Prezentare de cărți. Autorul Marian Apostol își prezintă ultimele apariții editoriale: „Îngerul din pufoaică“ (Editura „Detectiv Literar“ București, 2024) și „ElectroSclavie” (Editura „Hoffman“ Caracal, 2025).
13. März 2025, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Buchpräsentationen. Der Autor Marian Apostol stellt seine zuletzt erschienenen Bücher vor: „Îngerul din pufoaică“ (Verlag „Detectiv Literar“ Bukarest, 2024) und „ElectroSclavie” (Verlag „Hoffman“ Caracal, 2025).
12 martie 2025, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Dialoguri culturale. În calitate de oaspete al manifestării: autorul Zoltan Kovacs, fondatorul săptămânalului „Agenda”, împreună cu cea mai recentă apariție editorială a sa: „Comunismul și cioburile sale. 45 de ani, cu bune și rele în România”, Editura „Agenda“ Timișoara, 2024.
12. März 2025, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Im kulturellen Dialog: der Autor Zoltan Kovacs, Gründer der Temeswarer Publikation „Agenda” und seine neueste Buchveröffentlichung: „Comunismul și cioburile sale. 45 de ani, cu bune și rele în România”, erschienen im Verlag „Agenda“ Temeswar, 2024.
Anual, în perioada Postului Mare, credincioșii romano-catolici din Reșița organizează Devoțiunea „Calea Sfintei Cruci” până la Monumentul-Cruce de pe Dealul Crucii, o tradiție care datează încă din anul 1924. În anii deportării germanilor în fosta URSS, participau până la 200 de credincioși la această devoțiune.
Monumentul-Cruce, cunoscut și sub numele de Crucea lui Herglotz, a fost ridicat la 29 iunie 1874 de către muncitorii reșițeni în memoria evenimentelor și a victimelor din oraș din timpul Revoluției de la 1848 (Georg Herglotz fusese conducătorul „Bürgergarde”, garda civică a Reșiței, iar această cruce metalică a fost amplasată la inițiativa familiei sale în cel mai înalt punct al localității din acea perioadă). Pe locul în care se găsește acum crucea fusese instalat în 1848 un puternic tun fabricat la Reșița, care reușise mult timp să îi țină la distanță pe partizanii împăratului austriac. De altfel, prima cruce amplasată pe deal a fost turnată chiar din materialul acestui tun.
Monumentul-Cruce a fost restaurat în perioada 2000 – 2001, cu sprijinul comunității locale și la inițiativa unui grup format din mai multe asociații din țară și de peste hotare, partide politice, UCMR (prin ing. Iulian Georgevici) și Primăria Reșița, primar fiind în aceea perioadă ing. Mircea Ioan Popa. Inaugurarea festivă după restaurare s-a derulat în 28 iunie 2001, crucea fiind resfințită de reprezentanții bisericilor romano-catolice, ortodoxe române și evanghelice-luterane. Un alt moment legat de istoria recentă a Monumentului-Cruce s-a petrecut în data de 28 iunie 2014, când aici au avut loc manifestări spirituale și culturale dedicate împlinirii a 140 de ani de la ridicarea acestuia. Cinci ani mai târziu, la împlinirea a 145 de ani de la ridicarea lui, s-a organizat, în data de 27 iunie 2019, o manifestare complexă la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița, deoarece vremea nefavorabilă a împiedicat organizarea unui eveniment la Monumentul-Cruce. Trebuie de asemenea amintite evenimentele comemorative organizate de-a lungul anilor de Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, Filiala Caraș-Severin, la acest Monument, rememorându-se astfel evenimentele revoluționare din 1848, desfășurate la Reșița.
După o degradare a Monumentului-Cruce a devenit necesară o nouă restaurare. Primăria Municipiului Reșița, primarul Ioan Popa, cărora li s-au alăturat consilierul său cultural Dorinel Hotnogu și cadre tehnice din Primărie, au răspuns afirmativ, în 2021, solicitării de restaurare. Lucrarea a fost executată de SC Dirksen Special Beton SRL din Lugoj, proiectul lucrării de restaurare aparținând SC MZR Tecture SRL (arh. Ioana Mihăiescu și arh. Marius Mozoru). Finalizarea restaurării a avut loc în decembrie 2021, realizându-se totodată pentru prima oară în istorie și iluminatul Monumentului-Cruce. Resfințirea Monumentului a avut loc în data de 29 iunie 2022, prin reprezentanții bisericilor romano-catolice și ortodoxe române din municipiu.
Anul trecut, 2024, când Monumentul-Cruce sărbătorea 150 de ani de existență, trei au fost momentele care l-au pus din nou în prim-plan: la 27 iunie, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița s-a desfășurat o întâlnire cu istoria locală, cu istoria Monumentului-Cruce, invitați fiind arh. Ioana Mihăiescu & ing. Iulian Georgevici, pe simezele sălii fiind prezentată a expoziție documentară realizată de Erwin Josef Țigla, iar după două zile, chiar în data de 29 iunie, ziua de sărbătoare a Monumentului-Cruce, membri ai formației de dansuri populare germane „Enzian = Gențiana” din Reșița au mers în port popular german în pelerinaj la Monumentul-Cruce. În toamnă, în 13 septembrie 2024, pentru a marca spiritual împlinirea celor 150 de ani, la Monumentul-Cruce a fost organizată o devoțiune ecumenică în ajunul praznicului Înălțarea Sfintei Cruci, cu participarea a câte unui preot romano-catolic și ortodox.
Crucea lui Herglotz / Monumentul-Cruce de pe Dealul Crucii tronează asupra Reșiței Montane – cartierul Muncitoresc până spre centrul civic – de peste 150 de ani, iar de mai mult de trei ani și luminează peste noapte, emanând binecuvântare și speranță pentru toți locuitorii acestei urbe!
