,,Numai pasionații realizează opere într-adevăr durabile și fecunde.„
Miguel de Unamuno

Așa cum Eminescu constata că ,,pasiunea înalță„, în cele ce urmează vom cunoaște cum o pasiune autentică și constructivă, însoțită de o dragoste nemărginită pentru cultura tradițională a satului românesc, înfăptuiește proiecte mărețe de un interes aparte, proiecte care, prin realizarea lor, aduc o contribuție majoră patrimoniului cultural al ruralului și implicit al naționalului românesc. Referindu-ne la pasiune, bineînțeles că ea aparține unei persoane, însă nu o persoană oarecare, ci o să-i spunem unui OM. Majusculele nu le-am folosit întâmplător, ci astfel am găsit de cuviință, în prezentul context, de a-i onora faptele și personalitatea! Limitată arealului ce cuprinde Banatul Montan, la care se poate adăuga și cel istoric, faptele la care ne vom referi biruiesc însă aceste hotare prin potențialul lor de exprimare.
Gheorghe Rancu Bodrog este numele OMULUI, cel care a reușit să promoveze cu atât de mult aplomb istoria și cultura tradițională a satului românesc din Banat, dar în mod special a celui din Valea Almăjului. Pasionat încă din tinerețe de a acumula și alcătui diverse colecții, profesorul Gheorghe Rancu Bodrog a reunit în timp și a organizat colecții personale cuprinzând în expunerea lor un număr impresionant de obiecte. Urmare a acestei pasiuni și prin depunerea unei deosebite sârguințe, în anul 2011 înființează în localitatea Șopotu Vechi, un spațiu muzeal, amplasat într-un imobil propriu. Colecția privată de arheologie și etnografie ,,Almăjul”, deține în prezent peste 4000 de piese, colecționate pe parcursul a mai mult de patruzeci de ani. Piesele sunt expuse pe diferite secțiuni reprezentative în cele trei încăperi ce constituie acest spațiu muzeal. Între exponate regăsim o mare varietate de obiecte, un loc special ocupând cele reprezentative istoriei, artei și culturii tradiționale.
Profesor și publicist, istoric al ținutului Almăjului, membru al mai multor asociații de jurnaliști, între care și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Gheorghe Rancu Bodrog este prezent prin implicarea sa la o mulțime de manifestări specifice culturale, adunând în palmaresul său foarte multe comunicări și articole, publicate în diverse periodice, atât din țară cât și de peste hotare, dintre acestea în special în zona Banatului istoric, din Serbia. În multiplele sale deplasări, vizitând un număr mare de comunități cu preocupări publicistice, contactul cu acestea au creat un interes aparte pentru respectivele creații. Intuind importanța și valoarea lor cultural-spirituală, Gheorghe Rancu Bodrog adaugă, în aceste împrejurări, o nouă preocupare pasiunii sale și anume aceea de a colecționa publicații, vechi și noi din diferite spații culturale din Banat. Acest interes s-a materializat în anul 2023 prin înființarea Muzeului Presei Bănățene. Muzeul a fost inaugurat în data de 7 octombrie 2023, fiind constituit în parteneriat cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) și cu Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat (APPRBl). Trebuie menționat faptul că este primul muzeu de acest gen înființat în arealul Banatului Montan. Catagrafierea publicațiilor, organizarea lor în secțiuni reprezentative, sarcini complexe și laborioase, aparțin exclusiv fondatorului ei – la fel, perseverența și reușita obținerii spațiului ce găzduiește astăzi muzeul! Amplasat în incinta Școlii Generale din localitatea Șopotu Vechi, muzeul este găzduit în prezent de o fostă sală de cursuri, căreia se intenționează a i se adăuga o a doua încăpere alăturată, datorită fondului crescut de publicații, necuprins inițial pentru a fi expus. Din păcate, decesul neașteptat și fulgerător al fondatorului, la mai puțin de două săptămâni de la inaugurarea muzeului, la data de 19 octombrie 2023, a cauzat întreruperea temporară a dezvoltării acestui proiect. Sarcina a fost preluată de fiul fondatorului, prof. dr. Dacian Rancu. Din mărturisirile domniei sale, referitor la continuarea proiectului inițiat de tatăl său, aflăm că în prezent se află în curs de a clarifica cu autoritățile locale destinația spațiului, respectiv posibilitatea de a i se atribui în mod permanent acest spațiu și chiar extinderea lui cu încă o sală.
Speranța de a rămâne o locație permanentă este întărită de faptul că a găsit din partea instituției administrative locale înțelegere și a obținut chiar promisiunea unui sprijin extins pentru continuarea și dezvoltarea acestui proiect, care – trebuie recunoscut, are și atributul de a fi unic în spațiul rural zonal, motiv ce nu poate fi omis în acest context. De asemenea, domnul Dacian Rancu subliniază faptul că, prin orice formulă ce va fi adoptată, proiectul va rămâne în Șopotu Vechi. Nu se exclude însă eventualitatea de a accepta parteneriate, prin intermediul cărora să fie organizate unele expoziții itinerante, în și prin sprijinul partenerilor, inclusiv sub sigla acestora, toate în sfera unei preocupări susținute pentru colaborare pe plan local și național. Rezultat al tuturor celor prezentate de domnul Dacian Rancu, putem concluziona că dorința și existența certă a potențialului de a depăși toate impedimentele vor fi fără îndoială ingredientele succesului continuării acestui proiect.
În ideea consolidării parteneriatului cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, filiala Caraș Severin, prin președintele ei domnul Ion D. Cucu, aceasta a inițiat pentru data de 19 octombrie a.c. cu ocazia desfășurării celei de-a III-a ediții a Conferinței Istoricilor din Banat de la Șopotu Vechi (ediție specială, comemorativă Gheorghe Rancu), o întâlnire cu membrii UZPR ai filialei Caraș Severin, alături de care vor fi invitați membrii din conducerea centrală a Uniunii, în frunte cu președintele ei, domnul Sorin Stanciu. Cu aceeași ocazie, la Șopotu Vechi va avea loc și întrunirea periodică a Clubului Presei din Banatul de Munte, inițiat și condus de doamna Dorina Sgaverdia. Activitatea cuprinsă în cadrul acestei reuniuni, va cuprinde în esența ei, așa cum ne destăinuie domnul președinte Ion D.Cucu, o activitate tematică focalizată pe ideea de muzeu al presei, respectiv pe această realizare de la Șopotu Vechi, căreia se intenționează a i se alătura un viitor Muzeu al Presei, ce va fi înființat în curând în municipiul Reșița, dorindu-se a fi organizat pe modelul acestuia. În completarea programului, se va adăuga și prezentarea altor elemente culturale tradiționale aparținând atât spațiului etnocultural al Văii Almăjului, dar și a zonei Băilor Herculane. Pentru aprofundare și analiza posibilității realizării unei conexiuni între toate entitățile muzeale ale presei înființate în teritoriu, la întâlnire va participa și secretarul general al UZPR, doamna Corina Mădălina Diaconu, coordonator al Muzeului Național al Presei Române, din București. Cu o relatare detaliată a tuturor celor întâmplate cu ocazia acestei acțiuni, vom reveni într-un articol ulterior.

