• UZPR

Institutul de Jurnalism Donald W. Reynolds (RJI) de la Școala de Jurnalism de la Universitatea din Missouri, SUA, în parteneriat cu firma de cercetare SmithGeiger, a publicat rezultatele unuia dintre cele mai mari sondaje efectuate vreodată despre burnout în industria jurnalismului.

Flexibilitate în program și opțiuni de lucru de la domiciliu

Pe fondul unui pesimism larg răspândit (44% dintre respondenți au fost pesimiști cu privire la starea industriei, procentul crescând la 56% în regiunile sudice), marea majoritate a respondenților au fost de acord că este nevoie de o mai mare flexibilitate în program și opțiuni de lucru de la domiciliu. Joy Jenkins, profesor asistent la Școala de Jurnalism din Missouri și editor veteran, a declarat că sondajul a arătat că angajații nu sunt dornici să renunțe la flexibilitatea la locul de muncă, ce a înflorit în timpul pandemiei de COVID-19. „Există așteptări de flexibilitate acum și trebuie să existe conversații continue despre cum să se întâmple acest lucru”, a spus Jenkins, care nu a fost implicat în cercetare.

În timp ce unele variante, cum ar fi o săptămână de lucru de patru zile (susținută de 90% dintre jurnaliștii actuali și managerii de redacție chestionați) ar putea fi mai dificile pentru organizațiile de știri care se confruntă cu crize financiare și de personal, altele – cum ar fi turele hibride care permit angajaților să-și termine munca printr-o combinație de lucru la birou și la domiciliu, sau o programare flexibilă, care este mai adaptabilă vieții în afara muncii, ar putea fi implementate mai ușor. „Jurnalismul nu poate prospera decât dacă jurnaliștii își pot păstra pasiunea pentru munca lor atât de importantă”, consideră Andrew Finlayson, vicepreședinte executiv al strategiilor media digitale la SmithGeiger.

„Îmi place profesia pe care o fac”

Rezultatele sondajului au arătat că jurnaliştii sunt dispuşi să rămână acolo unde se simt auziţi. Pe de altă parte, potrivit rjionline.org , în mod remarcabil, 91% dintre profesioniștii media chestionați au fost de acord cu afirmația „Îmi place profesia pe care o fac”, ceea ce denotă că jurnalismul rămâne, în ciuda tuturor provocărilor, o profesie de certă vocație.

În același timp, 49% dintre respondenți au fost de acord că jurnalismul a devenit o profesie periculoasă, un număr de cercetători afirmând că se poate vorbi despre omniprezența hărțuirii prin social media și despre impactul negativ mai larg al unui public neîncrezător, polarizat din punct de vedere politic. Eforturi edificarea de culturi mai positive în redacții, precum și o mișcare din ce în ce mai comună către relatarea informată asupra traumei ar putea ajuta la atenuarea atât a problemelor directe, cât și indirecte și a traumelor cu care se confruntă profesioniștii din întreaga industrie.

În același timp, experții arată că tânăra generație de jurnaliști are alte așteptări de la industrie – în special posibilitatea de a-și exprima preocupările în moduri care să fie semnificative. (redacția UZPR)

Foto: pixabay.com

• UZPR

Cea mai tânără publicație din Arad este Lada cu spinare, primul număr debutând în luna martie 2023, cu apariție lunară. Este redactată în grai, prin grija și concepția lui Gheorghe HODREA, care stăpânește bine transcrierea limbii/ limbajului în vorbirea regională, varianta zărăndană. Are mențiunea că foaia în grai ”se înmânează de-a fichia, aghică făr’ dă bani, mulțămită lui Aurel Usca”, omul din Sintea Mică, comuna Olari, cel care finanțează tipărirea publicației. Lada cu spinare (Lada de zestre, în alte vorbiri), un fel de dulap orizontal, frumos încrustat în lemn masiv, cu colorit specific diferitelor zone etnografice.

