În 1 decembrie, credincioșii catolici de rit apusean (latin) intră în perioada numită Advent. În organizarea actuală a liturghiei romane, Adventul se plasează la începutul anului bisericesc. Anul liturgic începe cu prima duminică a Adventului, deoarece totul începe în Biserică cu venirea lui Cristos. Termenul latin „adventus” înseamnă „sosire” și semnifică o perioadă de pregătire dinaintea Crăciunului.
Cei care cunosc obiceiurile tradiționale ale catolicilor de rit apusean știu faptul că în această perioadă ei își pun în casă o coroniță din brad cu patru lumânări, de cele mai multe ori de culoare roșie. Cele patru lumânări reprezintă cele patru duminici de Advent. În fiecare duminică se aprinde câte o lumânare în plus, în așa fel încât, în ultima duminică, vor arde toate cele patru lumânări.
Acest obicei cu coronița de advent se regăsește și în multe case catolice din Banatul Montan.
Între colaboratorii și prietenii Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” din Bocșa se află și poetul reșițean Iulian Barbu, fidel colaborator al revistei „Bocșa culturală” și unul dintre cei mai harnici și talentați scriitori bănățeni.
De curând, Iulian Barbu și-a sărbătorit ziua de naștere și, după cum și-a obișnuit deja colegii de condei și prietenii, evenimentul a fost unul public, marcat prin apariția unui nou volum de poezie.
La invitația Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” Reșița și a managerului acesteia, Erwin Josef Țigla, joi, 28 noiembrie 2024, a fost lansat volumul „Mă cheamă Vers”, semnat de Iulian Barbu și apărut la Editura TIM din Reșița, în coordonarea editorului Gheorghe Jurma.
Despre carte și despre autor au vorbit: Erwin Josef Țigla, Gheorghe Jurma, Iacob Roman, Nicolae Sârbu, Gabriela Șerban, Marian Apostol, Costel Stancu și Radu Cernătescu, iar Dana Bălănescu a susținut momentul poetic, recitând din volumul prezentat.
„Iulian Barbu e/ un Haiku într-o carte/Poezie sub vis” se prezintă poetul în deschiderea cărții; ca, mai apoi, să declare că „Mă numesc Vers/ Sunt cel fără de nume/ botezat de Poezie Vers/Și rătăcesc cu sufletul/în palmă prin Cuvânt./ Din mine se naște /metafora ca un prunc/cu aripi de înger./Aștept în stația vieții/nemurirea ce mă va întoarce/în trecut/la casa din povești./Cuprind cu brațele/Speranța ce trece/ca o unduire prin veșnicie.”
„Poezia lui Iulian Barbu țâșnește în forme concentrate de genul haiku-ului (câteodată numit original de el Barbuk!), sclipind impresionant, convins că «numărul meu astral/E egal cu el al poeziei. De altfel, acest volum se dezvoltă pe obsesia poeziei, pe căutarea ei, pe definirea ei, pe găsirea și trăirea ei.» afirmă criticul și istoricul Gheorghe Jurma.
Iulian Barbu s-a născut la Reșița, Caraș-Severin, în 28 noiembrie 1974.
A debutat în anul 2003 la Editura „Timpul” din Reșița cu volumul „Scrisorile arse”, la îndemnul poetului Ion Chichere: „Iulian Barbu scrie o poezie lapidară, tensionată, cu rare iluminări prilejuite de ținutul natal: «Alerg după miel/Stropit de ploaie/În câmpia mare» ori de prezența iubitei: «Sub ochii tăi verzi/ iubesc/ Cât lumea toată.» […] O încercare de eliberare a durerii prin cuvânt este această carte de debut a tânărului poet reșițean.” scria Ion Chichere în 2003, la apariția cărții.
În anul 2004, tot la Editura „Timpul” din Reșița îi apare cel de-al doilea volum intitulat „Pasărea Tu”, iar în anul 2006, la aceeași editură îi apare volumul „Răpirea muzicii”. În anul 2007, alături de Romeo Toma și Delia Epure, Iulian Barbu publică un volum de „Basme și legende religioase pentru copii”, volum apărut la Editura TIM, Reșița. În anul 2021, la aceeași editură, vede lumina tiparului volumul de versuri „Raiul de acasă”. Această nouă carte „confirmă bogata sa imaginație artistică, preocupările de aprofundare a dimensiunilor spirituale ale vieții, capacitatea de a concentra imagini de o mare adâncime, uneori apropiate de haiku.” scrie același Gheorghe Jurma.
Iulian Barbu este prezent în multe reviste și antologii din țară. În „imediata apropiere” îl găsim în revistele reșițene „Reflex” (începând cu anul 2004) și „Semenicul”, în „Arcadia” de la Anina, iar din anul 2007 este colaborator al revistei „Bocșa culturală”. De asemenea, a apărut în mai multe volume colective, precum: „Sala albastră doi” (Reșița: Timpul, 2004), „Orașul cu poeți” (Reșița: TIM, 2011), „Amintirile vieții” (Timișoara: Brumar”, 2011), „Spre Tine, Doamne” (Onești: Karta.ro, 2013), „Se-nalță gândul frunților plecate…” (Reșița: TIM, 2014), „Gânduri către Dumnezeu”, ediția a XV-a (Reșița: TIM, 2022.- Seria „Bocșa- istorie și cultură; 60”), „Monografia Concursului Județean de Creații Literar-Artistice Gânduri către Dumnezeu” (Reșița: TIM, 2022.- Seria „Bocșa- istorie și cultură; 61”), „Gânduri către Dumnezeu”, ediția a XVI-a (Reșița: TIM, 2023.- Seria „Bocșa- istorie și cultură; 67”).
În volumul „Reșița Literară” (Reșița: TIM, 2016) autorul Gheorghe Jurma îl alătură pe poetul Iulian Barbu celorlalți scriitori reșițeni; de asemenea, îl cuprinde în volumele: „Amintiri de la Cenaclul Semenicul” (Reșița: TIM, 2019), și „O carte pe zi” (Reșița: TIM, 2020).
Talentat, sincer, sensibil, Iulian Barbu este unul dintre cei mai dragi prieteni ai revistei „Bocșa culturală” și ai bibliotecii bocșene.
Astăzi, la ceas aniversar, îi transmitem și noi – echipa „Bocșa culturală” – cele mai alese gânduri de bine și sănătate și-i mulțumim pentru că ne este atât de aproape și ne încântă cu talentul său! Evident, în primăvara următoare îl vom întâlni cu Iulian Barbu, alături de cărțile lui, într-un eveniment aniversar și aici, la Bocșa!
Sărbătorim împreună: de Advent și de Ziua Națională a României, ca între prieteni. Participă membri ai Forumului Democrat al Germanilor din România – Regiunea Extracarpatică (FDG București, Ploiești, Piatra Neamț & Craiova) și cei de la Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, Reșița. Program cultural prezentat de grupul muzical „Edelweiß” din Piatra Neamț (coordonator: Dan Matzner) și cele din Reșița: corul „Franz Stürmer“ (dirijoare: prof. Elena Cozâltea) și grupul muzical „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas). Prezentarea unei suite de dansuri populare germane cu formația „Enzian = Gențiana“ din Reșița (coordonatori: Marianne & Nelu Florea).
1 decembrie 2024, ora 17.00, online:
ADVENT I, un proiect muzical online al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița și al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin. Cântece de Advent cu Corul „Franz Stürmer“ (dirijoare: prof. Elena Cozâltea) – la orga electronică: Angela Kovács.
3 decembrie 2024, ora 12.00, Galeria Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:
Expoziție de artă plastică Livia Frunză & Aurora David, ambele fiind membre ale Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka).
4 decembrie 2024, ora 16:30, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Proiect „De 10 ani în comunitate: Muzeul Cineastului Amator”
Expoziție de fotografii de Ziua Sf. Varvara, Patroana minerilor: Anina – o istorie în imagini.
5 decembrie 2024, ora 17.00, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Expoziție de artă plastică Delia Krzyzanowska-Vulpe (Timișoara): „Întâmplări, mărturii, urme“.
