ROMÂNIA
JUDEȚUL CARAȘ-SEVERIN
ORAȘUL BOCȘA
CASA ORĂȘENEASCĂ DE CULTURĂ
TELEFON 0355556613
E-MAIL: casadeculturabocsa@yahoo.com



  Plecând de la premisa că „omul sfințește locul”, Banatul a demonstrat că există OAMENI care pot „mișca” lucrurile atunci când pasiunea lor devine un mod de viață. Nenumărate sunt exemplele, dar noi ne oprim, azi, doar asupra unuia, CONSTANTIN GRUESCU.
Născut la 12 aprilie 1924, la Dognecea, a fost OMUL dedicat promovării „florilor de mină”, mineralelor zămislite în milioane de ani sub pământ și scoase la „lumină” prin munca asiduă de-o viață a celui pe care noi toți l-am cunoscut ca și…nea Costică!
Constantin GRUESCU a fost: mineralog, membru al Societății Geografice Române, membru al Societății Române de Științe Naturale și membru al Asociației Internaționale a Mineralogilor din Basel, Elveția, în anul 2004 a primit titlul de cetățean de onoare al județului Caraș-Severin, iar în 2006 titlul de Cetățean de Onoare al orașului Bocșa. Nea Costică a fost și un om darnic, numeroase instituții din țară sau colecții private din străinatate beneficiind de donațiile dumnealui: Muzeul Banatului Montan, Muzeul Național al Banatului, Complexul Muzeal „Moldova” din Iași,  Centrul Universitar al Universității „Babeș-Bolyai” din Reșița, etc.
A descoperit formațiunea de roci Macla Gruescu, o juxtapunere de două cristale de cuarț de 7 centimetri intersectate într-un unghi de 90 de grade, cristale care formează o cruce albă. Muzeul de Mineralogie Estetică „Constantin Gruescu” a fost construit în una din camerele din propria casă a mineralogului din Ocna de Fier, cristalele din colecția sa personală făcând obiectul unor teze de doctorat.
O asemenea personalitate a județului Caraș-Severin, a Banatului, dar cu siguranță și a României, va fi omagiată vineri, 12 aprilie 2024 la Ocna de Fier și Bocșa, iar în cursul lunii aprilie și de către alte localități sau instituții din județul nostru.
Organizatorii evenimentului sunt: Primăria orașului Bocșa, reprezentată de domnul primar Mirel Patriciu Pascu, Consiliul Local Bocșa, Casa Orășenească de Cultură Bocșa și familia GHERMAN, cu sprijinul Forumului Democratic al Germanilor din Județul Caraș-Severin, al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților  Reșița și a Muzeului Banatului Montan din Reșița.

PROGRAMUL EVENIMENTULUI:
– Ora 10,00 – cimitirul ortodox din Ocna de Fier, slujbă de pomenire;
– Ora 10,30 –  vizitarea Muzeului de mineralogie și estetica fierului „Constantin Gruescu” din Ocna de Fier;
– Ora 12,00 – la Bocșa (sala de ședințe a Primăriei orașului Bocșa) expoziție de fotografie, carte, minerale și vizionări de filme documentare despre viața și activitatea lui Constantin GRUESCU.

Constantin GRUESCU, este cel care a reușit prin perseverență, muncă, pasiune și determinare să „pună” pe harta turistică a județului Ocna de Fier și Bocșa, să atragă privirile celor care iubesc sau doresc să afle lucruri noi despre „florile de mină”, dar mai ales să arate că…pasiunea poate fi transformată într-un mod de viață!
Vă așteptăm cu drag să-l omagiem pe nea COSTICĂ, la un secol de la nașterea domniei sale și să ne bucurăm, împreună, de ceea ce ne-a lăsat ca și moștenire…„FLORILE DE MINĂ”!


