Într-un comunicat al Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara, se arată că miercuri, 5 martie, în calendarul Bisericii Romano-Catolice este marcată MIERCUREA CENUŞII, această zi fiind începutul Postului Mare, al timpului de pregătire pentru Solemnitatea Învierii Domnului – Sfintele Paști. Miercurea Cenușii este pentru credincioșii romano-catolici zi de post sever și abstinență, introducând Postul Mare ca un timp special de reculegere, împăcare și meditație. În această zi în bisericile romano-catolice se celebrează un ritual special de binecuvântare a cenușii, care este apoi presărată pe fruntea credincioșilor, ca semn al pocăinței și întoarcerii de la păcat.

La Reșița, în cadrul Bisericii parohiale „Maria Zăpezii”, miercuri după-amiaza, începând cu ora 18.00, va fi celebrată o Sfântă Liturghie în limbile română, germană și maghiară, în cadrul căreia va fi sfințită cenușa, după care acesta o va presăra pe fruntea credincioșilor prezenți.

 

Erwin Josef Ţigla

de Roxana Istudor

• UZPR

Potrivit datelor unui raport din 2023 al Media Reform Coalition, de la Goldsmiths University, 90% din piața ziarelor din Marea Britanie este controlată de… trei companii. Rapoarte similare au indicat, de asemenea, concentrarea presei în Spania, Franța și Argentina. Dar unele companii media au decis să-și croiască propriul drum în aceste țări, sfidând structurile tradiționale de proprietate în câteva mâini ale industriei de știri. Deși nu există un singur model când vine vorba de mass-media deținută de jurnaliști, câteva exemple de rețete de succes fără… miliardari, interese, control și „favoruri”, arată că se poate…

Publicații de ținute de angajați

West Highland Free Press a devenit un ziar deținut de angajați în 2009. După ce proprietarii inițiali s-au pensionat, le-au oferit angajaților oportunitatea de a prelua controlul companiei. The Free Press este un mic ziar hiperlocal săptămânal, care acoperă West Highlands, din Scoția, cu un tiraj tipărit de aproximativ 3.000 de exemplare. Publicația are cinci angajați și câțiva freelanceri. Actualul său editor, Keith MacKenzie, care a lucrat la ziar timp de două decenii, este acum unul dintre cei cinci acționari ai companiei: „S-a înființat un trust de angajați. Angajații au băgat niște bani și apoi au fost niște fonduri. Așa că, atunci când părăsești compania, acțiunile tale merg cu tine, în esență, dar ar fi de așteptat ca orice angajat să devină atât proprietar, cât și angajat”.

Alte publicații deținute de angajați și-au extins operațiunile la nivel național. Un exemplu citat de reutersinstitute.politics.ox.ac.uk este ziarul argentinian Tiempo Argentino, care a fost lăsat la dispoziția angajaților săi după ce a fost închis de către proprietarii săi corporativi în 2015. Câteva luni mai târziu, jurnaliștii săi au format o cooperativă pentru a menține redacția pe linia de plutire. În cadrul unui interviu recent, actualul președinte, Malena Winer, a explicat că angajații au învățat să gestioneze o cooperativă de la zero, pentru a salva printul.

În Uruguay, unul dintre cele mai citite ziare din țară este La Diaria, publicație profitabilă, cu peste 21.000 de abonați, într-o țară cu o populație de trei milioane de locuitori. Cu 170 de angajați, La Diaria funcționează în cadrul aceluiași model de cooperare – după trei luni de muncă pentru ziar, angajații au de ales să se alăture cooperativei sau pur și simplu să fie doar angajați. Redactorul-șef Natalia Uval punctează: „Dacă obținem un profit, vrem să-l reinvestim sau poate să generăm un fond pentru a susține jurnalismul. Așadar, beneficiul real al acționarului este acela de a putea lua decizii strategice pentru companie”.

O altă publicație foarte populară deținută de angajați este elDiario.es, una dintre cele mai citite și mai influente instituții de știri din Spania. Recent, redacția a înregistrat peste 100.000 de abonați, 40% din veniturile sale provenind de la cititori, iar restul din reclame. Editorul și co-fondatorul Ignacio Escolar este principalul acționar al companiei, cu 40% din acțiuni, iar restul sunt deținute de alți jurnaliști care lucrează pentru ziar. elDiario.es a fost lansat în 2012, în mijlocul unei recesiuni profunde, într-un moment în care unele organizații de știri se închideau. După ce ziarul la care lucra a fost închis, Escolar a decis să lanseze un nou tip de publicație: „Am vrut să începem noi înșine acest proiect, astfel încât nimeni altcineva să nu-l poată controla.

Fundația care asigură „independență pentru totdeauna”

Site-ul de știri francez Mediapart a fost lansat de jurnalistul de renume Edwy Plenel și câțiva colegi cu un obiectiv similar. Spre deosebire de elDiario.es, însă, Mediapart a creat în 2019 o fundație în care și-a plasat „100% din capitalul său într-o structură non-profit, care se va asigura că nu poate fi cumpărat sau vândut în viitor”.

Carine Fouteau, președintele și editorul Mediapart, susține că acest aranjament le permite jurnaliștilor să fie independenți chiar și față de cei patru co-fondatori ai lor: „Capitalul și activele noastre sunt deținute de această fundație și nu mai putem fi vânduți sau cumpărați de nimeni – am creat această structură care ne permite să fim independenți pentru totdeauna”. Mediapart a lansat un fond special, care deține Mediapart printr-o altă structură, Société pour la Protection de l’Indépendance de Mediapart (SPIM), astfel încât nicio companie privată sau investitor să nu poată prelua publicația. Aceasta înseamnă că Mediapart este acum deținută 100% de această organizație nonprofit și toți banii pe care îi câștigă revin în companie.

Toate publicațiile evidențiază modul în care o structură deținută de angajați le-a permis să fie eliberate de „lanțurile” potențialelor conflicte de interese. De exemplu, La Diaria a publicat recent o anchetă privind un scandal care afectează investițiile în bovine – peste 4.000 de oameni și-au pus banii în cel mai mare fond de investiții în bovine din Uruguay, care acum dă faliment și refuză să restituie banii. Fără a avea vreo legătură cu acea companie, La Diaria a relatat liber despre această poveste, fără nici un fel de presiune. Iar Tiempo Argentino a decis să evite ofertele tentante de bani publicitari de la companiile agricole multinaționale, astfel încât publicația să poată relata liber despre poluare și comportamentul nociv al unor astfel de companii.

Sprijinul publicului a fost întotdeauna esențial pentru majoritatea publicațiilor deținute de angajați care își păstrează independența editorial. Când Tiempo Argentino s-a închis pentru prima dată, în 2016, cititorii săi au fost determinanți pentru revenirea publicației. Această experiență a inspirat personalul să pună în aplicare un model de venituri care se bazează în mare măsură pe public. Pentru West Highland Free Press, cititorii reprezintă o component crucial: ziarul se susține printr-o combinație de cititori care cumpără o copie în fiecare săptămână, abonamente, publicitate locală și națională. La Diaria se bazează, de asemenea, în mare măsură pe veniturile de la cititori – până la 86% din veniturile lor provin de la cei peste 21.000 de abonați, restul provenind din reclame. „Această alianță între jurnaliști și comunități, public și lucrătorii mass-media, mi se pare a fi cea mai viabilă modalitate de a garanta că jurnalismul independent continuă să existe”, susține Uval.

Foto: pixabay.com