Programm für die Zeitspanne 1. – 5. Dezember 2024:
1. Dezember 2024, 13:00 Uhr, Forumssitz Craiova:
Wir feiern zusammen den Ersten Adventssonntag und den Nationalfeiertag Rumäniens, mit Freunden vom Demokratischen Forum der Deutschen in Rumänien – Regionalforum Altreich (Ortsforen Bukarest, Ploiești, Piatra Neamț und Craiova) und dem Demokratischen Forum der Banater Berglanddeutschen, Reschitza. Adventssingen mit der Musikgruppe „Edelweiß” aus Piatra Neamț (Koordination: Dan Matzner) und den Gruppen aus Reschitza: der „Franz Stürmer“-Chor (Dirigentin: Elena Cozâltea) und die Musikgruppe „Resicza” (Koordination: Iuliu Fazakas); Volkstanzauftritt mit den „Enzians” aus Reschitza – Erwachsene (Koordination: Marianne & Nelu Florea).
1. Dezember 2024, 17:00 Uhr, Online:
ADVENT I, ein musikalisches Online-Projekt des Kultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“ und des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen. Adventslieder mit dem „Franz Stürmer“-Chor Reschitza (Dirigentin: Elena Cozâltea), an der elektronischen Orgel: Angela Kovács.
3. Dezember 2024, 12:00 Uhr, Kunstgalerie der Kulturbehörde des Kreises Karasch-Severin:
Kunstausstellung in der Adventszeit: Livia Frunză & Aurora David, beide Mitglieder des Malereikreises „Deutsche Kunst Reschitza“ (Koordination: Doina & Gustav Hlinka).
4. Dezember 2024, 16:30 Uhr, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Projekt: „Seit 10 Jahren für die Gemeinschaft: Das Museum des Freizeitfilmers”.
Fotoausstellung anlässlich des Festtags der Heiligen Barbara, Schutzpatronin der Bergleuten: Fotos aus Anina.
5. Dezember 2024, 17:00 Uhr, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Influența politică asupra mass-mediei rămâne cu încăpățânare prezentă în Balcani atât în statele membre UE, cât și în țările candidate la aderare, se arată într-un nou raport al unei organizații independente cu sediul la Bruxelles, Balkan Free Media Initiative (BFMI). Raportul intitulat „Mâna invizibilă a cenzurii mass-media în Balcani” spune că în sud-estul Europei, presa de știri se află într-o stare de tranziție și tulburare. „Noul Act european pentru libertatea presei (EMFA) nu se încadrează în Balcani, unul dintre cele mai provocatoare medii pentru independența presei din Europa. Există îndoieli cu privire la voința și capacitatea autorităților naționale de reglementare de a aplica pe deplin prevederile Legii. Și Legea în sine trebuie consolidată dacă ambițiile lăudabile ale Bruxelles-ului de a îmbunătăți libertatea presei sunt îndeplinite”, argumentează raportul citat de BalkanInsight.
Directorul BFMI, Antoinette Nikolova, spune că proprietatea media neclară, conectată politic și cenzura de stat sunt probleme comune în regiune: „Dacă Balcanii pierd, pierde și Europa. Regiunea ocupă o poziție geografică strategică și acționează ca o răscruce de influență”.
În Bulgaria, raportul observă îmbunătățiri progresive ale peisajului media și o lipsă de cenzură, dar notează că există provocări legate de cele șapte rânduri de alegeri în trei ani. „Pe măsură ce Bulgaria navighează în acest peisaj mass-media complex, capacitatea sa de a rezista presiunilor politice și externe va fi crucială pentru protejarea libertății presei”, arată documentul.
„Impunerea unor prevederi puternice pentru integritatea editorială”
Grecia este cel mai jos plasat stat al UE în ceea ce privește mediul media, iar amenințările la adresa jurnaliştilor persistă, se arată în raport. „Peisajul mass-media grecesc este caracterizat de o legătură tulburătoare între liderii de afaceri conectați din punct de vedere politic – adesea denumiți oligarhii Greciei – lideri politici și furnizorii de servicii media, modelând un mediu complex în care libertatea presei este sub presiune. Este esențială impunerea unor prevederi puternice pentru pluralismul mass-media și integritatea editorială pentru a decupla interesul proprietarilor de funcționarea instituțiilor lor media. Cu toate acestea, actualele reglementări elene nu au fost eficiente în abordarea acestei probleme”, avertizează raportul.
În Serbia, situația presei este deosebit de îngrijorătoare, datorită influenței pe care o are asupra altor comunități de limbă sârbă din Balcani, inclusiv Muntenegru, Bosnia și Herțegovina. „Legile naționale privind mass-media din 2023 au sporit capacitatea statului de a exercita controlul asupra presei. În timp ce Serbia este o țară candidată de mai bine de un deceniu, realitatea este că, sub actuala administrație, Serbia a folosit trucuri și tactici de evaziune pentru a eluda angajamentele față de Uniunea Europeană. Implementează în mod selectiv acordurile, jucând un joc dublu”, a spus Nikolova.
În calitate de țară candidată, se arată în raport, Serbia trebuie să se alinieze la normele europene în domenii precum concurența, guvernanța, statul de drept și mass-media.
În Muntenegru, „cu ambele partide aliniate ideologic cu privire la aderarea la UE, retorica anti-UE în mass-media este mai puțin răspândită decât în Serbia. Influența sârbească rămâne înrădăcinată în peisajul mass-media din Muntenegru și, ca urmare, narațiunile pro-sârbe continuă să fie promovate într-un număr de canale”, notează raportul.
România a avut cea mai mare creștere economică din UE între anii 2000 și 2022, de aproape 800%, arată un grafic realizat de portalul Amazing Maps și devenit viral pe Reddit.
Harta a fost întocmită folosind baza de date Statista pentru PIB-ul fiecărei țări din 2000 până în 2022, folosind prețurile curente. Sursa: economedia
Miercuri, 27 noiembrie 2024, Sala de festivități a Primăriei Orașului Bocșa a găzduit un eveniment de suflet dedicat unei legende vii a locului – ing. Victor Creangă și-a sărbătorit cei 90 de ani de viață alături de familie, de foști colaboratori și prieteni de ieri și de azi. De asemenea, prezenți la eveniment au fost membri ai consiliului local al orașului Bocșa, scriitori și oameni de cultură de la Oravița – dr. Ionel Bota și Cristina Zainea, – dl. Nicu Orăvicean, primarul comunei Berliște, Mirel Patriciu Pascu, primarul orașului Bocșa și Bogdan Pop, viceprimarul Bocșei, precum și scriitorii reșițeni Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla, cetățeni de onoare ai orașului Bocșa.
Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, având sprijinul Primăriei și Consiliului Local Bocșa, dar și al primarului Mirel Patriciu Pascu, a asociat această „întâmplare” aniversară cu lansarea primului volum din cartea „Amintiri din secolul XX” apărută recent sub semnătura sărbătoritului Victor Creangă.
Acest volum autobiografic a văzut lumina tiparului la Editura TIM din Reșița, în seria „Bocșa, istorie și cultură; 72”.
Deschizând ciclul „Amintirilor” într-un moment aniversar, prefața cărții a fost înlocuită de gândurile și mesajele unor apropiați ai sărbătoritului Victor Creangă. Așadar, în deschiderea cărții semnează primarul Mirel Patriciu Pascu, fiind urmat de alți câțiva oameni care au lucrat, au colaborat, într-un fel sau altul, au avut tangență cu inginerul, directorul, primarul Victor Creangă: Gabriela Șerban, Mihai Vișan, Stela Boulescu, Erwin Josef Țigla, Zahara Stanzel, Mihai Ilie Suru, Gheorghe Jurma și Nicolae Sârbu.
Această primă parte a „Amintirilor din secolul XX” are ca subtitlu „Deșteptarea” și cuprinde mărturii ale autorului despre perioada 1934 – 1967. Este un volum frumos, scris într-un stil caracteristic lui Victor Creangă, fie hazliu, fie cu o oarecare ironie și durere, însă cu savoare și sinceritate.
