În aceste zile, în 17 februarie (în actele oficiale: 18 februarie 1950) se împlinesc 75 de ani de când se năștea la Doclin în Banatul Montan OCTAVIAN DOCLIN, una dintre personalitățile importante ale culturii în general, ale literaturii în special din acest colț de țară. În continuare vă invit să parcurgem însemnări despre viața și opera lui Octavian Doclin, care, în 11 februarie 2020, cu doar câteva zile înainte de a fi împlinit 70 de ani, a trecut la cele veșnice la Reșița, locul care i-a marcat existența pe parcursul celei mai importante părți ale vieții sale…

 

1. Nume: CHISĂLIŢĂ
2. Prenume: OCTAVIAN
3. Nume literar: Octavian DOCLIN
4. Data nașterii: 17 februarie 1950 (în actele oficiale: 18 februarie 1950);
5. Locul nașterii: Doclin, județul Caraș-Severin;
6. Părinții:       tatăl: Ioan Chisăliță, maistor cojocar;

                            mama: Maria Chisăliță (numele de fată: Olariu), casnică;

• Studii: elementare (1957 – 1965, Școala generală Doclin): liceale (1965 – 1969, Liceul din comuna Grădinari, jud. Caraș-Severin); universitare (1969 – 1972), Institutul pedagogic Oradea, Facultatea de Filologie, specialitatea română – franceză;
• Funcții: 1972 – 1977, profesor Școala Generală Nr. 1 Bixad (jud. Satu Mare); 1977 – 2005, referent de specialitate, Centrul Județean Caraș-Severin pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale; Președintele Fundației Cultural-Sociale OCTAVIAN DOCLIN Reșița; redactor-șef al revistei „Reflex – artă, cultură, civilizație” (Reșița) și coordonatorul Bibliotecii Reflex; director al Editurii Modus (Modus P. H.) Reșița;
• Data primirii în Uniunea Scriitorilor din România (USR): 1982; 1990 – 2005: membru în Comitetul de conducere al Filialei Timișoara a USR;
• Colaborări la reviste: Acolada (Satu-Mare), Arca (Arad), Ardealul literar (Deva), Argeș, Arche Noach (München), Banat (Lugoj), Bucovina Literară (Suceava), Cafeneaua Literară (Pitești), Caligraf (Drobeta-Turnu Severin), Cetatea Culturală (Cluj-Napoca), Citadela (Satu Mare), Contemporanul, Convorbiri literare, Discobolul (Alba Iulia), Familia, Hyperion (Botoșani), Knijevni Jivot, Luceafărul, Lumina (Novi Sad-Serbia), Meridianul Timișoara, Nase snahy Plus (Nădlac), Neliniști Metafizice (Constanța), Ogledalo / Oglinda (Seciani, Serbia), Oglinda (Focșani), Orizont, Poesis (Satu Mare), Portal Măiastra (Târgu Jiu), România literară, Revista V (Focșani), Rovnobežné Zrkadlá / Oglinzi Paralele (Nădlac), Наш То / Na Holos (București), Steaua, Semenicul (Reșița), Semne (Deva), Sigma (Dresda, Germania), Transilvania, Tribuna, Ulysse online (Timișoara), Vatra, Viața Românească ş.a.;

