Orașul Bocșa, situat la marginea de vest a Munților Banatului, aruncat pe ambele părți ale râului Bârzava,  poartă a Banatului Montan, este un spațiu miraculos dăruit de Cel de Sus cu bogății naturale și, deopotrivă, cu oameni al căror destin se înscrie în cartea de aur a spiritualității și culturii românești. Aici s-au născut creatori de frumos, artiști plastici, personalități muzicale, oameni de știință, scriitori, spirite alese pe cât de ales este peisajul bocșan.

Unul dintre acești importanți bocșeni este și Ioachim Perian, profesor și dirijor, compozitor și animator cultural, oeganizator al vieții artistice din Banat.

Ioachim Perian s-a născut la Bocşa în 17 septembrie 1884 şi s-a stins tot la Bocşa, jud. Caraş-Severin, la 17 ianuarie 1955.

A fost compozitor, dirijor, profesor, absolvent al Şcolii preparandă din Timişoara în 1903, desfășurând o activitate didactică de excepţie până la pensionare (1941).

A făcut parte din grupul de profesori ai Şcoalei pentru tineri dirijori ţărani români (1934) alături de Iosif Velceanu, Ion Crişan, Vadim Şumski etc. A fondat şi a dirijat Corul mixt al Reuniunii de Cântări din Bocşa Montană; la Timişoara a pus bazele şi a condus Societatea muzicală „Cercul tinerimii”, a fost instructor alături de Sabin V. Drăgoi la Societatea Muzicală „Doina” din Timişoara; a fost preşedintele Asociaţiei Corurilor şi Fanfarelor Române din Banat, iar în 1935 a fost dirijor  onorific  al Corului „Crai Nou” din Timişoara. Ca şi compozitor desfăşoară o activitate componistică deosebită realizând şi culegând şi melodii psaltice din Banat şi Transilvania.

La Bocșa Montană va desfășura o intensă activitate didactică și culturală, va dirija Corul mixt al Casinei, va organiza spectacole de teatru: ”Între  memorabilele evenimente culturale la care Ioachim Perian a reprezentat arta cântului coral bocșean menționăm: participarea în anul 1905 la serbările prilejuite de sfințirea steagului Reuniunii Române de Cântări și Muzică din Reșița (unde dirijor era Iosif Velceanu, fost învățător și dirijor la Bocșa Montană între anii  1892 – 1893); concertul susținut la Bocșa Montană în același an cu ocazia Adunării generale a învățătorilor din Cercul Bocșa, unde a participat și I. Ștefan Paulian, dirijorul corului ”Doina” din Turnu Severin; memorabilul concert susținut în 1906 la București la Arenele Romane, la Festivalul Coral organizat în cadrul Expoziției jubiliare (40 de ani de domnie a regelui Carol I); prezența corului ”Armonia”, dirijat de Ioachim Perian la serbările desfășurate la Alba Iulia în ziua de 1 Decembrie 1918.” consemnează muzicologul Constantin Tufan Stan în volumul ”Vi-l prezentăm pe Ioachim Perian”, apărut la Reșița, editura Timpul, în 2004, sub egida Bibliotecii Orășenești ”Tata Oancea” Bocșa, în seria ”Bocșa – istorie și cultură”.

În toamna anului 1918 Ioachim Perian era student la Cluj, însă îl găsim în Bocșa natală aducându-și contribuția în pregătirea Unirii. A participat la adunarea populară din 10 noiembrie 1918, când s-a constituit C.N.R. Bocșa Montană sub președenția avocatului A. Oprea. Tot atunci s-a înființat o „cancelarie popolară” cu scopul asigurării alimentației publice, aceasta fiind sub conducerea lui Ioachim Perian. De asemenea, a fost ales să reprezinte Reuniunea Română de Cântări și Muzică la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.

Despre viața și activitatea acestui harnic și inimos dascăl s-au făcut consemnări în publicații și volume precum: Banatul și Marea Unire 1918/ Ioan Munteanu, Vasile M. Zaberca, Mariana Sârbu. Timișoara: Editura Mitropoliei Banatului, 1992; Întoarcerea numelui. Oraşul Bocşa în timp/ Ioana Cioancăş. Reşiţa. Timpul. 1997; Vi-l prezentăm pe Ioachim Perian./ pref. şi coord. Gabriela Şerban.– Reşiţa: Timpul, 2004 .- 72 p. (Bocşa – istorie şi culturǎ; 10); Bibliografia revistei „Bocșa culturală” 2000-2009/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2009 (Bocșa – istorie și cultură); Cărăşeni de neuitat III/ Petru Ciurea, Constantin Falcă. –Timişoara: Eurostampa, 2010; Muzicieni din Banat: lexicon/ Ioan Tomi.- Timişoara. Eurostampa. 2012;  Biblioteca, între datorie și pasiune/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2013 (Bocșa, istorie și cultură; 30); Cărăşeni de neuitat XXVIII/ Constantin Falcă. –Timişoara: Eurostampa, 2016; Cărăşeni de neuitat XXXI/ Constantin Falcă. –Timişoara: Eurostampa, 2016; Reprezentanți bocșeni la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918/ Gabriela Șerban și Valentin Costea; prefață Gheorghe Jurma.- Reșița: TIM, 2018 (Bocșa – istorie și cultură); Banat. Miscellanea musicologica/ Constantin-Tufan Stan.- Timișoara: Eurostampa, 2018; Bibliografia revistei „Bocșa culturală” 2014-2018/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2019 (Bocșa – istorie și cultură); Dascăli bocșeni prezentați de Gabriela Șerban În: Dascăli bănățeni de ieri și de azi/ coord. Nicoleta Marcu.- Reșița: Editura Gheorghe Magas, 2019; Mihai Vișan, Daniel Crecan. Istorie și administrație la Bocșa multiseculară. Ed. a III-a: Itinerariul metalurgiei bocșene la tricentenar.- Timișoara: David Press Print, 2019 (Studii și cercetări umaniste; Istorie și studii culturale); Bocșa, un oraș ca o poveste. Vol. 2: Oameni, locuri, fapte din Bocșa de ieri și de azi/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2023 (Bocșa, istorie și cultură; 64).