Despre carte au vorbit cei doi „coordonatori”: Gheorghe Jurma și Gabriela Șerban, iar despre omul Victor Creangă (fost director UCMB și fost primar) au vorbit mai mulți dintre invitații prezenți la eveniment. Au depănat amintiri și s-au povestit întâmplări de tot felul de către: Petru Segărceanu, Ioan Baica, Vili Hanco, Virgil Minda, Mihai Suru, Erwin Josef Țigla, Gabriela Șerban, primarul Berliștei, Nicolae Orăvicean, precum și primarul Bocșei, Mirel Patriciu Pascu.
„În momentul în care rostești numele lui Victor Creangă, inevitabil, oamenii îl asociază cu Uzina din Bocșa! Și pe bună dreptate, deoarece CMB-ul nostru a atins apogeul sub conducerea directorului Victor Creangă!
Acest om, despre care și astăzi se spun multe povești din perioada anilor ʾ80, a reușit printr-o fantastică intuiție, prin inteligență și mult curaj, dar și prin extrem de multă muncă, să așeze orașul Bocșa pe harta industrială a țării, cu important răsunet și peste hotare.
Victor Creangă a scris istorie în cartea de onoare a industriei bănățene, dar și a industriei naționale, deoarece proiectele (contractele) la care se înhăma uzina din Bocșa în acea perioadă dificilă, erau pentru întreaga țară, de la Porțile de Fier până la Marea Neagră.
Astăzi Victor Creangă împlinește o sumă de ani, ani pe care nu i-a trăit degeaba, ani în care s-a luptat cu vicisitudinile vremii, cu greutățile vieții, cu ignoranța, adeseori cu prostia, ani în care și-a pus sufletul în diverse proiecte gândite, unele reușite, altele, cu tristețe, neizbutite.
Deși nu am lucrat niciodată cu Victor Creangă, destinul și împrejurările au făcut ca să ne întâlnim adesea, să discutăm și, mai mult, să mă bucur de prietenia acestui om extraordinar!
Deși nu întotdeauna gândeam la fel iar părerile noastre erau contradictorii, fiecare dintre noi a avut înțelepciunea să aplaneze situații, să asculte păreri și să învețe că fiecare poate avea dreptate în felul lui, că nimeni nu deține adevărul absolut.
Evident că nutresc sentimente de respect și recunoștință pentru Victor Creangă, pentru activitatea sa, pentru inițiativele importante în domeniul cultural și publicistic al orașului, iar pentru toate acestea am dorit să-i mulțumesc oficial și să-l recompensez cu Titlul de Cetățean de Onoare al Orașului Bocșa, ceea ce am și împlinit în anul 2010.
Grație importantei contribuții pe care Victor Creangă a avut-o în crearea unui veritabil brand al Bocșei – CMB – și care, optimist cum este, visează că, într-un viitor, mai apropiat sau mai îndepărtat, va renaște, și parafrazându-l pe regizorul Ioan Cărmăzan, nu greșim să spunem că Victor Creangă încă este omul cu inima cât o uzină!
Astăzi, la ceas aniversar, îi doresc și eu lui Victor toate cele bune, multă sănătate și mulți ani în care să ne împărtășească din înțelepciunea lui! De asemenea, îi doresc spor în noua pasiune – cea a scrisului! Victor Creangă, el însuși un personaj de poveste, ne poate lăsa mărturii originale despre oameni și vremuri, iar cartea aceasta sper să fie doar începutul unui lung șir de mărturisiri.
La mulți ani, Victor! Fericiți și împliniți! ” a mărturisit în cuvântul de deschidere primarul orașului Bocșa, Mirel Patriciu Pascu, oferindu-i prietenului Victor Creangă o plachetă aniversară în semn de aleasă considerație și prețuire!
Diplome aniversare a primit sărbătoritul și din partea Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” Bocșa, precum și din partea Forumului Democratic al Germanilor Caraș-Severin și a Asociației Germane „Alexander Tietz” Reșița, preș. Erwin Josef Țigla.
Întâlnirea s-a încheiat cu tradiționalul tort aniversar, precum și cu sesiunile de autografe și fotografii.
Victor Creangă s-a născut în 27 noiembrie 1934 în comuna Godeanu, jud. Mehedinţi. Din fragedă vârstă începe şcoala la Reșița și tot aici absolvă în 1953 Şcoala Tehnică Siderurgică. În 1956 îşi începe activitatea de technician la U.C.M. Bocşa. Este anul în care se căsătoreşte cu bocşanca Bonțilă Florentina.
Între 1960-1966 este student bursier la Facultatea de Construcţii din cadrul Politehnicii Timişoara. Revenit la Bocşa, tânărul inginer parcurge etapele fireşti ale carierei. Neacceptând sloganul “Merge şi aşa”, nemulţumindu-se cu puţin şi cu superficialitatea, se impune, iar după 16 ani de muncă îi sunt recunoscute meritele de organizator şi adept al modernităţii fiind numit director general al I.C.M. Bocşa.
În perioada 1982-1990, timp cât Victor Creangă a condus Uzina Bocşa şi a deţinut puterea de decizie, aceasta a “înflorit” din toate punctele de vedere: curată, eficientă, cunoscută peste hotare, foarte bine cotată la nivel naţional şi internaţional, cu multe comenzi, cu un substanţial spor de profit şi de calitate a produselor. Tot în această perioadă Victor Creangă a susţinut activitatea culturală desfăşurată prin Clubul Muncitoresc, a modernizat stadionul şi a creeat condiţii optime pentru desfăşurarea activităţilor sportive: fotbal, handbal, lupte, automobilism, box – de unde a pornit faimosul Francisc Vaştag. Schimbările din anul 1990 l-au determinat să se pensioneze, dar omul de acţiune nu poate sta deoparte pentru multă vreme.
În 1996 candidează şi este ales primar al oraşului Bocşa. În perioada cât a condus oraşul – 1996-2000 – dl. Victor Creangă se implică în multele şi dificilele probleme. Ca primar Victor Creangă şi-a propus foarte multe pentru oraş, dar nu a reuşit să ducă la îndeplinire toate obiectivele gândite. Însă, implicarea domniei sale în viaţa culturală a Bocşei este de remarcat în perioada în care a diriguit destinele oraşului: restaurarea unor edificii, amplasarea unor sculpturi în oţel sau lemn, editarea primei cărți a Bocșei realizată de Ioana Cioancăș- „Întoarcerea numelui – orașul Bocșa în timp –”(începutul colaborării bibliotecii din Bocșa cu Gheorghe Jurma), înfiinţarea unor periodice și a revistei „Bocşa culturală”, înființarea unei filiale a bibliotecii pentru cetățenii din Bocșa Română (primul proiect al bibliotecii bocșene derulat cu sprijinul colegului Erwin Josef Țigla), amenajarea actualului spațiu al bibliotecii, primele filmări la Bocșa cu scopul promovării locului și dezvoltării turistice a zonei (primele colaborări ale bibliotecii bocșene cu Ioan Cărmăzan, Vasile Bogdan, Constantin Mărăscu, Tania Țunaș și TVR Timișoara, dar și cu scriitorii Nicolae Danciu Petniceanu și Titus Suciu, precum și cu istoricul Nicolae Bocșan).
Deși ing. Victor Creangă părăsește primăria și pierde funcția de primar, acesta rămâne ancorat în realitatea orașului, atașat de bibliotecă, de carte și de oamenii cărții.
Cu bucurie pot să afirm că și astăzi, după 28 de ani, Victor Creangă vine des la bibliotecă, încă povestim și ne sfătuim, domnia sa apreciind multe dintre proiectele actualului primar, Mirel Patriciu Pascu. Admirația și respectul acestora sunt reciproce. Primarul Pascu a continuat cu înțelepciune multe dintre inițiativele fostului primar Creangă, iar, în semn de prețuire și recunoștință pentru toate realizările în beneficiul comunității, în anul 2009, i-a conferit Titlul de Cetățean de Onoare al Orașului Bocșa inginerului Victor Creangă.