Colaborări la volume colective (selectiv): Ritmuri din Țara lui Iovan Iorgovan. Culegere de versuri îngrijită de Petru Oallde. Prefață de Pavel Bellu, Reșița, 1970; Uneori zborul (șapte poeți tineri). Selecție și prezentare de Anghel Dumbrăveanu, Timișoara, Facla, 1973; Fluturi, păsări, cai… (un bestiar al poeziei românești alcătuit de Petre Stoica), București, Minerva, 1983; Nichita Stănescu – Frumos ca umbra unei idei, București, Albatros, 1985; Lucian Alexiu, Casa Faunului (40 de poeți contemporani), Timișoara, Hestia, 1995; Orașul cu poeți (antologie reșițeană), Reșița, Editura Timpul, 1995; O mie și una de poezii românești, antologie, prefață, bibliografie de Laurențiu Ulici, București, Editura DU Style, 1997; Eminescu – pururi tânăr. Dedicații lirice. Ediție, antologie, aparat critic de Cristina Crăciun și Victor Crăciun. Cuvânt înainte de acad. Eugen Simion. Prefața de acad. Mihai Cimpoi, Chișinău – București, Editurile Litera / David, 1998; Jon Milos (red.), Vid Tystnadens Bord. Panorama över samtida rumänsk poesi i urval, översättning ocg presentation av Jon Milos, Stockholm, Brutus Östlings Bokförlag, Symposion, 1998; Antologia poeților ardeleni contemporani, de Eugeniu Nistor și Iulian Boldea, Tg. Mureș, Editura Ardealul, 2003; Sacralitate / Sacrality. Ediție îngrijită și tălmăciri de Dumitru M. Ion și Carolina Ilica. Cuvânt înainte de Carolina Ilica, București, Editura Academiei Internaționale Orient – Occident, 2004; Medalionul literar – structură permanentă de cultură și educație, de Marian Barbu și Alexandru Gheorghe, Craiova, Editura Ramuri, 2006; Ivo Muncian, Ɯaka poce / Un pumn de rouă (culegere de poezie română pentru copii) [ediție bilingvă româno-sârbă; traducere în limba sârba de Ivo Muncian], Novi Sad, 2011, p. 38-39; 101 (Zmajeve decje igre); colaborează la realizarea articolelor despre scriitorii din Banat (Caraș-Severin) pentru Dicționarul General al Literaturii Române, ediția Academiei României; Reșița: Viziuni / Reschitza: Visionen, Coordonatori și prefață / Herausgeber und Vorwort: Gheorghe Jurma, Erwin Josef Ţigla, Reșița, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Editura Banatul Montan, 2009, p. 66; Tableaux d’une exposition par de poètes roumains de la province de Caraș-Severin […] Traductor: M. A. Christi / Pictures in an Exibition by Romaniajn Poets in Caraș-Severin County, Reșița, Editura Tim, 2011, p. 20-21; Poeți din Banat. Cele mai frumoase poezii. Antologie de Marian Oprea, [Timișoara], Brumar, 2011, p. 99-104; Orașul cu poeți. Antologie reșițeană realizată de Gheorghe Jurma, Reșița, Editura Tim, 2011, p. 30-38; Porțile Poeziei. Caietul festivalului Internațional de Poezie Caraș-Severin – România ediția I, 2011, ediția a 2-a, Reșița, Editura Tim, 2012, p. 197-202, ediția a III-a, 2013 și edițiile 2014, 2015, 2016, 2017, 2018; Se-nalță gândul frunților plecate. Poezie religioasă din Caraș-Severin, Antologie și note de Anton Georgescu, Prefață și note de Gheorghe Jurma, Reșița, Editura Tim, 2014, p.104-108; Pesnickimeridiani Spedereva, XIV Medjiunarodni Festival Poezie, Smederevo, 2014, p. 95-97; Almanah Sintagme literare, 2015 (Almanah editat de revista Sintagme literare, Timișoara, Editura Eurostampa, 2015), p. 109-110 și 2016; Sexul frumos. Poezie de dragoste, Antologie de Marian Oprea, Timișoara, Brumar, 2015, p. 120; Academia Română, Filiala Timișoara, Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu” și Societatea Enciclopedică a Banatului, Enciclopedia Banatului. Coordonator general: Crișu Dascălu. Comitetul general de coordonare: Daniel Alic, Nicolae Bocşan, Doina Bogdan-Dascălu, Stevan Bugarski, Ioan David, Păun Ion Otiman, Costa Roşu, Dumitru Tomoni, Timișoara, Editura David Press, 2015 (articolele, semnate O. D., despre Olga Neagu, Ion Florian Panduru și Vasile Pistolea) și ediția a II-a, revăzută și adăugită, 2016; Marian Oprea, Peisaj în devenire. O panoramă a poeziei din Banat de Marian Oprea. Lector: Eugen Bunaru, Timișoara, Brumar, 2017, p. 285; Marcu Mihail Deleanu, Memorial literar, Reșița, Editura Tim, 2018 (Epistole și dedicații / Întâmplările și colaborările cu Octavian Doclin…/ p. 230-253); Oltart 2012 – 2018, Cuvântul care unește. Volum aniversar de poezie, coordonator: C. Voinescu, Slatina, Editura Hoffman, 2019, p. 103-106; Smederevsca Pesnicica Iecen, Pesniciki Meridiani Smedereva, Smederevo, Newpress, 2019, p. 80-82; Antologie de poezie. Echivalente. Traducător / prefațator: Daniel Onaca (în limba suedeză), București, Editura Bifrost, 2021, p. 93-105; Simion Dănilă, Antologie a poeziei sepulcrale românești, Timișoara, Editura Eurostampa, 2021, pag. 391-396;

