Motto:
Doamne cum mai trece timpul peste trupul de rouă/ Ca o diligență de seară cu caii de fum/ Când pasărea de pradă cântă pe umărul stâng și cerul se despică în două/ Iluzii și resemnare e-n toate și nu există întorcere din drum! (D.B)

Recent, am avut fericitul prilej de a prezenta la Biblioteca Județeană ,,Christian Tell” din Tîrgu Jiu, volumul de poezie ,,Spitalul de îngeri” editura Castrum de Thymes, Giroc-Timișoara 2023, o carte scrisă cu durere dintr-un univers de durere, într-un timp în care autorul a fost încătușat în tăcere și pacientul (ne)liniștit al spitalului Dr.Burghele din București. O carte despre care au vorbit colegii de breaslă Adina Andrițoiu, Mirela Cocheci, Dorel Neamțu și scriitorul Ion M. Ungureanu din Țicleni-Gorj. Le mulțumesc pentru că mi-au fost alături și pentru cuvintele frumoase rostite, De asemeni doamnei manager Maria Luiza Sandu și domnului Viorel Surdoiu, moderator al evenimentului.
Dar nu despre poezie mi-am propus să vorbesc, ci despre evenimentul de suflet, recunoștință și prețuire ce a urmat, dedicat cu generozitate domnului profesor și critic literar de notorietate în peisajul literar-cultural-artistic gorjean și nu numai ION TRANCĂU. la împlinirea a 85 de ani de viață, din care peste șase decenii în slujba comunității și a învățământului românesc. La care au fost prezenți elevi, studenți, profesori, colegi în număr impresionant, în ton cu personalitatea sa cotidiană și înțelepciunea de a fi dascăl.
Din broșura aniversară concepută de dr.Victor Troacă, președinte Asociația Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni ,,Al. D. Șerban” din care și sărbătoritul nostru face parte redăm câteva date biografice și secvențe sentimentale ale foștilor colegi, colaboratori și prieteni dragi, relevante în a cunoaște și prețui activitatea de dascăl și OM al Cetății. Ion Trancău, s-a născut la 12 aprilie 1939, în satul Vlăduleni, județul Gorj, fiind al treilea copil, din cei cinci, ai lui Gheorghe și Floarea Trancău.
Urmează cursurile primare și elementare la școala din satul natal (1946-1953), apoi pe cele ale Liceului ,,Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu, al cărui absolvent devine în vara anului 1956. Pasionat de literatură urmează cursurile Facultății de Filologie ale Universității din București (1957-1962) secția de Teorie, critică literară și folclor, la absolvirea căreia a fost declarat ,,diplomat universitar în teorie, critică literară și folclor”. Ca profesor de limba și literatura română predă la diverse școli generale din județele Hunedoara și Gorj, Liceul industrial ,, Mașini Unelte” și Liceul Tehnologic ,,Henri Coandă” Colegiile Naționale ,,Ecaterina Teodoroiu și Spiru Haret” din Târgu Jiu. Se retrage din activitatea curentă în anul 1999, dar continuă să trăiască în miezul fenomenul literar-publicistic printr-o implicare activă în diverse proiecte de creație, cultură și folclor.
Este membru al cenaclului ,,Columna” din 1979, redactor-publicist cu articole și eseuri de istorie și critică literară în reviste prestigioase ale vremii, Tribuna din Cluj-Napoca, Ramuri din Craiova, România literară, Portal Măiastra, Gorjeanul ș.a.
Debutează editorial în anul 2011 la Editura Fundației ,,Constantin Brâncuși” Târgu Jiu prin publicarea volumului ,,Imixtiuni critice” după care urmează o serie de alte 11 cărți, cronici, eseuri, recenzii, critică literară despre scriitori români din perioada anilor (1870-2020) ori scriitori cu origini gorjene dintre care amintim pe Aurel Antonie, Ion Cepoi, Zenovie Cârlugea, Ion Pecie, Gelu Birău, Adrian Frățilă, Alex Gregora, Lazăr Popescu, Spiridon Popescu, Florian Saioc, Valentin Tașcu, Titu Rădoi, Vasile Ponea, Victoria Munteanu -Stolojanu, ș.a.
Despre activitatea și opera domnului prof. Ion Trancău, au scris personalități literare importante cum ar fi; Nicolae Dragoș, Ioan Lascu, Paul Artzu, Gheorghe Gorun, Ioan Popescu-Brădiceni, Vasile Ponea, George Drăghescu, Lucia Pătrașcu, ș.a.
Pentru activitatea sa de excepție pe tărâmul publicistic și editorial prof. Ion Trancău a fost recompensat cu numeroase înscrisuri de onoare, diplome și premii: Premiul pentru debut editorial de critică literară, acordat de Atelierul Național de Poezie ,,Serile la Brădiceni”2011; președintele juriului domnul Gheorghe Grigurcu.
Premiul pentru arghezologie cu volumul ,,Urmuz &Tudor Arghezi” obținut la Festivalul de Literatură ,,Tudor Arghezi” 2013, președintele juriului, prof. dr. Ion Pop. Și alte distincții.
Mă bucur sincer că am participat la această sărbătoare de suflet și am adăugat și eu un strop de fericire prin surpriza plăcută din revista de cultură ,,Luceafărul de Vest” pe care i-am înmânat-o personal împreună cu ,,Meritul Cultural”din partea Asociației Cultural Umanitară ,,Luceafărul de Vest” Timișoara, organizatoare sub egida UZPR, a Proiectului Cultural Internațional ,,Eminescu, un vis în așteptare”ediția 2023.
Închei cu optimismul și starea de spirit a poetului, scriitor și jurnalist Nicolae Dragoș: Primește, așadar urarea ,,La mulți ani!” drag coleg și prețuit prieten (…) și rogu-te să n-ai nimic împotrivă dacă la centenar va fi posibil să o reînnoiesc !”