Constantin Vlaicu/ UZPR

• UZPR

German-Fest debutează vineri, 4 octombrie, de la ora 12:00, la Casa Adam Müller-Guttenbrunn din Timișoara. Evenimentul celebrează influența germanilor din Banat în cei 300 de ani de la colonizare, într-o întâlnire moderată de Christian Rudik.

Deschiderea festivă va fi acompaniată de Ujszentes Salonorchester, dirijată de Andreas Schein, potrivit radioromania.ro.

Zilele de sâmbătă și duminică programează mai multe evenimente în piețele din zona centrală a Timișoarei. Astfel, în Piața Sfântu Gheorghe, cei interesați sunt așteptați la un meci de Völkerball. În Piața Libertății, publicul va asista la un spectacol de reconstituiri istorice, pigmentat de muzica trupei timișorene Peregrinii.

Pe scena din Libertății vor mai urca Spring Time Band, care vor încălzi atmosfera cu ritmuri rock, Luca & DMP, după care Christiana Uikiza & Band vor face să răsune jazzul în centrul Timișoarei.

Seara de sâmbătă se încheie cu un recital susținut de Dana Borteanu & Band, care vor aduce în prim-plan cele mai frumoase melodii din cultura muzicală germană.

Duminică, Piața Unirii, va fi locul de întâlnire al ansamblurilor de dansuri populare germane, urmată de parada portului popular. Formații prezente vor oferi un veritabil spectacol de tradiție și culoare pe traseul Piața Unirii – Piața Libertății – Piața Victoriei. Ulterior, ansamblurile vor reveni în Libertății pentru un spectacol de dansuri.

Ziua se va încheia cu un concert Tornado.

Unul dintre preoții importanți și interesanți ai Banatului nostru este Iustinian Dalea, care s-a născut la 4 octombrie 1914 în localitatea Bocşa Română, raionul Reşiţa, judeţul Caraş-Severin și s-a stins la Mănăstirea Agapia, la 20 octombrie 1999.
După studiile primare, gimnaziale şi liceale urmate în Banat, s-a înscris la vestita Facultate de Teologie din Cernăuţi, pe care a absolvit-o în anul 1937. A avut profesori mari care confereau valoare specială facultăţii, de asemenea colegi cu vocaţie sacerdotală, unii dintre ei devenind ulterior personalităţi de ţinută ale Bisericii Ortodoxe Române.
După absolvirea studiilor universitare a fost tuns în monahism la Mănăstirea Neamţ, în ajunul sărbătorii Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul din anul 1938, de către stareţul arhimandrit Melchisedec Dumitriu, naş de călugărie fiindu-i ieromonahul Grigorie Cobzaru. În acelaşi an a fost hirotonit ierodiacon la ziua hramului Mănăstirii Văratic, 15 august, de către mitropolitul Moldovei şi Sucevei, Nicodim Munteanu, viitorul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Tânărul monah s-a întors în ţinuturile natale funcţionând ca prefect de studii la Academia Teologică din Caransebeş până în anul 1940, apoi diacon şi preot slujitor la Catedrala Episcopală din Caransebeş vreme de doi ani. A fost hirotonit ieromonah la 25 martie 1940 de către episcopul Vasile Lăzărescu la Caransebeş, iar la 29 mai 1942, hirotesit protosinghel la Timişoara.
Activitatea sa de slujire a continuat în Arhiepiscopia Timişoarei până în anul 1951. A fost preot la Catedrala mitropolitană, exarh şi duhovnic la Mănăstirea Timişeni. În această calitate s-a îngrijit de construirea unor clădiri la Mănăstirea Timişeni şi a unei frumoase troiţe aşezate în faţa bisericii. Printre credincioşii şi monahii pe care i-a îndrumat atunci s-a numărat şi părintele Teofil Părăian, arhimandritul şi duhovnicul de mai târziu, care-l evoca printre sfătuitorii şi binefăcătorii săi din tinereţe.
În anii 1951-1952 a fost vieţuitor în Mănăstirea Antim, iar între 1 septembrie 1952 şi 1 noiembrie 1953 a activat ca preot slujitor la Mănăstirea Agapia. În perioada 1 noiembrie 1953 – 1 octombrie 1956 a funcţionat ca profesor şi spiritual la seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ.
Arhimandritul Justinian Dalea a fost pentru o perioadă de timp duhovnic, preot slujitor şi mare eclesiarh la cea dintâi biserică a Patriarhiei Române.
Anii săi de slujire au coincis cu cea mai grea perioadă a dictaturii comuniste când Biserica, ierarhii, preoţii şi credincioşii ei au avut mult de suferit. În faţa acestei opresiuni Biserica a luptat cu perseverenţă prin lucrarea misionară a monahilor şi preoţilor de enorie, între ei aflându-se un grup ales de ieromonahi de la Catedrala Patriarhală şi Mănăstirea Antim din Capitală. Aceştia au constituit un grup de rezistenţă prin rugăciune şi cuvânt viu de învăţătură, în vremea când autoritatea seculară încerca să stingă ultimii cărbuni ai Rugului Aprins.
S-a remarcat şi ca autor de piese religioase , elevii seminarului interpretând la marile sărbători după scenariul alcătuit de părintele Justinian. Atmosfera academică şi duhovnicească din seminarul nemţean a fost mult apreciată, corpul profesoral al şcolii fiind ilustrat de numeroase personalităţi ale vieţii bisericeşti, între care şi câţiva monahi vestiţi. Dintre ei Justinian Dalea şi Benedict Ghiuş aveau să revină la Bucureşti, răspunzând chemării patriarhului Justinian de a sluji la Catedrala patriarhală.
Până în anul 1976 – timp de 20 de ani -, părintele Justinian Dalea a slujit la Catedrala patriarhală ca preot, iar din 1963 ca mare eclesiarh. Pe lângă ascultările specifice unei catedrale, părintele Justinian Dalea a avut şi preocupări cărturăreşti, dintre care amintim scrierea mai multor predici şi a unor studii de cateheză. Pentru întreaga sa slujire, patriarhul Justinian Marina l-a răsplătit acordându-i rangul de arhimandrit şi mai apoi distincţia Crucea Patriarhală.
În anul 1976, arhimandritul Justinian Dalea a mers să slujească ca misionar peste Ocean, în eparhia arhiepiscopului Victorin Ursache, pe care-l cunoştea din obştea Mănăstirii Neamţ. Arhiepiscopul Victorin Ursache, înconjurat de câţiva monahi români, a semănat pe continentul nord-american seminţele Evangheliei, învăţătura filocalică şi frumuseţea trăirilor româneşti cu întreg tezaurul de datini şi obiceiuri aduse de pe pământul străbun.
Zelul misionar-pastoral şi administrativ al părintelui Justinian Dalea a dat roade bogate în California, Arizona, Alliance – Ohio, Winnipeg şi New Westminster unde s-a implicat în construirea unor biserici şi mai ales la modelarea sufletelor românilor aflaţi departe de casă.
În anul 1998, arhim. Justinian Dalea a revenit pentru totdeauna acasă, stabilindu-se la Mănăstirea Văratic, unde fusese hirotonit cu 50 de ani în urmă. Bătrân şi bolnav, fără rudenii şi cunoscuţi, a petrecut ultimele luni de viaţă în rugăciune, reculegere şi linişte, încredinţându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului Iisus Hristos. În 20 octombrie 1999 a trecut la cele veșnice.