 

1. Debut absolut: 1968, revista Vîrste cărășene a Liceului din Grădinari, an I (1968), nr. 1 (cu grupajul de versuri „Trei teme despre meșterii lutului”, semnat Oct. Chisăliță), p. 8; în revista Orizont, Timișoara, an XXI (94), nr. 6, iunie 1970 (semnează pentru prima dată cu numele literar adoptat de atunci, Octavian Doclin), cu poezia „Galilei”, p. 58 (Atelier poetic);
2. Debut editorial: Ritmuri din Țara lui Iovan Iorgovan. Culegere de versuri îngrijită de Petru Oallde. Prefață de Pavel Bellu, Reșița, 1970;

 

1. Opera tipărită:
2. Neliniștea purpurei (poeme), Timișoara, Facla, 1979, 60 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Anghel Dumbrăveanu și Gheorghe Grigurcu)
3. Ființa tainei (poeme), Timișoara, Facla, 1981, 52 p.
4. Muntele și Iluzia (poeme), Timișoara, Facla, 1984, 56 p.
5. Curat și nebiruit (poeme), București, Cartea Românească, 1986, 109 p.
6. Cu gândul la metaforă (poeme), București, Editura Eminescu, 1989, 86 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Petre Stoica și Cornel Ungureanu)
7. Metafore gândite-n stil pentru când voi fi copil, Reșița, Editura Semenicul, 1991;ediția a doua, adăugită; traduceri în limba engleză de Ada D. Cruceanu. Cu o Postfață de Ion Marin Almăjan și o prezentare de Gheorghe Jurma, Reșița, Editura Timpul, 1999;ediția a treia, adăugită; traduceri în limba engleză de Ada D. Cruceanu. Cu o Prefață de Gheorghe Jurma și o Postfață de Ion Marin Almăjan, Reșița, Editura Tim, 2007
8. Ceasul de apă. Antologie, selecție și postfață de Lucian Alexiu, Timișoara, Hestia, 1991, 96 p.
9. A te bucura în eroare (poeme), Timișoara, Hestia, 1992, 72 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Cornel Ungureanu și Al. Cistelecan)
10. În apărarea poemului scurt (poeme), Timișoara, Hestia, 1993, 52 p.
11. Climă temperat continentală. Poeme / Temperate Continental Climate. Poems. Antologie și versiune în limba engleză de Ada D. Cruceanu. Cu o Postfață de Lucian Alexiu, Timișoara, Hestia, 1995, 68 p.
12. Agresiunea literei pe hârtie. Poeme. Grafica volumului: Iulian Vitalis Cojocariu. Portretul autorului, de Mircea Ciobanu, Timișoara, Hestia, 1996 (Colecția Biblos), 48 p.
13. Esau (33 poeme). Cu o Postfață de Adrian Dinu Rachieru, Reșița, Editura Timpul, 1997, 54 p.
14. 47 Poeme despre Viață, Dragoste și Moarte. Cu un portret al autorului de Iulian Vitalis Cojocariu, Reșița, Editura Timpul, 1998, 56 p. / 47 Poems about Life, Love and Death. An English Version by Ada D. Cruceanu, Reșița, Editura Timpul, 1998, 56 p.
15. Poeme duminicale, Reșița, Editura Timpul, 1998, 64 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Al. Cistelecan, Valentin F. Mihăescu și Geo Vasile)
16. Între pereți de plută sau Moartea după Doclin, Timișoara (poeme), Editura Marineasa, 1999, 42 p.
17. Dubla eroare (poeme), Timișoara, Editura Marineasa, 1999, 48 p. (cu un portret al autorului, de Marin Sorescu)
18. Poemele dinaintea tăcerii, Reșița, Editura Timpul, 1999, 48 p.
19. Urma pașilor în vale (poeme), Timișoara, Hestia, 2001, 44 p.
20. Nisip, ape de odihnă (poeme). Însoțite de o Scrisoare a lui Cornel Ungureanu. Postfață de Adrian Dinu Rachieru (coperta: Doru Bucur, Germania),Timișoara, Editura Marineasa, 2002, 48 p.
21. Carte din iarna mea, poeme. Cu o interpretare critică de Olimpia Berca, Timișoara, Editura Marineasa, 2003, 52 p.
22. Pîrga (poeme). Cu o Fișă de Dicționar de Cornelia Ștefănescu și două „Agrafe galbene” de Sorin Cârjan, Timișoara, Editura Marineasa, 2004, 50 p.
23. Pîrga II, poeme, Postfață de Ela Iakab, Reșița, Modus P. H., 42 p.
24. 55 de poeme (antologie).Selecția textelor: Ada D. Cruceanu (coperta: Petru Comisarschi), Reșița, Modus P. H., 2005, 76 p.
25. Locomotiva și vrabia (antologie). Ediție sentimentală alcătuită de Ion Cocora, prefață de Mircea Martin (coperta: Tudor Jebeleanu), București, Editura Palimpsest, 2006, 186 p.
26. Pîrga III, poeme. Poetul în Pârgă (Prefață) de Mircea Martin (coperta: Doru Bucur, Germania), Reșița, Modus P. H., 2006, 33 p.
27. СЬЭРЯВАНЕ (Pîrga, poeme), traducere (și aparat critic) în limba bulgară de Margarita Kovalenko, Sofia, Editura Bolid, 2006, 48 p. (Cu o Fișă de dicționar de Cornelia Ștefănescu. Coperta: PAPI – Emilian Roșculescu, Germania)
