O zi de primăvară cu miros de bucurie, mult soare și foșnet de frunze, marți, 30 aprilie 2024 am pășit în clădirea Bastionului unde a avut loc Vernisajul Expoziției ,,Întâlnirea cu Îngerii”, Mihai Teodor Olteanu, Ciprian Surulescu, Molnar Ceza, Remus Irimescu, erau parcă mai multe mâini cu același nume, mai multe voci cu același timbru, pictura si sculptura într-o îmbinare infinită la Centrul Multifuncțional Bastion din Timișoara, acolo am avut bucuria să-l îmbrățișez din nou pe artistul, pictorul Mihai Teodor Olteanu, și am pornit pe toate undele culorilor ce ne atrăgeau cu divinul din ele. Împreună cu colegii de breaslă: Dumitru Butoi și Horia Țâru, dar și cu doi îngerași dornici de cunoaștere care au rămas uimiți de puterea culorilor din jur, de minunile care se întâmplau în picturile de pe perete, chiar și de bunătatea cu care au fost primiți. Artă, inspirație, magie, toate într-o curiozitate deplină, dar și cu emoții am stat de vorbă cu îngerii, mulți dintre ei purtau pe aripi speranțe, unii duceau adevărul în țara fericirii, o parte din ei ne arătau chipul Fiului, pot spune că în multe culori trăiau ochii Mântuitorului care ne privea cu cea mai mare iubire din lume, dar oare nu de iubire avem nevoie? Expozițiile pictorului Mihai Teodor Olteanu sunt pentru mine pagini scrise de mâini divine, poezii în culori de viață povești în răsărit, ba chiar basme în amurg de seară, se știe că expozițiile sale din țară și străinătate au titluri inedite de o mare notorietate, fiecare tablou reprezintă o stare a sufletului pentru maestru, dar și pentru noi, iată cum acest copil al Ardealului ne arată calea, adevărul și viața în iubire, în frumusețe, în universul acestei lumi. Mi-am cusut buzele cu tăcerea din sculpturi ca să nu-mi fugă cuvintele strigăt ca: renasc, trăiesc, iubesc! Nu poți decât să râzi nebunește de atâta frumusețe pictată în sute de petale, sau, de ce nu, să plângi de bucurie spunându-ți într-una cât de norocos ești că vizitezi acest loc. Sunt momente pentru noi, aceste ființe umane mereu în criză de timp și spațiu, când dezbrăcăm haina roasă de ani și ne aruncăm pe iarba verde a prezentului, marți, 30 aprilie, împreună cu mai mulți iubitori de artă am aruncat haina groasă și ponosită a multor ani de du-te vino și ne-am împrospătat cu armonie, credință și reculegere, dar, foarte important este faptul că am sărutat clipa viitorului și am adormit în brațele lui. La plecare nu ne-am luat rămas bun, știți de ce? Pentru că o parte din noi a rămas acolo, în acele încăperi cu îngeri și flori, trecut și viitor, prezent în Dumnezeire. Expoziția a avut parte și de un vizitator mai altfel decât alți vizitatori și anume un porumbel care stătea cu noi, asculta muzica fredonată de îngerii pierduți în buchetele de flori pictate de pictorul Mihai Teodor Olteanu. Mă bucur mult de această zi plină având în vedere că l-am cunoscut și pe sculptorul Ciprian Surulescu, simplu, modest, dar cu talent uriaș din naștere, un sculptor desăvârșit…ce pot să mai zic, există miracole, iar multe sunt ieșite din mâna omului. Dumnezeu ne-a îndrumat pașii aici, sunt sigură, eram în miezul Sărbătorilor Pascale și meritam o curățire sufletească, vorbeau îngerii între ei…
Să fim mândri că suntem români, să fim mândri de acești români și de mulți alții ca ei!
Maria ROGOBETE/UZPR Lugoj 04.05.2024

• UZPR

Jurnalistul se plasează mereu între vremuri, vreme și vrere. Deontologia profesională obligă la acțiuni continue pentru o informare promptă și corectă a cetățeanului. Și totuși, în această perioadă în societate sunt multiple diferențe de cuget și atitudine, multe chiar contradictorii.

În ultimele săptămâni, după calendarul creștin-ortodox încadrate în Postul Mare al Învierii Domnului, mai mulți jurnaliști ai filialei UZPR „Valeriu Braniște” Timiș au evitat disputele pe teme electorale și de pregătire a „minivacanței” și s-au implicat cu răspundere în acțiuni cu conotații religioase, păstrând predominată starea de pioșenie și evlavie.

Perioada Postului a debutat cu o acțiune „In memoriam”, de evocare a unor importante personalități trecute în eternitate, care au însemnat referințe pentru jurnalistica românească. Preotul paroh Vasile D. SUCIU (nou membru UZPR) ne-a prezentat ultimul număr al Revistei „Vatră nouă” (din comunitatea locală Giarmata Vii), cu suplimentul religios ICONOSTAS. În săptămâna următoare, părintele jurnalist Valentin BUGARIU a prezentat noua creație a scriitorului Adrian Georgescu, „Întâmpinarea Domnului” (Editura Stefadina, București, 2024), lansând cu această ocazie și al 49-lea număr al revistei de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul”.