Referințe:https://mkp07.tripod.com/ro25.htm; https://ziarullumina.ro/opinii/repere-si-idei/un-misionar-rugator-si-discret-27403.html; http://arhiva.formula-as.ro/1999/362/lumea-romaneasca-24/pinocchio-in-vizita-la-formula-as-571-print; https://basilica.ro/manastirea-camarzani-si-a-sarbatorit-hramul-prin-liturghie-arhiereasca/
Cărășeni de neuitat. Vol. IV/ Petru Ciurea și Constantin Falcă.- Timișoara: Eurostampa, 2010; Tiberiu Popovici. Iustinian Dalea În: Vestea. An. V. Nr. 5, mai 2010, Mehadia; Cărășeni de neuitat. Vol. XX/ Petru Ciurea și Constantin Falcă.- Timișoara: Eurostampa, 2013; Portrete de preoți și teologi ortodocși din Bocșa de ieri și de azi. Vol. II/ Gabriela Șerban, Valentin Costea.- Reșița: TIM, 2022 (Bocșa – istorie și cultură; 59); Bocșa, un oraș ca o poveste. Vol. 2: Oameni, locuri, fapte din Bocșa de ieri și de azi/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2023 (Bocșa, istorie și cultură; 64).
Sub tipar se află volumul cercetătorului dr. Dorel Viorel Cherciu, intitulat „Iustinian Dalea din Bocșa Română Monahul «Glóbe Trotter»” (Timișoara: Eubeea, 2024. Seria „Bocșa, istorie și cultură; 66).

„Decada Culturii Germane în Banatul Montan”, ediția a XXXIV-a, se află la startul ei! În perioada 1 – 12 octombrie 2024, cel mai important ciclu de manifestări culturale ale etniei germane din acest spațiu se va desfășura în 10 zile calendaristice și va demonstra că, chiar dacă trăim cu toții timpuri complicate, dacă există voință, se găsesc și soluții pentru a merge mai departe. Căci numai împreună vom reuși să mergem mai departe…
Organizatorii principali și ai acestei ediții sunt Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița.
Ediția din acest an este dedicată împlinirii a 20 de ani de la inaugurarea la Reșița a Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” = Centrului German de Tineret, Documentare și Cultură „Alexander Tietz”, în locația actuală modernizată și împlinirii a 25 ani de la înființarea formației de dansuri populare germane „Enzian = Gențiana” din Reșița. Desigur că vor fi organizate și alte evenimente importante care să sprijine păstrarea identității germanilor pe aceste meleaguri, dar și deschiderea spre comunitatea largă a Banatului Montan, indiferent de limba maternă a membrilor săi.
Anul acesta sunt programate 43 de manifestări în 10 localități ale județelor Caraș-Severin și Timiș. Având sprijinul oferit constant de Ministerul Culturii, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Departamentul pentru Relații Interetnice, al Ambasadei Republicii Federale Germania la București, precum și al altor instituții și organizații partenere, manifestarea de răsunet în mediul cultural de limbă germană din spațiul estic și central european, „Decada Culturii Germane în Banatul Montan”, ediția 2024, se dorește a fi, ca și cele din anii precedenți, o punte de legătură între ceea ce a fost și ceea ce va fi de acum înainte. La această ediție vor participa invitați din București, Transilvania, Bucovina, din județele Satu Mare și Neamț, dar și din întreg Banatul, precum și oaspeți din Germania, Austria, Ungaria, Ucraina, Croația și din Serbia.

• UZPR

„În vremea tinereții mele se spunea că informația este stăpâna lumii și cine stăpânește informația este privilegiat și poate participa la conducerea lumii. Astăzi, aș spune că cine stăpânește informația, cine o răspândește are un mare avantaj: dacă este cinstit și vrea ca informația să ajungă bine, totul este corect; iar dacă este necinstit și manipulează informația în scopuri malefice, n-ajunge să avem informație – trebuie s-o avem depozitată în cel mai important computer, care este creierul omenesc. Acolo trebuie să comparăm lucrurile atunci când suntem bombardați cu știri, ca să ne dăm seama care sunt bune și care sunt false. Un tânăr, chiar adolescent, are obligația să cântărească lucrurile. Ca să nu devenim uneltele altora, este nevoie să avem cunoștințe și să știm cum să le folosim”.