28. Pîrga (I, II, III), Poeme (cu un Argument al autorului), Reșița, Modus P. H., 2007, 122 p. (Coperta și ilustrația volumului: Ion Stendl)
29. Golf în retragere (55 de poeme) / Golf im Rückzug (55 Gedichte), Antologie de / Auswahl: Ada D. Cruceanu, Traducere de / Übersetzung: Hans Dama, Timișoara, Anthropos, 2008 (Colecția / Sammlung Poesis), 142 p. Prezentare pe coperta a IV-a: Mircea Martin
30. Urna Cerului. Poeme, Timișoara, Anthropos, 2008 (pe coperta I: reproducere după o lucrare dedicată lui Octavian Doclin de pictorul Silviu Oravitzan; pe coperta IV: prezentări de Mircea Popa și Cristian Livescu), 43 p.
31. Aquarius. Poeme, Timișoara, Editura Marineasa, 2009 (cu o Prezentare de Zenovie Cârlugea; pe coperta IV: text de Valentin Chifor), 46 p.
32. Sălașe în iarnă. Antologie de Lucian Alexiu. Cu un Cuvânt înainte de Gheorghe Grigurcu și prezentări de Lucian Alexiu, Petre Stoica, Mircea Martin și Cornel Ungureanu, Timișoara, Anthropos, 2010, 220 p.
33. Docliniană (55+5 poeme), Cluj-Napoca, Editura Dacia XXI, 2010, 98 p. (Colecția „Scriitorii la ei acasă”)
34. Firul cu plumb / The Plummet. Poeme, Varianta în limba engleză: Ada D. Cruceanu, [Timișoara], Anthropos, 2011 (Colecția Poesis)
35. Nata-Ioana vrea păpuși. Versuri pentru copii [versiuni în limba engleză: Ada D. Cruceanu], Reșița, Modus P. H., 2011, 40 p.
36. 20 + 1 poeți din Banatul Montan (județul Caraș-Severin); Antologie realizată de Octavian Doclin, Cluj-Napoca, Dacia XXI, 2011, 128 p.
37. Octavian Doclin și Ada D. Cruceanu, Față în față. Publicistică. Atitudini, anchete literare, portrete sentimentale, interviuri, mărturisiri, Timișoara, Editura Marineasa, 2012, 200 p.
38. Octavian Doclin și Ada D. Cruceanu, Față în față (2). Publicistică. Atitudini, anchete literare, portrete sentimentale, interviuri, restituiri, comentarii, cronici literare și plastice, Timișoara, Editura Marineasa, 2013, 245 p.
39. Nata-Ioana-i școlăriță. Versuri pentru copii, Timișoara, Editura Marineasa, 2014, 50 p.
40. Sînge de vișin. Poeme, cu un Studiu introductiv de Valy Ceia, Timișoara, Editura Marineasa, 2014, 116 p.
41. Octavian Doclin și Ada D. Cruceanu, Față în față (3). Publicistică. Atitudini, anchete literare, portrete sentimentale, interviuri, restituiri, comentarii, cronici literare și plastice; Gabriela Șerban, Bibliografia revistei Reflex (2000 – 2014), Timișoara, Editura Marineasa, 2014, 324 p.
42. Baletul de noapte. Poeme. Cu o Prefață de Marcel Pop-Corniș, Timișoara, Editura Gordian, 2015, 96 p. (Texte critice: Marian Odangiu, clapa 1; Alexandru Ruja, clapa 2)
43. Sărbătorile. Poeme, Cu un Studiu introductiv de Gheorghe Mocuța, Timișoara, Editura Gordian, 2016, 96 p. (Texte critice: Paul Aretzu, clapa 1, Zenovie Cârlugea, clapa 2, Constantin Cubleșan, coperta a IV-a)
44. Octavian Doclin și Ada D. Cruceanu, Docliniada. Față în față (4). Referințe critice, Timișoara, Editura Gordian, 2016, 278 p.
45. Răsaduri. Poeme. Prefața: Ion Pop, Timișoara, Editura Gordian, 2017, 78 p. (Texte critice: Marian Popa, clapa 1, Adrian Dinu Rachieru, clapa 2, Alexandru Ruja, coperta a IV-a)
46. Poeme libere (din cartea Subteranei, Reșița, 2017 – 2018), Prefață de Mircea Bârsilă, Postfață de Tudorel Urian, Timișoara, Editura Gordian, 2018 (Texte critice: Maria Bologa (clapa 1), Maria Nițu (clapa 2), Mircea Martin (coperta a IV-a)
47. și punct. și de la capăt. Poeme. Prefață de Marian Odangiu, Timișoara, Editura Gordian, 2019, 114 p. (interpretări critice; Gabriel Coșoveanu, Nicolae Oprea, Ioan Nistor, pe coperta a IV-a, Victoria Milescu)
48. Slobodne pesme / Poeme libere. Traducere din română: Slavomir Gvozdenovici, selecție: Ada D. Cruceanu, Slavomir Gvozdenovici, Meridiani, 2019 (Smederevo’s Poet Autumn), Smederevo Newpress /, 80 p.
49. O sută și una de poezii. Antologarea poeziilor, selecția reperelor critice și nota bio-bibliografică de Ada D. Cruceanu. Prefață de Zenovie Cârlugea, București, Editura Academiei Române, 2020
50. Privirea peste umăr (…și cu cît mai mult mă uit în urmă). Poeme 2018 – 2019; Elogiu poemului liber și mîinii care-l gîndeşte la ieșirea din Subterană pentru ultima oară. Prefață de Al. Cistelecan, Timișoara, Editura Gordian, 2020
51. Poezii, ediție bilingvă româno-macedoneană, traducerea în limba macedoneană: Aliki Telescu, cu o prefață de Zenovie Cârlugea, Reșița, Editura TIM, 2023

