
„într-o noapte adormisem
cu gândul la Dumnezeu
Când m-am trezit
era deja Sfânta Duminică
a Învierii.
De acum încolo
ne vom recunoaște
după Epifanii.”
(Vasile Barbu)
Pomii îi cunoști după rod, iar oamenii după fapte, se spune în popor.
În cazul românului Vasile Barbu, uluitoare fapte îi preced numele, poetul concurând cu managerul cultural, prozatorul și traducătorul concurând cu editorul și jurnalistul, dar, mai ales, cu animatorul și militantul cultural!
Pe Vasile Barbu l-am cunoscut cu mult timp în urmă prin intermediul radioului reșițean. Nume reprezentativ al vieții culturale și literare din Voivodina, în mod constant era prezent pe undele Radio Reșița și spicuia din evenimentele petrecute în Banatul Sârbesc, multe din aceste întâmplări purtând marca „baronului de Uzdin”.
După ce ne-am ascultat unul pe celălalt în eter, s-a ivit și momentul întâlnirii față în față și, evident, ne-am plăcut de la prima vedere! Nici nu s-ar fi putut altfel! Am convingerea că oamenii care „ard” pentru cultură la modul dezinteresat se plac, se apreciază și se privesc cu admirație! Așa s-a întâmplat și în cazul nostru și, iată, s-au scurs peste 25 de ani de atunci, iar prietenia și colaborarea noastră încă există!
Despre Vasile Barbu aș vrea să vorbesc și să scriu la modul excepțional, în cel mai frumos mod posibil, doar că, atunci când mi-e tare drag cineva, și aș vrea să fiu eu cea extraordinară, nu-mi iese! Încep să mă bâlbâi, nu-mi găsesc cuvintele și sunt cea mai proastă mânuitoare de condei! Șchiop și incorent!
Așa că, acum la ceas aniversar, dragul meu prieten și frate Vasile va trebui să se mulțumescă doar cu câteva rânduri încropite cu emoție, de altfel, și cu ales atașament. Câteva informații biobibliografice și câteva referințe, nu de alta, dar o asemenea personalitate precum cea a lui Vasile Barbu se cuvine a fi cunoscută și promovată, pentru a fi un real model pentru cei tineri, pentru cei care vin din urmă!
Vasile Barbu s-a născut la Uzdin (Voivodina – Banatul Sârbesc) în 6 septembrie 1954. A studiat la Facultatea de Filosofie a Universității din Novi Sad, secția limbă și literatură sârbă. Este poet, publicist, editor, un harnic animator cultural și un creativ inițiator de programe și proiecte culturale.
Figură emblematică a Banatului Sârbesc, scriitorul Vasile Barbu este președintele Societății Literar-Artistice „Tibiscus” din Uzdin, una dintre asociațiile culturale românești de primă importanță pentru românii din Serbia, o societate culturală cu o activitate impresionantă, apreciată, de altfel, și de președintele României, cel care, în anul 2019 a conferit Societății Literar-Artistice „Tibiscus” Ordinul „Meritul cultural” în grad de Cavaler, „pentru contribuția importantă pusă în slujba promovării culturii, limbii și spiritualității românești în Republica Serbia, contribuind astfel la afirmarea identității etnice a românilor din acest stat.”
Harnic și creativ, Vasile Barbu este fondatorul Festivalului Internațional „Drumuri de spice” de la Uzdin (aflat la ed. XXXI-a), al Simpozionului Internațional „Oameni de seamă ai Banatului” (aflat la ediția XXIX-a), al Concursului internațional de recitare în grai bănățean „Buna Vestire” (aflat la ed. XXIII-a), al Festivalului Internațional de Datini și Obiceiuri „Fie în veci de veci lăudat” (aflat la ed. a XXXIII-a), al Festivalului de colinde „Noi umblăm și colindăm” (aflat la ed. a V-a), al Concursului „Ceaunul Uzdinean”, întrecere în prepararea ciorbei de pește (aflat la ediția a XVIII-a), al Festivalului „Fest cu berea”(aflat la ediția a XVIII-a), al concursului de ciocnire de ouă de Paști „Ăl mai tare ou din lume”(aflat la cea de-a XXVIII-a ediție), precum și al altor multe manifestări culturale românești, importante, necesare și atractive.