În prima duminică din Postul Mare din calendarul romano-catolicilor, în 9 martie, un grup de credincioși au organizat devoțiunea Căii Crucii până sus la Monumentul-Cruce. Aceste devoțiuni vor fi organizate în fiecare duminică din Postul Mare, începând cu ora 15.30, cu plecarea de la intrarea în cimitirul de la Universalul Vechi.
Anul acesta, Monumentul-Crucii de pe Dealul Crucii va împlini la sfârșitul lunii iunie 151 de ani, el tronând mai departe deasupra Reșiței Montane, aducând binecuvântare asupra urbei și locuitorilor ei.
Anunțăm apariția celui mai recent număr al revistei „Muzeul Presei Românești”, nr. 1 (17) / ianuarie-martie 2025, publicație online, editată sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
Articolul de fond este dedicat zilei iubirii la români, așa cum a fost ea oglindită în presa vremii. Mențiuni despre Dragobete apar în publicațiile românești încă din secolul al XIX-lea, confirmând cercetările etnografice asupra obiceiurilor populare. Printre primii care au scris despre această sărbătoare se numără folcloriști precum Simion Florea Marian și Tudor Pamfile. În presa vremii, ziarele și revistele culturale precum „Albina” sau „Convorbiri Literare” au menționat obiceiurile legate de Dragobete, acesta nefiind încă o sărbătoare generalizată la nivel național. Abia după 1990, în urma unei reevaluări a semnificațiilor și importanței păstrării tradițiilor populare, Dragobetele a fost redescoperit și reintrodus în atenția publicului, inclusiv în presă și în manifestările culturale.
În acest an, pe 15 ianuarie, s-au împlinit 175 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu, motiv pentru care, la inițiativa Academiei Române şi a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, anul 2025 a fost declarat „Anul Eminescu”. Prin urmare, numărul curent al publicației cuprinde o diversitate de subiecte avându-l pe Eminescu în prim plan, omagiindu-l astfel pe Luceafărul poeziei românești.
Vă invităm să lecturați acest număr, conținând materiale dedicate istoriei presei românești, culturii, educației și jurnalismului de atitudine, fără a ocoli evenimente expoziționale și apariții editoriale, etc.
Paginile revistei găzduiesc contribuții atât ale unor membri ai UZPR, dar și ale unor scriitori și jurnaliști din afara Uniunii.
Dintre colaboratorii acestui număr al revistei „Muzeul Presei Românești”, amintim pe: dr. Marian Nencescu, Laura Hant, Maria Stanciu, Dumitru-Tudor Tănăsescu, Geo Ciolcan, Laura Tătulescu, Eugenia Tofan, dr. Laurențiu-Ștefan Szemkovics, preot prof. dr. Theodor Damian, prof. univ. dr. Ioan N. Roșca, George Apostoiu, Mihai Gruber, Constantin Lupeanu, prof. dr. Nicolae Mareș, prof. univ. dr. Alexandru Oșca, Marilena Grigore, Dan Toma Dulciu, Corina Vlad Diaconescu, Ion Andreiță-pălmaș cu condeiul, prof. univ. dr. Nicolae Georgescu, Ionel Novac, Mihai Prepeliță, Tanța Tănăsescu.
Vă invităm la lectură, mulțumind cordial colaboratorilor pentru contribuțiile valoroase.
Revista poate fi citită online la următoarea adresă:
Ca urmare a hotărârii Consiliului Director și conform Statutului UZPR (art. 24)
C O N V O C
Adunarea Generală Ordinară anuală a UZPR, pentru data de 22 martie 2025, începând cu ora 8.00 și continuând în ziua de 23 martie 2025, până la ora 18.00.
Adunarea se va desfășura în sistem on-line, votarea realizându-se electronic.
Ordinea de zi va fi următoarea:
Aprobarea Raportului de activitate din anul 2024
Aprobarea Raportului de activitate al Comisiei de atestare profesională
Aprobarea Raportului Comisiei de cenzori a U.Z.P.R., pentru anul 2024
Materialele propuse dezbaterii și votului vor fi transmise on line, pe 17 martie 2025
În sprijinul realizării corespunzătoare a procesului de votare, la sediul central al U.Z.P.R. va fi un grup de asistență tehnică pentru cei care întâmpină dificultăți în folosirea calculatorului și care vor opta să se deplaseze în Bd. Magheru nr.28-30, et.1
Conform Statutului U.Z.P.R., vor vota electronic delegații desemnați de către filiale (conform normei statutare 1:20), membrii Consiliului Director, Comisiei de atestare profesională, Comisiei de cenzori, JODA.
… a fost genericul unei reușite activități educative desfășurată la Biblioteca din așezarea hunedoreană Teliucu Inferior, dedicată Zilei Femeii și menită onorării respectului și prețuirii mamelor și bunicilor.
Activitatea a fost organizată de Școala Gimnazială din localitate (director prof. Cîrstea Nicolae) în colaborare cu Asociația CARP „Speranța” Hunedoara, (președinte ec. Rotar Delian Dorel) având sprijinul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (președinte Sorin Stanciu) și ziarul „Accent Media” (director Cornel Poenar), coordonarea fiind semnată de învățătoarea Groza Cristina Maria.
Mamele și bunicile prezente au fost felicitate de către consilierul Gelu Borza, iar seniorul Ilie Dumitru a prezentat mesajul dedicat evenimentului de către Ionuț Crivăț, redactorul șef al revistei „Omenia”.
Ion D. Cucu, președintele filialei Caraș Severin a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România
Nu a lipsit mesajul primit din partea d-lui Ion Cucu, președintele Filialei Caraș-Severin, membru al Juriului de Onoare, Disciplină și Arbitraj al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, din care spicuim: „8 Martie – zi dăltuită în calendarul sufletului, gravată adânc în inima fiecăruia dintre noi…
8 Martie – zi închinată celei mai de preț icoane – FEMEIA; cea care perpetuu a fost și va fi FEMEIA MAMĂ, FEMEIA SOAȚĂ, FEMEIA FIICĂ, FEMEIA COLEGĂ…
8 Martie – zi în care facem un scurt popas pentru a aduce un omagiu celor care ne-au dat viață, celor care ne însoțesc pe cărările vremelniciei noastre treceri prin lume, ne dăruiesc fericirea și bucuria existenței… Recunosc suntem mult prea zgârciți!