 

Octavian Doclin, chiar dacă ne privește, simbolic spus, de la locul său de veci, de acolo sus, peste Reșița Montană, loc aflat în Cimitirul Nr. 3, trăiește mai departe în sufletele și inimile noastre prin versurile sale, prin implicarea sa în cultura locului și nu în cele din urmă, prin versurile sale cărora compozitorul Sabin Pautza le-a dat culoare muzicală, realizând împreună Imnul Reșiței…

IMNUL REȘIȚEI

Octavian Doclin

I.

Orașul n-are ziduri de cetate

Și nici istorii milenare-n date,

Dar flacăra ce-n inima lui bate

E-un diamant cu sute de carate.

II.

O slovă-n foc acum e făurită

Cu pana, cu penelul și cu jocul,

Fîntîna lui la ceruri se ridică

Și-n ochii de copii citești norocul.

Refren 1:

În Reșița se nasc ceremonii,

De pe Bârzava, dealuri-veșnicii.

La Reșița trăiești mai mult, îți zic,

Precum zăpezile în Semenic.

III.

Pe soclu stă locomotiva  UNU

Și-n Turnul Vechi mai fierbe azi oțelul,

Prin cântec și-armonii durat-am drumul,

La tâmplă-și poartă-orașul  ghiocelul.