A debutat editorial, cu o schiță monografică intitulată „Acum 35 de ani” (Uzdin, 1989); a urmat o altă monografie „Activitatea corală la Uzdin 1885 – 1990” (Uzdin, 1990); apoi o plachetă de versuri „Refugiu în visele fecioarelor” (Reșița, 1991); și au urmat volume precum: „Cu fața la perete” (aforisme, Uzdin, 1992); „Aici totul e dor” (Uzdin, 1993); „Lacrimă la o margine de așteptare” (Drobeta Turnu Severin, 1995); „Drumuri de spice” (Chișinău-București, 1996); „Uzdin, pagini de dor” (almanah, Uzdin, 1996); „Bătătorind drumurile ploilor” (Timișoara, 1997); „În zodia bordeiului” (Iași, 1998); „Continente de dragoste” (interviuri, Drobeta Turnu Severin, 1998); „Cronica handbalului uzdinean” (monografie, Uzdin, 1998); „Sărbătorile bisericii noastre străbune” (monografie, Uzdin, 1999); „Drumurile noastre” (publicistică, Timișoara-Uzdin, 1999); „Uzdin zic, Uzdin gândesc” (proză, Timișoara, 1999); „Catapetesme regăsite în sângerarea cuvintelor” (monografie, Timișoara, 2000); „Uzdin 2000” (almanah, Uzdin, 2000); „Ultima noapte de păcat” (Drobeta Turnu Severin, 2001); „Năloagă în fondroc” (poezii în grai bănățean, Uzdin, 2001); „Dintotdeauna am murit singur” (Panciova, 2002); „Pictura naivă din Uzdin prin veacuri” (colab., Uzdin, 2002); „Cele mai frumoase poezii” (Turnu Severin, 2002); „Până azi” (Timișoara, 2004); „Omul fără drum” (Uzdin, 2004); „Ștroale goalie sau doi într-unu (ca pușeii la purcari) ” (Timișoara, Uzdin, 2006); „Casa românească” (monografie, Uzdin, 2006); „Doi poeți, aceeași limbă” (Arad, 2008); „Și zdrăncănie și scârțâie șî fliondără (poezie în grai bănățean)” (Uzdin, 2011); „Cuvinte vechi din graiul bănățean al Uzdinului” (glosar, Sebeș, 2012); „Și nici n-aș mai putea” (Arad, 2012); „Îngerii vin, îngerii pleacă, poezia rămâne”(monografie, 2013); „Ca și după o icoană” (Uzdin, 2013); „ Epoci, într-o gară oarecare” (Uzdin – Baia Mare, 2015); „Drumuri de spice, popasul îngerilor” (Uzdin, 2018); „Sacramentul singurătății” (Baia Mare, 2018); „Aedul singuratic a ales altarul” (Uzdin, 2023) și altele.
În „Encicliopedia Banatului. Literatura” (lucrare realizată de Academia Română – Filiala Timișoara în anul 2016) Vasile Barbu este prezentat ca poet, jurnalist, publicist, editor și traducător, fiindu-i alocat un spațiu generos, în care îi sunt consemnate câteva dintre aparițiile editoriale, precum și câteva referințe. Astfel, aflăm despre începuturile scriitoricești, dar și despre cât de apreciat este talentul său, dacă ar fi să citim doar câteva titluri de articole din presa de specialitate: „ Vasile Barbu sau un poet oscilând între mioritism și modernismul demetaforizat” (Florian Copcea); „Vasile Barbu, poetul unei istorii sacre” (Catinca Agache); „Vasile Barbu: un poet din Uzdin – care bea cuvintele din cenușa lustrală” (Cezarina Adamescu); „Poet al iubirii și satului bănățean” (Marina Ancaițan); „Poetul Vasile Barbu sau despre nepotolitul dor de veșnicie” (Anton Ilica) și multe alte astfel de referințe semnate de nume extraordinare: Mihai Cimpoi, Delia Muntean, Adam Puslojić, Pavel Gătăianțu, Ana Niculina Ursulescu, Mirela-Ioana Dorcescu, Ioan Baba, Aurel Turcuș, Pavel Panduru și alții.
Este deosebit de important faptul că Vasile Barbu, conștient de valoarea acestor materiale și a autorilor, le adună într-o carte intitulată „Aedul singuratic a ales altarul: scrieri despre poetul și omul de cultură Vasile Barbu din Uzdin”, carte apărută recent, în pragul aniversării sale (Uzdin: Tibiscus, 2023).
De asemenea, regretatul academician Costa Roșu îl include pe Vasile Barbu în volumul „Personalități românești din Voivodina (1734 – 2004), lucrare apărută la Panciova în 2004, de unde, mai târziu, a preluat informația lingvistul Vasile C. Ioniță, pentru cartea „Memento. Evenimente și personalități din Banatul istoric” (vol. 2, Reșița: Banatul Montan, 2008).
Vasile Barbu este realizatorul periodicului „Tibiscus”, pe care l-a fondat în anul 1990, și redactorul-șef al revistei „Floare de latinitate”; de asemenea, este realizatorul unor antologii reprezentative, dintre care amintesc, probabil, pe cea mai importantă: „Oameni de seamă ai Banatului”.