Ar trebui să-i închinăm fiecare clipă, să-i sărutăm cu pioșenie lacrimile de fericire, lacrimile de durere, mâinile calde ocrotitoare, să-i sorbim cu nesaț cuvintele…
Pentru ce sunteți, pentru ce însemnați – mamă, soție, fiică, colegă – iubire veșnică, parfum de floare, cântec de privighetoare, muză și inspirație, te respect FEMEIE!
Îngenunchez și mă înclin în fața ta, icoană divină!
Sărut dreapta cu admirație și prețuire!”
Am consemnat și un montaj de poezii dedicate mamei realizat de elevii învățătoarei Groza Cristina Maria, cât și un moment muzical semnat de interpreta de muzică populară Carmen Muntean Bogdan și fiica acesteia, Antonia.
Copiii prezenți au oferit mamelor și bunicilor flori și mici cadouri.
Prin întreaga activitate, din care redăm câteva imagini foto, s-a concluzionat respectul copiilor pentru mamele și bunicile care oferă exemplu de iubire, răbdare și autentice lecții despre viață.
A fost un omagiu pentru femeia mamă și bunică cărora le trebuie urmată puterea de sacrificiu și hărnicie, sfaturile și răbdarea.
Toți cei prezenți, prin grija doamnei Pupeză Magheti Elena au primit dulciuri, cafea și diverse sucuri.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR
Este înscrisă la Accademia Tennis Plebiscito din Padova, iar rezultatele mereu în creștere, nu au întârziat să apară.
A câștigat numeroase concursuri de tenis la categoria sa de vârstă, 12 ani, secretul constând într-o pregătire asiduă, atât pe terenul de tenis cât și la sala de antrenamente. În ciuda vârstei fragede, Antonia demonstrează o maturitate și o perseverență rar întâlnite, remarcate în special de către cei care au primit-o în mijlocul lor, la Accademia din Padova. A ajuns în Italia cu părinții, după ce aceștia au decis că e cea mai bună cale de urmat pentru micuța campioană.
Mama, Mirela Bondoc, amintește de rezultatele obținute în ultima perioadă, ceea ce o face să fie extrem de mândră de fiica ei: „este clasată printre primele 10 jucătoare de tenis din Italia, la categoria ei de vârstă, fiind antrenată de Andrea Mantegazza. Deși are doar 12 ani și două luni, a intrat la o treaptă superioară, U14. Și de anul acesta, pe baza clasificărilor bune, neobișnuite la această vârstă, i s-a acordat dreptul de a juca și în serie C, pe echipe. Cam așa, ca la fotbal. Despre rezultatele de anul trecut, care a fost extrem de prolific, ar fi de menționat că a câștigat turneele U12, U14 Green Garden și Young Boys Panathon Tournament, apoi cel mai greu turneu, Tennis Trophy U12, desfășurat la Roma. A jucat cu cinci sportive valoroase și nu a pierdut niciun set.
De asemenea, a câștigat turneul U12,14 la Clubul Paladio-Vicenza. Apoi, sunt de evidențiat o seamă de alte prezențe: la turneul pe echipe Plebiscito, unde au fost echipe din întreaga Italie, Cupa Belardineli, Cupa Mario Moretti, numeroase participări la turneul de Tenis Open din Veneto, Turneul Master Final Kinder Trophy, Master Finale Next Gen-Torino și desigur, turneele de tenis din circuitul Europa U12, desfășurate în: Croația, Italia (Trieste), (Forli), Austria, Slovacia. Acestea sunt cele mai importante participări la turnee mari. Au mai fost și altele, dar nu atât de însemnate.”
La categoria reușite maxime, trebuie notată și prezența Antoniei Stephany Bondoc la turneul internațional de tenis masters organizat de „Rafa Nadal Tennis Academy” – Manacor, Insulele Baleare – Spania.
De fapt aceasta vine ca o recompensă pentru rezultatele foarte bune obținute și a însemnat o săptămână de pregătire la renumita Academie, o săptămână cadou, din partea Federației Italiene de Tenis, alături de copii-performeri din toată lumea.
Energie prin mișcare, educație prin sport
Părinții Antoniei au apreciat energia, valorificând dorința permanentă a fetiței pentru mișcare. „A început tenisul la patru ani și jumătate cu antrenoarea Petronela Borca, făcând în paralel și ski și tenis. Mai apoi l-am descoperit pe antrenorul David Radu, care ne-a atras cu metoda lui de a face să te simți ca o familie. Antonia a mers foarte bine, a crescut mult în valoare, și în vârstă, iar noi, ca foști sportivi, am apreciat potențialul ei și ne-am dorit mai mult, văzând că are înclinație și că poate să fie o bună sportivă.
Orice sport ar face. Atunci nu ne-am gândit că ar putea să obțină asemenea performanțe. Așa că, am mers mai departe, la antrenorul Bogdan Peia, fost sportiv reșițean cu performanțe notabile, stabilit la Timișoara. Mergeam de trei ori pe săptămână la Banu Sport, acolo unde antrenează. Ne-a fost foarte greu atunci, mai ales că Antonia începuse școala la Reșița, la secția germană a Liceului „Diaconovici-Tietz”. Chiar dacă în familie nu vorbim limba, am dorit să-i dăm ei această șansă. Ne-a fost tare greu, dar ne-am spus așa, că viața de sportiv cere sacrificii…”
Antonia Stephany Bondoc s-a născut sub zodia norocului!