În anul 2004,cu ocazia aniversării celor 120 de ani de la naşterea profesorului şi compozitorului Ioachim Perian, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa a propus  confecţionarea şi amplasarea unei plăci omagiale pe casa natală a compozitorului şi editarea unui volum de  studii şi evocări despre viaţa şi activitatea acestuia, ca o lucrare omagială menită să-l repună pe harta culturală bocşană pe unul dintre cei mai puţin cunoscuţi muzicologi bocşeni. Astfel ia naştere volumul Vi-l prezentăm pe Ioachim Perian în seria „Bocşa – istorie şi cultură”, iar pe casa din Bocşa Montană este aşezată o placă din marmoră. Documentele pe care proprietarii casei le mai deţineau – atât la Ioachim Perian, cât şi la Dr. Corneliu Diaconovici  – au fost predate Bibliotecii Judeţene „Paul Iorgovici”, directorului de la acea vreme, Nicolae Sârbu.

Datorită profesorului și directorului adjunct Radu Burcea-Iancu de la Liceul Teoretic „Jean Louis Calderon” din Timișoara, din anul 2017 sala festivă a acestei prestigioase instituții școlare poartă numele prof. Ioachim Perian. Domnul profesor Burcea specifică faptul că din anul 1895 până în anii ’50 aici a funcționat Școala Normală de băieți din Timișoara, iar într-un anuar din anii ’20, în cadrul corpului profesoral se găsește și Ioachim Perian ca profesor de muzică. A activat mult în școală, a contribuit la dotarea cu instrumente muzicale, a înființat  un cor și o orchestră, așadar Ioachim Perian are câteva merite de necontestat pentru care, iată, chiar și după foarte mult timp, este apreciat și onorat.

La 70 de ani de la plecarea acestui inimos bocșean „în lumea cea fără de dor” dorim să-i aducem un pios omagiu prin câteva momente organizate în memoria sa în diverse instituții de cult, de cultură și de învățământ.

Dumnezeu să-l odihnească! În veci pomenirea sa!

Între personalitățile locului se numără și preotul Coriolan Zuiac, un om ales și pe nedrept uitat, un preot care a desfășurat de-a lungul vieții sale diverse activități importante în domenii diferite. A fost un preot cu har, un dirijor sufletist și un român adevărat!

S-a născut în 26 ianuarie 1875 la Doman, Caraş-Severin şi s-a stins în 24 februarie 1942 la Bocşa Vasiova, Caraş-Severin, întreaga sa carieră preoțească a acestui vrednic slujitor al bisericii și culturii s-a petrecut la Vasiova.

A absolvit Institutul Teologic din Caransebeș. A funcționat întâi ca administrator parohial, iar apoi ca preot în Bocșa Vasiova, până la pensionare.

Activitatea sa ecleziastică a fost binecunoscută şi apreciată, fiind distins cu brâul roşu. Ea a fost în strânsă legătură cu atitudinea sa fermă pentru afirmarea bisericii româneşti şi a românismului în perioada regimului habsburgic. Este şi motivul pentru care, după Marea Unire, i s-a făcut cinstea de a fi membru în Parlamentul României, atât sub guvernul Iorga (1931 – 1932), cât şi sub cel condus de Goga (1938-1939).

Ca muzician a adus importante servicii vieţii culturale a localităţii Bocşa, el fiind întregitorul Reuniunii de cântări „Doina” din Vasiova, care includea corul bărbătesc denumit Corul plugarilor din Vasiova şi Societatea de lectură.Cu acest Cor „Doina” din Vasiova se bucură de mare succes deplasându-se la Lugoj, Timişoara, Bucureşti, remarcat fiind de principele Nicolae, primul ministru Vintilă Brătianu şi de alţi înalţi demnitari. Bucurându-se de o reală notorietate, în 1931 a fost ales în comitetul Asociaţiei Corurilor şi Fanfarelor din Banat, iar în 1934, după moartea lui Ion Vidu, este ales Preşedinte al Cercului Muzical din Bocşa Montană.

A fost preot, dirijor de cor și parlamentar român în perioada interbelică.

La Marea Adunare Națională din 1 Decembrie 1918 Coriolan Zuiac a participat ca delegat (titular) al Cercului electoral Bocșa Română.

În revista „Vasiova” realizată de Tata Oancea găsim adesea amintit preotul Zuiac (uneori trecut ca senator), iar la moartea acestuia, Tata Oancea îi dedică o poezie: „ Și te-or pomeni cu cinste/Următori  din veac în veac…/ Fie-ți țărâna ușoară/ Coriolanule Zuiac!” („Vasiova”, an XIV, nr. 5-7, 1 apr.-15 mai 1942, p. 4).

Referințe cu privire la viața și activitatea acestui remarcabil preot găsim în câteva volume și publicații:  Banatul și Marea Unire 1918/ Ioan Munteanu, Vasile M. Zaberca, Mariana Sârbu. Timișoara: Editura Mitropoliei Banatului, 1992; Istorie și artă bisericească. Biserici din Protopopiatul Ortodox Român Reșița/ Gheorghe Jurma, Vasile Petrica. Reșița: Timpul, 2000; Oameni și locuri din Bocșa/ Iosif Cireșan Loga, Tiberiu Popovici. Reșița: TIM, 2006 (Bocșa – istorie și cultură); Cărăşeni de neuitat III/ Petru Ciurea, Constantin Falcă. Timişoara. Eurostampa. 2010; Muzicieni din Banat: lexicon/ Ioan Tomi.- Timişoara. Eurostampa, 2012; Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/Gabriela Șerban. Reșița: TIM, 2013 (Bocșa – istorie și cultură; 30); Cărăşeni de neuitat XXI/ Constantin Falcă. Timişoara. Eurostampa. 2013; Reprezentanți bocșeni la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918/ Gabriela Șerban și Valentin Costea; prefață Gheorghe Jurma.- Reșița: TIM, 2018 (Bocșa – istorie și cultură); Banat. Miscellanea musicologica/ Constantin-Tufan Stan.- Timișoara: Eurostampa, 2018; Portrete de preoți și teologi ortodocși din Bocșa de ieri și de azi (1)/ Gabriela Șerban și Valentin Costea.- Reșița: TIM, 2020 (Bocșa – istorie și cultură; 53); Bocșa, un oraș ca o poveste. Vol. 2: Oameni, locuri, fapte din Bocșa de ieri și de azi/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2023 (Bocșa, istorie și cultură; 64).

