Noul Statut al UZPR a fost votat cu o largă majoritate, ceea ce dovedeste că mulți, cei mai mulți dintre colegii noștri au înțeles că există o mare dorință de schimbare, de aducere la zi a unor principii, reguli etc. care să ne permită să ne dezvoltăm ca o importantă uniune de creație și utilitate publică.
A fost o muncă de durată – întinsă pe câteva luni – o muncă de echipă. Cei din Comisia aleasă prin vot încă din 2018 au lucrat la sediul Uniunii, dar s-au aflat mereu în legătură cu colegii din țară, aceia care s-au arătat interesați de acest demers. După ce Statutul a prins formă, păstrând toate articolele importante din vechiul text, a fost trimis în repetate rânduri către filiale, de unde au început să sosească propuneri „oficiale” de această dată, rezultate din dezbaterile organizate cu membrii din teritoriu. Propunerile care aduceau precizări deosebit de importante pentru organizarea generală a activității au fost incluse în Statut, unde le era locul, iar alte propuneri, la fel de valoroase, dar specifice organizării interne au fost reținute pentru Regulamentul de Organizare și Funcționare. Putem spune că votul majoritar din Adunarea Generală din 6 și 7 aprilie a.c. este primul și cel mai important pas în dezvoltarea Uniunii, dar va trebui urmat de regulamente organizatorice, solicitate cu insistență de membrii Uniunii, de cei desemnați să conducă filialele teritoriale.
Ce aduce nou acest Statut? În primul rând, descentralizează luarea hotărârilor dar și aplicarea acestora, dând filialelor un rol la care aspirau de multă vreme. Un singur exemplu: primirea în Uniune va începe, practic, cu primirea într-o filială. Mai precis spus, filialele sunt cele care vor analiza fiecare solicitare în parte și tot ele vor înainta cererea de înscriere vizată de președintele acestora. Un alt exemplu: mișcarea între filiale se va face de asemenea cu acordul conducerii acestora.
Dar marele merit al noului act fundamental al UZPR este că deschide larg ușile către toți jurnaliștii care lucrează in această profesie, tineri sau seniori, cu vechime în breaslă sau fără, cu diferite calificări de bază și nivel de studii.
Problema obținerii indemnizației este abordată separat, conform legilor țării.
De aici înainte, toți membrii Uniunii vor fi egali. Firește, această măsură ridică noi responsabilități, atât filialelor, la recomandările pe care le fac, cât și conducerii centrale, pentru confirmarea îndeplinirii criteriilor de primire într-o uniune de ziariști profesioniști.
O altă îmbunătățire majoră o constituie deschiderea Statutului cu principiile de bază ce guvernează presa de pretutindeni : promovarea adevărului, condamnarea falsificării realității, atitudinea fermă față de derapajele ce incită la violență, ură, discriminări, încălcarea legilor. O schimbare care, spre lauda participanților la dezbateri, nu a stârnit obiecții a fost introducerea unor cerințe speciale la depunerea candidaturilor pentru funcțiile de conducere: de la nivelul de studii superioare, până la neimplicarea politică și neparticiparea la activitățile fostei securități.
O problemă care s-a ridicat pe parcursul elaborării Statutului a fost: de ce acum? De ce acum și nu după ce vom avea o nouă conducere rezultată din alegerile ce vor avea loc în curând? Răspunsul e simplu: orice statut trebuie să fie al organizației, nu al unei conduceri. În fața suspiciunilor, cei care au construit literă cu literă acest statut nu pot decât să aducă argumentul onestității unor profesioniști cu experiență, al bunei credințe, însoțit de dovezile privind larga participare a celor interesați la elaborarea documentului, dezbaterea acestuia la nivelul filialelor, cât și la întâlnirile zonale organizate de conducerea UZPR. Desigur, sunt încă îmbunătățiri sugerate, vor veni cu siguranță și alte propuneri. Toate vor fi analizate, vor face, după caz, obiectul unor acte adiționale la Statut sau vor deveni articole în Regulamentul de Organizare și Funcționare.
Dar, să revenim: ne aflăm, ca toată Europa, într-o perioadă de tensiuni economice, sociale, politice; poziția noastră geostrategică este de importanță majoră. Și, în plus, în presă au avut loc evoluții rapide – de la încadrarea jurnaliștilor neapărat cu carte de muncă, pană la lucrul pe bază de contracte individuale, de la presa împărțită clasic in „scrisă ” și „audio-video”, până la noile forme deschise de on-line și inteligență artificială.
Trăim într-un secol grăbit, realitățile se schimbă sub ochii noștri, presa este unul dintre domeniile care a atins culmi de transformare nebănuite chiar în urmă cu zece ani.