Și la Biblioteca comunală din localitatea hunedoreană Teliucu Inferior se poate consemna o activitate bogată cu cartea, dar și implicarea în reușita unor proiecte educative cu elevii și tineretul.
Am consemnat aici organizarea de activități care stăpânesc sufletul participanților și care oferă acestora un drum, un ecran unde își pot imagina și descoperi vocația.
Am notat organizarea în fiecare an a unor proiecte culturale dedicate mereu actualului Eminescu care rămâne nu numai un poet și prozator, ci și ziarist.
Nu este uitat Ion Creangă, Otilia Cazimir sau Tudor Arghezi.
Sunt apreciate expozițiile de costume populare și cele de fotografii, atelierele de pictură, ca de altfel recitalurile de poezie și muzică.
Prin reușita la toate activitățile organizate aici sub bagheta bibliotecarei Pupeză Magheti Elena (foto) se mobilizează auditoriul, îi stăpânește sufletul, îl face să se simtă bine și să își dea frâu liber gândirii creatoare.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Considerăm că Școala Gimnazială „Hadrian Daicoviciu” din Orăștioara de Sus – după cum afirma prof. Lucian Ivan, directorul acesteia – merită să fie recunoscută pentru angajamentul său continuu în promovarea excelenței educaționale, reducerea abandonului școlar și deschiderea către noi orizonturi prin proiecte internaționale.
În anul școlar 2023-2024 de exemplu, Școala Gimnazială „Hadrian Daicoviciu” a înregistrat o promovabilitate de 100% la examenele naționale pentru clasa a VIII-a. Acest rezultat reflectă dedicarea și profesionalismul cadrelor didactice, care au implementat strategii educaționale inovatoare, orientate către nevoile individuale ale elevilor. S-au utilizat metode moderne de predare și evaluare, cum ar fi învățarea prin proiecte și evaluarea formativă, care au contribuit la dezvoltarea competențelor necesare pentru succesul elevilor la examene.
În ultimii trei ani, școala noastră nu a înregistrat niciun caz de abandon școlar, aceasta fiind o realizare deosebită, abandonul fiind unul dintre cele mai mari riscuri în educație. Acest succes este datorat și participării noastre active în Programul Național pentru Reducerea Abandonului Școlar (PNRAS), prin care am oferit suport educațional și emoțional tuturor elevilor, inclusiv celor proveniți din medii defavorizate. Activitățile extrașcolare și implicarea în proiecte educative au creat un mediu prietenos și atractiv, motivând elevii să rămână implicați și să-și continue studiile. Pentru a atrage și menține elevii în școală, am organizat activități extrașcolare care au fost nu doar educative, ci și distractive și relevante pentru elevi. Aceste activități au inclus cluburi de lectură, comunicare într-o limbă străină, vizionări de filme și documentare. Astfel, elevii au avut ocazia să își dezvolte abilități noi și să își cultive interesele într-un mediu prietenos. De asemenea, am oferit sesiuni de recuperare și consolidare a cunoștințelor pentru elevii care întâmpinau dificultăți, asigurându-ne că niciun elev nu este lăsat în urmă. Profesorii noștri utilizează metode moderne de predare care să răspundă nevoilor diverse ale elevilor. De exemplu, am integrat tehnologia în procesul de învățare, utilizând aplicații educaționale și resurse digitale interactive. Aceste metode au făcut lecțiile mai atractive și au stimulat interesul elevilor pentru materii care anterior le păreau dificile sau neinteresante. Am pus accent pe învățarea prin proiecte, unde elevii au avut ocazia să colaboreze și să învețe activ, ceea ce a condus la o mai bună înțelegere și reținere a informațiilor.
O altă realizare a școlii noastre este participarea la programul Erasmus care a oferit elevilor oportunități unice de a interacționa cu culturi diferite și de a-și dezvolta abilități interculturale și lingvistice. În cadrul acestui program, doi băieți din clasele a VI-a și a VII-a au participat la un schimb de experiență în Ungaria, iar trei fete, două din clasa a VII-a și una din clasa a VI-a, au avut ocazia să călătorească în Serbia. Aceste schimburi au fost mai mult decât simple excursii; ele au reprezentat oportunități de învățare profundă. Elevii au trăit într-un mediu cultural diferit, ceea ce le-a permis să își dezvolte abilități de adaptabilitate și să devină mai independenți. În plus, interacțiunile cu colegii din alte țări i-au ajutat să înțeleagă și să aprecieze diversitatea culturală, dezvoltându-și astfel o mentalitate globală. Expunerea la o altă limbă în viața de zi cu zi a fost un alt beneficiu major al programului Erasmus. Elevii și-au îmbunătățit competențele lingvistice, devenind mai încrezători în utilizarea unei limbi străine. Această experiență i-a ajutat să își dezvolte abilitățile de comunicare interculturală, esențiale într-o lume globalizată. De asemenea, au avut ocazia să învețe noi metode de învățare și abordări pedagogice care i-au ajutat să privească educația dintr-o perspectivă diferită. O altă șansă pe care au avut-o prin participarea la acest program este cea de a-și construi o rețea de prieteni și contacte internaționale, care poate fi valoroasă pentru viitorul lor personal și profesional.
Școala noastră – conchidea prof. Lucian Ivan – se remarcă, de asemenea, prin adoptarea unor practici educaționale inovatoare, axate pe dezvoltarea competențelor cheie și pe reducerea decalajelor în învățare. Atât implicarea în PNRAS, cât și participarea la Erasmus, au avut un impact semnificativ asupra întregii comunități școlare. Școala noastră a devenit un model de bune practici, reușind să îmbine cu succes metodele educaționale inovatoare cu o deschidere către diversitate și incluziune. Aceste inițiative au consolidat sentimentul de apartenență și au creat o cultură școlară pozitivă, în care fiecare elev se simte valorizat și motivat să își atingă potențialul maxim.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Recent, la Casa germană ,,Adam Muller Guttembrun”, din Timișoara în prezența multor iubitori de drumeții pe cărări de munte, prof. octogenar, Marius Terchilă, a prezentat cartea cu un titlul provocator,,Minunile albastre din Parcul Național Retezat” editura Waldpress, Timișoara 2024. Cu o prefață luminoasă a omului de cultură Robert Șerban din care reproducem o secvență relevantă ,, Fascinat de ceea ce a descoperit de-a lungul vieții pe munții și văile pe care le-a bătut de atâtea ori cu piciorul, Marius Terchilă scrie cald documentat, exaltat,coerent, convins că prin cuvintele sale îi va ajuta pe cititori măcar să-și imagineze ce înseamnă Retezatul, dacă nu chiar să prindă poftă și să pornească în drumeție pe urmele autorului. Cartea sa e mai mult decât un ghid turistic e mărturia unei pasiuni reale și a bucuriei de a fi la înălțime. Mai că-mi vine să mă duc la poalele Retezatului, să pun mâna pe binoclu și să mă plimb agale, cu privirea pe crestele sale”.