IV.

Cu „CIOCOLOM” și cu un „BUN SOSIT”

Cu „GUTENTAG” și sârbul „DOBARDAN!

Te-ntâmpină orașul, de-ai venit

Să legi cu el noi vârste, an de an.

Refren 2:

În Reșița se nasc ceremonii,

De pe Bârzava, dealuri-veșnicii.

La Reșița dă floarea vieții-n spic

Precum izvoarele în Semenic.

 

 

Anul acesta, o expoziție documentară deschisă la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” evocă activitatea literară a celui care ar fi împlinit în aceste zile 75 de ani!

CULTURĂ 

ultimaora12 

La 19 februarie sărbătorim 149 de ani de la nașterea sculptorului Constantin Brâncuși, într-o familie modestă de țărani din Hobița, județul Gorj.

Cine ar fi putut anticipa în acel moment contribuțiile la sporirea patrimoniului cultural al lumii, pe care venirea lui în lume avea să le aducă?

Satul său, cu meșteri pricepuți în prelucrarea lemnului, din mâinile cărora au ieșit case și biserici frumos ornamentate, troițe și porți pe ai căror stâlpi stau encriptate valorile și aspirațiile sufletului românesc iubitor de frumos și veșnicie, a fost pentru Brâncuși sursa de inspirație și energie vitală.

“Aici oamenii duceau fericiți o viață patriarhală și totul trecea liniștit de la un anotimp la altul. (…) Din plenitudinea însorită a satului meu mi-am făcut o rezervă de energie și așa am rezistat toată viața”, mărturisește sculptorul într-una dintre însemnările sale.

Masa rotundă tradițională, care adună în jurul său pe cei ai casei, pentru frângerea pâinii, expresie a comuniunii mai presus de cuvânt, probabil a fost sursă de inspirație pentru nașterea sculpturii Masa Tăcerii.

Motivul folcloric al coloanei ca “ negare a labirintului”, stâlp cu rădăcinile înfipte în pământ și orientat spre înălțimile celeste într-un parcurs, care nu este lin, ci presupune suișuri și coborâșuri, efortul și determinarea de a continua drumul către transcendent, este transpus în Coloana Recunoștinței fără de sfârșit, un omagiu adus eroilor care s-au jertifit pentru țară și apărarea valorilor neamului.

Vatra românescă, simplitatea și modestia țăranului român, sculptorul le-a purtat cu sine și-n inima capitalei Franței, unde el ajunge, călăuzit de imboldul lăuntric de a găsi noi forme de exprimare și de a fi în contact cu marii artiști ai începutului de secol XX.

Ce fascinație trebuie să fi produs acest “prince paysan” îmbrăcat în straie simple, sănătos și robust, cu poftă de viață, care instalează în atelierul său din Paris vatra gorjenescă, în care arde focul purificator, simbol al vieții, în jurul căruia, pe scăunele joase din lemn, sunt invitați marii artiști ai vremii la reflecții despre artă!

La Paris, Brâncuși leagă o frumoasă prietenie cu pictorul Amedeo Modigliani, cunoaște o serie de artiști și scriitori avangardiști, frecventează atelierul sculptorului Auguste Rodin, de a cărui tehnică a fragmentării este îndeosebi interesat, considerând totodată întâlnirea cu marele sculptor francez, ca fiind definitorie pentru demersul său artistic, după cum avea să afirme: ”Dacă n-ar fi fost Rodin, nimic din ceea ce am realizat, n-ar fi fost posibil.”

Conștient însă, că “nimic nu crește la umbra marilor arbori”, își caută propria cale de exprimare artistică, preocupat fiind de găsirea sensului, a esenței lucrurilor, a rostului, ce se revelează în simplitatea sa, ca o epifanie a începutului de lume.

În însemnările sale Brâncuși mărturisește că a observant odată o pasăre care a intrat în atelierul său și încerca să iasă bătând în geam și nu găsea ieșirea, căci se lovea mereu de sticlă. Pasărea s-a așezat apoi să se odihnească și a încercat din nou și a ieșit.

“Sculptura este la fel -spune el – dacă găsești fereastra de ieșire, te ridici înspre cer, intri în împărăția cerului.”