Dumitru BUȚOI / UZPR Timișoara

În Săptămâna Națională a Bibliotecilor – Ziua Cărții și a Dreptului de Autor – Ziua Bibliotecarului – Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa  (Caraș-Severin) îmbogățește seria „Bocșa, istorie și cultură” cu încă trei volume, marcând, în același timp, și cei 25 de ani de revistă „Bocșa culturală”

De peste 20 de ani, sub egida Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” din Bocșa, au văzut lumina tiparului volume necesare și importante pentru comunitate, pentru istoria locală (și nu numai!) într-un proiect editorial intitulat „Bocșa, istorie și cultură”.
Acest proiect editorial, inițiat în anul 2001, este unul de cinstire și omagiere a unor personalități și fapte de cultură locale, zonale și naționale și se înscrie, alături de revista „Bocșa culturală” și alte liste și cataloage bio-bibliografice în Serviciul bibliografic și de documentare al Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” Bocșa.
În cadrul acestui proiect au văzut lumina tiparului 67 de titluri, iar astăzi, când revista „Bocșa culturală” își sărbătorește cel de-al 25-lea an de apariție, mai adăugăm trei titluri: un volum al copiilor, rezultat al Concursului „ProLectura”, concurs inițiat în cadrul Zilei Naționale a Lecturii, participanții înscriși în concurs povestind despre „Prima carte, prima mea lectură”. Prefața cărții este semnată de președintele juriului, dr. Liana Ferciug, iar introducerea aparține editorului Gheorghe Jurma, membru al juriului. Și organizatorul principal – Gabriela Șerban – semnează un cuvânt lămuritor.
Cel de-al doilea volum este desprins din paginile revistei „Bocșa culturală” și întruchipează rubrica „Să vorbim corect românește”, semnată de prof. Stela Boulescu, un volum necesar, util nu doar elevilor, ci tuturor vorbitorilor de limbă românească. Volumul beneficiază de o prefață semnată de prof. dr. Liana Ferciug și o postfață care aparține Gabrielei Șerban.
Cel de-al treilea volum este unul născut tot din paginile revistei „Bocșa culturală” și este constituit dintr-un mănunchi de texte ale rubricii de religie susținută și semnată de tânăra noastră colaboratoare, Roxana Novacovici, sub titlul „Cuvântul, potecă spre Cer” . Este un volum frumos și binevenit acum, în prag de sărbători pascale, un volum înscris și în proiectul național „Hristos – Cuvântul care vindecă”, proiect al Patriarhiei Române, la care participă și Biserica Ortodoxă „Sf. Nicolae” din Bocșa Română și la care Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” este partener.  Volumul are în deschidere o prefață a doamnei prof. Stela Boulescu și, la final, o postfață a Gabrielei Șerban. Cartea Roxanei Novacovici  este o lectură plăcută în vreme de bucurie și tihnă, dar și o alinare la ceas de boală și suferință. Este mângăierea pe care noi o propunem celor triști și suferinzi, dar este și îndemnul nostru spre bucurie: bucuria de a fi în credință și în mâinile lui Dumnezeu, este îndemnul nostru spre bucuria din Potir!
Așadar, în Săptămâna Națională a Bibliotecilor, în cadrul Zilei Internaționale a Cărții și a Dreptului de Autor, vom cinsti Ziua Bibliotecarului prin apariția acestor cărți, pe care le vom prezenta rând pe rând și, de astă dată, vom întâmpina Sfintele Sărbători Pascale cu o carte, cartea Roxanei Novacovici!
Pentru toate aceste realizări importante din punct de vedere cultural, editorial și biblioteconomic se cuvine să mulțumim unor oameni fără de care toate acestea n-ar fi fost posibile: în primul rând, autorilor și prefațatorilor! Aceștia ne dăruiesc munca și talentul lor necondiționat, cu timp și fără timp, și, mai ales, fără plată, adică sunt „lucrători fără de arginți” pentru Bocșa, pentru revista orașului și pentru biblioteca publică!
Se cuvine să mulțumim „complicilor” – scriitorului și editorului Gheorghe Jurma, prof. Steluța Boulescu și familiei pr. dr. Silviu Ionel Ferciug – pentru generozitate și prietenie!
Nu în ultimul rând, se cuvine să mulțumim Consiliului Local Bocșa și primarului dr. Mirel Patriciu Pascu pentru susținere și receptivitate! 25 de ani de revistă culturală și 70 de titluri de cărți ale Bocșei înseamnă istorie! Înseamnă munca și dăruirea unor oameni pentru acest burg binecuvântat! Înseamnă hrană pentru minte și suflet! Înseamnă pagini de istorie din trecut și prezent, pentru viitor! Iar acestea le-am scris împreună! Mulțumim! 

16 aprilie 2024, ora 15.00, Centrul Cultural și Complexul Muzeal „Teatrul Vechi Mihai Eminescu” – sediul Muzeului de Etnografie „Țara Carașului“ Oravița:

Expoziție de artă plastică dedicată Zilei Mondiale a Artei (15 aprilie), a artistului plastic Viorica Ana Farkas, membru al Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”: o expoziție de pirogravură.

Dr. Ionel Bota din Oravița își prezintă volumul „Oravița și Țara Cărașului în vremea administrației otomane (1552 – 1718)“ și publicația „ACTA ETHNOGRAPHIAE ET HISTORIAE“, Oravița, nr. 1 – 2 – 3, 2024.

16 aprilie 2024, ora 17.30, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Proiect „De 10 ani în comunitate: Muzeul Cineastului Amator”.

Expoziție de fotografii in memoriam Constantin Gruescu (*12.04.1924, Dognecea – †22.01.2020, Ocna de Fier): 100 ani de la naștere.







16. April 2024, 15:00 Uhr, Kulturzentrum und musealer Komplex „Altes Theater Mihai Eminescu“ – Sitz des Ethnographischen Museums „Karascher Land“ Orawitza:

Eine Kunst-Ausstellung zum Weltkunsttag (15. April): Kunstausstellung: Viorica Ana Farkas – Brandmalerei (Reschitza).

Dr. Ionel Bota (Orawitza) stellt vor seinen Band „Oravița și Țara Cărașului în vremea administrației otomane (1552 – 1718)“ sowie die Zeitschrift „ACTA ETHNOGRAPHIAE ET HISTORIAE“, Orawitza, Nr. 1 – 2 – 3, 2024.



16. April 2024, 17:30 Uhr, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Projekt: „Seit 10 Jahren für die Gemeinschaft: Das Museum des freiwilligen Filmemachers”.

Fotoausstellung: In Memoriam Constantin Gruescu (*12.04.1924, Dognatschka – †22.01.2020, Eisenstein): 100. Geburtstag.