Chapeau-ul are în centru o astfel de ladă, iar pe scăunele șed în poziția de la uliță a țăranului, în care recunoaștem pe Bace Toghiere și Nana Florița. Ici și acolo câteva butoaie, lămpașe, cocoșul deșteptător de dimineață, iar în fundal o horă rurală. Are câteva rubrici permanente: Cuvântelnic, Șcătula cu pepi, Hangu pământului, Unchioaia Persida și vremia, Lăcruța cu șoroafle, Coșara cu povești, Stelaju cu aminchiri, Coșara cu cugle, Credențu cu blighie, Povești dă pîn Cota, Pățanii pățîchie, Cu lopta pîn jughieț, Janta cu moime, Podoabe rare și Lăcruța poștală. Pentru unii cititori e dificil de priceput, la fel fiind înțelegerea regionalismelor și citirea acestora. Autorii sar în sprijin și oferă „iexplicațîi”, „glosare”, „dicționare”, „mitrisme”, traduceri”, „voarbe dî la Pâncota”, „tîlcuieli” și „X-presii dî pă la noi”. Aceștia sunt: Gheorghe Hodrea, Ioan – Alexandru Ardelean, Florica R. Cândea, Eugenia Crainic, Mona, străniepoata lu’ Măzăroi, așezată în Beljia, Dimitrie Otavă dî la Șumand, Vali a lu’ Viski. Cu talentul său de grafician, Gheorghe Hodrea a încropit fiecărui autor un crochiu portretistic. Grafica paginilor aparține de asemenea.

Conținutul articolelor se referă la obiceiuri din diferite zone rurale din ținutul zărăndan, rețete culinare, întâmplări hazlii, vorbe de înțelepciune, sfaturi și povești/ poezii populare. Plăcerea lecturii se întreține din frumusețea expresiei și din povestirile împărtășite. În subsidiar, curiozitatea e stârnită de diferența comparativă de pronunțare între diferite comunități rurale, migrația cuvintelor dintr-un sat în altul, precum și de umorul sănătos cuibărit în faldurile graiului popular. Unele expresii devin formule ironice care finalizează povestea: „Viața-i frumoasă da-i scurtă, așe că asculaț’ și veghieț’”, sau „Oaminii îș ca vremia, iar vremia îs ca oamini” ori „La Macea tătdiauna au fost oamini diștepț’, da ca amu – niciodată” etc. Dar și „Mare atențîie că noaptchia tătă mîța-i niagră”.

Deocamdată, distribuirea se realizează la adrese căutate de cei interesați și deschiși la lectura hazlie în grai și la comicul de limbaj al textelor. A trecut un an. Douăsprezece numere. Fiecare e mai bogat decât precedentul, astfel că foaia are acum 6 pagini. Când vor exista mai mulți lectori interesați, Lada cu zestre ar putea deveni o revistă broșată și colorată, cu fotografii autentice și cu distribuție mai amplă. Intenția responsabilului este chiar de a alcătui un stil unitar (specific) de transcriere în grai, ca să propus pentru recunoaștere națională.

Publicația are un sediu, Capșa de Arad „Lada cu spinare” în restaurantul Veneția, de pe strada C. Bolintineanu, unde se regăsește o placă sculptată în granit. Foaia în grai dispune de un rezervor impresionant de surse documentare: există identificate muzee etnografice particulare la Sintea Mare (proprietatea familiei Hodrea), Șomoscheș (proprietatea familiei Pintea), Macea (proprietatea familiei Ardelean).

Pentru că acest articol este destinat să fie publicat pe site-ul UZPR, menționăm că o bună parte din autori sunt membri ai Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România: Floare Cândea, profesor și scriitor, Eugenia Crainic, jurnalist și prozator, Gheorghe Hodrea, preot și scriitor, dr. Anton Ilica, profesor universitar, membru al Academiei sârbe pentru educație (CAO). Lor li se adaugă Ioan Alexandru Ardelean, economist din Macea, dr. Ligia Mateiu, senior bio – informatician în genetică la Universitatea Anvers din Belgia, Dumitru Otavă, profesor din Șimand, Vali Viski, ziarist, cronicar sportiv Arad și Aurel Usca, economist – contabil din Sintea Mică.

Lada cu spinare este singura foaie cu scrierea în grai. Cine reușește să pătrundă în „sufletul” publicației va pătrunde în atmosfera rurală tradițională a satului românesc de altădată și de acum. Frumusețea vorbirii în grai (există inițiativa verbalizării și prezentării acesteia în emisiuni publice), readuce satisfacția privind recuperarea auditivă a dulceții graiului, cald, ironic, moralizator, încărcat cu învățăminte și cu o cumpătată virtute morală. Întreaga activitate din jurul publicației se desfășoară prin voluntariat, dar cu o devotată dăruire pentru reamintirea vremurilor în care tinerețea zburda printre noi, iar familia noastră era alcătuită din întregul sat, toți fiindu-ne veri, mătuși, unchi ori șogori. Satisfacția ne motivează să rostim „viață lungă valorilor din Lada cu spinare”!