Căutător însetat al rosturilor ascunse în lucruri, el este interesat de exprimarea în forme din ce în ce mai simple, deposedate de artificii, considerând că sculptura sa, departe de a se numi abstractă, este în fapt realism pur “deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor. Nimeni nu e în stare să exprime ceva real imitând doar exteriorul lucrurilor și neglijând rostul lor.”

Iată de ce Măiastra lui Brâncuși, în multele sale versiuni, exprimă preocuparea sculptorului pentru a reda zborul și nu de a reproduce cu fidelitate forma unei păsări.

“Am vrut ca Măiastra să-și înalțe capul fără să exprime prin această mișcare mândria, orgoliul sau sfidarea. A fost cea mai grea provocare și numai după un efort îndelungat am reușit să înglobez  această mișcare în elanul zborului”- afirma Brâncuși.

Păsările lui Brâncuși sunt forme dinamice, care trimit cu gândul la zborul liber către înălțimile cerului, către transcendent, expresie a aspirației sufletului omenesc descătușat de povara materialității.

“ Când priviți un pește, nu-i așa că nu vă gândiți la solzii lui? Văzându-l în apă vă gândiți la viteza lui de mișcare, la corpu-i scânteietor și unduitor. Ei bine, asta am vrut să exprim. Dacă aș fi imitat înotătoarele sale, ochii și solzii, aș fi curmat mișcarea, obținând doar o mostră de realitate. Eu însă am vrut să surprind scânteia spiritului…” afirmă sculptorul cu referire la lucrarea sa, Peștele.

Intrând în atelierul lui Brâncuși, domnișoara Pogany se recunoaște pe sine, printre alte lucrări.

 “Am simțit că eram eu, deși nu avea nici una dintre trăsăturile mele. Era toată numai ochi”- afirma pictorița maghiară Margit  Pogany.

Cocoșul apare ca o expresie a vibraței sunetelor născute din bucuria cântecului din zori zilei, cântec care străbate liber văzduhul și cheamă la viață.

Marcel Duchamp remarca faptul că “în Brâncuși este o mistică tendință combinată cu un intelect capabil să dezvolte o idee și o îndemânare de-a dreptul miraculoasă de a face ideea vizibilă.”

Constantin Brâncuși, prin opera sa, a produs o revoluție în artă, la început de secol XX, iar faptul că a trăit cea mai mare parte a vieții sale la Paris a constituit poate o șansă de a se face repede cunoscut în lumea artei, de a avea expoziții personale, de a se bucura de admirația unor artiști consacrați și de aprecierea unor critici, scriitori, și a publicului interest de domeniul sculpturii.

Un detaliu oarecum ilar ar fi procesul din 1927 cu autoritățile de la vama americană, care au refuzat inițial să vadă în lucrarea lui Brâncuși, Pasărea în spațiu, o operă de artă și i-au perceput acestuia taxă pe metal.

A urmat un proces în instanță, care a devenit în fapt procesul artei moderne, în cadrul căruia mulți artiști din Europa au intervenit în apărarea operei lui Brâncuși, făcând să-i fie recunoscut statutul de drept.

La 16 martie 1957 Constantin Brâncuși se stinge din viață împăcat cu sine pentru că și-a îndeplinit misiunea, aceea de a-și cultiva talentul și de a oferi lumii “bucurie pură”.

“Eu mă aflu acum foarte aproape de bunul Dumnezeu și nu-mi mai trebuie decât să întind o mână spre El, ca să-L pipăi!… Îl voi aștepta pe Bunul Dumnezeu în atelierul meu”…- mărturisea Brâncuși ca un ultim crez.

Cât despre Măiastra… ” Ea se zbate aprig, ca tot ceea ce am realizat până astăzi, să se înalțe spre ceruri.”

Să-i cinstim memoria și să ne bucurăm cu recunoștință de moștenirea culturală pe care a lăsat-o lumii!

Daniela Popa

Brâncuși în căutarea ideii din miezul lucrurilor

Dosar de patrimoniu – Luni, 17 februarie, de la ora 21.10

„Omul sfințește locul”, spune, pe bună dreptate, o vorbă veche de când lumea. Mărturii în acest sens nu încetează să apară în fiecare zi, peste tot în jurul nostru, mai ales acolo unde oamenii își pun mintea și energia în slujba semenilor lor.