Cartea în lecturarea sa se constituie ca o veritabilă lecție de geografie turistică, un fel de omagiu iubitorilor muntelui cu toată splendoarea și măreția dar și cu capcanele inerente acestuia. O adevărată enciclopedie a Masivului Retezat, incorporată în peste 160 de pagini , cu un mare număr de diverse informații și fotografii color, cu tăuri, iezere, lacuri, cu nume și informații benefice călătorului și nu numai. Alocuțiunile rostite de dr. Hannelore Muler și ing. Dorin Dorobanțu, ne-au impresionat prin relatarea unor amintiri din aventurile de cucerire și cunoaștere a muntelui din anii studenției, ca și etimologia, istoricul, legendele, numelor cu care sunt botezate, apele, lacurile, tăurile și iezerele, traseele marcate cu simboluri și alte ,,locații” temporare pe care ni le oferă cu generozitate Parcul Național Retezat.
Din colecția,,Pe poteci de munte” editura Waldpress Timișoara, vă propunem câteva titluri expresive pentru a aprecia strădaniile omului împătimit de fascinația muntelui Marius Terchilă ,, Vraja excursiilor pe Valea Cernei, Bijuterii ale Banatului montan, Întâmplări și emoții montane, Ochiul Beiului, lacuri, cascade, râuri și peșteri celebre din Banatul Montan, Împărăția munților și tainele drumeției, Surâsul izvoarelor. O carte ca un ghid turistic necesar.

Dumitru Buțoi / Filiala UZPR ,,Mihai Eminescu” Timișoara

• UZPR

Evenimente de înaltă ținută culturală, diverse și cu acces liber – aceasta este emblema Festivalului Strada de C’Arte, care și-a câștigat un segment de public fidelizat, pretențios, avizat, căruia i se adaugă în fiecare an noi participanți de renume.

La cea de-a 13-a ediție, un partener de prim-plan al Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, alături de Muzeul Național al Literaturii Române, este Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România. Joi, 26 septembrie, la Biblioteca Central Universitară „Carol I” a avut loc unul dintre cele mai relevante evenimente ale ediției 2024 a Străzii de  C’Arte: lansarea antologiei „Mihai Eminescu – Basarabia și Bucovina”, ediție realizată de Cassian Maria Spiridon și Ioan Cristescu. Evenimentul a fost organizat cu sprijinul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

În deschiderea manifestării, conf. univ. dr. Mireille-Carmen Rădoi, director general al Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, a urat bun venit personalităților prezente și a salutat prezența președintelui UZPR, Sorin Stanciu, alături de secretarul general al UZPR, Mădălina Corina Diaconu, menționând că acest parteneriat este menit să continue.

În cuvântul său, prof. univ. dr. Ioan Cristescu, director al Muzeului Național al Literaturii Române, unul dintre autorii volumului lansat în deschiderea manifestărilor Strada de C’Arte, a declarat: „Pe Eminescu trebuie să-l privim din dublă ipostază, de mare poet și de mare publicist”.

Jurnalistul Mihai Tatulici a menționat faptul că, din punct de vedere al evaluării capacității statului român de a-și administra propriile teritorii, „Eminescu era un vizionar. Povestea Basarabiei și Bucovinei în istoria României este o dramă; pe care o trăim și astăzi”.

Scriitorul Ștefan Mitroi, fost președinte al UZPR, s-a referit la dragostea pentru clasici a celor doi autori, „a căror carte ne-a adunat pe toți aici. Aceasta este o carte de așezat în dreptul inimii – cred că Eminescu rămâne cel mai mare ziarist al țării”.

La evenimentul organizat cu sprijinul UZPR au participat personalități publice, oameni de cultură, profesori, reprezentanți ai autorităților și ai mediului academic.

Roxana Istudor

Foto: Marius Simion, Narcis Cosmin Luca

30 septembrie 2024, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Să ne sărbătorim valorile: Titus Crișciu la ceas aniversar!

 

 

30. September 2024, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Wir ehren im September unsere Persönlichkeiten: Titus Crișciu (Reschitza).

 

• UZPR

Industria globală de știri a lansat campania „Alege adevărul” înainte de Ziua Mondială a Știrilor, care va fi celebrată pe 28 septembrie. Peste 100 de țări, sute de organizații de știri, asociații media și jurnaliști își vor uni forțele pentru a sublinia importanța jurnalismului bazat pe fapte și își vor invita audiența să susțină instituțiile de știri de încredere.

Ziua Mondială a Știrilor este co-organizată de World Editors Forum al WAN-IFRA și Canadian Journalism Foundation, cu tema campaniei de anul acesta dezvoltată de Project Kontinuum. „Ziua Mondială a Știrilor oferă ocazia de a reflecta asupra rolului vital pe care jurnaliștii independenți și curajoși îl joacă în comunitățile din întreaga lume. Munca lor oferă dovezile care conduc la adevăr”, a declarat David Walmsley, redactor-șef al The Globe and Mail și fondator al Zilei Mondiale a Știrilor.

Angajamentul de a relata faptele într-un mediu informațional inundat de dezinformare

Campania „Alege adevărul” subliniază angajamentul neclintit al jurnaliştilor de a relata faptele, recunoscând totodată provocarea din fața publicului, de a naviga într-un mediu informaţional toxic, inundat de dezinformare.

Potrivit wan-ifra.org , într-un articol comun pentru Ziua Mondială a Știrilor, Brkic și laureatul Nobel Maria Ressa notează: „Zgomotul și violența se vor diminua în cele din urmă, iar discursul bazat pe adevăr și decență va reveni. Deocamdată, ne luptăm – în fiecare moment din fiecare oră, din fiecare zi… Vom apăra adevărul”.