Despre personalitatea lui Victor Creangă s-a vorbit mult, s-a scris, nu suficient, dar, cu siguranță, se va mai scrie. Cu siguranță, cândva, vor curge mai multe rânduri despre omul care, în perioada 1982-1990, a condus Uzina Bocşa şi a deţinut puterea de decizie, iar aceasta a “înflorit” din toate punctele de vedere: curată, eficientă, cunoscută peste hotare, foarte bine cotată la nivel naţional şi internaţional, cu multe comenzi, cu un substanţial spor de profit şi de calitate a produselor. Tot în această perioadă Victor Creangă a susţinut activitatea culturală desfăşurată prin Clubul Muncitoresc, a modernizat stadionul şi a creat condiţii optime pentru desfăşurarea activităţilor sportive: fotbal, handbal, lupte, automobilism, box – de unde a pornit faimosul Francisc Vaştag, dar și alții.
„Creanga de aur” a Școlii Tehnice Siderurgice din Reșița a construit poduri metalice plutitoare și a semănat frumosul în orașul cu trei gări: Bocșa. Scrie Nicolae Danciu Petniceanu în revista „Icoane bănățene” nr. 3/ 2012.
Referinţe despre Victor Creangă se găsesc în volume precum: Mereu în inima țării. Timișoara: Facla, 1987; Întoarcerea numelui. Oraşul Bocşa în timp/ Ioana Cioancăş. Reşiţa. Timpul. 1997; Bocşa culturală. An. X nr. 4(67)/ 2009; Cărăşeni de neuitat XII. / Petru Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara: Eurostampa, 2009; Bocşa din inimă II/ Vasile Bogdan. Reşiţa. TIM. 2010; Revista de cultură românească „Icoane bănățene” nr. 3/ 2012; Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/Gabriela Șerban.-Reșița: TIM, 2013 (Bocșa- istorie și cultură; 30); Personalități formate în școlile tehnice cărășene/ Ilie Rogobete.- Arad: Carmel Print, 2015.- p. 72-73; Viețile noastre/ Paul Back.- Germania, 2016 (volum editat cu prilejul aniversării celor 50 de ani de la absolvirea Institutului Politehnic Timișoara, Facultatea de Construcții, promoția 1966); Istorie și administrație la Bocșa multiseculară. Itinerariul metalurgiei bocșene la tricentenar./ Mihai Vișan, Daniel Crecan.- Timișoara: David Press Print, 2019; În loc de postfață. Un portret în istorie/ Gabriela Șerban În: „Trei secole de metalurgie pe Valea Bârzavei 1719 – 2019”/ Victor Creangă. Reșița: Editura TIM, 2020 (Bocșa – istorie și cultură; 52); Bocșa, un oraș ca o poveste. Vol. 2: Oameni, locuri, fapte din Bocșa de ieri și de azi/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2023 (Bocșa, istorie și cultură; 64).
De asemenea, cu verva și optimismul lui Victor Creangă ne întâlnim în emisiuni de radio și tv, adesea fiind prezent în studioul Banat Media la emisiunea „Călător fără bilet” realizată de prietenul Valentin Homescu.
Pensionar, dispunând de mai mult timp liber, Victor Creangă citește foarte mult și a început să scrie! Ceea ce mi se pare extraordinar!
În anul 2020 a debutat editorial cu un volum dedicat celor 300 de ani de industrie bocșană: „Trei secole de metalurgie pe Valea Bârzavei 1719 – 2019”, volum apărut la Reșița, Editura TIM, în coordonarea scriitorului Gheorghe Jurma și în seria „Bocșa – istorie și cultură”nr. 52.
Patru ani mai târziu vede lumina tiparului o cărticică dedicată Renk-ului reșițean la 50 de ani, intitulată „Amintiri din scurta istorie a primei societăți mixte româno-germane Reșița Reductoare Renk 1973-2023” (Reșița: TIM, 2024).
Însă, Victor Creangă scrie în continuare, iar astăzi, la ceas aniversar, a văzut lumina tiparului prima parte dintr-o carte autobiografică – ”Amintiri din sec. XX” – o carte care va avea mai multe volume, o carte despre destinul unui om, unor locuri, despre fapte și evenimente din vremuri nu foarte îndepărtate.
La mulți ani și la multe cărți, Domnule Victor Creangă!
Aşezate asemenea unei salbe de mărgele de-a lungul cursului apei pe o lungime de 3 km, în sat şi în afara satului, morile valorifică, într-o concepţie hidroenergetică şi constructivă care învederează o mare experienţă şi abilitate “inginerească”, potenţialul energetic modest al râului Rudăria datorat unei diferenţe de nivel nesemnificative. (primarialapusnicumare.ro)
Țăranii din Rudăria au durat, generaţie după generaţie şi veac după veac, un complex mulinologic monumental şi pitoresc, ingenios şi eficient, capabil să rezolve nevoile de măcinare ale celor câtorva sute de familii din momentul maximei expansiuni a localităţii.
Morile reuşesc să macine 130-140 kg de făină în 24 de ore şi sunt deţinute în devălmăşie de 15-25 de rândaşi (rândaş – familie ce are dreptul de a folosi moara la un interval de timp – „rând” – ce este cuprins între 12-24 de ore). Dar, rudărenii nu folosesc morile doar pentru a obţine făina, ci aici se întâlnesc şi pentru a pune la cale căsătorii, povestesc şi petrec, leagă şi dezleagă.
Interviu realizat de Mădălina Corina Diaconu cu prof. Mihai Vlădia.
Material difuzat în emisiunea „Cu…minte de weekend”, Radio România Cultural.
Între salba de 15 așezări care se găsesc în Țara Almajului sau Bozovici, comuna Eftimie Murgu, cunoscută până în anul 1970 sub numele de Rudăria, este așezată la marginea de SE a județului Caraș-Severin, învecinându-se cu județul Mehedinți. De la drumul național 57B Oravița-Bozovici-Băile Herculane, se abate pe partea râului Rudăria, un drum asfaltat de 6,7 km care duce în localitatea Eftimie Murgu și se înfundă în munți. Comuna Eftimie Murgu este formată dintr-un singur sat și are o suprafață de 99,92 km din care vatra satului ocupă 72,6 ha. (primariaeftimiemurgu.ro)
Interviu realizat de Mădălina Corina Diaconu cu prof. Mihai Vlădia.
Material difuzat în emisiunea „Cu…minte de weekend”, Radio România Cultural.