… a fost genericul unei reușite activități educative dedicată în memoria lui Doru Dinu Glăvan (foto), fost președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – un model de urmat (plecat dintre noi mult prea devreme) și desfășurată la Biblioteca comunei Teliucu Inferior – Hunedoara (director Elena Magheti Pupeză).
Au participat elevi ai școlii gimnaziale din localitate (director, prof. Cîrstea Nicolae) care s-au bucurat de prezența ziaristului Ion D. Cucu – președintele Filialei Județene Caraș-Severin a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și membru în Juriul de Onoare, Disciplină și Arbitraj al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
Organizatori au fost ziarul „Accent Media” Deva (director Cornel Poenar), Centrul Educativ „Copii și Tineri pentru Comunitatea Europeană”, Biblioteca comunei Teliucu Inferior, iar parteneri, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (președinte Sorin Stanciu) și Filiala Județeană Caraș- Severin a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (președinte Ion D. Cucu).
Profesia de jurnalist – meserie care cere dedicare, solicitare, un permanent efort și model profesional de comportare, a fost prezentată pe înțelesul elevilor de ziaristul Ion D. Cucu.
Și tot acesta a punctat, cu un înalt profesionalism, viața și activitatea lui Doru Dinu Glăvan plecat în Împărăția vieții veșnice, lăsând în urmă chipul unui om caracterizat de dăruire și dragoste pentru profesia de jurnalist.
S-au scurs, când oare Doamne – susținea ziaristul Ion D. Cucu – peste doi ani de când ne-a părăsit cel care a fost un mare ZIARIST, un OM mare, un coleg, un prieten adevărat, sincer, generos, cu o inimă de aur.
Doru Dinu Glăvan, prin tot ce a făcut, a reușit performanțe gazetărești impresionante, a ajuns la cote profesionale greu de atins.
Profesionist desăvârșit, Doru a ridicat cuvântul la nivel de artă, pentru el, cu adevărat, jurnalismul fiind o știință, o meserie de tip creativ, într-un univers continuu, fără limite, de angajament total. Doru a fost și, cu siguranță va rămâne în cartea de istorie a presei, un slujitor al cunoașterii, al adevărului și nu al intereselor, indiferent de ce natură ar fi acestea.
Realist, imparțial și obiectiv, Doru Dinu Glăvan a militat permanent, cu responsabilitate, indiferent de pe ce poziție s-a aflat, ca simplu reporter sau Președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din Romania, pentru respectarea legalității, a adevărului și dreptății, cu loialitate și bună credință, cu respectul dreptului persoanelor la propria imagine.
Din tot sufletul doresc succes și performanțe minunaților tineri, viitori ziariști din acest cerc de jurnalism, ce va purta numele regretatului Doru Dinu Glăvan, cu bucuria că cea mai frumoasă meserie din lume are viitorul asigurat!
În finalul expunerii sale, președintele Ion D. Cucu a mulțumit gazdelor pentru ospitalitate, dar și ziaristului Cornel Poenar, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și director al ziarului „Accent Media” pentru implicarea cu profesionalism și vocație în organizarea acestei inedite activități educative.
Tot cu această ocazie s-a finalizat concursul de jurnalism cu tema „Dragostea mea – pământul românesc”, dintre participanți detașându-se: Spărios Cătălin, Ichim Alexia, Duca Pintea Darian și Toma Matei – toți primind diplome, cărți, reviste și dulciuri.
Nu a lipsit înființarea cercului de jurnalism „Doru Dinu Glăvan” care va fi coordonat de tânăra prof. dr. Crișan Roxana Mădălina.
Din partea ziarului „Accent Media” s-a oferit Diploma de Excelență pentru promovarea și păstrarea tradițiilor populare în rândul tinerei generații, a sentimentului de apartenență la istoria, credința și glia strămoșească, ziaristului Ion D. Cucu, președintele Filialei Județene Caraș- Severin a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, prof. Cîrstea Nicolae, prof. dr. Crișan Roxana Mădălina și d-nei Elena Magheti Pupeză.

Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

În organizarea Palatului Copiilor din Deva având ca partener educațional Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara, în municipiul reședință de județ – Deva s-a desfășurat a III-a ediție a Concursului Județean de Informatică ,,Info-PC Deva”.
Concursul – după cum ne informa prof. Sava Voicu Constantin (foto) – s-a derulat pe diferite secțiuni: programare, operare pe calculator (word și PowerPoint), proiecte scratch și grafică pe calculator. Au participat elevi de la diferite unități școlare din Hunedoara, Orăștie, Petroșani, Hațeg și de la Palatul Copiilor Deva.
De la Clubul Copiilor Brad, sub coordonarea prof. Sava Voicu Constantin au participat și s-au remarcat la acest concurs elevi care frecventează cursurile de informatică: Petran Ioana, clasa a IV – locul I (operare pe computer); Herbeiu Carla, clasa a IV – locul II (operare pe computer); Anca Alexandru, clasa a IV – locul II (secțiunea PowerPoint) și locul III (proiect Scratch cu tema ,, Povestea mea”); Chandanjafi Amir clasa a IV – locul II (grafică pe calculator); Antal Sofia, clasa a IV- mențiune (secțiunea word); Hărduț Andrei, clasa a V- locul II (proiect Scratch cu tema ,,Povestea mea”) și locul III (tehnoredactare pe calculator).
Toți elevii menționați sunt de la Școala Gimnazială ,,Mircea Sântimbreanu” din Brad și care participă la cursurile și activitățile extrașcolare de la Clubul Copiilor din Brad.
Felicitări speciale elevilor mei premiați la acest concurs!

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

• UZPR

Noul Statut al UZPR a fost votat cu o largă majoritate, ceea ce dovedeste că mulți, cei mai mulți dintre colegii noștri au înțeles că există o mare dorință de schimbare, de aducere la zi a unor principii, reguli etc. care să ne permită să ne dezvoltăm ca o importantă uniune de creație și utilitate publică.

A fost o muncă de durată – întinsă pe câteva luni – o muncă de echipă. Cei din Comisia aleasă prin vot încă din 2018 au lucrat la sediul Uniunii, dar s-au aflat mereu în legătură cu colegii din țară, aceia care s-au arătat interesați de acest demers. După ce Statutul a prins formă, păstrând toate articolele importante din vechiul text, a fost trimis în repetate rânduri către filiale, de unde  au început să sosească propuneri „oficiale” de această dată, rezultate din dezbaterile organizate cu membrii din teritoriu. Propunerile care aduceau precizări deosebit de importante pentru organizarea generală a activității au fost incluse în Statut, unde le era locul, iar alte propuneri, la fel de valoroase, dar specifice organizării interne au fost reținute pentru Regulamentul de Organizare și Funcționare. Putem spune că votul majoritar din Adunarea Generală din 6 și 7 aprilie a.c. este primul și cel mai important pas în dezvoltarea Uniunii, dar va trebui urmat de regulamente organizatorice, solicitate cu insistență de membrii Uniunii, de cei desemnați să conducă filialele teritoriale.

