Parafrazând oarecum titlul cărții lui Gabriel Garcia Marquez: ,,Cronica unei morți anunțate”, am acordat titlul acestui articol datorită asemănării cuprinsului epic al romanului, respectiv o crimă anunțată pe care nimeni nu se străduiește să o oprească, cu cea a unei acțiuni a guvernului actual al României, și anume cel de destructurare a regiilor autonome, care administrează cele din urmă resurse naturale care mai aparțin statului român. O acțiune hazardată, anunțată anterior, pe care niciuna dintre structurile implicate nu s-a străduit să o împiedice înainte de a se produce.
Între aceste entități care administrează și exploatează în folosul statului, una dintre ultimele bogății naturale aflate în proprietatea lui, este și Regia Națională a Pădurilor – Romsilva. Respectiva structură administrează o foarte prețioasă resursă naturală – ,,aurul verde„, cum i se mai spune cu bună dreptate resursei forestiere. Ideea destructurării acestei entități nu este deloc una nouă. Cristalizată cu ceva ani în urmă, deși nu a fost prezentă niciodată într-un mod explicit în retorica multiplelor campanii provocatoare, îndreptate în această direcție, acțiunile celor implicați au creat, prin tehnica manipulării, cu transmitere subliminală, tocmai acest deziderat. În pofida acestei evidențe, pentru combaterea fenomenului nu s-a mobilizat cu suficientă fermitate nici una dintre structurile reclamate, apatia acestora fiind una generalizată.
Resursa forestieră este una extrem de importantă, datorită faptului că ea este, spre deosebire de alte resurse naturale, o resursă inepuizabilă. Și aceasta fiindcă pădurea se regenerează în mod permanent, însă valoarea ei sporește în funcție de calitatea gospodăririi și exploatării ei. O condiție obligatorie în acest sens este ca ele să fie înfăptuite într-un mod științific și rațional. O astfel de conducere rațională a pădurii se produce pe principiile unei științe foarte precise și foarte vechi, care se numește ,,silvicultură”. Aplicare ei se face doar de către o anumită categorie ocupațională, care, prin studii de specialitate, își însușesc respectivele noțiuni și le aplică în modul corespunzător.
Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a luat ființă în anul 1990, ca o necesitate a unei structuri, adaptate la noile schimbări economice și sociale de după decembrie 1989, care să administreze pădurile aparținătoare statului român. Din suprafața totală ce aparținea statului român la acea dată, obținute prin marea naționalizare produsă în 1947, multe dintre aceste suprafețe au fost retrocedate foștilor proprietari deposedați atunci în mod abuziv de către regimul comunist. Modul de organizare și structurare a activității silvicultorilor nu a fost modificat substanțial începând cu anul 1990, aceștia îndeplinindu-și în general aceleași atribuții. Astăzi, R.N.P. Romsilva mai administrează în jur de 3,1 milioane de hectare de pădure, proprietate publică a statului, o suprafață relativ mare, incluzând arborete unice și foarte valoroase. În prezent aceasta funcționează sub autoritatea statului, respectiv a Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, având o autonomie economică și financiară. Din profiturile realizate, în ultimii ani, 90% au fost virați anual către proprietar, adică către statul român.
Într-un diferit cadru, resursa forestieră poate constitui pentru posesorul ei un element de putere, de influență majoră în structura economică a țării și evident, de substanțial venit. Astfel privită, de către unele elemente oportuniste, s-au creat diverse scenarii pentru o posibilă destructurare a Romsilva, a unui sistem consolidat într-un număr însemnat de ani de funcționare. Ca urmare, în ultima perioadă asistăm la o acutizare a acțiunilor de determinare, manifestate prin atacuri declarative asupra modului de administrare, susținute de acuza unei presupuse disfuncționalități a Romsilva. Însă respectivele acțiuni nu se limitează doar la atât, ele fiind întărite prin retorici defăimătoare la adresa celor care se ocupă de funcționarea sistemului, a personalului care activează în silvicultură. Respectivele declarații, colportate la nivelul opiniei publice, au creat o ruptură între această categorie și restul societății, aducând astfel grave prejudicii unei structuri profesionale, în trecut foarte respectată și apreciată în societate. Manipularea opiniei publice a dat, într-un timp relativ scurt, roadele scontate, prin faptul că sentimentul de dușmănie și ostilitate la adresa silvicultorilor a germinat din belșug într-un mediu astfel creat. Reacțiile nu au întârziat să apară, manifestate în multiple situații, atât în mediul on-line, cât și în afara lui prin numeroase agresiuni asupra persoanelor silvice, aflate în exercițiul funcțiunii, unele dintre ele, din păcate finalizate în cel mai tragic mod.