       Anton Ilica

       UZPR, Filiala „Ioan Slavici” Arad

Marți, 26 martie 2024, scriitorul Cristian-Paul Mozoru a fost invitatul clasei a XI-a B de la Liceul Teoretic „Tata Oancea” Bocșa, în cadrul proiectului „Să ne cunoaștem scriitorii”, un proiect inițiat la Bocșa în anul 2004 de către Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” și derulat în parteneriat cu instituții de învățământ. Trebuie precizat că acest proiect a fost inițiat de Uniunea Scriitorilor din România, filiala Timișoara, și adus la biblioteca din Bocșa prin intermediul regretatului poet Octavian Doclin.
Scriitorul Cristian-Paul Mozoru se află pentru a doua oară la Bocșa; în anul 2022 a fost invitatul Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea”, beneficiind de prima sa lansare ca poet și critic literar, fiind prezentat de criticul și istoricul literar Gheorghe Jurma și de Gabriela Șerban, realizator al revistei „Bocșa culturală”, revistă al cărei colaborator este și scriitorul Cristian-Paul Mozoru.
Cristian-Paul Mozoru s-a născut în 31 octombrie 1982 la Reșița, a absolvit Filozofia la Universitatea de Vest din Timișoara și are un masterat în Managementul Resurselor Culturii, tot la Universitatea timișoreană.
Este un cititor împătimit și un pasionat bibliofil.
Este căsătorit, are o fetiță și, de câțiva ani, locuiește împreună cu familia în Germania.
Cristian-Paul Mozoru este un harnic scriitor. Este autorul unor interesante recenzii de carte, unor articole biobibliografice importante, dar și un veritabil poet.
După ce a debutat editorial în anul 2010 cu monografia comunei Vărădia, carte apărută la Editura „Brumar” din Timișoara, Cristian-Paul Mozoru revine în atenția cititorilor cu câteva volume de poezii: „La Porțile Timpului” – Poemele Danei -, volum apărut la București, Editura „Mantaua lui Gogol”, 2014, cu o prefață de Mihai Hafia Traista; „Alexandria”, volum apărut tot la Editura bucureșteană „Mantaua lui Gogol”, în 2015, prefața acestei cărți purtând semnătura Hannei Bota; „Din marginea Lemuriei”, volum apărut la Editura „Eurostampa” din Timișoara în 2017, cu o prefață realizată de Adela Lungu-Schindler; iar în anul 2021, îi apare, la Editura „Castrum de Thymes” din Giroc, volumul de poezie „Fire de nisip, scriind”, prefața acestei cărți fiind semnată de cunoscutul critic și istoric literar timișorean, Grațiela Benga.
Cristian-Paul Mozoru publică în multe din revistele literare românești și amintesc doar câteva: „Orizontul” din Timișoara, „Oltart” din Slatina, „Spații culturale” – Ziarul de Râmnic,„Sintagme literare”, „Anotimpuri literare” ambele din Timișoara, „Nedeia” și „Reflex” din Reșița, dar și „Bocșa culturală”, făcând parte, de multă vreme, din echipa acestei reviste de cultură.
Marți, 26 martie 2024, la întâlnirea cu tinerii liceeni de la Bocșa, a adus cu sine cele mai recente apariții editoriale: cartea de versuri „N, de la Nichita”, volum apărut la Editura „Castrum de Thymes” din Giroc în anul 2023, cu o prefață de Ionel Bota și o postfață de Daniel Luca; cea de-a doua carte este una de cronici, intitulată „Ancore în imaginarul literar contemporan”, apărută la Editura „Castrum de Thymes” din Giroc în anul 2023, cu o prefață de Ionel Bota. În acest cel de-al doilea volum, autorul și-a adunat consemnările despre lecturile parcurse într-o anumită perioadă, iar între cărțile prezentate se regăsesc și autori bocșeni: Silviu Ionel Ferciug, Dorel Viorel Cherciu, Gabriela Șerban, Liana Ferciug și Petru E. Oance (Tata Oancea).
Despre Cristian-Paul Mozoru au vorbit Gabriela Șerban și Dana Belu. S-au alăturat cu alese cuvinte pr. dr. Silviu Ferciug, dr. Dorel Viorel Cherciu, istoricul Mihai Vișan, prof. dr. Liana Ferciug, prof. Adrian Stănchescu, bibl. Tiberiu Șerban, dar și directorul liceului gazdă, prof. Dragoș Vasile.
Vădit emoționat, scriitorul Cristian-Paul Mozoru a dialogat cu elevii, a vorbit despre ce este poezia și care este poetul preferat, despre scris și, evident, despre pasiunea sa pentru cărți și lectură.
O oră plină, bogată în informație, care s-a închet cu sesiunea de autografe, invitatul dăruind tuturor câte un volum de poezie, tocmai pentru a promova cartea, lectura și literatura!