„Baronul de la Uzdin” – după cum îl numesc confrații și prietenii apropiați, care au beneficiat adesea de ajutorul acestui inimos român, care au colaborat îndeaproape cu acest manager cultural – colaborează la diverse publicații din România și Serbia, este membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Scriitorilor din Serbia și este „omul care dispune de suficientă putere de seducție pentru o animație atât de vie, de amplă a spiritului românesc în Uzdin – sat cu români -, abia zărit pe harta țării voievozilor din Serbia, de unde răzbate un ecou armonic – purtător de vers și liră -, care îmbogățește poezia contemporană românească…” (prof. univ. dr. Anton Ilica).
Deținător al multor premii pentru poezie, și, adesea, pentru poezie în grai, Vasile Barbu este prezent în antologiile literaturii dialectale bănățene realizate de critici și istorici literari precum Cornel Ungureanu, Ioan Viorel Boldureanu, Simion Dănilă, Aurel Turcuș și Ștefan Pătruț.
Este bine cunoscută dragostea lui Vasile Barbu pentru graiul bănățean, original și neprefăcut, iar bazele Asociației Scriitorilor în Grai Bănățean au fost puse la Casa Românească din Uzdin: scriitorul Ion Ghera, alături de Ion Căliman, Vasile Barbu și Ștefan Pătruț au înființat, fără înscrisuri juridice, printr-un proces verbal, la Uzdin, în data de 1 aprilie 2000, Asociația Scriitorilor în Grai Bănățean, cu președinte Ștefan Pătruț. După trei ani (3 iulie 2003) acest nucleu al scriitorilor dialectali din Banatul istoric și-a obținut statutul juridic, iar această echipă a lucrat și colaborat cu însuflețire în organizarea de diverse evenimente, atât în România (Banatul românesc) cât și în Serbia, la Uzdin (Banatul lui Vasile Barbu). Din păcate, această „echipă de aur” s-a depărtat, într-un fel sau altul, iar astăzi, Asociația nu mai este nici pe departe ceea ce și-au visat, atunci, în anul 2000, la înființare, Ștefan Pătruț și Vasile Barbu!
Însă, la Uzdin, și nu numai, Vasile Barbu continuă „lupta” pentru limba românească și graiul bănățean, slujește cauzei românismului prin cea mai de preț armă: cultura! Scrie undeva, atât de frumos și aplicat dl. prof. univ. dr. Anton Ilica: „La Uzdin, Vasile Barbu a creat o platformă de culturalizare integrată, durând instituții, o altă tipologie de relații și o efervescență culturală exemplară, menită să dea un nou sens vieții uzdinenilor. Scriitori români și oameni de cultură au poposit între săteni, cu prilejuri diferite: festivaluri, reuniuni, societăți, reviste, edituri: C. Ivănescu, A. Păunescu, Ion Miloș, G. Vieru, M. Cimpoi, I. Mărginean, V. Crăciun, M. Dinescu, C. Stoica și mulți alți poeți. Anual, de mai multe ori, Uzdin devine un fel de Mecca a limbii române și a poeziei, a culturii, în care amfitron este Vasile Barbu.”
Pe cât de puternic și organizat, pe atât de sensibil și creativ este Vasile Barbu! Iar mărturie stau versurile sale, o lirică expresivă, originală, colorată și parfumată! Culorile sunt ale satului bănățean, cu trecutul și prezentul său, cu tradițiile și sărbătorile sale, iar parfumul este unul cu diverse nuanțe: fie al copilăriei, fie al adultului conștient de tulburările vieții, fie al singurătății și al dorului neostoit.
Iată, „bardul de la Uzdin”, „aedul singuratic”, „baronul de Uzdin” se află la ceas de frumoasă sărbătoare! Iar noi, prietenii de la Bocșa, nu putem sta deoparte! Ne alăturăm celor ce transmit alese cuvinte la ceas aniversar, celor care, cu prețuire, trimit gânduri bune și binecuvântări spre Uzdin și spre cel sărbătorit!
„Pentru că atunci când m-am născut românește m-au îmbrăcat…” spune poetul, iar noi astăzi, când poetul își sărbătorește nașterea, în românește îi urăm precum povestitorul „cele bune să se-adune, cele rele să se spele!” și-i dorim viață lungă, biruință în fapte și inspirație în condei!
La mulți ani, maestre! La mulți ani, dragul nostru Vasile Barbu!








