Munţii Dognecei, un Kogaion al românismului, colţ de Rai ales de Dumnezeu, cu un mesaj de la Maica Domnului, în dimensiunea doisprezece, este dăruit cu bogăţii ale subsolului, cu pietre preţioase, vorbitoare şi pline de sfinţenie. Acest templu sacru este însufleţit de oameni care mărturisesc, din tot sufletul şi din tot cugetul lor, dragostea de muncă, de semeni şi de Dumnezeu, pentru mântuirea şi purificarea sufletelor. Aici a fost o evoluţie a conştiinţei de la mineral către angelic, creându-se etosul acestor locuri şi oameni cu smerenie, evlavie şi bun simţ. De aici a ieşit ca o floare de sub zăpezile muntelui – Omul Constantin Gruescu, zâmbind încrezător unei naţiuni şi lumii întregi. Sub bolta codrului, de-a lungul zecilor de ani, s-a desfăşurat activitatea jertfelnică şi purificatoare a Omului Munte, a Omului Transcedental, a Omului Cosmic, rază şi Logos – Constantin Gruescu. Domnia Sa, un Gerula al vremurilor noastre, este un urmaş al lui Deceneu, o coloană ce face legătura între cer şi pământ. Este un Lot menit de a salva de la sodomizare şi pedeapsă acest spaţiu din grădina Maicii Domnului. Este un Patriarh de lumină al românismului care duce faima bogăţiei, sfinţeniei, bunătăţii şi înţelepciunii poporului român în toată lumea. Este un patriot şi un naţionalist desăvârşit legat de ţară prin cordon ombilical. Patriotismul său nu este cu excese, ci este un patriotism luminat de tipul patriotismului lui Mircea Vulcănescu – marele nostru filozof. Viaţa sa, un model de smerenie, de jertfelnicie şi de dragoste pentru români şi pentru ,,Cel care ne-a creat”, Constantin GRUESCU, prin întreaga sa viaţă, a fost şi a rămas un simbol pentru afirmarea fiinţei naţionale. Întrega activitate a Domniei Sale va fi pentru toţi cei ce simt româneşte o lecţie de istorie şi de viaţă. Peste tot pe cărările purtate de destin, în relaţiile interumane a dus cu el omenescul, având ca năzuinţă, desăvârşirea omului. A fost imaginea unui Om al gândului sacru, cu suflet de creştin şi ortodox.
Constantin GRUESCU, ar fi împlinit 100 ani, de aceea rugăciunile noastre se îndreaptă către Preabunul Dumnezeu pentru odihna sufletului său, și așezarea lui alături de cei sfinți.
„…Florile din grădina mea sunt curate ca și transparența cuarțului de la Dognecea, serioase ca ametistul de la Ocna de Fier, împurpurate de modestie ca realgarul de la Moldova Nouă, vesele ca malahitul de la Petru și Pavel și gingașe chiar în sobrietatea granaților negri melaniți de la bătrâna carieră juliana…” Ne amintim cu atâta drag vorbele înțeleptului Constantin Gruescu, nea Costică al nostru, colecționarul de la Ocna de Fier, plecat în urmă cu patru ani „în lumea cea fără de dor”, lăsând în urmă amintiri alese, precum și îndemnul pentru generațiile viitoare „întru păstrarea bogățiilor nestemate moștenite, întru continua cercetare a adâncurilor pentru ca și alte comori să iasă la lumină, spre mândria și bucuria ochilor noștri, ale fiilor și nepoților acestui pământ românesc.” Constantin Gruescu – tehnician miner de profesie și renumit colecționar mineralog de la Ocna de Fier, cetățean de onoare al orașului Bocșa. S-a născut în 12 aprilie 1924 la Docnecea și s-a stins în 22 ianuarie 2020 la Ocna de Fier, județul Caraș-Severin. După căsătoria cu tanti Mia – cea care i-a fost alături zeci de ani iubindu-l și sprijinindu-l până în anul 2016 când s-a stins din viață – s-a mutat la Ocna de Fier unde, din 1945 colecționează eșantioane minerale, iar în 1950 a încropit un muzeu de mineralogie estetică a fierului, muzeu care astăzi este recunoscut la nivel internaţional. Colecţia lui Constantin Gruescu numără peste 2000 de exponate, cristale şi minerale de valoare, unele fără egal pe plan mondial. Nea Costică a fost un autodidact. A absolvit şapte clase şi trei cursuri de specializare, dar a studiat numeroase tratate de mineralogie româneşti şi străine. Profesia de bază: controlor tehnic în siderurgie şi minerit. Deţine nenumărate titluri şi distincţii de mare onoare şi apreciere a muncii şi pasiunii sale. A donat din colecţia