Recent, după cum ne-a informat preotul paroh Apetroaie Cosmin Gabriel (foto 1) a fost consemnată o zi de comunicare liturgică și pomenire în rugăciune prin parastas pentru părintele Ioan Octavian Rudeanu (foto 2) din Hunedoara, fost profesor de Istoria Bizanțului la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad, de la trecerea căruia la cele veșnice s-au împlinit șase săptămâni.

Cu acest prilej, trei Ierarhi ai Bisericii noastre: Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei și Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria și Chiriarhul locului au săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească și Slujba Parastasului în Catedrala Episcopală din Gyula, Ungaria, fiind înconjurați de un numeros sobor de preoți și diaconi.

La slujbă, alături de credincioșii români din Gyula, au participat Ioan Andrei Rudeanu, fiul celui decedat, împreună cu alți membri ai familiei, precum și oficialități românești din Gyula, ca de pildă, Gheorghe Cozma, Președintele Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria (AȚRU); Vasile Sucigan, Președintele Autoguvernării Românești Locale din Gyula; Maria Gurzău Czegledi, Directorul Liceului Românesc „Nicolae Bălcescu” din Gyula; Anca Becan, de la Săptămânalul „Foaia Românească”; Corina Sebestyen, de la Săptămânalul „Cronica” ș.a.

Românii din Ungaria i-au purtat recunoștință pentru contribuția adusă la redescoperirea și afirmarea identității naționale, culturale și spirituale românești, lucru arătat atât de către Înaltpreasfințitul Părinte Timotei al Aradului, în cuvântul omagial rostit la sfârșitul Parastasului, cât și de către Părintele Teodor Marc, Parohul Catedralei.

Din partea Parohiei Gyula Mare i-a fost oferită fiului, Ionuț Rudeanu, o plachetă comemorativă.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

• UZPR

Congresul Internațional de Istorie a Presei a avut loc, în perioada 27- 29 septembrie, organizat de Asociația Română de Istorie a Presei, în colaborare cu Academia Română Timișoara, Mitropolia Banatului, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România – Filiala „Valeriu Braniște” Timiș.

Parteneri în organizarea congresului au mai fost Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu”, Biblioteca Academiei Române – Filiala Timișoara, Societatea Enciclopedică a Banatului, Casa de Presă și Editura „Libertatea”, Panciova, Serbia și Institutul Românilor din Voivodina.

Tema celei de-a XVI a ediții a fost „Catedra și publicațiile sale. Presa instituțiilor de cercetare, educație și formare profesională”.

În acest context se au în vedere preocupările de identificare a etapelor de evoluție și a tendințelor presei din instituțiile de cercetare, educație și formare profesională, în condițiile expansiunii noilor tehnologii de informare și comunicare.

Lucrările întâlnirii au debutat la Academia Română – filiala Timișoara, prin cuvântul acad. Dan Dubină, președintele acesteia și conf. univ. dr. habil Cătălin Negoiță, de la Universitatea „Dunărea de Jos” – Galați și președintele ARIP (Asociația Română de Istorie a Presei), moderatorul evenimentului fiind conf. univ. CS II, dr. Ioan David, directorul Bibliotecii Academiei Române, Filiala Timișoara.

Conf. dr. Răduț Bîlbîie a prezentat ultimele două numere din Revista Română de istorie a presei, publicație științifică ce cuprinde studii și cercetări de istorie a presei, evoluția mijloacelor de comunicare, tehnologii audiovizuale, internet și tehnologii platformă etc.

Evenimentul a continuat cu decernarea Premiului internațional pentru jurnalism „Maria Danilov”, primit de prof. dr. Gabriela Nedelcu-Păsărin, de la Facultatea de Litere a Universității din Craiova.

Un moment aparte a fost lansarea volumului „O istorie a Banatului. Compendiu”, coordonat de Ioan Bolovan și Rudolf Graf. Lucrarea a fost prezentată de către prof. univ. dr. Ioan Bolovan, directorul Institutului de istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca și membru corespondent al Academiei Române.