Astăzi, la 150 de ani de la nașterea preotului de vrednică pomenire Coriolan Zuiac,  dorim să-l amintim între personalitățile Bocșei și să-l reașezăm pe harta culturală a Banatului prin câteva evenimente organizate în parteneriat cu Parohia „Nașterea Maicii Domnului” din Bocșa Vasiova, Biserică pe care Coriolan Zuiac a slujit-o cu credință și devotament.

În veci pomenirea lui!

Dumnezeu să-l odihnească!

 

 

Marți, 21 ianuarie 2025, ora 17:00, Reșița – Govândari, Biserica Romano-Catolică „Preasfânta Treime”:

predică pr. Walter Sinn, paroh evanghelic CA (Semlac / Arad).

 

Dienstag, 21. Januar 2025, 17.00 Uhr, Reschitza – Govândari, römisch-katholische Pfarrkirche „Allerheiligste Dreifaltigkeit”:

die Predigt hält Pfr. Walter Sinn, evangelischer Pfarrer (Semlak / Arad).

 

 

• UZPR

În această perioadă de acces fără precedent la informație, jurnalismul obiectiv crucial rămâne o piatră de temelie a unei societăți informate și funcționale. Dar organizațiile moderne de știri se confruntă cu presiuni financiare din ce în ce mai mari, ceea ce a generat o tendință tulburătoare: dependența excesivă a agenților de publicitate de măsurile de blocare a cuvintelor-cheie. Aceste practici, deși sunt concepute pentru a proteja mărcile de conținutul considerat controversat sau nesigur, subminează în mod neintenționat viabilitatea unei mass-media de știri sănătoase și funcționale. „În centrul acestei probleme se află o înțelegere greșită a modului în care publicul vede publicitatea în contextul știrilor. În loc să asocieze mărcile cu negativitatea, cititorii au adesea mai multă încredere în mărci atunci când reclamele lor apar alături de jurnalismul profesionist”, scrie Chad Schulte, vicepreședinte al companiei Seedtag.

Presiunea financiară asupra organizațiilor de știri este o chestiune publică de durată. Având în vedere că publicitatea digitală este acum fluxul de venituri dominant pentru instituțiile de știri, aplicarea anumitor practici de siguranță a condus la demonetizarea pe scară largă a subiectelor de știri critice. Cuvinte precum conflict, criză, protest și chiar alegeri declanșează adesea algoritmi automați de blocare a reclamelor, privând articolele pe aceste subiecte de oportunități de venituri. Implicațiile sunt profunde: redacțiile se confruntă cu descurajări financiare pentru a relata probleme complexe, care necesită atenția publicului.

Pe de altă parte, potrivit digiday.com, studiile arată că publicitatea în mediile de știri cu reputație bună oferă rezultate puternice: un raport din 2020 a constatat că există printre consumatori mai multă încredere în mărci atunci când apar alături de surse de știri profesionale de încredere, ceea ce reflectă faptul că cititorii de știri nu transferă sentimentele negative despre conținut către agenții de publicitate adiacenți, ci percep aceste mărci ca pe susținători ai informațiilor credibile și de înaltă calitate, ceea ce, în cele din urmă, consolidează brandul.

În ciuda acestor provocări, organizațiile de știri vechi, care respectă standardele profesionale de imparțialitate, corectitudine, verificarea faptelor și responsabilitate, rămân cele mai de încredere surse de informații – și implicit sunt medii potrivite pentru publicitate. Agenții de publicitate au un rol vital în acest ecosistem – prin adoptarea unei abordări mai nuanțate a siguranței mărcii, aceștia pot sprijini jurnalismul care stă la baza unei democrații și a unei societăți funcționale. Colaborarea directă cu instituțiile de știri de încredere și utilizarea direcționării contextuale mai sofisticate asigură apariția anunțurilor în medii aliniate cu valorile mărcii, fără a submina relatările importante.

Mass-media de știri și agenții de publicitate împărtășesc o relație simbiotică. Agenții de publicitate beneficiază de extinderea și credibilitatea platformelor de știri, în timp ce organizațiile de știri depind de veniturile din publicitate. Atunci când agenții de publicitate abandonează știrile în căutarea unor medii percepute cu „risc zero”, ei slăbesc această relație și riscă să înstrăineze un public care prețuiește transparența, autenticitatea și alegerile îndrăznețe. „Miza este prea mare pentru ca agenții de publicitate să se îndepărteze de la mass-media de știri profesionale și imparțiale. Jurnalismul de încredere este esențial pentru a trage puterea la răspundere, a expune nedreptățile și pentru a promova un public informat. Agenții de publicitate se aliniază la aceste valori pentru a sprijini organizațiile profesionale de știri și pentru a demonstra un angajament față de adevăr și responsabilitate”, conchide Schulte. (redacția UZPR)

Foto: pixabay.com

Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa a încheiat Săptămâna Culturii Naționale cu evenimentul „Eminescu și Unirea”, aflat la cea de-a IV-a ediție, și desfășurat în parteneriat cu Biserica Ortodoxă „Nașterea Maicii Domnului” și Centrul Catehetic „Vasiova”

Așa cum s-a întâmplat în toată țara, săptămâna 13 – 19 ianuarie 2025 a fost denumită Săptămâna Culturii Naționale, perioadă în care, pe tot teritoriul României, s-au desfășurat evenimente culturale, cele mai multe puse sub semnul poetului Mihai Eminescu la 175 de ani de la naștere.

La fel s-a întâmplat și la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa. În această perioadă au fost organizate diverse activități, întâlniri, dar și participări la importante evenimente locale sau naționale.

