(dialog cu Lucia RUDACI, tânără cu masterat în Jurnalism Politic)
– Pentru început, punctează cele mai semnificative date biografice.
– M-am născut în orașul Hunedoara, într-o zi de mai. Am absolvit Colegiul Național „Iancu de Hunedoara”, am studiat la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării din București, am urmat un masterat în Jurnalism Politic. Momentan profesez în industria comunicării și lucrez în Departamentul de Marketing într-o companie internațională.
– Asociația epigramiștilor clujeni „Satiricon”, avându-l la timonă pe cunoscutul și apreciatul epigramist, Marian Popescu, a fost prima din țară care și-a creat o pepinieră de elevi dotați cu simțul umorului. Debutul a avut loc în orașul de pe Cerna – Hunedoara. Cu ocazia activității „În lumea epigramei”, printre componenții acestui mini cenaclu a fost și eleva Lucia Rudaci în calitatea sa de membră a Subredacției de presă din cadrul Clubului Copiilor. Cum comentezi?
– La înscrierea mea în Clubul Copiilor, atât la secția de literatură, cât și la secția muzică populară au contribuit în egală măsură mama și bunica, cele care s-au ocupat îndeaproape de educația mea. Îmi amintesc cu drag de mica, dar însemnata perioadă în care am scris și epigrame, ele făcând parte din dezvoltarea mea lingvistică.
– În cartea „Măria sa, țăranul” semnată de Silvia Popescu, am remarcat printre câștigătorii Festivalului Național „Eterna Epigramă” și numele tău, fiind chiar semnatară a trei epigrame, printre care: „Se ploconește ne-ncetat/ Coloana nu îi este dreaptă/ De aplecări s-a cocoșat/ Nici dracu nu i-o mai îndreaptă”. Ce sentimente îți creează această amintire?
– Aceste pasaje mă teleportează într-o perioadă frumoasă a vieții și mă bucur să le recitesc cu drag. Participarea la Festivalul Național „Eterna Epigramă” îmi trezește și acum amintiri pe care le voi purta cu mine mereu.
– De ce ai îndrăgit jurnalismul?
– De mică mi-a plăcut literatura și mai ales să scriu. La o vârstă fragedă și când încă eram în formare, am avut ocazia de a participa într-o tabără de jurnalism care a avut loc în Ciric, Iași. Această experiență mi-a deschis o nouă lume: am descoperit cum e o zi din viața unui jurnalist, cum se documentează scrierea unui reportaj, am petrecut o săptămână în redacția ziarului „Ieșeanul” și, cel mai important, am contribuit la lansarea ziarului „Ieșeanul Junior” – un proiect care ne-a inițiat pe noi, învățăceii, în acest domeniu.
– La sugestiile mamei tale, ai cochetat fructuos și cu cântecul popular. Te-ai remarcat prin frumusețea portului, a glasului și ținutei personale. Aici ce mai poți adăuga?
– Cred că explorarea, indiferent de ce formă, face parte din evoluția noastră ca oameni și poate contribui frumos la dezvoltare. Perioada cântecului și portului popular este una pe care mi-o amintesc cu mare drag și, deși nu mai fac parte din această lume acum, latura artistică m-a ajutat să mă înțeleg, să îmi dezvolt creativitatea și să devin ceea ce sunt astăzi.
– Care ți-a fost zona folclorică îndrăgită?
– Cu siguranță cea în care m-am născut și am copilărit – Ținutul Pădurenilor. Bunica mea a avut o influență pozitivă asupra educației mele, astfel că și educația folclorică a contribuit la creșterea și învățarea mea.
– Vorbește-ne puțin despre actualul tău loc de muncă și satisfacțiile de care te bucuri.
– Am fost întotdeauna atrasă de arta comunicării, m-am conectat mereu cu oamenii din jur, am încercat să îi înțeleg și în special să le înțeleg nevoile, gândurile, dorințele, ce îi îndeamnă să facă anumite alegeri. Am fost atrasă în egală măsură de literatură și comunicare, dar și de matematică și științe exacte. Astfel, viața m-a purtat spre un domeniu în care pot să explorez ce-i mai bun din ambele lumi. Acum lucrez în Departamentul de Marketing al uneia dintre cele mai mari companii din lume, lucru care îmi aduce o satisfacție profesională fantastică. Momentan, planurile mele de carieră rămân în marketing, business și comunicare.
– Ce transmiți tinerilor din orașul de pe Cerna – Hunedoara?
– Nu doar tinerilor din Hunedoara, ci tuturor: să fie curajoși, să încerce, să înțeleagă cine sunt și ce vor, să-și depășească limitele, dar mai ales să creadă în ei.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
UZPR CARAS SEVERIN 