Pentru că el, norocul, s-a ivit exact într-o vacanță de vară pe când se afla cu familia în Italia, la mare, pentru o cură de soare, apă, aer, numai bună de vindecat alergiile care i-au creat probleme de-a lungul anilor. „Auzisem noi că în stațiunea Sottomarina e un aer ozonat, special și ne-am dus acolo. Într-o bună zi, înainte să mergem la plajă, la ora 7 dimineața, Antonia se antrena pe teren alături de tatăl ei. Și a văzut-o un «talent scouter», un descoperitor de talente, Fabrizio Calderone. Surprins de felul în care se mișca pe teren, de tenacitatea de care dădea dovadă la ora aceea matinală, a invitat-o să susțină niște probe.”
Iar de aici, vă puteți imagina ce înseamnă deciziile favorabile luate de părinții care au decis să joace totul pe o carte, cotind puternic în viață, dându-i Antoniei șansa unei deveniri de campioană.
„Am luat o decizie imediată, am lăsat totul acasă și am plecat cu două genți pe umăr, gândind la binele Antoniei. Părea o nebunie, dar am făcut-o fără să ne sperie riscul. Aici, ea pare să fie un pic favorizată, pentru că nimeni, niciodată în istoria clubului, nu a avut asemenea rezultate la categoria ei de vârstă. Beneficiază de facilități deosebite pentru pregătire fizică, recuperare și relaxare. Antonia este mereu cu un chef fantastic de joc, e plină de energie. Cei de aici spun că încă nu au întâlnit așa ceva. Este extraordinară și muncește enorm.”
De mai bine de doi ani, familia Bondoc s-a stabilit la Padova, acolo unde talentata sportivă s-a integrat perfect la Accademia de Tennis Plebiscito. S-a integrat și la școală, chiar dacă la început nu cunoștea limba italiană. În două luni, a recuperat. Este elevă în clasa a VI-a și a ajuns la performanța de a fi a doua din clasă la învățătură. Mărturisește că disciplina favorită este matematica, pentru că „și în tenis e nevoie de matematică. Să gândești logic și mai ales să intuiești matematic ce urmează să se întâmple pe teren, ca să poți lua decizia bună.”
Cel mai exigent preparator fizic pe teren și cel mai bun prieten în afara lui-tatăl
„Personal trainer” calificat, Mirel Bondoc este preparatorul, omul din umbră, cel care a pus umărul la succesul campioanei. Foarte strict pe teren, în sala de sport, la antrenamente, știe că rezultatele meritorii se obțin cu foarte multă muncă. Pasionat de ceea ce face, își motivează fiica pas cu pas, așa cum la rându-i a învățat (mai demult) lecția performanței de la antrenorii săi de box.
„Noi am devenit o echipă și ne dedicăm 100%, Antoniei”, mărturisește Mirela Bondoc. „Eu mă ocup de partea de nutriție, suplimente, tot ce înseamnă alimentație personalizată și pe lângă asta, mă ocup cu organizarea participării la turnee, de contacte și tot ce ține de partea aceasta administrativă. Tenisul este un sport individual extrem de costisitor care implică foarte multe cheltuieli și de aceea vrem să găsim sponsori. Rămâne de văzut ce ne rezervă viitorul, oricum, rămânem uniți în jurul acestui ideal…”
E clar că doar munca în echipă poate face ca visul să funcționeze. Mult succes îi dorim Antoniei Bondoc, descoperită la Reșița și strălucitoare în tenisul italian!
10 martie 2025, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Contemporani cu personalitățile noastre: prof. univ. dr. Marcu Mihai Deleanu la 85 de ani!
Prezentare de carte: „Cealaltă singurătate a Inorogului. Eeseu asupra operei științifice a filologului Marcu Mihai Deleanu”, autor Ionel Bota (Oravița), apărută la Editura „TIM“ Reșița, 2025.
Zeitgenossen mit unseren Persönlichkeiten: Univ.-Prof. Dr. Marcu Mihail Deleanu zum 85. Geburtstag!
Buchpräsentation: „Cealaltă singurătate a Inorogului. Eeseu asupra operei științifice a filologului Marcu Mihai Deleanu” des Autors Ionel Bota (Orawitza), erschienen im Verlag „TIM“ Reschitza, 2025.
Aseară, 6 martie 2025, Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița a devenit neîncăpătoare! Mulțime de prieteni ai artistului fotograf Petre Dalea au fost prezenți la evenimentul prilejuit de expunerea celor 33 de lucrări ale acestuia, fotografii reprezentative pentru tema propusă – „F3 – Flori, Fluturi, Femei”.
Expoziția personală de fotografie semnată Petre Dalea a primit patronajul Asociației Artiștilor Fotografi din România și a fost organizată de Centrul Cultural German „Alexander Tietz” Reșița. De altfel, președintele Erwin Josef Țigla a gândit acest eveniment în contextul sărbătorii Zilei de 8 Martie, Ziua Femeii, continuând astfel seria expozițiilor dedicate mărțișorului, doamnelor și primăverii. În această serie au expus pictorițele membre ale Cercului Deutsche Kunst Reschitza (expoziție de grup), urmând expoziții personale: Ana Viorika Farkas, Livia Frunză, Tatiana Țibru și Flavia Beatrice Grădinaru. Iată, că între aceste talentate doamne care încântă privirea publicului cu artă plastică, Petre Dalea se încadrează perfect cu expresive lucrări de artă fotografică!
Despre lucrările expuse au vorbit cu mult suflet, dar și cu multă pricepere, dr. Ada D. Cruceanu Chiseliță și Flavian Savescu, președintele Asociației Foto Club Banatul Montan, iar despre artist au vorbit cu multă prietenie Gabriela Șerban și Nicolae Sârbu. Moderatorul evenimentului fiind însuși organizatorul principal, Erwin Josef Țigla, a avut un cuvânt de deschidere inspirat, introducând publicul prezent în arta fotografică de ieri și de azi, conturând un veritabil portret al fotografului Petre Dalea.
Prin frumusețea lucrărilor și prin atmosfera creată, evenimentul s-a împlinit într-o caldă sărbătoare cultural-artistică de care s-a bucurat o mulțime de oameni minunați!