Ce aduce nou acest Statut? În primul rând, descentralizează luarea hotărârilor dar și aplicarea acestora, dând filialelor un rol la care aspirau de multă vreme. Un singur exemplu: primirea în Uniune va începe, practic, cu primirea într-o filială. Mai precis spus, filialele sunt cele care vor analiza fiecare solicitare în parte și tot ele vor înainta cererea de înscriere vizată de președintele acestora. Un alt exemplu: mișcarea între filiale se va face de asemenea cu acordul conducerii acestora.

Dar marele merit al noului act fundamental al UZPR este că deschide larg ușile către toți jurnaliștii care lucrează in această profesie, tineri sau seniori, cu vechime în breaslă sau fără, cu diferite calificări de bază și nivel de studii.

Problema obținerii indemnizației este abordată separat, conform legilor țării.

De aici înainte, toți membrii Uniunii vor fi egali. Firește, această măsură ridică noi responsabilități, atât filialelor, la recomandările pe care le fac, cât și conducerii centrale, pentru confirmarea îndeplinirii criteriilor de primire într-o uniune de ziariști profesioniști.

O altă îmbunătățire majoră o constituie deschiderea Statutului cu principiile de bază ce guvernează presa de pretutindeni : promovarea adevărului, condamnarea falsificării realității, atitudinea fermă față de derapajele ce incită la violență, ură, discriminări, încălcarea legilor. O schimbare care, spre lauda participanților la dezbateri, nu a stârnit obiecții a fost introducerea unor cerințe speciale la depunerea candidaturilor pentru funcțiile de conducere: de la nivelul de studii superioare, până la neimplicarea politică și neparticiparea la activitățile fostei securități.

O problemă care s-a ridicat pe parcursul elaborării Statutului a fost: de ce acum? De ce acum și nu după ce vom avea o nouă conducere rezultată din alegerile ce vor avea loc în curând? Răspunsul e simplu: orice statut trebuie să fie al organizației, nu al unei conduceri. În fața suspiciunilor, cei care au construit literă cu literă acest statut nu pot decât să aducă argumentul onestității unor profesioniști cu experiență, al bunei credințe, însoțit de dovezile privind larga participare a celor interesați la elaborarea documentului, dezbaterea acestuia la nivelul filialelor, cât și la întâlnirile zonale organizate de conducerea UZPR. Desigur, sunt încă îmbunătățiri sugerate, vor veni cu siguranță și alte propuneri. Toate vor fi analizate, vor face, după caz, obiectul unor acte adiționale la Statut sau vor deveni articole în Regulamentul de Organizare și Funcționare.

Dar, să revenim:  ne aflăm, ca toată Europa, într-o perioadă de tensiuni economice, sociale, politice; poziția noastră geostrategică este de importanță majoră. Și, în plus, în presă au avut loc evoluții rapide – de la încadrarea jurnaliștilor neapărat cu carte de muncă, pană la lucrul pe bază de contracte individuale, de la presa împărțită clasic in „scrisă ” și „audio-video”, până la noile forme deschise de on-line și inteligență artificială.

Trăim într-un secol grăbit, realitățile se schimbă sub ochii noștri, presa este unul dintre domeniile care a atins culmi de transformare nebănuite chiar în urmă cu zece ani.

Monica Zvirjinschi, Petru Emil Stanciu

Munţii Dognecei, un Kogaion al românismului, colţ de Rai ales de Dumnezeu, cu un mesaj de la Maica Domnului, în dimensiunea doisprezece, este dăruit cu bogăţii ale subsolului, cu pietre preţioase, vorbitoare şi pline de sfinţenie. Acest templu sacru este însufleţit de oameni care mărturisesc, din tot sufletul şi din tot cugetul lor, dragostea de muncă, de semeni şi de Dumnezeu, pentru mântuirea şi purificarea sufletelor. Aici a fost o evoluţie a conştiinţei de la mineral către angelic, creându-se etosul acestor locuri şi oameni cu smerenie, evlavie şi bun simţ. De aici a ieşit ca o floare de sub zăpezile muntelui – Omul Constantin Gruescu, zâmbind încrezător unei naţiuni şi lumii întregi.
Sub bolta codrului, de-a lungul zecilor de ani, s-a desfăşurat activitatea jertfelnică şi purificatoare a Omului Munte, a Omului Transcedental, a Omului Cosmic, rază şi Logos – Constantin Gruescu.
Domnia Sa, un Gerula al vremurilor noastre, este un urmaş al lui Deceneu, o coloană ce face legătura între cer şi pământ.
Este un Lot menit de a salva de la sodomizare şi pedeapsă acest spaţiu din grădina Maicii Domnului.
Este un Patriarh de lumină al românismului care duce faima bogăţiei, sfinţeniei, bunătăţii şi înţelepciunii poporului român în toată lumea.
Este un patriot şi un naţionalist desăvârşit legat de ţară prin cordon ombilical. Patriotismul său nu este cu excese, ci este un patriotism luminat de tipul patriotismului lui Mircea Vulcănescu – marele nostru filozof.
Viaţa sa, un model de smerenie, de jertfelnicie şi de dragoste pentru români şi pentru ,,Cel care ne-a creat”, Constantin GRUESCU, prin întreaga sa viaţă, a fost şi a rămas un simbol pentru afirmarea fiinţei naţionale. Întrega activitate a Domniei Sale va fi pentru toţi cei ce simt româneşte o lecţie de istorie şi de viaţă. Peste tot pe cărările purtate de destin, în relaţiile interumane a dus cu el omenescul, având ca năzuinţă, desăvârşirea omului. A fost imaginea unui Om al gândului sacru, cu suflet de creştin şi ortodox.

Constantin GRUESCU, ar fi împlinit 100 ani, de aceea rugăciunile noastre se îndreaptă către Preabunul Dumnezeu pentru odihna sufletului său, și așezarea lui alături de cei sfinți.