Dacă miercuri, 15 ianuarie 2025, Săptămâna Culturii Naționale – Ziua Poetului Nepereche – a fost marcată la sediul bibliotecii bocșene prin vizionarea unei expoziții de carte Mihai Eminescu în fondurile Bibliotecii „Tata Oancea” Bocșa și printr-un recital de poezie susținut de elevi ai Liceului Teoretic „Tata Oancea” Bocșa, duminică, 19 ianuarie 2025, biblioteca bocșană a încheiat Săptămâna Culturii Naționale la Biserica Ortodoxă „Nașterea Maicii Domnului” din Bocșa Vasiova printr-un eveniment intitulat „Eminescu și Unirea”, un proiect în parteneriat, aflat la cea de-a IV-a ediție, întâlnire care i-a adus în atenția publicului atât pe poetul Mihai Eminescu, cât și pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza.  

Aflându-ne în „Anul  omagial al Centenarului Patriarhiei Române, Anul Comemorativ al Duhovnicilor și Mărturisitorilor din Sec. XX, 160 de ani de la înființarea Episcopiei Ortodoxe Române a Caransebeșului,” unul dintre subiectele atinse în cadrul Simpozionului a fost In memoriam Calistrat Bobu – 50 de ani de la moarte, un preot și un duhovnic iubit, slujitor al Mănăstirii Sf. Ilie de la Izvor Vasiova, canonizat ca sfânt de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2024, cu titulatura „Sfântul Cuvios Calistrat de la Timișeni și Vasiova” și prăznuirea în ziua de 10 mai.

De asemenea, în cadrul Simpozionului a fost prezentat și preotul dirijor și om politic Coriolan Zuiac la 150 de ani de la naștere, preot al Vasiovei și dirijor al renumitului cor „Doina” din Vasiova.

Trecerea de la cei doi preoți vrednici de pomenire la domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost făcută prin creația poetică a nemuritorului Mihai Eminescu de două eleve ale Liceului Teoretic „Tata Oancea”. Antonia Onofrei și Julia Nicu au susținut un recital de poezie din creația eminesciană.

În finalul Simpozionului, publicul prezent a asistat la o frumoasă lecție de istorie pe tema „Alexandru Ioan Cuza – domnitorul Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești”, expozeu susținut de istoricul Mihai Vișan, care, fiind un narator talentat și foarte bine pregătit, a vorbit celor prezenți – tineri și mai puțin tineri – și despre viața poetului Mihai Eminescu, introducându-i în atmosfera literară, socială și politică a acelor vremi.

Evident, evenimentul s-a încheiat cu diplome și sesiunea de fotografii.

 

20 ianuarie 2025, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Zilele Culturii Naționale (10 – 20 ianuarie).

Prezentare de cărți:

• „Sfinți fără aureolă“ (vol. 6), a autorului născut la Reșița, Constantin Mărăscu (Timișoara), apărută la Editura „Eubeea“ Timișoara, 2024;
• „Grafeme (2)“, autoare Ada D. Cruceanu, apărută la Editura „Castrum de Thymes“ Giroc, 2023;
• „Bibliografia revistei «Reflex» (2015 – 2020)”, autoare Gabriela Șerban, apărută la Editura „TIM“ Reșița, 2024.

 

20. Januar 2025, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Afișează textul citat

Centrul german „Alexander Tietz” din Reșița, a găzduit în cadrul Zilelor Culturii Naționale, prezentarea cărții “Comunitatea germană, parte importantă a istoriei Reșiței. Reșița Montană de-a lungul timpului- viața socială și culturală a comunității”, autoare Mariana Troner. Volumul a apărut la editura “Tim’’, Reșița, 2024.

Prezentare realizată de scriitorul și editorul Gheorghe Jurma.. Înregistare realizată de Adriana Telescu, UZPR filiala Caraș Severin.

Prezența negustorilor și a meșteșugarilor la Mehadia este una binecunoscută, așa cum este cunoscut și faptul că Mehadia era un important centru comercial zonal care se întindea atât în acest perimetru de intrare sudică în spațiul cunoscut sub denumirea de ,,Culoarul Timiș-Cerna”, chiar și mai departe, întinderea acestui areal extinzându-se prin ,,Poarta Almăjului”, ,,Craina”, până în ,,Țara Almăjului”. În acest context găsim ca firească bunăstarea locuitorilor Mehadiei, respectiv o dezvoltare economică semnificativă.

Comerțul în zona Mehadiei a fost favorizat încă de la început de așezarea localității la frontiera dintre imperiul austriac și otoman, aici existând și sediul unităților militare grănicerești. Cu toate că viața desfășurată la Mehadia în acea perioadă era preponderent cazonă, chiar și în aceste condiții, creându-se multiple posibilități pentru schimburi de mărfuri, precum și pentru alte activități din sfera comerțului, acestea antrenând și alte servicii adiacente celor militare.

Primele consemnări legate de negustorie le regăsim în notele lui Nicolae Stoica de Hațeg, care pomenește de negustori și cojocari, în anul 1750. Chiar și Nicolae Stoica spunea că s-a ocupat, împreună cu unul dintre frații săi, de negustorie înainte de a se preoți. În aceste condiții, necesitatea unui comerț organizat a determinat apariția în anul 1853 a târgului de la Mehadia ( Ion BĂCILĂ, ,,Monografia Mehadei”, Ed. Marineasa, Timișoara 1997), stabilindu-se pentru desfășurarea lui ziua de sâmbătă. Această zi a rămas neschimbată până în zilele noastre, însă, din păcate, în prezent constatăm dispariția acestei forme de târg organizat. ,,Piața” din Mehadia, cu toate că a fost reamenajată și modernizată în anii 2000, pe același amplasament, astăzi ea nu-și mai află destinația inițială, care se pare că s-a pierdut definitiv.