A urmat acțiunea de mare încărcătură spirituală, din ziua de 18 aprilie, UZPR alăturându-se în organizare Academiei Române – filiala Timișoara precum și Mitropoliei Banatului. Conferința duhovnicească cu tema „Judecata Nevinovatului din Nazaret”, susținută de ÎPS Părinte IOAN, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, a trezit un interes remarcabil, Aula Academiei devenind neîncăpătoare, iar conținutul s-a constituit în reale învățături pentru auditoriu. Înaltul ierarh, subliniind rolul paradoxal al tâlharului care L-a apărat pe Iisus, a atras atenția „Să nu judecăm imediat și să dăm verdicte; mai întâi să-i ajutăm și apoi să-i judecăm pe oameni”. Două întâlniri de la sediul UZPR din Timișoara, au fost rezervate temei „Ierusalimul – Cetatea pătimirii și a Învierii Mântuitorului”. Preotul Paroh dr. Ionel POPESCU (membru marcant al UZPR), după vizionarea unui montaj de film realizat cu prilejul unui pelerinaj în Țara Sfântă, pe care l-a organizat și coordonat, a oferit o mulțime de detalii interesante asupra istoriei locului și a semnificațiilor evenimentelor comemorate în Săptămâna Pătimirilor. Participanții au beneficiat astfel de o adevărată lecție de istorie biblică și laică, de exegeză și de jurisprudență, încadrată în contextul lumii iudaice și greco-romane antice.

În ajunul zilei de sărbătoare a Intrării Domnului în Ierusalim (Floriile), am trăit emoțiile datorate prestațiilor artistice prilejuite de inaugurarea expoziției de icoane pe sticlă realizate de iconarul Florin POENARU (declarat „tezaur uman viu”), acțiune găzduită de Muzeul satului bănățean din Timișoara. Pe lângă admirarea creațiilor iconarului, momentul a fost înnobilat de intervențiile excepționale ale specialiștilor din domeniul artelor vizuale, dar și de interpretările Coralei bărbătești „EPIFANIA”, (dirijor Florin Nicolae ȘINCARI). Ineditul evenimentului cultural a fost multiplicat și de prezența excepțională a unui alt posesor al titlului de „tezaur uman viu”, maestrul Ion CREȚEANU, un artist cobzar și vocal, care reușește de fiecare dată să impresioneze prin autenticitatea și sensibilitatea interpretărilor în fața publicului de orice vârstă și pregătire intelectuală.

Pe durata acestor manifestări derulate în perioada premergătoare „Săptămânii patimilor”, s-au făcut și unele remarci și observații critice asupra unor comportamente și atitudini, venite din partea unor semeni, cu rol managerial pe diferite ierarhii, pretinși creștini-ortodocși, fără un orizont cultural și spiritual adecvat. La nivel instituțional, în plină perioadă de Post, s-au organizat o serie de agape și chermeze, dedicate sărbătorii de „Paște”. În cadrul discuțiilor noastre s-au criticat astfel de acțiuni care aduc aminte de cele organizate de conducătorii comuniști, ca și contracarări la acțiunile religioase. Din nefericire și în presa largă a predominat subiectul extravaganțelor din „minivacanța de Paști”, decât cel al rostului acordării prin lege a acestor zile libere. S-au făcut referiri și legate de corectitudinea exprimării: „Paști” sau „Paște”. Această dilemă a fost de multe ori subiect și în unele articole din publicațiile UZPR. Cu toate acestea persistă confuzii. În dicționarul religios publicat de către Ion M. Stoian în 1994, există definiția: „Paști = cea mai mare sărbătoare religioasă, celebrată de creștini în amintirea Învierii lui Iisus Hristos; (reg.) păscuță; (la mozaici) sărbătoare pe care evreii o celebrează între 15 și 22 ale lunii Nisan (aprox. aprilie), în amintirea ieșirii lor din Egipt, sub conducerea lui Moise; sărbătoarea azimelor (pesach)”. După Dicționarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane (DOOM- ediția a II-a, revizuită și adăugită), denumind sărbătoarea Învierii Domnului, ambele forme – Paște/ Paști – sunt acceptate ca fiind corecte, cu atenție totuși asupra ridicolului posibil din formularea urărilor tradiționale, de tip: „Paște fericit!” … (cu răspunsul ironic al vreunui cârcotaș: „Să ne fie de bine iarba!” …).

Marcați de importanța sărbătorilor pascale, s-au dezbătut mai puțin rolul și importanța zilelor de „1 Mai”, respectiv „2 Mai”, deși sărbători oficiale de actualitate, sunt percepute de „vulg” doar ca ocazii pentru „grătare, mici și bere” …

Postul Mare fiind și o perioadă în care bunii creștini înțeleg să fie mai smeriți, toleranți și iertători, membrii UZPR, Filiala „Valeriu Braniște” Timiș, avându-l în frunte pe conf. univ. dr. Ioan DAVID, au satisfacția împlinirii misiunii de realizarea și de promovare a creației publicistice, cu particularități religioase adecvate perioadei, parte integrată vieții culturale și spirituale din zona Banatului. Împărtășim din suflet și celorlalți bucuria Învierii Domnului, să mărturisim Lumina lui Hristos, Cel care a Înviat din morți, „cu moartea pe moarte călcând”.

A consemnat,

Prof. univ. Dumitru Mnerie

Filiala „Valeriu Braniște” Timiș