• UZPR

Deși, în mare parte, presa se arată deja conectată la tematica pre-electorală, membrii UZPR ai Filialei UZPR ,,Valeriu Braniște” din Timișoara, nu uită de aspectele legate de cercetarea și publicarea a unor lucrări, care să contribuie la dezvoltarea patrimoniului cultural. În săptămâna deja încheiată, la sediul Filialei s-a desfășurat o întâlnire interesantă prilejuită de lansarea cărții: „Publicistul Constantin Nedelcu și apropiații săi”, având ca autori pe Ioan TRAIA, Martin OLARU, Vasile IACOB și Titu PERVULESCU (Editura Eurostampa).

Nu surprinde calitatea de prim-autor al cărții, atribuită profesorului Ioan TRAIA, cunoscută-i fiind reputația de specialist al presei rurale contemporane, îndeplinind și funcția Președintele (fondator) al Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat. În expunerea de prezentare a noii apariții editoriale, Ioan TRAIA a relatat despre momentul de inițiere a documentării în vederea scrierii celui de-al doilea volum despre publicistul Constantin Nedelcu. Acest moment de început s-a datorat, în mare parte cercetării conținutului unei cărți poștale scrise de prof. Constantin Nedelcu (aflat la București), adresate dr, Ioan Bosică din Timișoara, în care sunt amintite anumite mărturii despre Traian Vuia. Apoi, autorul a argumentat motivația scrierii, atât prin datele noi adunate de fiecare co-autor, cât și rolul cercetării directe și asidue a mai multor documente identificate ca fiind păstrate în arhivele statului. A evocat anumite momente istorice surprinse în carte, multe prezentate prin copii ale unor articole din presa vremii, semnate de Constantin Nedelcu. Acestea nu au fost consemnate ca simple mărturii, ci au fost luate în seamă chiar ca analize politice, respectiv interpretări pertinente ale unei persoane cu capacități deosebite de înțelegere a realităților prin care trecea societatea în perioada respectivă.

Născut în 20.10.1882, în județul Caraș-Severin, în satul Cacova, (denumit azi Grădinari), Constantin Nedelcu, avea să devină o eminență a publicisticii bănățene, o personalitate „extrem de dinamică, un bun organizator cultural, orator talentat”, un intelectual de marcă. S-a stins din viață în 19 august 1967, la București, înmormântat fiind la cimitirul Belu.

Cei patru autori au conlucrat exemplar, încercând să scoată în evidență, nu doar personalitatea individuală a lui Constantin Nedelcu, ci să dovedească valoarea culturală acestuia prin asociere cu personalități ale lumii culturale românești, cu care a colaborat: Ion NEDELCU (un erudit prefect al județului Caraș-Severin în anul 1926, respectiv 1944), Traian LINȚIA, (fruntaș al „Reuniunei învățătorilor Români” de la școlile greco-catolice din Dieceza Caransebeșului), George GÂRDA (jurnalist, secretar al Adunării deputaților din Primul Parlament al României Mari – 1920). În lista apropiaților sunt incluse personalități de prim rang, care nu mai necesită nicio prezentare: Octavian GOGA, Ioan LUPAȘ, Traian VUIA; Pet5ru GROZA, Andrei BÂRSEANU, Vasile GOLDIȘ; Aurel VLAICU, Ioan DIMĂNCESCU, Nicolae IORGA, Camil PETRESCU, Sabin DRĂGOI.

În cadrul discuțiilor, noul membru UZPR, Preotul Vasile SUCIU, a ținut să remarce legătura protagonistului cărții cu viața culturală, cu biserica. De asemenea a apreciat autenticitatea lucrării, personal fiind un bun cunoscător al mediului rural de care a aparținut Constantin NEDELCU. A mai vorbit despre impactul excepțional pe care l-a avut lansarea cu succes a acestei lucrări în comuna Jamu Mare (jud. Timiș). Bucuria și recunoștința față de autori a fost marcată de emoționante momente artistice ale elevilor din comună.

Prezent activ la dezbateri, co-autorul Titu PERVULESCU, a citat anumite pasaje din carte, aducând unele argumente care să susțină reprezentativitatea lui Constantin Nedelcu pentru întreaga regiune Banat.

Profesorul Ioan MEDOIA, a punctat în profilul lui C Nedelcu generozitatea manifestată, față de persoane și instituții ale localității sale natale (Cacova), implicarea sa și a familiei în organizarea rurală, acțiunile culturale, promovarea modernității societății, sprijinind existența școlii, bisericii, a unui hotel, gară, târg, oficiu poștal ș.a. A amintit de lucrarea „Plugarii condeieri din Banat” semnată de Gabriel Țepelea, în care există referiri la meritele Constantin Nedelcu. Au mai adus completări la aprecierile făcute, prof. Costel BALINT, ing. Andrei GORȘCOVOZ, Preot Horia ȚÂRU, prof.univ. Constantin FALCĂ, poeta Mara MÂNDROANE și publicista Constanța Sylvia HÂRCEAGĂ.