sa minerale pentru multe muzee din ţară şi străinătate: Brăila, Constanța, Caransebeș, Galați, Iași, Reșița, Timișoara, Caen – Franța. În prezent, la Bocşa se lucrează la amenajarea unui spaţiu dedicat mineralelor lui Constantin Gruiescu cu intenţia de a se înfiinţa un muzeu de specialitate care să-i poarte numele. Din anul 2004 Constantin Gruescu este Cetățean de onoare al județului Caraș-Severin, iar din 2006 deține titlul de Cetățean de Onoare al orașului Bocșa. De-a lungul vieții lui Constantin Gruescu i-au fost decernate diferite ordine și medalii, diplome și însemne de recunoștință: din partea Președinției României a fost recompensat, în data de 4 martie 2003, cu Crucea Națională „Serviciul Credincios”, cls. a III-a, a fost ales Cetățean de Onoare al județului Caraș-Severin (19 aprilie 2004), al Municipiului Timișoara (27 aprilie 2004), al comunelor Ocna de Fier (26 februarie 2003) și Dognecea (10 mai 2002), Membru de Onoare al Universității „Eftimie Murgu” din Reșița (21 decembrie 2011) și al Comunității Românilor din Uzdin / Serbia (23 aprilie 2002). A primit, printre altele, Diploma de Membru de Onoare al Muzeului Banatului din Timișoara (20 iulie 2007) și Diploma „Prieten prin excelență al etniei germane din Banatul Montan” (12 aprilie 2013). A fost membru al Societății Române de Științe Naturale, al Asociației Internaționale a Mineralogilor din Basel / Elveția, al Societății Culturale „Plai Mioritic” din Iași și al Societății Române de Geografie. Pasionat de scris, Constantin Gruescu are lucrări de profil publicate în România, Ungaria, Austria; dar a fost și un mare iubitor de muzică, de poezie, de artă, apropiindu-se de importanți scriitori și artiști plastici, reușind să adune în ”Casa Binelui” de la Ocna de Fier și o importantă colecție artă (pictură, sculptură etc.), precum și o bibliotecă impresionantă. Ca pasionat de muzică, avea un glas frumos, o voce bună și, fiind un creștin ortodox practicant, adesea îl găseam cântând în strana Bisericii din Ocna de Fier. De asemenea, a fost un pasionat al condeiului, a cochetat și cu poezia, multe dintre creațiile sale găsinde-se în pagini de revistă sau carte. Prima poezie publicată a fost cea dedicată lui tanti Mia și apărută în revista „Vasiova” a lui Tata Oancea în 1943. Volume: L-am cunoscut pe Tiberiu Bottlik. Timişoara. ArtPres. 2004; Nestemate ale Banatului Montan. Reşiţa. Banatul Montan. 2005; Sânziene (versuri). Reşiţa. Casa Revoluţiei. 2005; Florile din grădina mea…Les fleurs de mon jardin…. DCCPCN Caraş-Severin. 2006 și cea de-a II-a ediție în 2008; Lumina din adâncuri. Fabuloasa viaţă a lui Constantin Gruescu. (coautor). Deva. EMIA. 2006; Cu focul inimii stingând flăcări vrăjmaşe: amintirile unui fost pompier militar. Reşiţa. Neutrino. 2007. Referinţe: Mic dicţionar al personalităţilor culturale din Caraş-Severin/ Gheorghe Jurma. Reşiţa. 1976; La paradisul mineral Gruescu/ Nicolae Sârbu. Reşiţa. Timpul. 2001; Crucea lumii/ Rodica Mihu. Reşiţa. Modus P.H. 2006; Stânci şi minerale în istoria Banatului montan. Muzeul de mineralogie estetică „Constantin Gruescu”/ Nadia Potoceanu manager proiect implementat de Fundaţia Activity; Bibliografia revistei „Bocșa culturală” 2000 – 2009/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2009 (Bocșa – istorie și cultură).; Cărăşeni de neuitat XII. / Petru Ciurea şi Constantin Falcă.Timişoara: Eurostampa, 2011; Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/ Gabriela Șerban.-Reșița: TIM, 2013 (Bocșa- istorie și cultură; 30); Bocșa: Viziuni = Bokschan: Visionen/ coordonatori și prefață Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla.- Reșița: ”Banatul Montan”, 2014; Bibliografia revistei „Bocșa culturală” 2009 – 2013/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2014 (Bocșa – istorie și cultură); Bibliografia revistei „Bocșa culturală” 2014 – 2018/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2019 (Bocșa – istorie și cultură); Mihai Vișan, Daniel Crecan. Istorie și administrație la Bocșa multiseculară. Ed. a III-a: Itinerariul metalurgiei bocșene la tricentenar.