Mulțumim, Petre Dalea! Mulțumim, Erwin Josef Țigla!
Și, pentru că artistul fotograf Petre Dalea este unul dintre prietenii Bocșei, l-am provocat la o discuție și iată ce a ieșit!
Povești în bibliotecă
Gabriela Șerban în dialog cu fotograful Petre Dalea
Pe Petre Dalea îl cunosc de multă vreme, face parte dintre acei oameni pe care îi cunoști parcă de când lumea, dintotdeauna, pentru că este un om bun, un caracter frumos și un prieten de nădejde.
Despre pasiunea lui Petre legată de fotografie, de asemenea, știu de multă vreme, deoarece, aproape la fiecare eveniment, Petre este fotograful care ne dăruiește cele mai reușite fotografii! Are un aparat bun, dar, mai ales, are „ochi” de artist, care surprinde imaginea în cel mai potrivit moment!
Întotdeauna mi-a fost drag Petre Dalea pentru bunul simț atât de rarisim astăzi, pentru discreția care-l caracterizează și pentru modestia de care sunt capabili doar oamenii aleși, oamenii extrem de valoroși!
Noi, în bibliotecă, spunem că „decât să-ți bagi nasul în treburile altora, mai bine bagă-ți nasul într-o carte”; Petre spune cam același lucru și, mai mult, chiar aplică: stă cu nasul în cărți, studiază arta fotografică, apoi realizează niște fotografii de excepție! Multe dintre ele sunt admise în concursuri naționale și internaționale, iar unele sunt premiate!
Pentru că Petre poate fi un model de perseverență și talent pentru noi toți, l-am invitat la o discuție pe care o vom relata în rândurile următoare!
G. Ș. Bun venit la „povești în bibliotecă”! Petre Dalea, te urmărim cu toții cu interes pe rețelele de socializare și observăm niște reușite extraordinare în domeniul artei fotografice! Carașul nostru se poate mândri cu realizările tale, fiindcă nu este la îndemâna oricui să-i fie aleasă, de exemplu, o fotografie, din sute de fotografii, pentru a participa la un concurs sau pentru a apărea într-un album! Dar, înainte de a ne povesti despre astfel de minunate întâmplări, vrem să te cunoaștem. Cine e Petre Dalea?
P. D.Sunt născut la 10 km de Reșița, adică “mis bănățan în țoalele mele”. Am urmat școlile și mi-am desfășurat activitatea profesională tot în Reșița. Acum sunt pensionar și pot să dedic mai mult timp fotografiei.
G. Ș. De când pasiunea pentru fotografie? Cum s-a născut această pasiune?
P. D.Am început să fotografiez de tânăr, dar relația mea cu fotografia a fost un fel de „dragoste cu năbădăi” pentru că am avut mai multe perioade de pauză. După etapa din copilărie (clasele VI – VII), când am fotografiat cu celebrele aparate rusești SMENA, a urmat o pauză până în ultimii doi ani de liceu când am început să fac pe fotograful colegilor în excursii.
În afară de 3-4 ore la Casa Pionierilor din Reșița, la cercul de fotografie (pe care l-am abandonat prea repede), nu am urmat alte școli sau cursuri în domeniul fotografiei. Am fost autodidact și am citit destul de mult despre fotografie, compoziție, lumină, coloristică și estetică a imaginii. Apoi a fost multă practică și multe încercări. După 1982 m-am aplecat mai mult spre fotografie, iar de prin 1984 am început să fac fotografie de eveniment, la început alb/negru, cu un aparat de fotografiat „Zenit E”, urmat la scurt timp de un „Zenit TTL” ceva mai performant. Apoi m-am dotat cu un „Practika MTL 5” și trei obiective (un 50 mm, un 24 plus un teleobiectiv de 200 mm) și am trecut la fotografia color. Mi-am făcut un mini laborator acasă, cu tancuri de developat, cu aparat de mărit „Krokus”, termometre, lumini de laborator, tăvi și tot ce mai presupunea această muncă.
După 1990 mi-am scos autorizație de fotograf și am făcut fotografie de eveniment încă un an. Aprilie 1990 mi-a adus și prima participare la o expoziție colectivă de fotografie. În ianuarie 1992 am vândut tot și am renunțat la fotografie pentru câțiva ani. Prin 2000 mi-am achiziționat un aparat digital „Sony” de 7 mp și am revenit la sentimente mai bune față de fotografie.
De prin 2009-2010 a început să mă intereseze fotografia de artă, așa că am reînceput să citesc despre estetica în fotografie, despre compoziție și am început să vizitez expozițiile de fotografie și de pictură.
O scurtă perioadă am făcut fotografii cu un „Canon 40D” împrumutat, iar apoi mi-am cumparat un „DSLR – Canon 60D”; acum am trecut pe un aparat de fotografiat de tip mirrorless – „Fuji XT4”. Majoritatea fotografiilor mele sunt făcute cu un obiectiv de kit, un 28-135 de la „Canon”, iar acum fotografiez tot cu un singur obiectiv, un „Fujinon” de 18-135. Niciodată nu am avut aparate foto super performante sau foarte scumpe, dar cu multă pasiune, muncă și pregătire au venit și rezultatele.
Că tot aminteai de concursuri, din anul 2013 am început să particip la diverse workshopuri susținute de diverși fotografi români, iar in 2014 am câștigat și primul premiu la un concurs de fotografie.
G. Ș. La ce fel de proiecte ai luat parte până acum?
P. D.Un proiect de suflet a fost și este Asociația “Foto Club BANATUL MONTAN” din Reșița. Din 2014 sunt membru fondator al acestei asociații, iar în 2015 am fost acceptat și în AAFR (Asociația Artiștilor Fotografi din România).