În finalul dezbaterilor, conf. univ. dr. Ioan DAVID, Președintele Filialei „Valeriu Braniște” Timiș a UZPR, director al Bibliotecii Academiei Române, Filiala Timișoara, a felicitat echipa de autori, recomandând continuarea cercetării, cu o abordare separată a remarcabilei activități jurnalistice desfășurate de Constantin NEDELCU. A apreciat nivelul ridicat al discuțiilor purtate pe marginea cărții, care au pus în valoare contribuția adusă de membrii UZPR Timiș la cercetarea din domeniul cultural. În același context se încadrează și acțiunea din 12 februarie, desfășurate tot la sediul UZPR „Valeriu Braniște”, situat în clădirea Bastionului Theresia din Timișoara, cu prezentarea cărților: „Albastru de Reșița”, „La o vânare de dinozauri”, „Cum am ajuns «conte de Ohaba»” (autor Nicolae Sârbu). De prezentarea creațiilor s-au ocupat Constanța Sylvia HÂRCEAGĂ, Constantin JICHIȚA, Gheorghe JURMA, Erwin ȚIGLA, Maria NIȚU. Pentru membrii Filialei „Valeriu Braniște” Timiș, susținerea și încurajarea cercetării științifice și a creației cu tematică culturală, a devenit o prioritate. Presa rămâne un furnizor foarte important de informații, cu potențial ridicat în asigurarea corectitudinii și interpretării cu obiectivitate a datelor referitoare la evoluția culturii naționale, îndreptate către publicul larg, menținându-și astfel rolul de promotor cultural în masă, în formă continuată.

a consemnat

Dumitru MNERIE

membru UZPR, Filiala „Valeriu Braniște” Timiș

• UZPR

Asociația Go Free, împreună cu Asociația pentru Dezvoltare Activă, caută 35 de tineri care își doresc să facă parte din viitoarea generație a tinerilor jurnaliști comunitari.

Pe parcursul anului 2024, tinerii vor intra într-un program de formare și practică în cadrul unei noi ediții a Școlii de Jurnalism Comunitar #înRITMrural. Da, ai auzit bine, au existat alte două ediții, însă pandemia ne-a forțat să luăm o pauză. Spre deosebire de edițiile anterioare, de această dată ne dorim să dezvoltăm împreună și Mica Redacție Rurală (MRR) – vezi pe Instagram @redactia.rurala – un loc unde știrile importante pentru tineri și adulți, exemplele de bună practică din rural, dar și injustițiile sociale să fie abordate în mod responsabil, fără ură, și cu grijă față de comunitate.

Credem că scrisul este un mod de acțiune, iar jurnalistul comunitar își asumă în echipă rolul de a deveni portavocea comunităților vulnerabile și a membrilor lor, dând vizibilitate nevoilor lor, dar și poveștilor pozitive, care nu sunt abordate de media tradițională.

Informații și înscrieri aici: https://europeanyouthvillage.eu/inscrie-te-la-scoala-de-jurnalism-comunitar-dam-vizibilitate-povestilor-din-sate/?fbclid=IwAR2ysaxU_5QkZLO603bb6i7cEGXeLJ16obYotheygMJB1fU_I3ag3e9ndfE