Costel Simedrea, un original din multe puncte de vedere, începând cu a sa pălărie cu boruri largi, de tip sombrero, și sfârșind niciodată în intreprinderea sa de a cunoaște, de a scrie, este Poetul pe care Dumnezeu l-a înzestrat cu suflet sensibil și mult talent. L-am cunoscut cu mulți ani în urmă, la o întrunire literară, în Bozovici, și, de atunci, numele și înfățișarea lui și-au găsit statornic loc în mintea mea. L-am reîntâlnit, după ani, la Anina, la Oravița, la Reșița, unde ne-a delectat cu poeziile sale pline de înalte și revelatoare trăiri. Ultimul volum, cel pe care încerc în a-l defini într-un deloc original eseu, este, frumos, intitulat MUGUR DE CRUCE. Născute în urma trecerii printr-o grea încercare, la care viața l-a supus, poeziile acestuia, izvorâte din curățenia unui suflet cercetat cu suferința de către divinitate, se pretează la fel de bine la a fi citite, ca și la a fi așezate pe portativ, spre a naște muzică. Sabin Păuța, celebrul compozitor, le-a simțit de îndată calitatea de a ajunge la sufletul oamenilor, și altfel decât prin lecturarea lor, cu sau fără ochelarii pe nas și, la o activitate culturală, desfășurată la Reșița (Demokratisches Forum der Banater Berglanddeutschen), ne-a înștiințat pe noi, participanții, că va așeza pe note câteva poezii ale lui Costel Simedrea. Într-un volum apărut în anul 2022, la Editura Eurostampa, din Timișoara, semnat de mine și intitulat „Lectio profana. Confesiuni critice”, aminteam despre poezia sa : „Poemele lui Costel Simedrea, adunate în acest minunat volum, (Ouă de cuc!) sunt izvoare, mai adânci sau mai de suprafață, de întomnare, de tristețe, chiar de ușoară lehamite, iar simbolurile poetice sunt de un clasicism vizibil ” Doar la o simplă răsfoire a volumului despre care încerc a înjgheba câteva rânduri, prin care să vi-l fac, vouă, cititorilor, cunoscut, am sesizat metaforele rare, prin care poetul captează sufletul și mintea, iar cartea sa, odată luată în mână, cu greu o lași, din nou, pe etajeră. Aceeași stare de autentică și motivată tristețe, transmite autorul și în acest din urmă volum al său: „M-am botezat în lacrimile mele, Dorind să scap de negrele păcate, Căci multe am făcut și îmi sunt grele Și, să mă curăț altfel, nu se poate.” (Taina botezului, p.8 )
Născută în urma unei suferințe trupești, din care poetul nu mai avea speranțe să se ridice, cartea emoționează, predispune la meditație, dar dincolo de acestea sădește în sufletul cititorului credința că și boala, ridicată de la om, prin mila lui Dumnezeu și priceperea medicului, poate deveni poezie: „În universul unui neuron, Aud o melodie necântată, Ce parcă-mi spune că nu sunt afon, Că nu am fost și nu voi fi vreodată” (Poezia – Univers, p.9 )
Mare păcat mi-aș face, dacă aș aminti doar câteva dintre titlurile inspirate ale poeziilor lui Costel Simedrea, incluse în acest volum. Dar cum pot oare să ajung la sufletul cititorului, altfel decât citând versuri din bijuteriile lirice ale acestei cărți ?! De aceea nu mă pot ori din a mai aduce sub ochii și în inima acelora, care nu au avut norocul de a intra în posesia cărții, și alte versuri purtătoare de mesaj și simțire : „Prietene al meu, Iisuse, De mult n-ai mai venit cu har, Iar, fără tine, cele spuse Ar fi rostite în zadar !
Fiindcă n-ar fi poezie, De n-ar fi Duh din Duhul Tău, Iar noi, fără să vrem, am scrie Cuvinte ce mustesc de rău. ” (Iată cuvântul, p. 81 )
După cum cititorul intuiește , plecând de la titlul cărții, volumul, cu ale sale poeme, este închinat lui Dumnezeu, prin voia căruia, Costel Simedrea a revenit la viață, când aproape că își pierduse speranța. Din fiecare vers, cu fiecare poem, cel ce citește cartea înțelege și rezonează cu întemeietorul acestor poezii-psalm, rugă, invocare. Poetul, trecut peste cea mai grea cumpănă din viața lui, mărturisește, în versuri, în care lirismul abundă și metafora înalță. Și iată doar o mostră : ,,Cuvintele mele nimic nu vă spun? Poate că sunt numai cuibare de vânt, Poate au fost scrise de un om nebun, Dacă n-au în ele, astăzi, nimic sfânt ! Nu le ascultați, nu le luați în seamă, Dacă slova lor nimic nu vă spune, Dacă nu simțiți spre El că vă cheamă, Înseamnă că nu-s ce am vrut: Rugăciune !” (RUGĂCIUNE, P.11)
Începând cu motto-ul și terminând cu ultima poezie închinată Creatorului, volumul MUGUR DE CRUCE se constituie într-o mărturisire de credință, într-un imn de slavă închinat lui Dumnezeu, care, de n-ar exista, atunci, nici poeți, nici poezie ,nici imn de laudă și preamărire nu ar exista! Iată motto-ul : „Tu fost-ai cel dintâi Cuvânt, Pe Tine, mie mi Te-ai dat, Ca să am har și să te cânt Eu întinatul în păcat. ” Și iată două strofe din ultimul poem al cărții, intitulat „Vânt prin luncă” , poem de un lirism tulburător, prin care Costel Simedrea înalță o rugă fierbinte, către Dumnezeu : „E prea devreme, Doamne, mă mai lasă! Mai am de lucru pe acest pământ Și, lumea, încă îmi pare frumoasă Chiar de nu mai beau, vreau să râd, să cânt.
Ca un vânt hoinar, să mai zburd prin luncă, Chiar dacă acum sunt un boșorog Și, ca pe o frunză ramul mă aruncă, Tu să mă mai lași, pe-aici ! Te mai rog.”
Din ce am înțeles de la un critic literar de renume, în curând va apărea un volum antologic, cu poeziile reprezentative ale acestui poet reșițean. Felicitări pentru această frumoasă inițiativă, prin care sunt puse în lumină trăiri adânci, îmbrăcate în vers !
Despre directorul de uzină (de „făbrică”) Victor Creangă s-ar putea scrie o carte în mai multe volume, o carte care, prin savoarea conținutului, prin poveștile, unele reale, altele inventate, iar, cele mai multe, exagerate, ar depăși cu siguranță, în notorietate și vervă, „Povestirile din Bocșa” ale lui Ioan Cărmăzan!
Eu însă am să povestesc în câteva rânduri despre un alt Victor Creangă! Despre acel Creangă care a însuflețit activitatea culturală din orașul Bocșa, care a reînviat cultural urbea noastră și a reașezat acest burg pe harta culturală nu doar a județului și a țării, ci a exportat-o și în străinătate!
Pentru că Victor Creangă este un vizionar, astfel și-a câștigat și reușitele în cariera de inginer, fiind unul dintre cei mai străluciți directori de întreprindere, dar astfel a conturat și o strategie de dezvoltare a orașului, punând accent pe turism sub toate formele lui.
S-a născut în 27 noiembrie 1934 în comuna Godeanu, jud. Mehedinţi. Din fragedă vârstă începe şcoala Reşiţei, mai întâi la Grădiniţa germană, dar în anii războiului, când tatăl său a fost concentrat, familia s-a adăpostit în comuna natală. Revin cu toţii la Reşiţa în 1946 unde termină gimnaziul, urmează Şcoala Tehnică Siderurgică pe care o absolvă în 1953. În această perioadă a avut dascăli de la care să deprindă sentimentul de responsabilitate în perioada în care a lucrat ca lăcătuş la Secţiile CFU şi Laminoare ale Uzinelor Reşiţa. În 1956 îşi începe activitatea de technician la U.C.M. Bocşa. Este anul în care se căsătoreşte cu bocşanca Bonțilă Florentina.
Între 1960-1966 este student bursier la Facultatea de Construcţii din cadrul Politehnicii Timişoara. Revenit la Bocşa, tânărul inginer parcurge etapele fireşti ale carierei. Neacceptând sloganul “Merge şi aşa”, nemulţumindu-se cu puţin şi cu superficialitatea, se impune, iar după 16 ani de muncă îi sunt recunoscute meritele de organizator şi adept al modernităţii fiind numit director general al I.C.M. Bocşa.
În perioada 1982-1990, timp cât Victor Creangă a condus Uzina Bocşa şi a deţinut puterea de decizie, aceasta a “înflorit” din toate punctele de vedere: curată, eficientă, cunoscută peste hotare, foarte bine cotată la nivel naţional şi internaţional, cu multe comenzi, cu un substanţial spor de profit şi de calitate a produselor. Tot în această perioadă Victor Creangă a susţinut activitatea culturală desfăşurată prin Clubul Muncitoresc, a modernizat stadionul şi a creeat condiţii optime pentru desfăşurarea activităţilor sportive: fotbal, handbal, lupte, automobilism, box – de unde a pornit faimosul Francisc Vaştag. Schimbările din anul 1990 l-au determinat să se pensioneze, dar omul de acţiune nu poate sta deoparte pentru multă vreme.