Alături de comerț, la Mehadia exista și o puternică activitate meșteșugărească, aici practicându-se o mulțime de meserii, activitatea de producție favorizând și comerțul acestor produse, îmbinarea celor două activități devenind în timp un motor de dezvoltare economică a localității. În mod firesc, aceste meserii erau în general legate de obiceiurile și de activitățile perioadelor în care ele au apărut și au luat apoi amploare. Între acestea, tăbăcarii, curelarii și fierarii, erau foarte importanți fiindcă aceștia asigurau îmbrăcămintea și încălțămintea (opincile), curelele harnașamentelor, o gamă variată de unelte agricole, atelajele etc. O altă meserie conectată vremurilor era aceea de ,,voagnăr”, adică acel meșter care confecționa loitrele din lemn și roțile căruțelor, de asemenea o meserie dispărută în timpul trecut. În Mehadia, locuitorii mai practicau multe și diverse meserii aici activând: măcelari, brutari (pitari), tinichigii, lemnari, cojocari, croitori (șnaidări), cizmari (șuștări), frizeri,zugravi (moalări), vopsitori de lână (fărbari), morari ș.a. O altă activitate dispărută și uitată la Mehadia era fabricarea de cărămizi și țigle. Fostul amplasament al ,,țiglăriei” se poate distinge și astăzi prin culoarea roșiatică a terenului (solului), aceasta putându-se observa doar de la înălțime. Respectivul teren se află în zona Bănoțului, între râul Belareca și linia ferată, în locul numit ,,Pe baltă”, întinzându-se până în apropierea râului Belareca. Producerea cărămizilor la Mehadia este menționată și de Nicolae Stoica de Hațeg în Cronica Mehadiei, acesta afirmând că la reconstrucția Băilor Herculane ,,cărămizile veneau de la Mehadia”.

În anul 1860, din dorința de a se uni în scop de întrajutorare, meseriașii din Mehadia înființează ,,Asociația meseriașilor din Mehadia”, una dintre primele asociații ale meseriașilor din Banat. Dispariția meseriilor și a meseriașilor a adus astăzi această asociație în pragul colapsului, cu toate că funcționează și în prezent, însă din păcate la un nivel mult diminuat față de anii trecuți. După cel de-al Doilea Război Mondial, în același context al scăderii numărului de membrii, asociația s-a transformat în casă de ajutor reciproc, odată cu aceasta s-a procedat și la modificarea statutului asociației prin care se permite admiterea tuturor doritorilor, indiferent de profesie.  În anul 1895, asociația număra 31 de membri, numărul acestora crescând treptat pentru a ajunge  în anul 1987 la un număr de 95 membri. Trendul ascendent culminează cu anul  2007, când se înregistrează un număr de 150 de membri. Astăzi, într-o scădere drastică față de perioada prosperă a anilor 2000, asociația mai înregistrează la începutul anului 2022  doar un număr de 43 membri activi. În prezent, datorită evoluției societății și a diminuării treptate a capacității îndeplinirii obiectivelor sale, dar și a incapacității de diversificare și adaptare la noile condiții sociale, asociația funcționează la un minim a capacității sale, actualii membrii străduindu-se din răsputeri să-i asigure funcționarea chiar și în aceste condiții.

După cum se poate constata, comerțul la Mehadia a funcționat într-o relație strânsă de interdependență cu practica meșteșugărească și activitatea de producție din sfera agricolă, buna funcționare a acestora generând o reală prosperitate economică a localității. Din păcate, în ultimii ani, perimarea progresivă a acestei relații, prin diminuarea ponderii unuia sau altuia dintre aceste elemente, a provocat un major declin care a dus în final la un colaps general al acestui mecanism. Declinul evident a apărut începând cu anii 90, prin dispariția treptată a practicii meșteșugărești, prin reducerea activităților agricole și de creștere a animalelor domestice. Deschiderea spre piețele occidentale, migrația forței de muncă sau reorientarea acesteia spre alte spații ocupaționale, au contribuit în egală măsură la consolidarea acestei stări de fapt. Practica târgului a dispărut treptat din peisajul comercial al Mehadiei, acesta fiind preluat, în perioada de după anii 90, de magazine moderne gen ,,supermarket”, unde se vând în special mărfuri importate.Tot mai puținii producători din satele alăturate, în general vârstnici, apar sporadic în centrul comunei cu diverse produse din gospodărie. De vechile îndeletniciri gospodărești, bazate pe agricultură, creșterea animalelor sau cultivarea pomilor fructiferi, chiar și a viței de vie, se ocupă în prezent preponderent bătrânii, și ei tot mai puțini, tineretul luând calea occidentului. În lipsa lucrării lor, terenurile agricole sunt treptat copleșite de vegetația lemnoasă, devenind astfel improprii desfășurării de activități agricole pe suprafața lor. De asemenea, renumitele vii cu struguri Muscat de la Mehadia, care acopereau în trecut suprafețe importante, pe toate dealurile dimprejurul Mehadiei, din diverse motive au dispărut în întregime.

O concluzie personală, a tuturor acestor considerații, ce o voi expune succint, însă raportată la un context general, este una din nefericire tristă. Asistăm cu multă amărăciune și neputință la tăvălugul format de efectele revoluției tehnologice dar și a globalizării, aceste fenomene fiind în prezent cele care remodelează lumea. Din păcate, efectele lor asupra societății nu sunt în întregime cele anticipate prin bunele intenții ale celor care au inițiat acest model de ,,societate globală”. Ele sunt cele pe care le constatăm, impactul lor fiind unul negativ, cel puțin la nivelul acesta al respectării și păstrării valorilor cultural tradiționale la nivel de grup etnic sau națiune. Aceste valori sunt promovate din ce în ce mai rar, susținerea lor aparținând unor grupuri din ce în ce mai restrânse și mai rar la nivel individual, cu sporit efort și nemărginită osârdie. În lipsa participării la cunoașterea și promovarea lor, elementele tradiționale sunt tratate în general de cei tineri, dar nu numai, ca fiind desuete, fără o aplecare reală spre a le prețui. Ceea ce se poate face în acest context, aparține din ce în ce mai puțin putinței noastre de a acționa, datorită dinamicii și a nivelului pandemic de acțiune al globalizării. Sistemul social global se pare că are în acest moment nevoie de un restart major, de o nouă  Renaștere, lucru care prin atitudini și concurs de evenimente remarcăm că este luat în considerare din ce în ce mai serios de tot mai numeroși lideri globali.