Pentru membrii Asociației Acasă în Banat, „organizație dedicată faptelor bune”, această „sfințire a locului” este însăși rațiunea de a exista: „Ajutăm oameni, familii, comunități întregi. Ne unim forțele pentru a realiza, împreună, mici miracole care ne fac mândri și ne dau energie să continuăm.”, declară cu simplitate membrii asociației. Studiile efectuate în țară, în Italia și Germania, cei 10 ani în mass-media, marketing și publicitate, cei 6 ani petrecuți în străinătate și, mai ales, încrederea sa în oameni și în puterea exemplului, l-au determinat pe Radu Trifan, președintele asociației, să se dedice în ultimii ani salvării, protejării și promovării patrimoniului rural din zona Banatului.

Asociația Acasă în Banat a inventariat peste 400 de mori din județele Timiș și Caraș Severin, reunindu-le într-o carte și într-un film apărute cu un an și jumătate în urmă. Membră a The International Molinological Society (TIMS), cea mai importantă asociație de profil dedicată morilor din întreaga lume, asociația bănățeană și-a continuat activitatea în zona Văii Almăjului, o adevărată „țară a morilor de apă”, în care s-a păstrat un număr mare de exemplare cu valoare istorică și etnografică.

Radio România Cultural vă invită să descoperiți un patrimoniu puțin cunoscut, semnalându-vă în același timp apariția unui nou volum de excepție – „Morile de la Rudăria. Patrimoniul mulinologic al comunei Eftimie Murgu, județul Caraș-Severin”, o carte apărută cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România. După cum remarcă reputatul istoric german, specialist în istoria patrimoniului industrial al României, Dr. Dr. h. c. Volker Wollmann, „ ea reprezintă cea mai profundă radiografie a complexului mulinologic de la Rudăria realizată până în prezent, fiind, în același timp, un apendice oportun și indispensabil al unei alte lucrări monumentale care poartă semnătura Radu Trifan: „Morile Banatului – Patrimoniul mulinologic al județelor Timiș și Caraș-Severin“ apărută în anul 2023…Radu Trifan pornește în demersul său cu o scurtă analiză a contextului istoric în care s-a cristalizat modelul de organizare socială a Rudăriei, în care morile sunt o piesă indispensabilă a identității locale. Pentru cercetătorul istoric interesează analiza instalațiilor țărănești din sat, pentru că ea relevă modul în care s-au constituit grupurile de familii care au construit morile pornind de la reconstituirea principalelor etape de formare a satului. „

Despre satul românesc de acum și despre cel de altădată, despre cele 250 de mori cu roată orizontală inventariate în județul Caraș-Severin, dintre care 63 sunt încă funcționale, despre proiectele Asociației Acasă în Banat și, mai ales, despre inițiativă și voluntariat vom discuta cu domnul Radu Trifan, președintele asociației.

Luni, 17 februarie, între orele 21.10- 22.00, vă invităm să răsfoim împreună, în direct, la Radio România Cultural, un nou Dosar de patrimoniu dedicat, de această dată, patrimoniului mulinologic.

O emisiune realizată de Bogdan Vișan.

https://www.radioromaniacultural.ro/emisiuni/idei-in-nocturna-dosar-de-patrimoniu/morile-de-apa-din-caras-severin-id47537.html

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România își exprimă profunda tristețe pentru trecerea în eternitate a colegului de breaslă și jurnalistului de forță care a fost Șerban Cionoff. Gazetar de cursă lungă și cu un condei inconfundabil, Șerban Cionoff a fost o personalitate a presei românești, cu colaborări prestigioase la publicații de ținută, a fost un om ardent și implicat în viața cetății. Vasta sa experiență și personalitatea sa au făcut ca Șerban Cionoff să fie unul dintre membrii de vază ai Juriului de Onoare, Disciplină și Arbitraj al UZPR.

Șerban Cionoff a iubit România, poporul român și orașul natal, Caracal, și-a slujit cu credință profesia până în ultima zi a vieții și lasă un mare gol în presa din România.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

***

Activitate în presă: aprilie 1966, „Contemporanul”, „Viața Studențească”, „Viața Românească”; 1968-1971, redactor șef adjunct al revistei „Universitas”, publicație a Universității București; 1974-1989 „Scânteia tineretului”; „Amfiteatru”, „Viața Românească”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Ramuri”, „Tribuna”, „Orizont”, „Ateneu”, „jurnalul.ro”, „Amos News”, „AM Press”, „Dimineața”.