În 1996 candidează şi este ales primar al oraşului Bocşa. În perioada cât a condus oraşul – 1996-2000 – dl. Victor Creangă se implică în multele şi dificilele probleme, dar deciziile nu mai sunt luate de unul singur, realizarea multor obiective depinzând de votul Consiliului Local. Aşadar, ca primar Victor Creangă şi-a propus foarte multe pentru oraş, dar nu a reuşit să ducă la îndeplinire toate obiectivele propuse. Implicarea domniei sale în viaţa culturală a Bocşei este de remarcat în perioada în care a diriguit destinele oraşului Bocşa: restaurarea unor edificii, amplasarea unor sculpturi în oţel sau lemn, editarea primei cărți a Bocșei realizată de Ioana Cioancăș- „Întoarcerea numelui – orașul Bocșa în timp –”(începutul colaborării bibliotecii din Bocșa cu Gheorghe Jurma), înfiinţarea unor periodice și a revistei „Bocşa culturală”, înființarea unei filiale a bibliotecii pentru cetățenii din Bocșa Română (primul meu proiect derulat cu sprijinul colegului Erwin Josef Țigla), amenajarea actualului spațiu al bibliotecii, primele filmări la Bocșa cu scopul promovării locului și dezvoltării turistice a zonei.
Fiind nemulțumit de activitatea cultural-artistică desfășurată la acel moment în oraș, Victor Creangă a angajat la bibliotecă doi oameni a căror sarcină era să organizeze evenimente artistice: spectacole de muzică și dans. Astfel, la fiecare eveniment al orașului, dispuneam de lansări de cărți, recital de poezie, prezentări de autori, dar și o parte artistică: un recital muzical. La Bocșa erau invitați scriitori de pretutindeni, importanți oameni de cultură și jurnaliști. Așadar, în foarte scurt timp, orașul Bocșa dispunea de bogate programe literar-artistice, era generos în evenimente culturale de amploare! Cultural-literar-artistic orașul reînviase!
În 1997, primarul Victor Creangă a demarat un proiect privind revitalizarea turismului bocșean, prilej cu care mi-a pus în brațe un teanc de documente care făceau referire la zona Bocșa Izvor, la Velicek, Medreș și altele și m-a trimis la București, acasă la regizorul Ioan Cărmăzan, care se oferise să sprijine acest demers, să deschidă niște uși în capitală în acest sens. Atunci i-am cunoscut pe maestrul Ioan Cărmăzan și pe soția sa, Slavița, și m-au cucerit definitiv!
Prietenia regizorului Cărmăzan cu Victor Creangă era mai veche. În anii ʾ80 Nuțu Cărmăzan, fiu al Bocșei, a poposit ca proaspăt regizor la Uzina de Construcții Metalice Bocșa pentru a realiza un documentar, intitulat „Bocșa, un oraș cu inima cât o uzină”. Au colaborat foarte bine și au rămas într-o relație de strânsă amiciție.
După deplasarea mea la București și predarea documentelor, povestind regizorului Ioan Cărmăzan intențiile primarului, acesta întreprinde un prim pas în derularea proiectului, un pas de promovare a Bocșei și zonei aferente. Astfel, în scurt timp, o echipă de filmare de la TVR, s-a deplasat la Bocșa și, timp de o săptămână, au filmat în zonă, tânărul actor Marius Rizea deținând rolul principal în prezentarea unor obiceiuri, tradiții, locuri atrăgătoare și interesante, filmul bucurându-se de succes, mai ales în străinătate (spre exemplu, în Franța). Îmi amintesc cu drag acea perioadă foarte obositoare, dar deosebit de frumoasă. A fost perioada în care am cunoscut și familia colecționarului Constantin Gruescu, acțiunile întreprinse atunci la Ocna de Fier și Dognecea apropiindu-mă de nea Costică și tanti Mia.
După tot felul de „testări”, știute și neștiute, primarul Victor Creangă a prins încredere în mine. A fost mulțumit de munca mea, de intuiția mea, de inițiativele mele iar, în 1998, la momentul la care dna. Venusa Demeneco se pensiona, acesta îmi atribuie funcția de director al bibliotecii.
Am avut o comunicare intensă, pot spune, cu primarul Victor Creangă. Venea foarte des la bibliotecă! Spre sfârșitul programului, când se apropia ora 17.00 și trebuia să plec acasă, primarul venea să discutăm alte proiecte, alte inițiative, să ne sfătuim. Fuma un pachet de țigări și bea trei cafele și vorbea extrem de mult! Își dorea să realizeze la Bocșa un muzeu de etnografie și folclor, își dorea reînființarea cinematografului, își dorea să evidențieze într-un fel lucrările artistului Bottlik, își dorea să realizăm o secție de carte franceză, astfel să intensificăm relațiile cu Franța, multe își dorea, dar mai ales înființarea unui periodic la Bocșa, un soi de buletin informativ pentru a comunica mai bine, mai eficient, cu cetățenii urbei. „Un buletin cu caracter informațional, venit în sprijinul cetățeanului preocupat de grijile existenței de zi cu zi, o punte de legătură între locuitorii orașului și oamenii aleși să-i reprezinte. În acest fel vor fi făcute publice hotărârile primăriei, intențiile acesteia ca instituție, dar și dorințele cetățenilor, sugestiile și opiniile lor.[…]” („Bocșa 2000”, nr. 1 din 30 septembrie 1997).
Periodicul se va numi „Bocșa 2000”, va fi lunar, se va distribui în mod gratuit, iar eu am primit mână liberă în realizarea lui. Apărea la Editura „Timpul” din Reșița, iar colegiul redacțional era constituit dintr-un grup de tineri inimoși precum: Claudia Udoviță, Patricia Stoica, Mircea Sorin Laslo, Laura Ion, Rodica Țene, Gheorghe Vesa, Ioana Cioancăș, alăturându-se, mai târziu, Marius Tötös și Daniel Melcescu.
Mai trebuie precizat că, încă de la început, echipa „Bocșa 2000” l-a avut alături, ca îndrumător și editor, pe maestrul Gheorghe Jurma. Mai lucrasem cu maestrul Jurma, tot la inițiativa lui Victor Creangă, la realizarea cărții Ioanei Cioancăș, așadar, colaborarea cu editura domnului Gheorghe Jurma a venit firesc și, în timp, s-a dovedit a fi una rodnică și de succes!
Din 30 septembrie 1997 până în 9 februarie 1998 a apărut buletinul informativ „Bocșa 2000” (9 numere). Tot acum, la îndemnul Ioanei Cioancăș, tot sub egida bibliotecii, va apărea, sporadic, un periodic numit „Ramuri”, o foaie culturală, un supliment cultural, din care au văzut lumina tiparului doar 5 numere, în perioada 1997 – 2000.
Din motive, evident, financiare, primăria nu-și mai permite un periodic lunar, iar primarul Victor Creangă renunță la buletinele informative, însă mă îndeamnă să nu renunț eu la revista culturală și tot domnia sa vine cu numele revistei intitulând-o „Bocșa culturală”. Așadar, din martie 2000 ia ființă revista „Bocșa culturală”, cu apariție lunară, paginare computerizată și xeroxată.
Chiar înainte de a-și încheia mandatul, primarul Victor Creangă mai săvârșește un act de importanță majoră pentru promovarea culturală a orașului Bocșa. Spre finele anului 1999, la primăria orașului Bocșa a poposit o echipă a TVR Timișoara cerând permisiune și sprijin în realizarea unui documentar privind viața și activitatea lui Tata Oancea. Astfel, Vasile Bogdan și Diana Trocmaer au fost îndrumați spre bibliotecă, mie revenindu-mi sarcina să ajut echipa TVR Timișoara în realizarea documentarului. A fost începutul unei frumoase prietenii cu scriitorul Vasile Bogdan, prietenie și colaborare care continuă și astăzi. (Diana Trocmaier a plecat, între timp, în America)
Deși ing. Victor Creangă părăsește primăria și pierde funcția de primar, acesta rămâne ancorat în realitatea orașului, atașat de bibliotecă, de carte și de oamenii cărții.