Constantin VLAICU, membru U.Z.P.R., (Conferința Internațională a istoricilor din Banat, Șopot, 2022)

La sediul Inspectoratului de Jandarmi Județean Hunedoara a avut loc evaluarea activității instituției pe anul 2024.

Bilanțul – după cum ne spunea locotenent Pălean Corina în calitate de persoană de contact – a fost prezentat într-un cadru restrâns de către inspectorul șef al Inspectoratului de Jandarmi Județean Hunedoara, domnul colonel Dumitru Marius Iosif, în prezența cadrelor unității, întreaga activitate fiind prezidată în sistem videoconferință de către domnul colonel Ciocârlie Dumitru, împuternicit director al Direcției Pază și Protecție Instituțională, din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române.

În anul 2024 activitatea jandarmilor hunedoreni a vizat intensificarea misiunilor specifice, în domeniul ordinii publice, în vederea prevenirii şi combaterii criminalităţii, creşterea siguranţei cetăţeanului, concomitent cu menținerea la un nivel ridicat de calitate a misiunilor de pază și protecție instituțională.

În ceea ce privește realizările din domeniul activităților operative, în această perioadă au fost executate 6.886 misiuni de menținere a ordinii publice, 576 misiuni de asigurare a ordinii publice și 159 misiuni de intervenţie, care au avut ca scop rezolvarea cu operativitate a urgenţelor cetăţenilor.

În baza planului de cooperare încheiat cu Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Hunedoara, jandarmii au participat în anul 2024 în 1.643 patrule mixte de menținere a ordinii publice, concomitent cu constituirea a 720 echipe de intervenție independente în sistem integrat și 717 patrule de intervenție în zona instituţiilor de învățământ.

În stațiunile montane, în anul 2024 au fost executate 3.086 misiuni de menţinere a ordinii publice la care au participat 6.480 de jandarmi.

Pe linia aplicării prevederilor legale au fost constatate, independent sau în cooperare cu Poliţia, 432 fapte de natură penală cu 415 autori identificaţi.

De asemenea, au fost aplicate 2.251 sancţiuni contravenţionale, în valoare totală de 630.790 lei.

În proporție covârșitoare faptele contravenționale sancționate de jandarmi au constat în încălcarea unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, dar au fost constatate un număr semnificativ de fapte contravenționale referitoare la regimul silvic, cinegetic sau piscicol.

În anul 2024 au fost executate aproape 1000 de misiuni pentru punerea în aplicare a mandatelor de aducere, emise de către instanţele de judecată sau parchetele de pe lângă acestea din județul Hunedoara.

De asemenea, efective ale inspectoratului au asigurat paza la 25 obiective și au asigurat cu pază şi protecţie 802 transporturi de produse cu caracter special și 69 de transporturi de bunuri şi valori.

În perioada de referință, prin sistemul unic de urgenţă „112” s-au înregistrat 8.876 apeluri primite de jandarmi, concretizate prin executarea a 125 acţiuni de intervenţie.

Totodată, ca dovadă a spiritului de solidaritate a jandarmilor hunedoreni, pe parcursul anului 2024, efectivele unității s-au implicat în multiple activități și campanii organizate în beneficiul societății civile precum campanii de sânge, campanii și apeluri umanitare, dar și în campanii precum “Let’s Do It Romania!”.

Jandarmii hunedoreni vor acţiona şi în acest an cu fermitate, profesionalism şi consecvenţă, potrivit atribuţiilor prevăzute de lege, pentru apărarea ordinii de drept şi protecţia drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

În vederea realizării priorităților instituționale, se va avea în atenție dialogul, cooperarea și colaborarea interinstituțională, coroborate cu acțiunea fermă și profesionistă care vor fi esențiale pentru menținerea stării de normalitate la nivelul județului și dezvoltarea gradului de siguranță a cetățeanului.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

 

Inspectorii de muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara – după cum am aflat de la persoana de contact, consilier Cristina Creț – au desfășurat o serie de acțiuni de informare și conștientizare a prevederilor Legii nr. 367/2022 privind dialogul social, cu modificările și completările ulterioare. În cadrul acestora, au fost informați 57 de angajatori mici și mijlocii și 853 de salariați.

În perioada de derulare a campaniei, au fost înregistrate 32 de noi contracte colective de muncă. 

Obiectivul principal al acestei campanii a fost informarea angajaților și angajatorilor cu privire la drepturile individuale și colective ale acestora. Legea nr. 367/2022 privind dialogul social reglementează drepturile şi libertăţile sindicale, respectiv dreptul de asociere/afiliere, de negociere colectivă şi acţiune colectivă, precum şi obligativitatea clauzelor contractelor individuale şi colective de muncă, protecţia individuală a lucrătorilor şi reprezentanţilor lor în exercitarea drepturilor, care sunt recunoscute de Codul Muncii la nivelul tuturor angajatorilor.

Inspectorii de muncă au desfășurat și acțiuni de informare și conștientizare a angajatorilor și salariaților cu privire la eliberarea adeverințelor de vechime, organizând în acest sens o sesiune de informare la sediul instituției din municipiul Deva, la care au participat 38 de angajatori. 

În cadrul controalelor efectuate la agenți economici, au fost informați 76 de angajatori și 90 de salariați.

Scopul principal al acestei campanii a fost informarea și conștientizarea angajatorilor și a altor deținători de arhivă, cu privire la obligația legală de eliberare a adeverințelor de vechime. Totodată, aceasta a vizat informarea persoanelor fizice care au avut calitatea de salariat cu privire la condițiile de solicitare a acestor documente.

Toate informațiile referitoare la eliberarea adeverințelor de vechime sunt disponibile în continuare pe site-ul oficial al Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

 

Ziua Culturii Naționale este o sărbătoare națională, care se desfășoară anual cu scopul de a promova cultura, arta și efortul academic. 