Președintele WAN-IFRA, Ladina Heimgartner, a declarat: „Prin această campanie subliniem angajamentul nostru comun de a apăra principiile jurnalismului bazat pe fapte. Într-o lume copleșită de dezinformare, responsabilitatea jurnaliștilor de a oferi informații precise, de încredere și independente nu a fost niciodată mai critică. Această campanie este un memento că adevărul nu este doar o alegere, ci este fundamentul unei societăți libere și democratice”. (redacția UZPR)

Foto: pixabay.com

Ciclova Montană, 22 septembrie 2024 – O manifestare culturală de o înaltă ținută, într-un cadru rustic deosebit, cu o participare aleasă și cu suflet românesc în tradițiile satului bănățean de munte, lansarea volumului „Potpourri” aparținând lui Gheorghe Jianu.  Ediție întocmită de către Ariana Jianu și Maria Radu Novac,  Ed. Castrum de Thymes, Timișoara, 2024.

Ediția originală din 1901 a fost realizată la tipografia Carol Wunder din Oravița.

A fost sărbătoarea unui intelectual român cu o personalitate complexă născut la Ciclova Montană în anul 1866, Gheorghe Jianu. Comunitatea s-a mobilizat ca totul să fie bine. La începutul activității domnul preot Ion Marius Ciublea a binecuvântat întâlnirea și s-a ținut un moment de reculegere pentru înaintași.

A moderat frumos activitatea dr. etnolog Maria Mandroane de la Muzeul Satului din Timișoara. Au mai luat cuvântul: conferențiar dr. filolog Gheorghe Secheșan, tipograf Ioan Drugărin, prof. Florica Molnar, ing. Liviu Almășan, prof. Martin Olaru, prof. Constantin Falcă. Gazde primitoare au fost familia Bădescu Gabriela și Simi care au prezentat un mini-muzeu și obiecte de podoabă confecționate manual. Atmosfera de sărbătoare a fost completată de talentații instrumentiști, frații Nicu și Gelu Tudor. 

Ariana Jianu

25 septembrie 2024, ora 16.30, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Din istoria muzicală a Reșiței: Jazz, Dixieland și alte amintiri / mărturisiri despre trecut. Invitați: Mariana Troner-Vermeșan și Gheorghe Jurma.

Expoziția documentară „Dixieland Band de la pasiune la performanță”.

 

25. September 2024, 16:30 Uhr, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Afișează textul citat

Programul pentru perioada 25 – 29 septembrie 2024:

 

25 septembrie 2024, ora 16.30, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Din istoria muzicală a Reșiței: Jazz, Dixiland și alte amintiri / mărturisiri despre trecut. Invitați: Mariana Troner-Vermeșan și Gheorghe Jurma.

Expoziția documentară „Dixieland Band de la pasiune la performanță”.

 

26 septembrie 2024, ora 11.00, Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“, Reșița:

Ziua Europeană a Limbilor (26 septembrie). Manifestare interactivă organizată cu sprijinul profesoarei de limbă germană – limbă maternă, Sonia Maria Chwoika, dir. adj. Colegiul Național „Diaconovici – Tietz” Reșița și a prof. Ema Lațcu. Cu participarea claselor a X-a B și C. Invitat: Erwin Josef Țigla, președintele Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin.

 

26 septembrie 2024, ora 17.00, Sala mare a Parohiei Romano-Catolice „Maria Zăpezii“ Reșița:

Întâlnire pastorală cu membrii Asociației Medicilor Catolici Reșița și ai Asociației Caritative Sfântul Vincențiu de Paul Reșița.

 

26 septembrie 2024, ora 19.00, Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii“ Reșița:

În ziua de comemorare a Sfinților Cosma și Damian (26 septembrie), patronii spirituali ai Asociației Medicilor Catolici, și în preziua de comemorare a Sfântului Vincențiu de Paul (27 septembrie), Sfântă Liturghie și binecuvântarea membrilor Asociației Medicilor Catolici Reșița și ai Asociației Caritative Sfântul Vincențiu de Paul Reșița.

 

28 septembrie 2024, ora 17.00, Piața centrală din fața Primăriei Vukovar, Croația:

Participarea Corului „Franz Stürmer“ (dirijoare: Elena Cozâltea) și a formaţiei de dansuri populare germane „Enzian = Gențiana“ din Reşiţa (coordonatori: Marianne & Nelu Florea) la „Oktobersfest 2024” / Sărbătoarea Berii din Vukovar, organizată de Asociația Germanilor și Austriecilor din Vukovar, Croația, președinte: Darko Tufekčić.

 

29 septembrie 2024, ora 14.00, Văliug, strada principală și piațeta de lângă Biserica Romano-Catolică „Sfântul Francisc de Assisi”:

Program cultural prezentat cu prilejul hramului, cu participarea Fanfarei din Anina (dirijor: Dimitrie Omescu), urmat de Parada portului popular german.

 

29 septembrie 2024, ora 15.00, Văliug, Biserica Romano-Catolică „Sfântul Francisc de Assisi”:

Sfânta Liturghie de hram.

 

29 septembrie 2024, ora 16.00, Văliug, piațeta de lângă Biserica Romano-Catolică „Sfântul Francisc de Assisi”:

Sărbătoarea „Kirchweih“-ului, cu ridicarea pomului și program cultural cu participarea Formației de dansuri populare germane „Enzian = Gențiana“ din Reșița (coordonatori: Marianne & Nelu Florea).

 

 

 

 

Programm für die Zeitspanne 25. – 29. September 2024:

 

25. September 2024, 16:30 Uhr, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Aus der Musikgeschichte Reschitzas: Jazz, Dixieland und weitere Erinnerungen / Erwähnungen aus der Vergangenheit. Als Gäste: Mariana Troner-Vermeșan und Gheorghe Jurma.

Dokumentationsausstellung „Dixieland Band de la pasiune la performanță = Dixieland Band von Leidenschaft zur Leistung”.

 

26. September 2024, 11:00 Uhr, „Diaconovici – Tietz“-Nationalkolleg Reschitza:

Europäischer Tag der Sprache (26. September). Interaktive Veranstaltung geleitet von stellv. Schulleiterin Sonia Maria Chwoika, die Deutsch-als-Muttersprache am „Diaconovici – Tietz“-Nationalkolleg unterrichtet, zusammen mit Prof. Ema Lațcu. Mit der X. B und C-Klasse. Mit Beteiligung von Erwin Josef Țigla, Vorsitzender des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen.

 

26. September 2024, 17:00 Uhr, Pfarrsaal der „Maria Schnee“-Kirche Reschitza:

Pastorale Begegnung der Mitglieder des Katholischen Ärztevereins Reschitza und der Vinzenzgemeinschaft Reschitza.