ȘEF SERVICIU
Ioan LIUȚ

„Între toate ţările semănate de Dumnezeu pe pământ” se numără şi Ţara Almăjului cu un peisaj mirific şi cu oameni iubitori de neam, muncă şi de Dumnezeu, păstrători ai „Sfintei Tradiţii” româneşti.
Despre sfinţenia locurilor şi a oamenilor care locuiesc aceste spaţii scrie valorosul om de cultură, folclorist şi scriitor Nicolae Danciu Petniceanu în trei cărţi: „Orfeu s-a născut în Banat”- Editura Eurostampa, 2003, „Vrăjitorul din Almăj”- Editura Gordian, 2005 şi „Rapsodul din Ţara Almăjului”- Editura Gordian, 2005.
Autorul ne prezintă o lume vie cu oameni care îşi arată ataşamentul faţă de Tradiţia almăjană în feluri diferite: prin cântec, prin joc şi dans, prin port, prin scris şi chiar prin mândria de a afirma apartenenţa la ea.
Nicolae Danciu Petniceanu „un prozator puternic, de un bănăţenism uimitor de energic” (Artur Silvestri) a prins în Vrăjitorul din Almăj, el însuşi o vrajă, şi în celelalte cărţi esenţa spiritului la almăjeni. Îi place să vadă esenţialul din modul existenţial al românilor şi să surprindă profundul din natura umană.
Cărţile acestea sunt rod al reflecţiei cât şi rod al observaţiei obiective şi al unei riguroase documentări. Au caracter de mărturie, bazându-se pe autenticitatea faptului trăit şi nu „scornit”. Redau gânduri cu limpezimea apei de izvor, având un gen de puritate originară ce luminează mintea şi purifică sufletul cititorului. Ele vin din osârdia unui voievod al scrisului românesc, care trăieşte în sârg cărturăresc.
Folcloristul se dovedeşte un bun cunoscător al fenomenului muzical în mediul său natural de manifestare – satele almăjene.
Lucrările narează aventura existenţială a muzicanţilor, talentul şi harul lor, raporturile cu lumea înconjurătoare, rolul lor de educatori şi dragostea pentru semeni.
În lucrarea „Orfeu s-a născut în Banat” vorbeşte despre viaţa tumultoasă a lui Ion Luca Bănăţeanu – violonist, dirijor şi folclorist, compozitor şi ctitor de orchestre de muzică populară românească – „care a înţeles câtă admiraţie şi iubire nemărginită pentru oameni pulsează în cântecul nostru popular”.
Cartea „Vrăjitorul din Almăj”, printr-un efort miraculos al creaţiei, face biografia violonistului Ion Stan – Tănănacu şi a satului său – Prigor. Autorul arată că „datina, obiceiul şi tradiţia erau încrustate în grinda de la intrare în casă, încrustarea făcându-se de cei bătrâni cu briceagul şi lumânarea aprinsă”. Din cele două cărţi se constată că muzica este în noi, este identitatea noastră, redând pulsul vieţii, iar cei doi violonişti au fost ambasadorii cântecului şi culturii româneşti în lume.
Observator fin al vieţii almăjenilor şi al personalităţilor lor, la care înţelepciunea rezultă dintr-o viziune superioară a vieţii, N.D. Petniceanu ne înfăţişează în lucrarea „Rapsodul din Ţara Almăjului” conceptul ţăranului român(almăjan) despre îmbinarea armonioasă a muncii cu muzica, valorifică folclorul în sincretismul lui pornind de la esenţa lucrurilor, prinzând trăirile interioare ale omului şi natura lui divină. Personajul principal al cărţii, ţăranul Dumitru Popovici din Rudăria, asemănător personajelor lui Marin Preda, este o fire complexă, înzestrat cu înţelepciune şi harul divin al cântecului şi jocului popular. Este model de gospodar şi familist în sat, participant la toate evenimentele cu iz cultural, economic şi social în cadrul comunităţii.
În aceste cărţi găsim crezul autorului în cultura tradiţională, în iscusinţa minţii oamenilor de la sat, în puterea etică şi estetică a valorilor materiale ale neamului nostru. Ele sunt încă o dovadă cât de importante sunt lucrurile mărunte din viaţa omului în opera lui Danciu. Aceste cărţi ne arată cât de adânc a pătruns folclorul, „chintesenţă a sufletului românului”, această creaţie vie, în viaţa şi opera scriitorului N.D.Petniceanu. În ele găsim un fluviu viu de mentalitate şi credinţă extrem de rezistent, care generează încă fiorul metafizic şi deschiderea către sacru a populaţiei din Almăj.
Fraza lui Danciu Petniceanu curge simplu şi limpede, răspândind magie şi inspiraţie, consecinţe ale unor adevăruri trăite de autor.
Lirismul prozei lui este unul implicat, organic, conţinut, ce decurge din însăşi trăirea faptelor. Dacă adăugăm la aceste calităţi, parcimonia limbajului, pigmentat de termeni regionali, avem în faţă explicaţia clară a valorii acestor cărţi, ele fiind o odisee a sufletului.
Faptul că folclorul păstrează esenţele – lamura – lucru înţeles de Danciu Petniceanu, l-au determinat să scrie aceste cărţi, care redau bucuria almăjenilor de a trăi prin cântec şi joc (dans), că doinirile atemporale din Almăj, de o grandoare austeră şi hieratică, dezvoltată pe un fond daco-roman, poartă în sine maxima intensitate şi cuprindere sufletească a omului.
Aici aflăm că prin cântare drumul spre Dumnezeu este mai scurt şi mai luminat, că în Almăj are veşnicie „miraculoasa memorie a poporului numită tradiţie”- cum spunea L. Blaga.