Prof. PAVEL PANDURU

„…Florile din grădina mea sunt curate ca și transparența cuarțului de la Dognecea, serioase ca ametistul de la Ocna de Fier, împurpurate de modestie ca realgarul de la Moldova Nouă, vesele ca malahitul de la Petru și Pavel și gingașe chiar în sobrietatea granaților negri melaniți de la bătrâna carieră juliana…”
Ne amintim cu atâta drag vorbele înțeleptului Constantin Gruescu, nea Costică al nostru, colecționarul de la Ocna de Fier, plecat în urmă cu patru ani „în lumea cea fără de dor”, lăsând în urmă amintiri alese, precum și îndemnul pentru generațiile viitoare „întru păstrarea bogățiilor nestemate moștenite, întru continua cercetare a adâncurilor pentru ca și alte comori să iasă la lumină, spre mândria și bucuria ochilor noștri, ale fiilor și nepoților acestui pământ românesc.”
Constantin Gruescu – tehnician miner de profesie și renumit colecționar mineralog de la Ocna de Fier, cetățean de onoare al orașului Bocșa. S-a născut în 12 aprilie 1924 la Docnecea și s-a stins în 22 ianuarie 2020 la Ocna de Fier, județul Caraș-Severin.
După căsătoria cu tanti Mia – cea care i-a fost alături zeci de ani iubindu-l și sprijinindu-l până în anul 2016 când s-a stins din viață – s-a mutat la Ocna de Fier unde, din 1945 colecționează eșantioane minerale, iar în 1950 a încropit un muzeu de mineralogie estetică a fierului, muzeu care astăzi este recunoscut la nivel internaţional. Colecţia lui Constantin Gruescu numără peste 2000 de exponate, cristale şi minerale de valoare, unele fără egal pe plan mondial.
Nea Costică a fost un autodidact. A absolvit şapte clase şi trei cursuri de specializare, dar a studiat numeroase tratate de mineralogie româneşti şi străine. Profesia de bază: controlor tehnic în siderurgie şi minerit. Deţine nenumărate titluri şi distincţii de mare onoare şi apreciere a muncii şi pasiunii sale. A donat din colecţia sa minerale pentru multe muzee din ţară şi străinătate: Brăila, Constanța, Caransebeș, Galați, Iași, Reșița, Timișoara, Caen – Franța. În prezent, la Bocşa se lucrează la amenajarea unui spaţiu dedicat mineralelor lui Constantin Gruiescu cu intenţia de a se înfiinţa un muzeu de specialitate care să-i poarte numele.
Din anul 2004 Constantin Gruescu este Cetățean de onoare al județului Caraș-Severin, iar din 2006 deține titlul de Cetățean de Onoare al orașului Bocșa. De-a lungul vieții lui Constantin Gruescu i-au fost decernate diferite ordine și medalii, diplome și însemne de recunoștință: din partea Președinției României a fost recompensat, în data de 4 martie 2003, cu Crucea Națională „Serviciul Credincios”, cls. a III-a, a fost ales Cetățean de Onoare al județului Caraș-Severin (19 aprilie 2004), al Municipiului Timișoara (27 aprilie 2004), al comunelor Ocna de Fier (26 februarie 2003) și Dognecea (10 mai 2002), Membru de Onoare al Universității „Eftimie Murgu” din Reșița (21 decembrie 2011) și al Comunității Românilor din Uzdin / Serbia (23 aprilie 2002). A primit, printre altele, Diploma de Membru de Onoare al Muzeului Banatului din Timișoara (20 iulie 2007) și Diploma „Prieten prin excelență al etniei germane din Banatul Montan” (12 aprilie 2013).
A fost membru al Societății Române de Științe Naturale, al Asociației Internaționale a Mineralogilor din Basel / Elveția, al Societății Culturale „Plai Mioritic” din Iași și al Societății Române de Geografie.
Pasionat de scris, Constantin Gruescu are lucrări de profil publicate în România, Ungaria, Austria; dar a fost și un mare iubitor de muzică, de poezie, de artă, apropiindu-se de importanți scriitori și artiști plastici, reușind să adune în ”Casa Binelui” de la Ocna de Fier și o importantă colecție artă (pictură, sculptură etc.), precum și o bibliotecă impresionantă.
Ca pasionat de muzică, avea un glas frumos, o voce bună și, fiind un creștin ortodox practicant, adesea îl găseam cântând în strana Bisericii din Ocna de Fier.
De asemenea, a fost un pasionat al condeiului, a cochetat și cu poezia, multe dintre creațiile sale găsinde-se în pagini de revistă sau carte. Prima poezie publicată a fost cea dedicată lui tanti Mia și apărută în revista „Vasiova” a lui Tata Oancea în 1943.
Volume: L-am cunoscut pe Tiberiu Bottlik. Timişoara. ArtPres. 2004; Nestemate ale Banatului Montan. Reşiţa. Banatul Montan. 2005; Sânziene (versuri). Reşiţa. Casa Revoluţiei. 2005; Florile din grădina mea…Les fleurs de mon jardin…. DCCPCN Caraş-Severin. 2006 și cea de-a II-a ediție în 2008; Lumina din adâncuri. Fabuloasa viaţă a lui Constantin Gruescu. (coautor). Deva. EMIA. 2006; Cu focul inimii stingând flăcări vrăjmaşe: amintirile unui fost pompier militar. Reşiţa. Neutrino. 2007.
Referinţe: Mic dicţionar al personalităţilor culturale din Caraş-Severin/ Gheorghe Jurma. Reşiţa. 1976; La paradisul mineral Gruescu/ Nicolae Sârbu. Reşiţa. Timpul. 2001; Crucea lumii/ Rodica Mihu. Reşiţa. Modus P.H. 2006; Stânci şi minerale în istoria Banatului montan. Muzeul de mineralogie estetică „Constantin Gruescu”/ Nadia Potoceanu manager proiect implementat de Fundaţia Activity; Bibliografia revistei „Bocșa culturală” 2000 – 2009/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2009 (Bocșa – istorie și cultură).; Cărăşeni de neuitat XII. / Petru Ciurea şi Constantin Falcă.Timişoara: Eurostampa, 2011; Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/ Gabriela Șerban.-Reșița: TIM, 2013 (Bocșa- istorie și cultură; 30); Bocșa: Viziuni = Bokschan: Visionen/ coordonatori și prefață Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla.- Reșița: ”Banatul Montan”, 2014; Bibliografia revistei „Bocșa culturală” 2009 – 2013/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2014 (Bocșa – istorie și cultură); Bibliografia revistei „Bocșa culturală” 2014 – 2018/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2019 (Bocșa – istorie și cultură); Mihai Vișan, Daniel Crecan. Istorie și administrație la Bocșa multiseculară. Ed. a III-a: Itinerariul metalurgiei bocșene la tricentenar.- Timișoara: David Press Print, 2019 (Studii și cercetări umaniste; Istorie și studii culturale); Tangențe. Autografe și poveștile lor/ Adalbert Gyuris.- București: eLiteratura, 2019; Gabriela Șerban. Colecționarul bănățean Constantin Gruescu. In memoriam. În: Bocșa culturală. Anul XXI, nr. 1 (108)/ 2020, p. 12 – 14; Cărăşeni de neuitat XLII. / Constantin Falcă.- Timişoara: Eurostampa, 2022; Vise în alb și negru: proză scurtă/Adalbert Gyuris.- București: eLiteratura, 2023; Cărășeni de neuitat. Partea a XLIV-a/ Constantin C. Falcă.- Timișoara: Eurostampa, 2023.
(Bocșa, un oraș ca o poveste. Vol. 2: Oameni, locuri, fapte din Bocșa de ieri și de azi/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2023 (Bocșa, istorie și cultură; 64).
Această legendă a Banatului ar fi împlinit astăzi 100 de ani! Însă, a plecat, lăsând în urmă o minunată colecție de minerale, mult mai săracă acum, fără custode; lăsând în urmă cărți și tablouri; lăsând în urmă vise. Multe, prea multe vise! Lăsând în urmă pagini despre ce a însemnat omul și colecționarul Constantin Gruiescu și Muzeul lui numit „Casa Binelui”. Pagini întregi de gânduri ale diverșilor vizitatori, personalități sau oameni simpli, cu toții iubitori de frumos, chemați de strălucirea florilor de mină. Dar și de bunătatea lui nea Costică. Cine l-a cunoscut pe Constantin Gruescu nu avea cum să nu-l placă sau să nu-l țină minte! Impresiona prin bunătate, prin calm, prin căldura vocii și prin dragostea cu care vorbea despre florile sale. Era un bărbat frumos, frumusețe păstrată și la bătrânețe, menținută, probabil, de tinerețea sufletului, dar și de energiile care l-au înconjurat toată viața.
Nu-l putem evoca pe Constantin Gruescu și să nu amintim despre descoperirea sa, despre macla coaxială a cuarțului cu concreșteri radiale, crucea triplă creștină, tripla maclare a cuarțului, un mineral de categoria 4X, un mineral de o perfecțiune absolută, cu aspect tridimensional, spațial, neatins de un alt mineral, unicat cunoscut pretutindeni în lume ca „Macla Gruescu”.
Este imaginea care deschide prima carte dedicată lui Constantin Gruescu și Muzeului său, volumul sugestiv intitulat „La Paradisul Mineral Gruescu” semnat de scriitorul Nicolae Sârbu, o carte care se vrea, potrivit autorului „o recunoaștere, o invitație și o provocare la meditație. O contribuție modestă la valorizarea, printr-o mai bună cunoaștere, a unei adevărate comori minerale. Un punct de reper și un ghid de folos pentru atunci când vă doriți să savurați frumosul natural, în starea lui cea mai cuprinzătoare și mai pură”. O „carte-poem-reportaj-album” după cum o numește criticul Ada D. Cruceanu, ”…un dramatic memento, ea invertariază nume sonore – din țară și din afara acesteia – care au trecut pragul Casei de la numărul 113 din satul bănățean, au admirat Colecția mineralogică Gruiescu, au studiat-o – ca atare, au ”exploatat-o” în folos științific, desigur – ca, până la acest moment, muzeul-centru de studii să fie, în fapt, încremenit în proiect!”
Proiecte și vise pe care Constantin Gruescu, părăsind această lume, le-a lăsat urmașilor… Le-a lăsat celor care, într-un fel sau altul, vor duce mai departe amintirea Muzeului de Mineralogie Estetică de la Ocna de Fier aflat în Casa Binelui de la numărul 113.
Iar primarului Mirel Patriciu Pascu, edilul orașului Bocșa, îi revine, din nou, sarcina de a realiza la Bocșa o sală muzeală Constantin Gruescu! A realizat-o pe cea dedicată „sculptorului luminii” – Constantin Lucaci, o va realiza și pe cea dedicată descoperitorului luminii din adâncul pământului – Constantin Gruescu!
Iar noi, cel care l-am cunoscut și am avut onoarea și bucuria să-i ascultăm poveștile și povețele, îl vom purta întotdeauna într-un colțișor al inimii! Dar, tot nouă, ne revine și frumoasa sarcină de a povesti celor tineri despre această legendă de la Ocna de Fier, despre acest homo universalis care a dus numele Banatului nostru în cele mai îndepărtate zări!
Dumnezeu să-l odihnească și veșnică fie-i memoria!