G. Ș. Cum vin proiectele la tine? Cum le găsești?
P. D.Proiectele nu vin singure și nici nu le găsesc întâmplător. Proiectele mele fotografice le gândesc și încerc să le planific cât mai riguros. Spre exemplu, am de gând să fac cândva, în viitor, o expoziție cu cât mai multe cascade din zona Banatului Montan. Pentru a duce la bun sfârșit acest proiect, încerc să fotografiez cât mai multe cascade, în diverse anotimpuri ceea ce nu este nici simplu și nici ușor.
G. Ș. Care dintre proiecte ți-a adus cea mai mare mulțumire? Ai un rezultat special de care ești foarte mândru?
P. D.Sunt foarte mândru de toate rezultatele, premiile și distincțiile pe care le-am obținut în domeniul fotografic.
Pentru rezultatele obținute la concursurile și Saloanele Naționale și Internaționale de Artă Fotografică în anul 2017 am primt distincția cu titlul de Art. AAFR (Artist al Asociației Artiștilor Fotografi din România), iar în 2021 am primit distincția EAAFR (Excelență AAFR). Anul 2024 a venit cu o altă bucurie pentru că am fost acceptat ca membru FIAP și am primit distincția AFIAP – Artist al Federației Internaționale de Artă Fotografică.
O altă surpriză recentă este titlul de Ambasador IAAP în România (Asociația Internațională a Fotografilor de Artă) și onorant a fost argumentul prezentat: „Cu mare onoare vă urăm bun venit în calitate de Ambasador oficial al asociației noastre. Reprezentarea dumneavoastră va spori, fără îndoială, comunitatea noastră și va consolida și mai mult legăturile care leagă membrii noștri. Suntem încrezători că entuziasmul, creativitatea și pasiunea dumneavoastră pentru fotografie vor contribui în mare măsură la creșterea și succesul Asociației Internaționale a Fotografilor de Artă.”
Din 2014 până acum am avut 8 expoziții personale și am participat la: 43 expoziții colective în țară: Reșița (18), Oțelu Roșu, Craiova (3), Brașov (2), Oradea (4), Carei, București (2), Râmnicu Vâlcea, Cluj-Napoca, Vulcan, Salina Ocnele Mari (4), Casa cu Lei – Bistrița, Salina Slănic Prahova, Târgu-Mures și Sighetul Marmației; 20 expoziții colective internaționale: Viena (Austria), Belgrad (Serbia), Barcelona (Spania), Atena (Grecia), Milano (Italia), Amsterdam (Olanda), Berlin (Germania), Veneția (Italia), Sofia (Bulgaria), Ljubljana (Slovenia), Melbourne (Australia), Budapesta 2019 (Ungaria), Tel-Aviv (Israel), Los Angeles (S.U.A.), Budapesta-2020, Hanoi (Vietnam), Monreal (Canada), Johannesburg (South Africa), Manila (Philipines) și Bardejov (Slovacia).
G. Ș. Extraordinar! Și fac această afirmație cu o admirație binemeritată! Nu ca să te măgulesc, de altfel, nici nu ai nevoie de „lingușeli”, rezultatele sunt grăitoare și au la bază multă muncă și multă pasiune. Ce-ți place să fotografiezi?
P. D.Particip la multe evenimente culturale sau sportive unde fac un fel de fotografie documentară, de tip fotoreportaj, dar cel mai mult îmi place să fotografiez natura, peisajele, și să surprind chipurile oamenilor în mediul lor natural. De fiecare dată când mă aplec să fac un cadru cu o floare sau un fluture (fotografii banale pentru unii), consider că am făcut o reverență în fața naturii pentru a-i mulțumi pentru toate frumusețile pe care cu generozitate ni le oferă.
G. Ș. Ești modest, ceea ce știam deja, dar observ că ești și deosebit de sensibil. De altfel, fotografiile tale transmit această sensibilitate, delicatețe, chiar duioșie! Ai un mentor? Ai un model? Un fotograf preferat?
P. D.Pentru că am fost un autodidact, nu am avut niciodată un mentor sau un model. Vizionez zilnic multe fotografii și am mai mulți fotografi pe care îi admir, dar nu aș putea să spun că unul e mai preferat decât altul.
G. Ș. Poate ai o fotografie preferată?
P. D.Nu cred că pot să aleg o fotografie preferată, pentru că fiecare fotografie are povestea ei, unele îmi trezesc amintiri, altele îmi aduc recunoașteri și premii la concursurile și Saloanele Naționale sau Internaționale la care particip.
G. Ș. Umbli cu aparatul/camera de fotografiat cu tine în permanență? Adică, „vânezi” imagini?
P. D.Nu umblu în permanență cu aparatul de fotografiat la gât, pentru că fotografia de stradă nu este unul din genurile fotografice care să mă pasioneze.
G. Ș. Lucrezi imaginile înainte de a le expune? (Le editezi, le photoshopezi etc?)
P. D.În zilele noastre, când fotografia este digitală, nu există fotografie „direct din aparat”, adică neprelucrată. Fișierul digital este o colecție de date, de zero și unu, pe care o interpretează un soft din aparatul foto pentru a o putea vedea pe ecranul aparatului, sau o interpretează softurile de editare de genul Photoshop sau altele. Cei care se mândresc cu „fotografii direct din aparat” ori nu știu să-și prelucreze imaginile, ori sunt prea comozi ca să o facă, ori îi mulțumește interpretarea softului implementat de fabricantul aparatului. Personal fac fotografii care uneori se pot încadra la artă fotografică, dar nu fac artă digitală, adică intervențiile mele asupra imaginii inițiale sunt minime.
G. Ș. Am înțeles! Ce proiecte ai de viitor?
P. D.Un proiect de viitor este relansarea activităților Fotoclubului, organizarea unor expoziții colective împreună cu colegii de fotoclub și, mai ales, organizarea unui Salon Internațional de Artă Fotografică la Reșița.
