Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXIII (2023), nr. 503 (1 – 15 Octombrie)
Învățam în școala generală și în liceu, că societatea este într-o permanentă evoluție, de la comuna primitivă la vremurile contemporane și tot așa mai departe, pe verticalele viitorului. Ba mai mult, pe o anumită treaptă de dezvoltare socială, va dispare statul și dreptul, așa încât oamenii se vor conduce după propria lor conștiință. Ce frumos!
Ușor-ușor, am început să văd mai bine realitățile, să-mi pun întrebări, să caut răspunsuri. Am observat că de la o epocă la alta oamenii și-au înmulțit și și-au sofisticat armele de tot felul menite să ucidă oameni. Războaiele de altădată sunt jocuri de copii în comparație cu cele de azi. Atunci mureau câteva sute sau câteva mii într-un război, azi mor zeci de milioane. Din ce în ce lumea este tot mai pornită spre conflicte, interesele politice și economice trec cu tăvălugul lor, nepăsătoare, peste oameni, peste țări, peste destine. Iadul era descris doar în cărți, în predici și-n picturi; azi îl întâlnești în teatrele de război, în lagăre, în închisori, în zonele defavorizate.
Mâncarea era curată, așa cum ne-o oferea mama-natură. Vechile scrieri vorbesc de vârste matusalemice, de sute de ani, la care ajungeau înaintașii noștri. Leacurile erau culese iarăși din natură, din plante, din pământ, din exerciții fizice. Azi mâncarea, aerul și apa au ajuns mai poluate ca oricând de tot felul de substanțe chimice și ingrediente dăunătoare sănătății. Ni se propune să mâncăm gândaci, viermi și alta bazaconii! Bolile de tot felul, care mai de care mai periculoase, ni se cuibăresc în trupuri pe nesimțite. Rar există om perfect sănătos. Niciodată nu au fost atâtea farmacii, atâtea medicamente, atâția medici, dar și atâtea boli ca astăzi. Se alocă fonduri uriașe pentru arme, pentru războaie, dar tot mai puține pentru găsirea de leacuri și medicamente salvatoare. Tot felul de teorii prind teren în mintea puternicilor lumii privind reducerea populației prin războaie, boli provocate, avorturi, sterilizare, tot felul de perversiuni sexuale. Tot mai mult se polarizează lumea în bogați și săraci, în oameni care nu mai știu cum să-și cheltuiască averile și oamenii care mor de foame.
Cinstea, buna-cuviință, respectul față de semen, solidaritatea erau trăsături definitorii pentru strămoșii noștri. Nu degeaba ne-a învățat Mântuitorul, că omul de alături ne este frate și trebuie să ne purtăm frățește cu el. Alte învățături au prins teren în mintea puternicilor zilei bazate pe idei contrare, precum aceea că „omul este lup pentru om” și, ca atare, trebuie sfâșiat cu orice preț. Individualismul, egoismul, singurătatea rău înțeleasă, lăcomia, setea de avere, de putere și de plăcere ne-au vârât în păienjenișuri de relații și interese meschine, străine de învățătura creștină. Practici contrare firii sunt promovate la nivel oficial, cum tot oficial sunt subminate instituții milenare, care și-au dovedit în timp utilitatea și necesitatea.
Știința s-a dezvoltat, atingând un nivel de neimaginat altădată. Asta a făcut ca să apară aparate care de care mai sofisticate, mai performante. Din păcate, cele mai multe nu urmăresc sănătatea, bunăstarea și fericirea omului, ci uciderea sau însingurarea lui.
Se vorbește în Vechiul Testament de vremea când oamenii au construit Turnul Babel, ca să-L sfideze pe Dumnezeu, ca să nu mai poată fi afectați de cataclisme naturale. Li s-au încurcat limbile, nu s-au mai înțeles și isprava lor a rămas o amintire. Se vorbește de un continent, Atlantida, pe care știința s-a dezvoltat atât de mult, încât, dintr-o eroare umană, a fost provocată distrugerea și scufundarea acelui continent cu locuitorii săi. Din toate învățăm că acolo unde Dumnezeu este alungat nu poate fi viață, statornicie, pace și fericire.
Ceea ce face lumea vremii noastre este tot o construcție fără Dumnezeu sau împotriva lui Dumnezeu. E o ambiție luciferică de a-L concura pe Dumnezeu, dar și de a-I distruge creația, în primul rând pe om. Cui folosește asta? Unui grup de puternici, care nu se sinchisesc de râurile de sânge și de lacrimi ale celor năpăstuiți? Unui grup restrâns de puternici inconștienți de catastrofele pe care le pot provoca? Diavolului și acoliților lui? Și unora și altora.
Trebuie să înțelegem că Dumnezeu nu a plecat în concediu, nu S-a pensionat și nici n-a murit. Trebuie să înțelegem că diavolul și chibiții lui nu lucrează decât atât cât Dumnezeu le permite să lucreze. Răbdarea lui Dumnezeu nu este fără limite. Trebuie să înțelegem că Dumnezeu nu-Și va lăsa creația nimicită de niște nemernici cu sufletul vândut tenebrelor. Prea mult l-a iubit pe om; nu degeaba Și-a dat Fiul jertfă pentru salvarea Omului. Batjocorirea creației lui Dumnezeu nu poate să fie la nesfârșit. Vor fi zvârcoliri, ucideri, prigoane, vor și sfinți, dar până la urmă Dumnezeu va ieși biruitor. Ceea ce este împotriva lui Dumnezeu și a rânduielilor Sale nu poate să supraviețuiască, ci va pieri ca fumul. Și, totuși, mă întreb: lumea evoluează sau dimpotrivă?!
UZPR CARAS SEVERIN 