ROMÂNIA
JUDEȚUL CARAȘ-SEVERIN
ORAȘUL BOCȘA
CASA ORĂȘENEASCĂ DE CULTURĂ
TELEFON 0355556613
E-MAIL: casadeculturabocsa@yahoo.com



  Plecând de la premisa că „omul sfințește locul”, Banatul a demonstrat că există OAMENI care pot „mișca” lucrurile atunci când pasiunea lor devine un mod de viață. Nenumărate sunt exemplele, dar noi ne oprim, azi, doar asupra unuia, CONSTANTIN GRUESCU.
Născut la 12 aprilie 1924, la Dognecea, a fost OMUL dedicat promovării „florilor de mină”, mineralelor zămislite în milioane de ani sub pământ și scoase la „lumină” prin munca asiduă de-o viață a celui pe care noi toți l-am cunoscut ca și…nea Costică!
Constantin GRUESCU a fost: mineralog, membru al Societății Geografice Române, membru al Societății Române de Științe Naturale și membru al Asociației Internaționale a Mineralogilor din Basel, Elveția, în anul 2004 a primit titlul de cetățean de onoare al județului Caraș-Severin, iar în 2006 titlul de Cetățean de Onoare al orașului Bocșa. Nea Costică a fost și un om darnic, numeroase instituții din țară sau colecții private din străinatate beneficiind de donațiile dumnealui: Muzeul Banatului Montan, Muzeul Național al Banatului, Complexul Muzeal „Moldova” din Iași,  Centrul Universitar al Universității „Babeș-Bolyai” din Reșița, etc.
A descoperit formațiunea de roci Macla Gruescu, o juxtapunere de două cristale de cuarț de 7 centimetri intersectate într-un unghi de 90 de grade, cristale care formează o cruce albă. Muzeul de Mineralogie Estetică „Constantin Gruescu” a fost construit în una din camerele din propria casă a mineralogului din Ocna de Fier, cristalele din colecția sa personală făcând obiectul unor teze de doctorat.
O asemenea personalitate a județului Caraș-Severin, a Banatului, dar cu siguranță și a României, va fi omagiată vineri, 12 aprilie 2024 la Ocna de Fier și Bocșa, iar în cursul lunii aprilie și de către alte localități sau instituții din județul nostru.
Organizatorii evenimentului sunt: Primăria orașului Bocșa, reprezentată de domnul primar Mirel Patriciu Pascu, Consiliul Local Bocșa, Casa Orășenească de Cultură Bocșa și familia GHERMAN, cu sprijinul Forumului Democratic al Germanilor din Județul Caraș-Severin, al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților  Reșița și a Muzeului Banatului Montan din Reșița.