Prof. Pavel PANDURU

Nicolae Danciu Petniceanu vede prima geană de lumină în satul Petnic, comuna Iablanița din jud. Caraș- Severin, chiar în Sâmbăta Mare, pe 11 aprilie 1936. Părinții săI au fost oameni simpli, de la țară, însă aceasta nu l-a împiedicat pe copilul Nicolae să studieze asiduu, cu seriozitate, pentru a-și construi viitorul.

Urmează școala primară în satul natal, cursurile gimnaziale în comuna Iablanița, iar între 1951-1955 este elev al Școlii Medii Siderurgice din Reșița. La scurt timp după absolvire se înscrie la Școala de Ofițeri a Ministerului de Interne din București (1957-1958). Între 1960 și 1966 este student al Facultății de Filologie din București pe care o absolvă susținând licența cu lucrarea ,,Mesianismul în poezia lui Goga”, conducător științific fiind prof. univ. Pompiliu Marcea, iar președinte al comisiei de absolvire renumitul academician Ion Coteanu.

Încă de pe băncile școlii își descoperă pasiunea pentru literatură și publică în revistele școlare și studențești. La recomandarea criticului Ovidiu Cotruș publică  în 1969 schița ,,Jocul”, debutând astfel în paginile revistei ,,Orizont” din Timișoara, fiind îndrumat și sprijinit ulterior de scriitorul Sorin Titel, de care l-a legat o durabilă și frumoasă colaborare.

De-a lungul a jumătate de secol se remarcă printr-o bogată activitate literară și culturală. Colaborează la revistele ,,Orizont”, ,,Familia, ,,Tribuna”, ,,Flacăra”, ,,Almanahul oștirii”, ,,Altarul Banatului”, ,,Timpul”, ,,Flamura roșie”, ,,Bocșa culturală” etc. Dă viață unor noi reviste culturale în spațiul literar bănățean: ,,Eminescu”, ,,Vestea”, ,,Muntele , ,,Icoane bănățene” și inițiază seria nouă a revistei ,,Vrerea” , editată în perioada interbelică de Ion Stoia Udrea. Fondează Societatea literar-artistică ,,Sorin Titel din Banat, al cărei președinte devine în 1990. Tot atunci înființează revista ”Anotimpuri literare”, almanahul literar-cultural ,,Frăția” editat în colaborare cu românii din Banatul sârbesc. Este invitat la emisiuni radiofonice (Radio Timișoara, Radio Reșița) sau televizate (Televiziunea Europa Nova). Publică 37 de cărți (debutează cu volumul de schițe ,,Apa de duminică” în 1982, iar în 2020 apare ultima carte ,,Nașul lui Eminescu”). Organizează conferințe, simpozioane, concursuri literare, lansări de carte, se implică  pentru ridicarea unor monumente culturale și busturi ale unor personalități bănățene și naționale și montarea a peste patruzeci de plăci comemorative.

Spirit ardent și polemic, N.D. Petniceanu a revigorat cultura bănățeană din ultima jumătate de secol prin patosul pe care l-a manifestat pentru a readuce în atenția contemporaneității numele unor valoroși reprezentanți ai literelor și ai culturii din Banat. A răsfoit cu migală cărți și ziare peste care s-a așternuse colbul pentru a scoate la lumină noi informații despre locuri, fapte și oameni care și-au pus amprenta asupra acestui colțișor de rai românesc.

Despre prozatorul și omul de cultură Nicolae Danciu Petniceanu au scris Cornel Ungureanu, Eugen Dorcescu, Laurențiu Ulici, Andrei A. Lillin, Crișu Dascălu, Gheorghe Jurma, Gabriela Șerban, Miron Țic, Geo Galetaru, Mia Rogobete,  Al. Fl. Țene, Nicolae Iosub etc.

Numele său se regăsește în paginile Dicționarului General al Literaturii Române editat de Academia Română sub coordonarea prof. univ. Eugen Simion, apărut la Editura Univers Enciclopedic, 2004.

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România l-a recompensat în iulie 2020 cu premiul ,,Eminescu ziaristul” pentru consecvența, abnegația și pasiunea de care  a dat dovadă în eternizarea Poetului Național Mihai Eminescu (a publicat șase volume despre  Eminescu).

Prof. Caius Danciu