- Timișoara: David Press Print, 2019 (Studii și cercetări umaniste; Istorie și studii culturale); Tangențe. Autografe și poveștile lor/ Adalbert Gyuris.- București: eLiteratura, 2019; Gabriela Șerban. Colecționarul bănățean Constantin Gruescu. In memoriam. În: Bocșa culturală. Anul XXI, nr. 1 (108)/ 2020, p. 12 – 14; Cărăşeni de neuitat XLII. / Constantin Falcă.- Timişoara: Eurostampa, 2022; Vise în alb și negru: proză scurtă/Adalbert Gyuris.- București: eLiteratura, 2023; Cărășeni de neuitat. Partea a XLIV-a/ Constantin C. Falcă.- Timișoara: Eurostampa, 2023. (Bocșa, un oraș ca o poveste. Vol. 2: Oameni, locuri, fapte din Bocșa de ieri și de azi/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2023 (Bocșa, istorie și cultură; 64). Această legendă a Banatului ar fi împlinit astăzi 100 de ani! Însă, a plecat, lăsând în urmă o minunată colecție de minerale, mult mai săracă acum, fără custode; lăsând în urmă cărți și tablouri; lăsând în urmă vise. Multe, prea multe vise! Lăsând în urmă pagini despre ce a însemnat omul și colecționarul Constantin Gruiescu și Muzeul lui numit „Casa Binelui”. Pagini întregi de gânduri ale diverșilor vizitatori, personalități sau oameni simpli, cu toții iubitori de frumos, chemați de strălucirea florilor de mină. Dar și de bunătatea lui nea Costică. Cine l-a cunoscut pe Constantin Gruescu nu avea cum să nu-l placă sau să nu-l țină minte! Impresiona prin bunătate, prin calm, prin căldura vocii și prin dragostea cu care vorbea despre florile sale. Era un bărbat frumos, frumusețe păstrată și la bătrânețe, menținută, probabil, de tinerețea sufletului, dar și de energiile care l-au înconjurat toată viața. Nu-l putem evoca pe Constantin Gruescu și să nu amintim despre descoperirea sa, despre macla coaxială a cuarțului cu concreșteri radiale, crucea triplă creștină, tripla maclare a cuarțului, un mineral de categoria 4X, un mineral de o perfecțiune absolută, cu aspect tridimensional, spațial, neatins de un alt mineral, unicat cunoscut pretutindeni în lume ca „Macla Gruescu”. Este imaginea care deschide prima carte dedicată lui Constantin Gruescu și Muzeului său, volumul sugestiv intitulat „La Paradisul Mineral Gruescu” semnat de scriitorul Nicolae Sârbu, o carte care se vrea, potrivit autorului „o recunoaștere, o invitație și o provocare la meditație. O contribuție modestă la valorizarea, printr-o mai bună cunoaștere, a unei adevărate comori minerale. Un punct de reper și un ghid de folos pentru atunci când vă doriți să savurați frumosul natural, în starea lui cea mai cuprinzătoare și mai pură”. O „carte-poem-reportaj-album” după cum o numește criticul Ada D. Cruceanu, ”…un dramatic memento, ea invertariază nume sonore – din țară și din afara acesteia – care au trecut pragul Casei de la numărul 113 din satul bănățean, au admirat Colecția mineralogică Gruiescu, au studiat-o – ca atare, au ”exploatat-o” în folos științific, desigur – ca, până la acest moment, muzeul-centru de studii să fie, în fapt, încremenit în proiect!” Proiecte și vise pe care Constantin Gruescu, părăsind această lume, le-a lăsat urmașilor… Le-a lăsat celor care, într-un fel sau altul, vor duce mai departe amintirea Muzeului de Mineralogie Estetică de la Ocna de Fier aflat în Casa Binelui de la numărul 113. Iar primarului Mirel Patriciu Pascu, edilul orașului Bocșa, îi revine, din nou, sarcina de a realiza la Bocșa o sală muzeală Constantin Gruescu! A realizat-o pe cea dedicată „sculptorului luminii” – Constantin Lucaci, o va realiza și pe cea dedicată descoperitorului luminii din adâncul pământului – Constantin Gruescu! Iar noi, cel care l-am cunoscut și am avut onoarea și bucuria să-i ascultăm poveștile și povețele, îl vom purta întotdeauna într-un colțișor al inimii! Dar, tot nouă, ne revine și frumoasa sarcină de a povesti celor tineri despre această legendă de la Ocna de Fier, despre acest homo universalis care a dus numele Banatului nostru în cele mai îndepărtate zări! Dumnezeu să-l odihnească și veșnică fie-i memoria!
UZPR CARAS SEVERIN 