Cu bucurie pot să afirm că și astăzi, după 28 de ani, Victor Creangă vine des la bibliotecă, încă povestim și ne sfătuim, domnia sa apreciind multe dintre proiectele actualului primar, Mirel Patriciu Pascu. Admirația și respectul acestora sunt reciproce. Primarul Pascu a continuat cu înțelepciune multe dintre inițiativele fostului primar Creangă, iar, în semn de prețuire și recunoștință pentru toate realizările în beneficiul comunității, în anul 2009, i-a conferit Titlul de Cetățean de Onoare al Orașului Bocșa inginerului Victor Creangă.
Despre personalitatea lui Victor Creangă s-a vorbit mult, s-a scris, nu suficient, dar, cu siguranță, se va mai scrie. Cu siguranță, cândva, vor curge mai multe rânduri despre omul care, în perioada 1982-1990, a condus Uzina Bocşa şi a deţinut puterea de decizie, iar aceasta a “înflorit” din toate punctele de vedere: curată, eficientă, cunoscută peste hotare, foarte bine cotată la nivel naţional şi internaţional, cu multe comenzi, cu un substanţial spor de profit şi de calitate a produselor. Tot în această perioadă Victor Creangă a susţinut activitatea culturală desfăşurată prin Clubul Muncitoresc, a modernizat stadionul şi a creat condiţii optime pentru desfăşurarea activităţilor sportive: fotbal, handbal, lupte, automobilism, box – de unde a pornit faimosul Francisc Vaştag, dar și alții.
„Creanga de aur” a Școlii Tehnice Siderurgice din Reșița a construit poduri metalice plutitoare și a semănat frumosul în orașul cu trei gări: Bocșa. Scrie Nicolae Danciu Petniceanu în revista „Icoane bănățene” nr. 3/ 2012.
Referinţe despre Victor Creangă se găsesc în volume precum: Mereu în inima țării. Timișoara: Facla, 1987; Întoarcerea numelui. Oraşul Bocşa în timp/ Ioana Cioancăş. Reşiţa. Timpul. 1997; Bocşa culturală. An. X nr. 4(67)/ 2009; Cărăşeni de neuitat XII. / Petru Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara: Eurostampa, 2009; Bocşa din inimă II/ Vasile Bogdan. Reşiţa. TIM. 2010; Revista de cultură românească „Icoane bănățene” nr. 3/ 2012; Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/Gabriela Șerban.-Reșița: TIM, 2013 (Bocșa- istorie și cultură; 30); Personalități formate în școlile tehnice cărășene/ Ilie Rogobete.- Arad: Carmel Print, 2015.- p. 72-73; Viețile noastre/ Paul Back.- Germania, 2016 (volum editat cu prilejul aniversării celor 50 de ani de la absolvirea Institutului Politehnic Timișoara, Facultatea de Construcții, promoția 1966); Istorie și administrație la Bocșa multiseculară. Itinerariul metalurgiei bocșene la tricentenar./ Mihai Vișan, Daniel Crecan.- Timișoara: David Press Print, 2019; În loc de postfață. Un portret în istorie/ Gabriela Șerban În: „Trei secole de metalurgie pe Valea Bârzavei 1719 – 2019”/ Victor Creangă. Reșița: Editura TIM, 2020 (Bocșa – istorie și cultură; 52); Bocșa, un oraș ca o poveste. Vol. 2: Oameni, locuri, fapte din Bocșa de ieri și de azi/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2023 (Bocșa, istorie și cultură; 64).
De asemenea, cu verva și optimismul lui Victor Creangă ne întâlnim în emisiuni de radio și tv, adesea fiind prezent în studioul Banat Media la emisiunea „Călător fără bilet” realizată de prietenul Valentin Homescu.
Pensionar, dispunând de mai mult timp liber, Victor Creangă citește foarte mult și a început să scrie! Ceea ce mi se pare extraordinar!
În anul 2020 a debutat editorial cu un volum dedicat celor 300 de ani de industrie bocșană: „Trei secole de metalurgie pe Valea Bârzavei 1719 – 2019”, volum apărut la Reșița, Editura TIM, în coordonarea scriitorului Gheorghe Jurma și în seria „Bocșa – istorie și cultură”nr. 52.
Patru ani mai târziu vede lumina tiparului o cărticică dedicată Renk-ului reșițean la 50 de ani, intitulată „Amintiri din scurta istorie a primei societăți mixte româno-germane Reșița Reductoare Renk 1973-2023” (Reșița: TIM, 2024).
Însă, Victor Creangă scrie în continuare, iar astăzi, la ceas aniversar, publicăm prima parte dintr-o carte autobiografică – ”Amintiri din sec. XX” – o carte care va avea mai multe volume, o carte despre destinul unui om, unor locuri, despre fapte și evenimente din vremuri nu foarte îndepărtate.
Astăzi sărbătorim o legendă a orașului Bocșa! Un om care a făcut istorie în industria Banatului, un om care „a pornit motoare” în diverse domenii de activitate! Un om căruia nu-i ajunge o viață să împlinească toate proiectele gândite! Că a făcut bine, că a făcut rău, că a făcut mult sau puțin, viitorul va decide. Cert este că, într-o perioadă sumbră din destinul țării noastre, uzina din Bocșa scria istorie sub conducerea acestui om!
Orașul Bocșa a avut șansa unui Victor Creangă! Eu am avut șansa să-l am alături, iată, de 28 de ani! Să-l observ și să-l admir pentru optimismul său, pentru curajul cu care își înfruntă greutățile și problemele de care viața nu-l scutește și pe care le primește cu fruntea sus și cu zâmbetul pe buze. Victor Creangă este o lecție de viață!
Astăzi, la ceas aniversar, îi doresc acestui om vrednic și vizionar, multă sănătate și-i mulțumesc pentru fiecare clipă din acești 28 de ani în care m-a ambiționat și încurajat, în același timp!
La mulți ani și la multe cărți, Domnule Victor Creangă!
Car-Boy Safety, lider în furnizarea de soluții inovatoare de siguranță pentru copii, casă și industrie, a fost onorată cu un premiu pentru performanță în business și servicii de înaltă calitate la Gala „ROMÂNIA EȘTI TU”, ediția regională – Sud-Vest, organizată la Sala Capitol, Filarmonica Banatul, Timișoara în luna noiembrie 2024.
Această recunoaștere reprezintă o validare a angajamentului companiei de a promova siguranța și protecția prin produse de calitate, sprijinind familiile și comunitățile din România.
Ana Mehno, fondatoarea Car-Boy Safety, este o antreprenoare cu o poveste inspirațională, care a transformat dificultățile financiare în succes. Începând din 2011, Ana a adus pe piața românească produsele inovatoare ale brandului Car-Boy din Japonia, ghidată de dorința de a crea un mediu mai sigur pentru copii și familii.
„Acest premiu este mai mult decât o distincție – este o recunoaștere a misiunii noastre de a face diferența în viața oamenilor prin produse de calitate și campanii de conștientizare a siguranței. Suntem mândri să contribuim la construirea unei lumi mai sigure pentru toți,” a declarat Ana Mehno, antreprenor, mamă și filantrop.
O misiune de impact
Car-Boy Safety se remarcă prin furnizarea de soluții complete pentru protecția copiilor și siguranța în medii casnice și industriale. De la produse destinate prevenirii accidentelor casnice până la echipamente profesionale pentru mediul industrial, compania își propune să creeze un impact pozitiv în societate.
Performanță și inovație
Produse inovatoare: Dezvoltate cu tehnologie de ultimă generație, acestea oferă siguranță fără compromisuri.
Calitate certificată: Respectarea standardelor internaționale garantează protecție optimă și fiabilitate.
Responsabilitate socială: Campaniile de conștientizare derulate de Car-Boy Safety au educat mii de familii cu privire la prevenirea accidentelor.