PROGRAMUL EVENIMENTULUI:
– Ora 10,00 – cimitirul ortodox din Ocna de Fier, slujbă de pomenire;
– Ora 10,30 –  vizitarea Muzeului de mineralogie și estetica fierului „Constantin Gruescu” din Ocna de Fier;
– Ora 12,00 – la Bocșa (sala de ședințe a Primăriei orașului Bocșa) expoziție de fotografie, carte, minerale și vizionări de filme documentare despre viața și activitatea lui Constantin GRUESCU.

Constantin GRUESCU, este cel care a reușit prin perseverență, muncă, pasiune și determinare să „pună” pe harta turistică a județului Ocna de Fier și Bocșa, să atragă privirile celor care iubesc sau doresc să afle lucruri noi despre „florile de mină”, dar mai ales să arate că…pasiunea poate fi transformată într-un mod de viață!
Vă așteptăm cu drag să-l omagiem pe nea COSTICĂ, la un secol de la nașterea domniei sale și să ne bucurăm, împreună, de ceea ce ne-a lăsat ca și moștenire…„FLORILE DE MINĂ”!


ȘEF SERVICIU
Ioan LIUȚ

„Între toate ţările semănate de Dumnezeu pe pământ” se numără şi Ţara Almăjului cu un peisaj mirific şi cu oameni iubitori de neam, muncă şi de Dumnezeu, păstrători ai „Sfintei Tradiţii” româneşti.
Despre sfinţenia locurilor şi a oamenilor care locuiesc aceste spaţii scrie valorosul om de cultură, folclorist şi scriitor Nicolae Danciu Petniceanu în trei cărţi: „Orfeu s-a născut în Banat”- Editura Eurostampa, 2003, „Vrăjitorul din Almăj”- Editura Gordian, 2005 şi „Rapsodul din Ţara Almăjului”- Editura Gordian, 2005.
Autorul ne prezintă o lume vie cu oameni care îşi arată ataşamentul faţă de Tradiţia almăjană în feluri diferite: prin cântec, prin joc şi dans, prin port, prin scris şi chiar prin mândria de a afirma apartenenţa la ea.
Nicolae Danciu Petniceanu „un prozator puternic, de un bănăţenism uimitor de energic” (Artur Silvestri) a prins în Vrăjitorul din Almăj, el însuşi o vrajă, şi în celelalte cărţi esenţa spiritului la almăjeni. Îi place să vadă esenţialul din modul existenţial al românilor şi să surprindă profundul din natura umană.
Cărţile acestea sunt rod al reflecţiei cât şi rod al observaţiei obiective şi al unei riguroase documentări. Au caracter de mărturie, bazându-se pe autenticitatea faptului trăit şi nu „scornit”. Redau gânduri cu limpezimea apei de izvor, având un gen de puritate originară ce luminează mintea şi purifică sufletul cititorului. Ele vin din osârdia unui voievod al scrisului românesc, care trăieşte în sârg cărturăresc.
Folcloristul se dovedeşte un bun cunoscător al fenomenului muzical în mediul său natural de manifestare – satele almăjene.
Lucrările narează aventura existenţială a muzicanţilor, talentul şi harul lor, raporturile cu lumea înconjurătoare, rolul lor de educatori şi dragostea pentru semeni.
În lucrarea „Orfeu s-a născut în Banat” vorbeşte despre viaţa tumultoasă a lui Ion Luca Bănăţeanu – violonist, dirijor şi folclorist, compozitor şi ctitor de orchestre de muzică populară românească – „care a înţeles câtă admiraţie şi iubire nemărginită pentru oameni pulsează în cântecul nostru popular”.
Cartea „Vrăjitorul din Almăj”, printr-un efort miraculos al creaţiei, face biografia violonistului Ion Stan – Tănănacu şi a satului său – Prigor. Autorul arată că „datina, obiceiul şi tradiţia erau încrustate în grinda de la intrare în casă, încrustarea făcându-se de cei bătrâni cu briceagul şi lumânarea aprinsă”. Din cele două cărţi se constată că muzica este în noi, este identitatea noastră, redând pulsul vieţii, iar cei doi violonişti au fost ambasadorii cântecului şi culturii româneşti în lume.
Observator fin al vieţii almăjenilor şi al personalităţilor lor, la care înţelepciunea rezultă dintr-o viziune superioară a vieţii, N.D. Petniceanu ne înfăţişează în lucrarea „Rapsodul din Ţara Almăjului” conceptul ţăranului român(almăjan) despre îmbinarea armonioasă a muncii cu muzica, valorifică folclorul în sincretismul lui pornind de la esenţa lucrurilor, prinzând trăirile interioare ale omului şi natura lui divină. Personajul principal al cărţii, ţăranul Dumitru Popovici din Rudăria, asemănător personajelor lui Marin Preda, este o fire complexă, înzestrat cu înţelepciune şi harul divin al cântecului şi jocului popular. Este model de gospodar şi familist în sat, participant la toate evenimentele cu iz cultural, economic şi social în cadrul comunităţii.
În aceste cărţi găsim crezul autorului în cultura tradiţională, în iscusinţa minţii oamenilor de la sat, în puterea etică şi estetică a valorilor materiale ale neamului nostru. Ele sunt încă o dovadă cât de importante sunt lucrurile mărunte din viaţa omului în opera lui Danciu. Aceste cărţi ne arată cât de adânc a pătruns folclorul, „chintesenţă a sufletului românului”, această creaţie vie, în viaţa şi opera scriitorului N.D.Petniceanu. În ele găsim un fluviu viu de mentalitate şi credinţă extrem de rezistent, care generează încă fiorul metafizic şi deschiderea către sacru a populaţiei din Almăj.
Fraza lui Danciu Petniceanu curge simplu şi limpede, răspândind magie şi inspiraţie, consecinţe ale unor adevăruri trăite de autor.
Lirismul prozei lui este unul implicat, organic, conţinut, ce decurge din însăşi trăirea faptelor. Dacă adăugăm la aceste calităţi, parcimonia limbajului, pigmentat de termeni regionali, avem în faţă explicaţia clară a valorii acestor cărţi, ele fiind o odisee a sufletului.
Faptul că folclorul păstrează esenţele – lamura – lucru înţeles de Danciu Petniceanu, l-au determinat să scrie aceste cărţi, care redau bucuria almăjenilor de a trăi prin cântec şi joc (dans), că doinirile atemporale din Almăj, de o grandoare austeră şi hieratică, dezvoltată pe un fond daco-roman, poartă în sine maxima intensitate şi cuprindere sufletească a omului.
Aici aflăm că prin cântare drumul spre Dumnezeu este mai scurt şi mai luminat, că în Almăj are veşnicie „miraculoasa memorie a poporului numită tradiţie”- cum spunea L. Blaga.