Ana Aslan s-a născut la 1 ianuarie 1897, la Brăila, fiind cea mai mică dintre cei patru copii ai Sofiei și ai lui Mărgărit Aslan, ambii intelectuali de origine armeană.
Urmează cursurile Colegiului „Romașcanu”, din orașul natal. La vârsta de 13 ani își pierde tatăl, după care familia se mută în București. În 1915, Ana absolvă Școala centrală din capitală iar la 16 ani dorea să devină pilot (zburând cu un mic aparat). În cele din urmă decide să devină medic, însă mama sa s-a opus. Ana protestează iar mama sa își reconsideră opinia. Astfel se înscrie la Facultatea de Medicină din București.
În anii Primului Război Mondial, Ana îngrijește soldații, studentă fiind. După întoarcerea la București lucrează alături de marele neurolog Gheorghe Marinescu. După trei ani absolvă Facultatea de Medicină din București. La examenul pentru ocuparea postului de medic intern se situează pe locul întâi din 32 de candidați.
Devine profesoară de Clinică medicală. Din anul 1958 și până la moarte (20 mai 1988) a condus primul Institut de Geriatrie din lume, aflat în România.
Profesoara, cum o numeau apropiații, era o femeie dedicată total muncii sale, de mare sobrietate și strictă exigență cu colaboratorii săi.
Academicianul Constantin Bălăceanu Stolnic și asistenta sa, Theodora Bărbulescu evidențiază exigența acesteia din postura de subalterni.
Doctorul Mircea Dumitru, medicul personal al Anei Aslan o caracteriza pe aceasta ca fiind o „mână de om”, de o sobrietate impecabilă, întotdeauna foarte bine și cu gust îmbrăcată, elegant, parfumată și coafată.
În ceea ce privește vestimentația avea haine numai de firmă, pe care le comanda din Italia. Când era tânără își dădea chiar salariul de internă pe o lună, pentru o rochie frumoasă. Fosta sa menajeră, Ioana Preda remarca faptul că Ana Aslan era atentă la siluetă, se îngrijea foarte mult și nu mânca pe săturate la masă, carnea de vită nu lipsea niciodată, mânca la ore fixe.
Și-a dedicat întreaga viață descoperirii în domeniul geriatriei. Muncea 12 ore pe zi, dar în același timp îi plăcea să fie și mondenă. Asculta muzică, mergea la spectacole de balet. Îi plăceau bijuteriile, băuturile fine, bucătăria franceză, italiană, admira picturile lui Salvador Dali. Știa să aibă un comportament social, să fie veselă, vorbea perfect limbile franceză, germană, italiană și putea conversa ușor în engleză, greacă, spaniolă, poloneză.
Presa vremii nu-i pronunța titlul de academician (din considerente politice, titlul era rezervat unei alte persoane, Elena Ceaușescu).
Foarte greu primea aprobare pentru plecare în străinătate, în interes de serviciu. Nu a fost căsătorită niciodată, nu a avut moștenitori astfel că la moartea sa, bunurile ce i-au aparținut au intrat în posesia statului. După o internare de o săptămână la spitalul „Elias”, Ana Aslan s-a stins din viață la 20 mai 1988, în vârstă de 91 de ani. Înmormântarea s-a desfășurat fără mare pompă, fără coroane, lumânări și preoți. La miezul nopții un anonim a pus pe pământul mormântului său o cruce de lemn inscripționată cu numele ilustrei defuncte.
Ana Aslan a devenit o somitate internațională, creditată cu performanțe unice în studiul și tratamentul îmbătrânirii. Utilizarea procainei în tratamentul simptomelor legate de îmbătrânirea prematură, a fost sclipirea de geniu a Anei Aslan, după cel de-al Doilea Război Mondial.
Medicul Ana Aslan se reprofilează dinspre neurologie și endocrinologie spre geriatrie. Aptitudinile speciale ale Anei Aslan au fost remarcate de marile somități ale Medicinei române. Colaborarea cu cardiologul profesor Danielopolu (iubirea față de acesta, dar neîmplinită), a constituit o noutate în știință.
Un alt mentor al Anei Aslan a fost profesorul Parhon, care i-a încredințat o clinică, numind-o șefă a secției de cercetări în Fiziologie experimentală. Aici Ana Aslan a sesizat că există o diferență între vârsta biologică și cea cronologică a unei persoane. Ana Aslan a arătat că e posibil ca o persoană vârstnică să ducă o viață sănătoasă și activă. Astfel, drumul Anei Aslan spre geriatrie a deviat în mod fericit. Ea a fost o vizionară, a prevăzut evoluția demografică, realizând că populația vârstnică va crește ca proporție în cea generală și va reprezenta la un moment dat o mare problemă socială.
Pentru cercetările sale legate de procesul de îmbătrânire, omul de știință Ana Aslan s-a inspirat din lucrarea unui cercetător care analiza procaina, substanță regăsită într-un anestezic comun.
La momentul respectiv nu existau anestezice de lungă durată și atunci se utiliza printre altele și procaina, în mod repetat pentru a avea efect de lungă durată. S-a constatat că se produc niște modificări interesante la persoanele care luau acest tratament.
Rezultatele cercetării sale au fost trimise Institutului Științific patronat de profesorul I. C. Parhon, cel mai vestit neurolog și endocrinolog, fost președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale. Astfel a luat naștere un consiliu științific format din: C. I. Parhon, Ana Aslan, Ștefan Nicolau, Hortolomei, Ștefan Milcu, E. Crăciun, Marcela Pitiș și alții. În anul 1958, Ana Aslan pune bazele unei secții de cercetare: Gerontologie Socială. Ea vine în întâmpinarea problemelor tot mai acute, ridicate de fundamentarea politicii sociale în favoarea vârstnicilor. Ea începe un experiment de lungă durată. Aslan a descoperit că procaina are efecte și asupra parkinsonului, tratând în clinica experimentală peste 100 de vârstnici. A mai tratat și paralizia unui accident vascular cerebral.
Cercetarea a cuprins și afecțiunile reumatice (artroze, artrite și poliartrite) ale unor pacienți. Rezultatele au fost notabil pozitive. Studiile s-au extins și asupra oamenilor aflați în câmpul muncii în domenii toxice.
În anul 1960, Ana Aslan începe cercetările pentru un nou produs entrofic, care va conține pe lângă procaină, un factor activator, antieterogen. Acest produs a fost în terapie pentru îmbunătățirea sistemului nervos și cardiovascular.
În anul 1980 obține brevetul de inventator pentru Aslavital împreună cu vechea sa colaboratoare Polovrăgeanu.
154 de țări au înregistrat Gerovital și Aslavital. În 1959 Ana Aslan înființează Societatea Română de Gerontologie și Geriatrie.
Crema Gerovital H3 a fost îmbunătățită, astfel dezvoltându-se o gamă complexă de cosmetice care poartă semnătura Anei Aslan.
Produsele se vând în multe țări: Japonia, China, SUA, Canada dar și în Europa: Grecia, Italia, Franța, Ungaria. Gerovitalul reprezintă medicamentul emblematic al prestigiosului Institut Național de Geriatrie și Gerontologie „Ana Aslan”.
Mari personalități ale vremii s-au tratat cu medicamentele Anei Aslan, precum: Iosif Broz Tito, Charles de Gaulle, Nichita Hrușciov, J. F. Kennedy, Indira Gandhi, Imelda Marcos, K. Adenauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Mao Zedong, Pablo Picasso, I. Shamir, Yasser Arafat, mareșalul Franco Suharto, Claudia Cardinale, Salvador Dali, dar lista poate continua.
Ecourile Gerovitalului au depășit cu mult așteptările și uneori și capacitatea logistică a Poștei Române. Ana Aslan a trimis și primit peste 130.000 de scrisori în peste 130 de țări.
A fost primită cu căldură, entuziasm, la diverse congrese și conferințe internaționale.
România se mândrește cu Ana Aslan, ca fiind figură remarcabilă și simbolică a medicinei românești.
Datoria noastră este de a o comemora ori de câte ori se ivește un eveniment și a-i purta prețuirea cuvenită de-a lungul generațiilor.
Bibliografie:
1 Ana Aslan și iluzia tinereții veșnice, Dan Silviu Boerescu;
2 Istoria Farmaciei Române în date, Vasile I. Lipan.