 

26. September 2024, 19:00 Uhr, Römisch-Katholische „Maria Schnee“-Kirche Reschitza:

Am Tag des Gedenkens an die Heiligen Kosmas und Damian (26. September) und am Vortag des Gedenkens an den Heiligen Vinzenz von Paul (27. September), Heilige Messe mit Segnung der Mitglieder des Katholischen Ärztevereins Reschitza und der Vinzenzgemeinschaft Reschitza.

 

28. September 2024, 17:00 Uhr, Hauptplatz am Rathaus in Vukovar, Kroatien:

Beteiligung des „Franz Stürmer“-Chors (Dirigentin: Elena Cozâltea) und der „Enzian“-Volkstanzgruppe (Koordination: Marianne & Nelu Florea), beide Reschitza, am Programm zum „Oktoberfest 2024 in Vukovar“, organisiert vom Verein der Deutschen und Österreicher in Vukovar in Kroatien, Obmann: Darko Tufekčić.

 

29. September 2024, ab 14:00 Uhr, Franzdorf, Zentrum der Gemeinde, auf der Hauptgasse und am Platz neben der römisch-katholischen „Heiliger Franziskus von Assisi”-Kirche:

Konzert zur Kirchweihmesse mit der Blasmusikformation aus Steierdorf – Anina (Dirigent: Dimitrie Omescu). Anschließend Trachtenaufmarsch.

 

29. September 2024, 15:00 Uhr, Franzdorf, Römisch-Katholische „Heiliger Franziskus von Assisi”-Kirche:

Kirchweihmesse.

 

29. September 2024, 16:00 Uhr, Franzdorf, Platz neben der römisch-katholischen „Heiliger Franziskus von Assisi”-Kirche:

Kirchweihfest mit Aufstellen des Kirchweihbaums und Kulturprogramm mit der deutschen „Enzian“-Volkstanzgruppe aus Reschitza (Koordination: Marianne und Nelu Florea) und mit der Blasmusikformation aus Steierdorf – Anina (Dirigent: Dimitrie Omescu).

 