Prof. Pavel PANDURU

Nicolae Danciu Petniceanu vede prima geană de lumină în satul Petnic, comuna Iablanița din jud. Caraș- Severin, chiar în Sâmbăta Mare, pe 11 aprilie 1936. Părinții săI au fost oameni simpli, de la țară, însă aceasta nu l-a împiedicat pe copilul Nicolae să studieze asiduu, cu seriozitate, pentru a-și construi viitorul.

Urmează școala primară în satul natal, cursurile gimnaziale în comuna Iablanița, iar între 1951-1955 este elev al Școlii Medii Siderurgice din Reșița. La scurt timp după absolvire se înscrie la Școala de Ofițeri a Ministerului de Interne din București (1957-1958). Între 1960 și 1966 este student al Facultății de Filologie din București pe care o absolvă susținând licența cu lucrarea ,,Mesianismul în poezia lui Goga”, conducător științific fiind prof. univ. Pompiliu Marcea, iar președinte al comisiei de absolvire renumitul academician Ion Coteanu.

Încă de pe băncile școlii își descoperă pasiunea pentru literatură și publică în revistele școlare și studențești. La recomandarea criticului Ovidiu Cotruș publică  în 1969 schița ,,Jocul”, debutând astfel în paginile revistei ,,Orizont” din Timișoara, fiind îndrumat și sprijinit ulterior de scriitorul Sorin Titel, de care l-a legat o durabilă și frumoasă colaborare.

De-a lungul a jumătate de secol se remarcă printr-o bogată activitate literară și culturală. Colaborează la revistele ,,Orizont”, ,,Familia, ,,Tribuna”, ,,Flacăra”, ,,Almanahul oștirii”, ,,Altarul Banatului”, ,,Timpul”, ,,Flamura roșie”, ,,Bocșa culturală” etc. Dă viață unor noi reviste culturale în spațiul literar bănățean: ,,Eminescu”, ,,Vestea”, ,,Muntele , ,,Icoane bănățene” și inițiază seria nouă a revistei ,,Vrerea” , editată în perioada interbelică de Ion Stoia Udrea. Fondează Societatea literar-artistică ,,Sorin Titel din Banat, al cărei președinte devine în 1990. Tot atunci înființează revista ”Anotimpuri literare”, almanahul literar-cultural ,,Frăția” editat în colaborare cu românii din Banatul sârbesc. Este invitat la emisiuni radiofonice (Radio Timișoara, Radio Reșița) sau televizate (Televiziunea Europa Nova). Publică 37 de cărți (debutează cu volumul de schițe ,,Apa de duminică” în 1982, iar în 2020 apare ultima carte ,,Nașul lui Eminescu”). Organizează conferințe, simpozioane, concursuri literare, lansări de carte, se implică  pentru ridicarea unor monumente culturale și busturi ale unor personalități bănățene și naționale și montarea a peste patruzeci de plăci comemorative.

Spirit ardent și polemic, N.D. Petniceanu a revigorat cultura bănățeană din ultima jumătate de secol prin patosul pe care l-a manifestat pentru a readuce în atenția contemporaneității numele unor valoroși reprezentanți ai literelor și ai culturii din Banat. A răsfoit cu migală cărți și ziare peste care s-a așternuse colbul pentru a scoate la lumină noi informații despre locuri, fapte și oameni care și-au pus amprenta asupra acestui colțișor de rai românesc.

Despre prozatorul și omul de cultură Nicolae Danciu Petniceanu au scris Cornel Ungureanu, Eugen Dorcescu, Laurențiu Ulici, Andrei A. Lillin, Crișu Dascălu, Gheorghe Jurma, Gabriela Șerban, Miron Țic, Geo Galetaru, Mia Rogobete,  Al. Fl. Țene, Nicolae Iosub etc.

Numele său se regăsește în paginile Dicționarului General al Literaturii Române editat de Academia Română sub coordonarea prof. univ. Eugen Simion, apărut la Editura Univers Enciclopedic, 2004.

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România l-a recompensat în iulie 2020 cu premiul ,,Eminescu ziaristul” pentru consecvența, abnegația și pasiunea de care  a dat dovadă în eternizarea Poetului Național Mihai Eminescu (a publicat șase volume despre  Eminescu).

Prof. Caius Danciu

Dă clic pentru a accesa 62b9aa_775ad4fa75f14512a412ab229bf48e7f.pdf

11 aprilie 2024, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Prezentare de carte: „Atelier 2 – Poezia. Valoarea în poezie“, autor: George Lână, apărută la Editura „Waldpress” din Timișoara, 2023.

 

 

11. April 2024, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Buchpräsentation: „Atelier 2 – Poezia. Valoarea în poezie“, Autor: George Lână, erschienen im Temeswarer „Waldpress”-Verlag, 2023.

 

10 aprilie 2024, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Expoziție de artă plastică dedicată în avanpremieră Zilei Mondiale a Artei (15 aprilie), a artistului plastic Flavia Beatris Grădinaru, membru al Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”.

Incursiuni muzicale: Grupul muzical „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).

 

10. April 2024, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Als Vorbote, eine Kunstausstellung zum Weltkunsttag (15. April) mit Flavia Beatris Grădinaru, Mitglied des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“.

Musikalische Umrahmung: die „Resicza“-Musikgruppe (Koordination: Iuliu Fazakas).