Posibil ca scenariul, prezentat ca unul deliberat cu scopul destructurării Romsilva, să fie perceput, la o primă analiză, rezultat al unei teorii conspirative, deoarece nu s-au putut oferi probe concludente. Totuși, concursul de evenimente, mai ales cele din ultima perioadă, par să probeze multe dintre aceste supoziții, care pot fi considerate, în respectivul context, cel puțin pertinente.
Scenariul pare să fi fost pus la cale cu timp în urmă, fiind așezat în scenă cu participarea foarte activă a unor structuri bine coordonate. Aceste structuri au funcționat inițial impecabil în zona rețelelor sociale, apoi au pătruns și în structurile mediatice, folosindu-se de aceeași rețetă. Unicul rol, unul bine definit, a fost în principal de desconsiderare și denigrare a corpului silvic care administrează pădurile statului. Prin fake-uri multiple, s-a inoculat o confuzie generală privind un închipuit fenomen de despădurire, respectiv un jaf generalizat asupra pădurilor, evidențiind ca vinovat singurul administrator profesionist al pădurilor: Regia Națională a Pădurilor.
Iată că acum, scenariul destructurării prinde un contur din ce în ce mai evident, ieșind încet-încet din tiparele unei teorii a conspirației, printr-o implicare activă, de această dată cu actori politici, aflați la nivel superior, cu puteri decizionale. Toate suspiciunile încep acum să se materializeze, prefigurând acea cale anticipată anterior, care devine una trasată foarte limpede, legiferată prin OUG 109/2021 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice. Prin acest act legislativ se stabilește o reorganizare a tuturor regiilor de stat, în cazul Romsilva prin divizarea activităţilor de serviciu public de cele comerciale, urmând ca activităţile comerciale divizate să fie organizate în societăţi pe acţiuni sau în societăţi cu răspundere limitată. În această situație, Romsilva, efectiv, nu va mai avea acces la finanțare pentru lucrările de plantare și întreținere a arboretelor, pentru paza și protecția pădurilor, și a altor lucrări specifice, dat fiind că activitatea comercială este cea care susține aceste activități. Transformarea în SRL-uri a activităților comerciale ale regiilor autonome creează premisele foarte clare pentru privatizarea acestora, soarta pădurilor depinzând în situația respectivă exclusiv de reușita noilor strategii de funcționare. În acest context ne punem întrebarea firească: căror interese servește această aventurare pe un teren atât de nesigur? Care poate fi sursa dorinței de a destructura o entitate al cărei mecanism de funcționare a fost construit de-a lungul unui număr însemnat de ani? Cine poate dori desființarea unei entități complexe și solide care a desfășurat în mod profesionist o activitate profitabilă, și a o da în mâna unor S.R.L.-uri, pentru care nu există certitudinea că vor avea aptitudinile de a funcționa la aceeași capacitate? Cui servește acest scenariu și cine va răspunde și va plăti pentru un eventual eșec al acestei inițiative? Dacă va răspunde cineva nu se poate anticipa, însă, cu certitudine, buni de plată vor fi tot cei care au plătit eșecurile tuturor guvernărilor din 90 încoace: poporul român!
Constantin VLAICU/U.Z.P.R.
UZPR CARAS SEVERIN 