În vara acestui an am avut bucuria să –l întâlnesc pe tânărul tenor Lucian Krasznec venit în vacanță în România împreună cu familia. L-am întâlnit în Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Vasiova unde, ca întotdeauna, a cântat în strană și a amintit bocșenilor de regretatul bas Nicolae Florei, care proceda la fel: de câte ori se întorcea acasă, venea la biserică și cânta pricesne în strană.
În zilele următoare Lucian a venit la bibliotecă și am stat puțin de vorbă. A fost de acord să transmită bocșenilor câteva gânduri prin intermediul revistei „Bocșa culturală”. Trebuie să mărturisesc că și de astă dată m-am convins că un om valoros are modestie și bun-simț, exact așa cum se spune: oamenii valoroși sunt și cei mai modești!
Lucian Krasznec este o minune de om, extrem de talentat și extrem de modest, un om pentru care familia ocupă primul loc, un om care încă are principii sănătoase după care se ghidează în viață, iar credința în Dumnezeu, sădită în sufletul lui de bunici, îl ajută să-și păstreze calea dreaptă indiferent de tentații și greutăți.
Lucian vorbește o limbă română frumoasă, cu inserții vasiovene, foarte rar nu-și amintește vreun cuvânt, mai bine zis, sensul unui cuvânt.
Gabriela Șerban (G.Ș.) Cine este Lucian Krasznec?
Lucian Krasznec (L.K.) Păi, cine să fie?E un copil care s-a născut în Reșița în 19 decembrie 1981,a crescut în Bocșa, iar din 1992 s-a dus cu părinții lui în Germania unde locuiește și acum, și drumul lui a fost așa: a făcut acolo școala, o pregătire pentru muzică și până la urmă a studiat. Înainte de asta a învățat o meserie de mechatroniker (două meserii împreună: electrician și strungar) era destul de nou pe vremea aceea, acum este ceva obișnuit.
G.Ș. Și muzica? Cum a pornit?
L.K. – Muzica a pornit cu bunica- Irina Coita- cu care am cântat aici de la 4 ani și jumătate, am cântat prima dată în biserică „Tatăl nostru” și asta a rămas, cântam duminică de duminică. Mi-a plăcut întotdeauna, de sărbători, de Crăciun, să cânt.Mi-a plăcut și să bucur lumea cu cântatul.
G.Ș. Și în Germania a fost greu?
L.K. A fost greu prima dată să învăț limba și pentru asta tata m-a introdus într-un cor de copii, acolo am cântat prima dată. La biserica catolică. Apoi am făcut o trupă, un band, și am cântat și la chitară și pian, mai mulți copii, mai întâi în biserică, tot a patra duminică făceam un concert mai mare. Deci, fără să mă gândesc, cântam tot timpul. Fără să mă gândesc că vreau să devin un cântăreț.
G.Ș. Cum a fost parcursul tău și cum te-ai hotărât să faci muzică? Putem vorbi de un moment-cheie?
L.K. Asta iar a fost ceva! Nu a existat un moment cheie. Pe când eram copil, prietenii noștri de familie ne-au adus odată o casetă cu cei trei tenori: Luciano Pavarotti, Plácido Domingo și José Carreras. Eu aveam un casetofon din ăla mic și era singura casetă pe care o aveam pe timpul acela, și eu o tot ascultam și am încercat să cânt ca ei. Și parte din momentul acela a rămas în treaba asta, ascultându-i m-a prins ceva ce mi-a plăcut! Mi-a plăcut și am încercat să-i copiez. Apoi am început primele lecţii de canto, am frecventat cursurile Colegiului bavarez de formare pentru muzică, am început să studiez canto la Academia de Muzică cu soprana de renume internațional Cheryl Studer. Acolo am întâlnit-o pe viitoarea mea soţie, care studia educaţie muzicală (EMP).
G.Ș. Abordezi mai multe genuri? Romanțe, lieduri? Ce genuri de muzică cânți?
L.K. Cânt în primul rând operă și operetă. Am încercat și musical, dar… nu prea, nu e vocea mea calificată. Mai cânt și romanțe, dar eu rămân pe operă și operetă, pe lieduri. Cu astea îmi câștig eu pâinea.
G.Ș. Unde cânți acum?
L.K. La Staatstheater am Gaertnerplatz, Symon (Der Bettelstudent) la Volksoper Wien şi Sänger – Tenor la Stadttheater Dortmund. Acolo sunt de opt ani.
G.Ș. Care a fost primul rol? Rolul de debut?
L.K. Don Jose în „Carmen” joc acum, iar primul meu rol a fost Tamino în „Flautul Fermecat”, ăsta l-am cântat și-l cânt și acum.
G.Ș. Ai un rol la care visezi?
L.K. Am avut foarte multe visuri care s-au împlinit și am avut norocul să cânt roluri foarte, foarte frumoase! Visele sunt tot mai mici, am ajuns să cânt roluri foarte mari și frumoase, ca tenor și, de aceea, așa un rol mare-mare să zic că vreau să-l fac neapărat, nu am.
G.Ș. Ai cântat alături de alți interpreți cunoscuți?
L.K. Am cântat cu câteva nume, am întâlnit mulți oameni importanți, în operă te întâlnești tot timpul cu oameni importanți, fiindcă e ca un orășel mic, nu-s chiar așa mulți și te întâlnești tot timpul. Mai pe aici, mai pe dincolo.
G.Ș. Ai emoții? Ai fost vreodată copleșit de emoții? Cum ai depășit momentul?
L.K. Da, am pățit acum, duminică la biserică, am cântat „Tatăl nostru” și, deodată, au venit toate amintirile peste mine. Demult nu am pățit, mă vedeam când eram copil și stăteam acolo în strană. Biserica nu s-a schimbat foarte mult. Aceleași picturi, toată bolta bisericii, amintirile cu bunicul și bunica în scaunele de la biserică, au venit toate fulger în mine și de-a dreptul m-am emoționat. Demult nu mi s-a întâmplat să am așa emoții…
G.Ș. Pe scenă nu ai emoții?
L.K. Poate primele două-trei minute. Nu sunt chiar emoții, care să zici că te trag înapoi. Pornesc cu ce mi-am pus eu în gând, îmi merge vocea și când ies afară e aproape totul uitat și s-a dus febra emoțiilor.
G.Ș. Ești un om credincios…
L.K. Sunt credincios de mic, nu că mă pune cineva.
G.Ș. În Bocșa cu ce sentimente te întorci?
L. K. Cu toate sentimentele bune și cu amintirea copilăriei și a bunicilor. Bunicii au fost o bază foarte importantă pentru mine, m-au învățat să fiu un om bun, să fiu cu picioarele pe pământ. De exemplu, când cântam în strană „Tatăl Nostru” și toată lumea mă lăuda, veneu oamenii la mine după slujbă să-mi spună că am cântat frumos, că am talent, bunica nu-mi dădea voie să mă bucur prea mult și nici să mă laud prea tare. Spunea că e important să fiu cu picioarele pe pământ și să fac lucruri care să dureze toată viața.
G.Ș. În România ai cântat?
L.K. Până acum, nu. Era vorba să cânt la Timișoara, dar… nu am reușit. Nu s-a potrivit programul.
G.Ș. Ești deschis la colaborări?
L.K. O, sigut că da! Doar să știu din timp, să putem potrivi programul.
G.Ș. În Germania se poate trăi din cântat?
L.K. Da. E tot mai greu și acolo, e greu cu finanțarea, dar funcționează.
G.Ș. Cum ești când nu cânți? Ce faci? Ce pasiuni ai?
L.K. Sunt căsătorit, am doi copii, fată și băiat, și pot să spun că familia e pasiunea mea. Îmi petrec timp cu ei! Mergem la sală, jucăm fotbal, alergăm, facem patinaj, înot, facem mișcare. E foarte important sportul! E important și să mă mențin, să am grijă de imaginea mea.
G.Ș. Ai o întâmplare deosebită pe care ai vrea s-o împărtășești cu noi, să ne-o povestești?
L.K. Da, am o întâmplare altfel. Domnul Nicolae Florei venea la biserică și cânta și în duminicile alea nu aveam eu voie să cânt „Tatăl Nostru” și eu, copil fiind, mă tot gândeam de ce ar vrea oamenii să-l audă pe omul ăsta bătrân, de ce neapărat pe el și, la un moment dat m-am gândit că poate și pe mine o să mă asculte oamenii cândva. Doamna înv. Petcu ne-a invitat la masă și era acolo și dl. Florei. El știa că eu cânt și m-a încurajat. Mi-a dat un disc (de vinil) și mi-a scris pe el dedicația: „Pentru Lucian și îi doresc să devină un cântăreț mare!” și placa o am, chiar dacă nu mai am pick-up.
G.Ș. A ajuns Lucian un cântereț mare?
L.K. Fiecare vede din perspectiva lui. Eu nu m-am considerat niciodată mare și nu m-am luptat să devin mare, să mă cunoască toată lumea. Eu îmi doresc să fiu sănătos și atunci când sunt pe scenă să cânt atât de frumos încât să le placă oamenilor, și dacă le place înseamnă că sunt bun și asta e important. Nu cânt cu gândul să devin mare, să devin faimos, celebru! Asta înseamnă să-ți sacrifici familia! Dacă vrei să fi celebru trebuie să circuli, să călătorești și să cânți în toată lumea, să fi mai mult plecat. Am fost și eu în câte un turneu, dar de scurtă durată. Eu țin de familie, eu vreau mai mult să fiu lângă soție, lângă copii, să-i văd cum cresc. Probabil ai mai mulți bani când ai faimă și ești celebru, dar familia are de pierdut. Iar eu nu-mi doresc acest lucru. Eu țin de familie, trăim decent, avem tot ce ne trebuie, iar în carieră am ajuns unde nu am visat în viața mea!
G.Ș. Un gând pentru tineri, pentru Bocșa?
L.K. Egal ce-ți pui în gând, să crezi în tine! Să ai încredere în tine e cel mai important! Dacă crezi în tine, crezi și în Dumnezeu, iar Dumnezeu nu te lasă! E o legătură foarte mare! Nu poți să sudezi o legătură mai mare! Niciodată să nu renunți la credință! Dumnezeu îți dă putere și nu te lasă să te descurajezi!
G.Ș. Te-ai întoarce la Bocșa cândva?
L.K. De ce nu? Părinții mei au casă aici, în fiecare an mai lucrăm câte ceva la casă; au grădină, ceea ce este minunat! Să-ți îngrijești grădina ta, să-ți sădești în ea ce vrei, este atrăgător pentru copiii noștri. Sunt păduri, sunt locuri atât de frumoase! De ce nu? Bocșa se transformă, este tentantă și… nu se știe niciodată. Doar Dumnezeu știe ce va fi…