G. Ș. Ce sfat ai da unui tânăr pasionat de fotografie?
P. D.Celor pasionați de fotografie, de arta fotografică în special, le-aș spune să își urmeze pasiunea, să-și aloce timp pentru a învăța atât latura tehnică, cât și cea estetică a fotografiei, pentru că săritul peste etape nu este întotdeauna benefic. Se spune că „talentul este 1% inspirație și 99% transpirație” așa că, fără cunoștințe temeinice despre fotografie, despre diferitele genuri ale fotografiei, rezultatele sunt doar o întâmplare care nu se repetă prea des.
G. Ș. Dragă Petre, îți mulțumesc pentru mărturisirile tale. Nu te întreb dacă din această pasiune se pot face bani, pentru că fotografia e artă, ceea ce faci tu este artă, iar artiștii știm cum sunt răsplătiți și apreciați astăzi… Din păcate, trăim în vremuri tulburi și putem spune precum cronicarul „nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri”. Noi, echipa „Bocșa culturală”, îți dorim să fii sănătos, să-ți realizezi proiectele și să ai mult succes în concursurile în care ți-au fost acceptate fotografii, dar și în altele care vor urma. Să te bucuri de familie și prieteni și de toată frumusețea care te și ne înconjoară! O primăvară frumoasă!
Expoziția de artă plastică Flavia Beatris Grădinaru: „Un buchet de ghiocei“.
Incursiuni muzicale: Grupul muzical „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).
10 martie 2025, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Contemporani cu personalitățile noastre: prof. univ. dr. Marcu Mihai Deleanu la 85 de ani!
Prezentare de carte: „Cealaltă singurătate a Inorogului. Eeseu asupra operei științifice a filologului Marcu Mihai Deleanu”, autor Ionel Bota (Oravița), apărută la Editura „TIM“ Reșița, 2025.
O întâlnire cu scriitoarea timișoreancă Maria Nițu și cărțile ei.
12 martie 2025, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Dialoguri culturale. În calitate de oaspete al manifestării: autorul Zoltan Kovacs, fondatorul săptămânalului „Agenda”, împreună cu cea mai recentă apariție editorială a sa: „Comunismul și cioburile sale. 45 de ani, cu bune și rele în România”, Editura „Agenda“ Timișoara, 2024.
Prezentare de carte. Autorul Marian Apostol își prezintă ultimele apariții editoriale: „Îngerul din pufoaică“ (Editura „Hoffman“ Caracal, 2025) și „ElectroSclavie” (Editura „Hoffman“ Caracal, 2025).
Programm für die Zeitspanne 6. – 13. März 2025:
6. März 2025, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Im Zeichen des Märzchen und des Internationalen Frauentags, des 8. März…
Fotoausstellung Petru Dalea (Reschitza): „F 3 – Flori, Fluturi Și Femei = F3 – Blumen, Schmetterlinge, Frauen“.
Im Zeichen des Märzchen und des Internationalen Frauentags, des 8. März…
Kunstausstellung Flavia Beatris Grădinaru: „Un buchet de ghiocei = Ein Strauß Schneeglöckchen“.
Musikalische Einlagen mit der „Resicza“-Musikgruppe (Koordination: Iuliu Fazakas).
10. März 2025, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Zeitgenossen mit unseren Persönlichkeiten: Univ.-Prof. Dr. Marcu Mihail Deleanu zum 85. Geburtstag!
Buchpräsentation: „Cealaltă singurătate a Inorogului. Eeseu asupra operei științifice a filologului Marcu Mihai Deleanu” des Autors Ionel Bota (Orawitza), erschienen im Verlag „TIM“ Reschitza, 2025.
11. März 2025, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Im kulturellen Dialog.
Die Geschichte des Karascher Landes in Studien und Dokumenten aus dem Familienarchiv, mit Dr. Ionel Bota (Orawitza) / Teil I;
Eine literarische Begegnung mit der Temeswarer Schriftstellerin Maria Nițu.
12. März 2025, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Im kulturellen Dialog: der Autor Zoltan Kovacs, Gründer der Temeswarer Publikation „Agenda” und seine neueste Buchveröffentlichung: „Comunismul și cioburile sale. 45 de ani, cu bune și rele în România”, erschienen im Verlag „Agenda“ Temeswar, 2024.
13. März 2025, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Buchpräsentationen. Der Autor Marian Apostol stellt seine zuletzt erschienenen Bücher vor: „Îngerul din pufoaică“ (Verlag „Hoffman“ Caracal, 2025) und „ElectroSclavie” (Verlag „Hoffman“ Caracal, 2025).
Într-un comunicat al Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara, se arată că miercuri, 5 martie, în calendarul Bisericii Romano-Catolice este marcată MIERCUREA CENUŞII, această zi fiind începutul Postului Mare, al timpului de pregătire pentru Solemnitatea Învierii Domnului – Sfintele Paști. Miercurea Cenușii este pentru credincioșii romano-catolici zi de post sever și abstinență, introducând Postul Mare ca un timp special de reculegere, împăcare și meditație. În această zi în bisericile romano-catolice se celebrează un ritual special de binecuvântare a cenușii, care este apoi presărată pe fruntea credincioșilor, ca semn al pocăinței și întoarcerii de la păcat.
La Reșița, în cadrul Bisericii parohiale „Maria Zăpezii”, miercuri după-amiaza, începând cu ora 18.00, va fi celebrată o Sfântă Liturghie în limbile română, germană și maghiară, în cadrul căreia va fi sfințită cenușa, după care acesta o va presăra pe fruntea credincioșilor prezenți.