Ex. magistrat,
Ioan IONESCU/UZPR TIMIȘ

15 februarie 2024, ora 17.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ziua Națională a Lecturii: 15 februarie 2024.

Personalitățile noastre: Rolf Bossert (*16 decembrie 1952, Reșița – † 17 februarie 1986, Frankfurt am Main / Germania), la 38 de ani de la trecerea sa în eternitate. O expoziție documentară.

O întâlnire cu scriitoarea timișoreancă Maria Nițu și cărțile ei.

 

 

15. Februar 2024, 17:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Nationaltag des Lesens: 15. Februar 2024.

Unsere Persönlichkeiten: Rolf Bossert (*16. Dezember 1952, Reschitza – † 17. Februar 1986, Frankfurt am Main / Deutschland) – 38. Todestag. Eine Dokumentationsausstellung.

Begegnung mit der Temeswarer Schriftstellerin Maria Nițu und ihren Büchern.

 

15 februarie 2024, ora 11.00, Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“  Reșița:

Ziua Națională a Lecturii: 15 februarie 2024.

Personalitățile noastre: Dr. Corneliu Diaconovici (*18 februarie 1859, Bocșa – † 17 august 1923, Reșița), 165 ani de la naștere.

Prezentare de carte: „Diaconovici“ a autorului Gheorghe Jurma. Participă elevii din ciclul liceal.

 

Într-un comunicat al Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara, se arată că miercuri, 14 februarie, în calendarul Bisericii Romano-Catolice este marcată MIERCUREA CENUŞII, această zi fiind începutul Postului Mare, al timpului de pregătire pentru Solemnitatea Învierii Domnului – Sfintele Paști. Miercurea Cenușii este pentru credincioșii romano-catolici zi de post sever și abstinență, introducând Postul Mare ca un timp special de reculegere, împăcare și meditație. În această zi, în bisericile romano-catolice se celebrează un ritual special de binecuvântare a cenușii, care este apoi presărată pe fruntea credincioșilor, ca semn al pocăinței și întoarcerii de la păcat.
La Reșița, în cadrul Bisericii parohiale „Maria Zăpezii”, miercuri după-amiaza, începând cu ora 17.00, va fi celebrată o Sfântă Liturghie în limbile română, germană și maghiară, în cadrul căreia va fi sfințită cenușa de către preotul paroh Veniamin Pălie, arhidiacon al Banatului Montan, după care acesta o va presăra pe fruntea credincioșilor prezenți.

Erwin Josef Ţigla