prin iubire, iertare, milostenie și alte virtuți care ne apropie de modelul hristic.
În același duh, d-na Carmen Muntean amintește virtuțile dobândite sau revitalizate în urma postului de patruzeci de zile care preîntâmpină sărbătoarea Învierii. Astfel, pregătirea pentru Paști ține și de o igienă morală a creștinilor, devenind indispensabilă unei vieți trăite armonios.
D-na Florica Florescu sintetizează visul Maicii Domnului cu privire la patimile lui Hristos. Cu forța simplității parafrazează scena biblică a descoperirii mormântului gol și vestirea Dumnezeului Înviat din morți.
Într-o notă neomodernistă, vocea lirică a poemului „Înviere” de Nuță Crăciun aduce crucificarea hristică în viața de zi cu zi, a omului cu rănile și neputințele sale. Divinul se suprapune omenescului, aduce orânduială și pace sufletească celui care se roagă, abandonat mulțumitor „în voia lui Dumnezeu”. Prin acceptare, omul se unește cu Hristos.
În manifestarea lirică a d-nei Adămuț Elena Constanța, „Unicul Fiu Mântuitor” oferă exemplul sacrificiului suprem, inegalabil. Evocarea patimilor înfricoșătoare, necesare împlinirii răscumpărării umanității, culminează cu dragostea transgenerațională a creștinilor prin intermediul datinei.
Pentru instanța poetică a d-lui Vasile Drăgan, jertfa „Păstorului cel dulce”, revărsat în lumină asupra celor „mulți și oropsiți”, devine „un prilej de bucurie”. Recurența sacrului prin ritual eternizează prezentul, un „azi” al mântuirii universale, care arată generozitatea divină. În fața acestei risipe de iubire necondiționată, umanitatea răspunde cu recunoștința frumosului efemer, „cu brațul plin de flori”, dar care, la nivel simbolic, prin rugăciune, transcede lumescul.
Poemul „Lumina Sfântă a Învierii” de Gelu Dobrescu prezintă comuniunea creștinilor cu ocazia sărbătorilor pascale. Onorând chemarea providențială, lumea se împărtășește de lumina sacrală într-un botez al mântuirii.
O perspectivă etnografică poate fi observată în lucrarea d-nei Ileana Lucaci, „Sărbătoarea Sfintelor Paști în Ținutul Pădurenilor”. Postul Paștelui debutează, astfel, cu pomana lui Sân’ Toader, un ritual străvechi ce anunță viitoarele planuri matrimoniale din sat. În ziua de Paști, trasul clopotelor de către tinerii îmbrăcați în portul pădurenesc anunță un an bun, iar prezența fetelor în turnul bisericii favorizează coacerea cânepii în tradiția pădurenească. Ca la orice altă sărbătoare românească, masa este încărcată cu produsele tradiționale, „Pășcița” fiind nelipsită, așezată în centru asemenea unui axis mundi culinar. În jurul mesei, oamenii sărbătoresc bucuria Învierii.
Din punct de vedere teologic, după cum abordează dl Aida Marin subiectul, lumina harică depășește nivelul unui „simbol cultic” și anunță prezența vie a lui Dumnezeu în viața omului, revărsată prin bucurie și iubire. Lumina treimică semnifică rostul omenirii.
O legendă locală trimite la originea divină a bogățiilor ținuturilor hunedorene. Dl Alimpescu Gheorghe susține această abundență prin jertfa înaintașilor care au apărat credința creștină de-a lungul istoriei. Lumina Învierii este repetabilă în zona Hunedoarei și prin numeroasele figuri martirice care amintesc de sacrificiul lui Hristos.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Foto: Pixibay
UZPR CARAS SEVERIN 