Potrivit datelor unui raport din 2023 al Media Reform Coalition, de la Goldsmiths University, 90% din piața ziarelor din Marea Britanie este controlată de… trei companii. Rapoarte similare au indicat, de asemenea, concentrarea presei în Spania, Franța și Argentina. Dar unele companii media au decis să-și croiască propriul drum în aceste țări, sfidând structurile tradiționale de proprietate în câteva mâini ale industriei de știri. Deși nu există un singur model când vine vorba de mass-media deținută de jurnaliști, câteva exemple de rețete de succes fără… miliardari, interese, control și „favoruri”, arată că se poate…
Publicații de ținute de angajați
West Highland Free Press a devenit un ziar deținut de angajați în 2009. După ce proprietarii inițiali s-au pensionat, le-au oferit angajaților oportunitatea de a prelua controlul companiei. The Free Press este un mic ziar hiperlocal săptămânal, care acoperă West Highlands, din Scoția, cu un tiraj tipărit de aproximativ 3.000 de exemplare. Publicația are cinci angajați și câțiva freelanceri. Actualul său editor, Keith MacKenzie, care a lucrat la ziar timp de două decenii, este acum unul dintre cei cinci acționari ai companiei: „S-a înființat un trust de angajați. Angajații au băgat niște bani și apoi au fost niște fonduri. Așa că, atunci când părăsești compania, acțiunile tale merg cu tine, în esență, dar ar fi de așteptat ca orice angajat să devină atât proprietar, cât și angajat”.
Alte publicații deținute de angajați și-au extins operațiunile la nivel național. Un exemplu citat de reutersinstitute.politics.ox.ac.uk este ziarul argentinian Tiempo Argentino, care a fost lăsat la dispoziția angajaților săi după ce a fost închis de către proprietarii săi corporativi în 2015. Câteva luni mai târziu, jurnaliștii săi au format o cooperativă pentru a menține redacția pe linia de plutire. În cadrul unui interviu recent, actualul președinte, Malena Winer, a explicat că angajații au învățat să gestioneze o cooperativă de la zero, pentru a salva printul.
În Uruguay, unul dintre cele mai citite ziare din țară este La Diaria, publicație profitabilă, cu peste 21.000 de abonați, într-o țară cu o populație de trei milioane de locuitori. Cu 170 de angajați, La Diaria funcționează în cadrul aceluiași model de cooperare – după trei luni de muncă pentru ziar, angajații au de ales să se alăture cooperativei sau pur și simplu să fie doar angajați. Redactorul-șef Natalia Uval punctează: „Dacă obținem un profit, vrem să-l reinvestim sau poate să generăm un fond pentru a susține jurnalismul. Așadar, beneficiul real al acționarului este acela de a putea lua decizii strategice pentru companie”.
O altă publicație foarte populară deținută de angajați este elDiario.es, una dintre cele mai citite și mai influente instituții de știri din Spania. Recent, redacția a înregistrat peste 100.000 de abonați, 40% din veniturile sale provenind de la cititori, iar restul din reclame. Editorul și co-fondatorul Ignacio Escolar este principalul acționar al companiei, cu 40% din acțiuni, iar restul sunt deținute de alți jurnaliști care lucrează pentru ziar. elDiario.es a fost lansat în 2012, în mijlocul unei recesiuni profunde, într-un moment în care unele organizații de știri se închideau. După ce ziarul la care lucra a fost închis, Escolar a decis să lanseze un nou tip de publicație: „Am vrut să începem noi înșine acest proiect, astfel încât nimeni altcineva să nu-l poată controla.
Fundația care asigură „independență pentru totdeauna”
Site-ul de știri francez Mediapart a fost lansat de jurnalistul de renume Edwy Plenel și câțiva colegi cu un obiectiv similar. Spre deosebire de elDiario.es, însă, Mediapart a creat în 2019 o fundație în care și-a plasat „100% din capitalul său într-o structură non-profit, care se va asigura că nu poate fi cumpărat sau vândut în viitor”.
Carine Fouteau, președintele și editorul Mediapart, susține că acest aranjament le permite jurnaliștilor să fie independenți chiar și față de cei patru co-fondatori ai lor: „Capitalul și activele noastre sunt deținute de această fundație și nu mai putem fi vânduți sau cumpărați de nimeni – am creat această structură care ne permite să fim independenți pentru totdeauna”. Mediapart a lansat un fond special, care deține Mediapart printr-o altă structură, Société pour la Protection de l’Indépendance de Mediapart (SPIM), astfel încât nicio companie privată sau investitor să nu poată prelua publicația. Aceasta înseamnă că Mediapart este acum deținută 100% de această organizație nonprofit și toți banii pe care îi câștigă revin în companie.
Toate publicațiile evidențiază modul în care o structură deținută de angajați le-a permis să fie eliberate de „lanțurile” potențialelor conflicte de interese. De exemplu, La Diaria a publicat recent o anchetă privind un scandal care afectează investițiile în bovine – peste 4.000 de oameni și-au pus banii în cel mai mare fond de investiții în bovine din Uruguay, care acum dă faliment și refuză să restituie banii. Fără a avea vreo legătură cu acea companie, La Diaria a relatat liber despre această poveste, fără nici un fel de presiune. Iar Tiempo Argentino a decis să evite ofertele tentante de bani publicitari de la companiile agricole multinaționale, astfel încât publicația să poată relata liber despre poluare și comportamentul nociv al unor astfel de companii.
Sprijinul publicului a fost întotdeauna esențial pentru majoritatea publicațiilor deținute de angajați care își păstrează independența editorial. Când Tiempo Argentino s-a închis pentru prima dată, în 2016, cititorii săi au fost determinanți pentru revenirea publicației. Această experiență a inspirat personalul să pună în aplicare un model de venituri care se bazează în mare măsură pe public. Pentru West Highland Free Press, cititorii reprezintă o component crucial: ziarul se susține printr-o combinație de cititori care cumpără o copie în fiecare săptămână, abonamente, publicitate locală și națională. La Diaria se bazează, de asemenea, în mare măsură pe veniturile de la cititori – până la 86% din veniturile lor provin de la cei peste 21.000 de abonați, restul provenind din reclame. „Această alianță între jurnaliști și comunități, public și lucrătorii mass-media, mi se pare a fi cea mai viabilă modalitate de a garanta că jurnalismul independent continuă să existe”, susține Uval.
UZPR CARAS SEVERIN 