Astfel ziua de 15 ianuarie a fost aleasă ca Zi a Culturii Naționale, întrucât reprezintă și data nașterii poetului național al românilor, Mihai Eminescu – poetul „nepereche” al neamului românesc, personalitate marcantă în literatură, jurnalism și în filozofie. El i-a impresionat atât pe contemporanii săi, cât și pe cei din generațiile următoare. Inteligența lui, cultura de nivel european, bogăția și farmecul limbajului eminescian nu au rămas neobservate, ci au fost apreciate.

Pe acest fond, elevii Școlii Gimnaziale ,,Constantin Daicoviciu” Beriu – după cum remarca prof. Onescu Silvia (foto) în calitatea sa de director –  au pătruns în tainele minunate ale poeziei eminesciene, sărbătorind Ziua Culturii Naționale, odată cu ziua de naștere a marelui poet. S-au desfășurat diverse activități cuprinse în proiectul ,,Dor de Eminescu”. S-a recitat,  s-au organizat expoziții și s-a scotocit în sertarele vremii pentru a descoperi din nou aspecte ale valoroasei opere eminesciene. Ne-am bucurat, cu mic, cu mare că putem să ne mândrim că avem în neamul nostru ,,un crin”, așa cum l-a numit George Călinescu.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

 

 

de Marian Nencescu

• UZPR

La 175 de ani de la nașterea Poetului Național constatăm că suntem încă departe de a-i descifra pe deplin „universalitatea”, asta în ciuda unor mărturii temeinice venite din partea mai multor generații de cărturari autohtoni, în primul rând, dar și străini, deopotrivă. Dificultatea principală pornește și de la faptul că, nescriind într-o limbă de largă circulație, Eminescu este cvasi-intraductibil. Cum altfel putem interpreta imposibilitatea echivalării, măcar cu aproximație, a sensului unor cuvinte „cheie” din creația sa lirică, termeni ce par mai degrabă filosofici, nu simple cuvinte ori sintagme semantice. Ce înțeles au pentru o persoană din afara arealului lingvistic românesc termeni precum: dor, jale (dulce), noroc, dezmărginire,  iar lista ar putea continua? Mergând pe acesată cale, nu putem decât să-i dăm dreptate lui Tudor Arghezi care, într-un text din 1943, spunea că: „Eminescu e universal mai degrabă, pentru că e român” („Eminescu”, Ed.Eminescu, 1973, p. 8).

Pornind, așadar, de la cuvinte – asta doar ca să avem un termen comun de referință, fiindcă universalitatea eminesciană poate fi abordată dinspre varii domenii, inclusiv  prin muzică, artele plastice, chiar și științele aplicate – mai degrabă „categorii”, în limbaj filosofic, constatăm că ne aflăm în fața unui fenomen de „ubicuitate imaginativă” (termen formulat prima dată de Edgar Papu în eseul „Poezia lui Eminescu”, Ed. Minerva, 1971, p. 197), respectiv capacitatea de a reconstrui, cu material lexical local, spații și motive culturale universale. În această categorie intră, desigur, Hyperionul eminescian, motivul literar, și nu numai, „Veneția”, și, cu deosebire, „Memento mori”, temă pusă sub semnul fatalității, de vreme ce Eminescu credea cu tărie că imperiile/civilizațiile se nasc, înfloresc și se surpă succesiv.

Privit astfel, eminescianismul actual depășește limitele literarului. Cercetătorul modern nu mai este limitat la simpla particularizare a creației artistice, cu atât mai puțin la elementul biografic, tot mai estompat și mai difuz, odată cu trecerea anilor de la plecarea fizică a Poetului dintre noi. Din contră, pornind de la conceptul „Ce e frumos e și bun”, eminescianismul de azi face apel la zone vaste de emoție și informație, altădată inaccesibile. În cazul specific al lui Eminescu, Omul și Poetul, constatăm o capacitate uimitoare de metamorfozare a motivelor și temelor, de trecere de la individual, la general, de remodelare, după firea și starea noastră,  a   conștiinței creatoare auctoriale. Identificarea autor – cititor (sau după caz, critic, interpret, moderator) se face prin simbioză. Familiarizat cu opera, cititorul avizat constată că și-a modelat, fără să conștientizeze măcar, propria referință critică, convertindu-se la eminescianism. 

De aici pleacă și modelul universalității. Eu-ul eminescian este, spunea un mare critic,  „interogativ-catharhic” (George Munteanu, „Eminescianismul”, Ed. Minerva, 1987, p. 279). Asta presupune că, plecând de la un set de întrebări fundamentale despre ființă, despre creație, despre univers, descoperim cu uimire în creația eminesciană nu doar actualitatea, cât dezlegarea, purificarea spirituală, după modelul homeric.  În acest fel, eminescianismul depășește cadrul strict al literaturii și se adresează, într-un limbaj cripto- simbolic inclusiv umanității. Este și motivul pentru care cele mai reușite iunterpretări actuale vin, paradoxal, din partea artiștilor plastici. Desenul, grafica în general se bazează pe forța de sugestie, făcând apel la simțuri, iar eminescianismul modern e în primul rând trăire, impresie, emoție. Exemplele plastice ce însoțesc aceste rânduri, creații ale unui spirit pătruns de duhul eminescian, Mihai Cătrună, el însuși jurnalist și editor de publicație culturală, „Eminesciana. Revista eternului frumos” se încadrează în ce s-ar numi, cu un termen eminescian „dezmărginirea” artei, respectiv reinterpretarea eu-lui prin sporirea capacității de cunoaștere. Ce ne lipsește, ce este „intraductibil”, devine concret, prin arta grafică.