Despre Gala „ROMÂNIA EȘTI TU”
Organizată la nivel regional, Gala „ROMÂNIA EȘTI TU” recunoaște excelența în diverse domenii de activitate, premiind antreprenorii și companiile care contribuie la dezvoltarea economică și socială a României.
Despre Car-Boy Safety
Fondată în 2011, Car-Boy Safety oferă soluții inovatoare de siguranță pentru copii, casă și industrie. Inspirată de o experiență personală marcantă și de colaborarea cu Car-Boy Japonia, compania continuă să fie un pionier în furnizarea de produse care îmbină calitatea, inovația și siguranța.
Mai multe informații despre produsele și inițiativele Car-Boy Safety sunt disponibile pe https://carboysafety.ro/.
Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” duce mai departe un proiect important intitulat „Să ne prețuim valorile”, un proiect cu tradiție, prin care sunt așezați la loc de cinste oameni de incontestabilă valoare, care, într-un fel sau altul, aparțin acestui prețios burg denumit Bocșa!
Deși încă nu am reușit să organizăm un eveniment sub forma unui simpozion aniversar, nu am uitat că profesorul pastor Daniel Bărnuț, important slujitor pe tărâm educațional și religios, se află astăzi la ceas aniversar, atingând borna 60!
Daniel Bărnuț s-a născut în 26 noiembrie 1964 la Bocșa,[1] județul Caraș-Severin, din părinții Vasile și Rafila.
A urmat cursurile Școlii Generale nr. 1 din Bocșa Română, avându-i dascăli pe Achim Gherga, pe înv. Nedin sau importanți profesori precum dna. Eugenia Suba și dna. Minerva Trandafir. Despre toți aceștia, dascălul de astăzi Daniel Bărnuț vorbește cu alese cuvinte, cu deosebit respect, dar și cu un soi de mândrie, recunoscând calitatea profesională a acestor modelatori de caractere.
A urmat, apoi, cursurile Liceului Industrial nr. 2 din Caransebeș, clasa de silvicultură (1979 – 1983) și Institutul Teologic Baptist de Grad Universitar București, susținându-și aici și licența (1989 – 1993).
De asemenea, deține un master în teologie, ca bursier urmând cursuri postuniversitare la Universitatea Oxford din Marea Britanie (Master in Theology, MTh. – Oxford University-Cardiff University –1997-2002 – Eastern European Scholarship).
Urmând pașii unei cariere de succes, îl găsim bursier al Universității București, doctorand în filosofie, coord. prof. univ. dr. Otniel Ioan Bunaciu și prof. univ. dr. Daniel Barbu, iar din martie 2024 este absolvent al Universității din București, Școala Doctorală de Studii Teologice și Studii Religioase cu teza intitulată: „ În lume, dar nu ai lumii – perspectivă teologică asupra relației dintre ecclesia și polis în bisericile baptiste din Banatul Montan 1920 – 1925”, coordonator științific fiind prof. univ. dr. habil. Otniel Ioan Bunaciu.
Dl. Daniel Bărnuț este căsătorit cu Bărnuț Elisabeta (Dorina) și au doi copii: Emanuel-Dorin și Filip-Daniel.
Este o personalitate remarcantă a Caraș-Severinului, caracterizându-l seriozitatea și buna-cuviință, iar motto-ul domniei sale este unul grăitor: II Corinteni 12:15 Eu voi cheltui prea bucuros din ale mele și mă voi cheltui în totul și pe mine însumi pentru sufletele voastre.
Este păstor al Bisericii Creștine Baptiste Nr 1 Reșița din 1993; profesor la Liceul Teologic Baptist din 1995; Membru al OXFORD UNION SOCIETY; Fondator și președintele Bordului de conducere al Liceului Teologic Baptist Reșița; Membru în Consiliul Consultativ al Inspectoratului Școlar Județean Caraș Severin; Membru în Consiliul Științific al Conferinței Internaționale Creștine „Puterea de a fi altfel”; Director al Departamentului de Învățământ Preuniversitar din cadrul Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România și coordonator al elaborării/publicării manualelor de Religie Cultul Baptist clasele I-VIII.
Autor de cărți, putem menționa: Dicționar Grec-Român pentru studiul cuvintelor Noului Testament (Alpha-Epsilon), Cluj Napoca: Ed. Teologos, 1999; Istoria Bisericii Creștine Baptiste Nr. 1 din Reșița 1919-2019, Reșița, 2019; iar din lista eseurilor și studiilor de specialitate/cercetare voi selecta câteva, reprezentative pentru preocupările pastorului profesor Daniel Bărnuț: Disertație Cardiff University Towards a theology for relations between Church and civil government in Romania: Beyond the Byzantine legacy.( Către o teologie pentru relațiile dintre Biserică și guvernarea civilă din România. Dincolo de moștenirea bizantină). 2002 Postmodernity- Friend or Foe, Ed. Kerk in Aktie, Utrecht, 2009; International Journal of Applied Social Sciences – Nr.1, 2012 Beyond the Byzantine Legacy (Dincolo de moștenirea bizantină. Științe sociale aplicate, filozofie și teologie)Applied Social Sciences – Philosophy and Theology, Cambridge Scholars Publishing, UK, 2013; Christian Values vs. Contemporary Values (Valori creștine vs. Valori contemporane). București: Editura Didactică și Pedagogică, 2014; Consiliere și mentorare cu impact- Să nu renunți la ideal chiar dacă mentorul o face, Seria AUTENTIC, Timișoara: Editura de Vest, 2021; Jurnal Teologic Facultatea Teologie Baptistă-Universitatea București Practical Theology – Qualitative Research, Teologie Practică – Cercetare Calitativă. Vol 20, Nr 3 (2021): 183-197; Arhiva Baptistă Tineretul baptist între theoria și praxis Reșița -prima jumătate a secolului XX,Nr.9, decembrie 2021; Altarul Reîntregirii – Universitatea 1 Decembrie 1918 Alba Iulia, Testimony of the Church in Postmodernity – opportunities and dangers = Mărturia Bisericii în postmodernitate – oportunități și pericole. În curs de publicare este și volumul care abordează tema lucrării de doctorat într-o variantă detaliată, complexă.
Iată, în câteva cuvinte, portretul unei personalități a zilelor noastre, unul dintre bocșenii de seamă care, prin activitatea desfășurată, prin chemare și lucrare, poate fi un demn model pentru cei tineri, pentru viitor.
În prag de ceas aniversar, profesor pastor Daniel Bărnuț a fost invitatul Bisericii Baptiste Emanuel Bocșa[2], unde a susținut un cuvânt de laudă și închinare, fiind însoțit de Corul mixt al Bisericii Baptiste nr. 1 Reșița, dirijor prof. Cornel Todea. O seară înălțătoare care s-a încheiat cu un moment pregătit cu acest prilej de primarul orașului Bocșa, Mirel Patriciu Pascu, cel care i-a oferit profesorului dr. Daniel Bărnuț o plachetă aniversară în semn de aleasă considerație și prețuire.
La ceas aniversar, ne alăturăm și noi – echipa „Bocșa culturală” – celor care transmit domnului prof. Daniel Bărnuț alese urări de bine și sănătate și-l asigurăm de toată dragostea și prețuirea noastră!
La mulți și binecuvântați ani!
[1]Bocșa, un oraș ca o poveste. Vol. 2: Oameni, locuri, fapte din Bocșa de ieri și de azi/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2023 (Bocșa, istorie și cultură; 64).
Prezentare de carte: „Cerul Pământului“, autor Dumitru Cristănuș (Sibiu / Reșița), apărută la Editura „Agnos“, Sibiu, 2024.
26 noiembrie 2024, ora 17.00, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Prezentare de cărți: „Grafeme (2)“, autoare Ada D. Cruceanu, apărută la Editura „Castrum de Thymes“ Giroc, 2023, și „Bibliografia revistei «Reflex» (2015 – 2020)”, autoare Gabriela Șerban, apărută la Editura „TIM“ Reșița, 2024. Din motive obiective, această manifestare nu se desfășoară acum, urmând a fi reprogramată.
UZPR CARAS SEVERIN 