Totodată, „dezmărginirea” înseamnă chiar mai mult decât simpla descătușare interpretativă. Eminescu a fost pentru noi, ca gazetari în primul rând, omul ideilor, al civismului extrem. „Ideile nu au viață decât acolo unde oamenii sunt gata să moară pentru ele”, scria de data asta „marele gazetar”, Mihai Eminescu. Pe baricadele  ziarului „Timpul”, între 1877 și 1883, s-a scris și s-a făcut efectiv istorie, prin pana lui Eminescu. Mărturie sunt cele trei volume masive de „Opere” (ediția Perpessicius, respectiv volumele X-XIII) ce plasează încă odată eminescianismul sub semnul actrivismului civic: „Românii sunt pățiți și nu vă vor accepta. Alte mâni mai pure, alte inimi mai luminate se vor ridica sub semnul tainei cei mărturisite înaintea unui popor ce așteaptă mântuirea”, spunea Eminescu, la Iași, în 1883, cu ocazia inaugurării statuii lui Ștefan cel Mare. Sună cunoscut? Sună actual? „Eminescu să ne judece”, vorba lui Grigore Vieru.

În fine, summa summorum a eminescianismului actual rămâne limba. Vorbeam la început de cuvinte cheie, de dor, ca deschidere netemătoare, de alean, ca o formă de eden, de dezmărginire. Eminescu se adreseazăprin acest limbaj cripto-simbolic direct spiritului, în cazul său limba devenind, cum observa și Constantin Noica, un „semn categorial”. Mai au oare categoriile nevoie de traducere? Concluzionând, Eminescu și eminescianismul sunt mai mult decât un curent literar, decât un pathos național chiar, ele reprezintă conștiința noastră mai bună, pentru că de la Eminescu învățăm mereu „sfânta sete de a fi”, adevărul etern, socratic: „Cine nu cutează, nu e om!”.

Duminică, 19 Ianuarie 2025, ora 17:00, Reșița Montană, Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii”:

predică pr. Cristian Rădulescu, Biserica Ortodoxă Română „Adormirea Maicii Domnului” Reșița Montană.

 

Sonntag, 19. Januar 2025, 17.00 Uhr, Reschitza, Römisch-Katholische „Maria Schnee“-Kirche:

die Predigt hält Pfr. Cristian Rădulescu, Rumänisch-Orthodoxe Pfarrei „Entschlafung Mariens“ Reschitza.

 

18 ianuarie 2025, ora 13.00, Centrul Cultural Muzeistic Anina:

Zilele Culturii Naționale (10 – 20 ianuarie).

Expoziție de artă plastică din colecția Bibliotecii Germane „Alexander Tietz“ Reșița.

 

18 ianuarie 2025, ora 15.00, Centrul Cultural și Complexul Muzeal „Teatrul Vechi Mihai Eminescu” – sediul Muzeului de Etnografie „Țara Carașului“ Oravița:

Zilele Culturii Naționale (10 – 20 ianuarie).

Expoziție de artă plastică Doina & Gustav Hlinka (Reșița).

 

19 ianuarie 2025, ora 16.00, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Zilele Culturii Naționale (10 – 20 ianuarie).

Mihai Eminescu în limbile română, germană și maghiară.

Incursiuni muzicale multietnice prezentate de Formația „Resicza” (coordonator: Iuliu Fazakas).

 

20 ianuarie 2025, ora 16.00, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Zilele Culturii Naționale (10 – 20 ianuarie).

Prezentare de cărți:

• „Sfinți fără aureolă“ (vol. 6), a autorului născut la Reșița, Constantin Mărăscu (Timișoara), apărută la Editura „Eubeea“ Timișoara, 2024;
• „Grafeme (2)“, autoare Ada D. Cruceanu, apărută la Editura „Castrum de Thymes“ Giroc, 2023;
• „Bibliografia revistei «Reflex» (2015 – 2020)”, autoare Gabriela Șerban, apărută la Editura „TIM“ Reșița, 2024.

 

18. Januar 2025, 13:00 Uhr, , Museistisches Kulturzentrum Anina:

Tage der Nationalen Kultur Rumäniens (10. – 20. Januar).

Kunstausstellung aus der Sammlung der Deutschen „Alexander Tietz“-Bibliothek.

 

18. Januar 2025, 15:00 Uhr, Kulturzentrum und musealer Komplex „Altes Theater Mihai Eminescu“ – Sitz des Ethnographischen Museums „Karascher Land“ Orawitza:

Tage der Nationalen Kultur Rumäniens (10. – 20. Januar).

Kunstausstellung Doina & Gustav Hlinka (Reschitza).

 

19. Januar 2025, 16:00 Uhr, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Tage der Nationalen Kultur Rumäniens (10. – 20. Januar).

Mihai Eminescu in Deutsch und Ungarisch.

Multikultureller Nachmittag mit der „Resicza“-Musikgruppe (Koordination: Iuliu Fazakas).

 

20. Januar 2025, 16:00 Uhr, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Tage der Nationalen Kultur Rumäniens (10. – 20. Januar).

Buchpräsentationen:

• „Sfinți fără aureolă“ (= „Die Heiligen ohne Heiligenschein“) – Band 6, des in Reschitza geborenen Autors Constantin Mărăscu (Temeswar), herausgegeben im Verlag „Eubeea“ Temeswar, 2024;
• „Grafeme (2)“ der Autorin Ada D. Cruceanu, erschienen im „Castrum de Thymes“-Verlag Giroc, 2023;
• „Bibliografia revistei «Reflex» (2015 – 2020)” der Autorin Gabriela Șerban, erschienen im „TIM“-Verlag Reschitza, 2024.

 

Centrul german „Alexander Tietz” din Reșița, a găzduit în cadrul Zilelor Culturii Naționale, prezentarea cărții “Comunitatea germană, parte importantă a istoriei Reșiței. Reșița Montană de-a lungul timpului- viața socială și culturală a comunității”, autoare Mariana Troner. Volumul a apărut la editura “Tim’’, Reșița, 2024.

“Este o carte în primul rând necesară, fiindcă majoritatea cărților care s-au scris au vorbit despre industria Reșiței și mai puțin despre viața social culturală aparte și o tradiție culturală specifică”, a declarat scriitorul și editorul Gheorghe Jurma.

Prezentare realizată de autoarea Mariana Troner. Înregistare realizată de Adriana Telescu, UZPR filiala Caraș Severin.

https://www.podbean.com/ew/pb-cuwuw-17b552d