A luat cuvântul și prof. univ. dr. Ion Pop, filolog și scriitor, membru corespondent al Academiei Române, care  făcut referire la revista de cultură  „Echinox”, al cărui director a fost în perioada 1973-1983.

După momentul festiv s-au desfășurat lucrările congresului structurate pe patru secțiuni: „Presa științifică și academică”, „Rolul și locul presei studențești înainte și după 1990 în publicistica românească”, „Presa școlară și profesională, între provocare și impact” și „Depozitul legal pentru presa online”.

Obiectivul acestei întâlniri științifice este acela de a stimula interesul comunității științifice pentru istoria presei, de a încuraja cooperarea și crearea unei rețele de cercetare în acest domeniu și de a asigura un cadru de dezbatere academică. Lucrările congresului sunt dedicate împlinirii a 70 de ani de existență a Bibliotecii Academiei Române Timișoara și a evenimentului „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii” 2023. (Gheorghe Miron – ziuadevest.ro)

• UZPR

Localitatea Boldur, județul Timiș este atestată documentar în anul 1290 [1]. De-a lungul anilor denumirea satului va cunoaște mai multe variante, ultima fiind cea de astăzi. Informațiile despre această așezare, cuprinse în documente, sunt completate, însă, de elemente aflate în sigiliile localității. Prezentăm mai jos, unul dintre aceste sigilii. El are formă rotundă (30 mm), imprimat în fum pe un act din anul 1865 [2]. Emblema acestui sigiliu nu a fost descrisă până în prezent, în nici un fel. În câmpul sigilar, pe o terasă, o căruță fără căruțaș și fără animale de tracțiune. În căruță, în mijloc între cele două loitre în formă de scări, un snop de grâu, în poziție verticală având în dreapta o coasă cu lama în jos, iar în stânga o greblă cu dinții în aceeași poziție, ambele unelte cu cozile încrucișate. Legenda s-a scris cu litere majuscule în limba latină: SIGILLUM POSS[ESSIONIS] BOLDUR. IN COM[ITATUS] KRASSO[VIENSIS] (SIGILIUL SATULUI BOLDUR DIN COMITATUL CARAȘ). Legenda sigiliului cuprinde apelativul sigilar (SIGILLUM), termenul generic care menționează statutul localității (POSSESSIONIS = SAT), denumirea acesteia (BOLDUR), unitatea administrativ-teritorială din care făcea parte așezarea (fostul Comitat Caraș). Semnificația sigiliului: prezintă un vehicol cu tracțiune animală, mai ales cu cai, pentru transportul cerealelor și unelte folosite la seceriș. Prin compoziția din emblemă acest sigiliu rural se încadrează în categoria vestigiilor sigilare care reflectă ocupațiile locuitorilor și uneltele de muncă folosite. Analizat în acest context, acest sigiliu este un valoros izvor sigilografic în legătură cu realitățile satului românesc. Sigiliul nu este datat, dar a fost identificat pe acte emise între anii 1852-1872 [3]. El datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Note bibliografice:

[1] Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Ed. Academiei R. S. R., vol. I, A-N, 1967, p. 92.

[2] Serviciul Județean Timiș al Arhivelor Naționale, fond Prefectura județului Severin Tribunalul Comitatens, dosar 291/1865, f. 28, apud Maria Vertan, Sigilii de sate, comune și târguri din Banatul istoric (secolele XVIII-XIX), Catalog, Timișoara, Ed. Brumar, 2006, fig. 71; Idem, Sigiliile târgurilor și localităților rurale din Banatul istoric [1760-1919],Timișoara, Ed. David Press Print, 2014, poz. 169, p. 94, fig. 169, p. 221.

[3] Maria Vertan, Sigilii de sate…, p. 80; Idem, Sigiliile târgurilor…,p. 94.

                                                                                                          Augustin Mureșan, Arad

                                                                                                                               Foto: Dan Pura

(ne vorbește prof. Silvia ONESCU, director al Școlii Gimnaziale „Constantin Daicoviciu” Beriu)

Am început un nou an școlar, încărcat de emoții pentru cei care pășesc pentru prima dată pe treptele școlii noastre dar și de bucuria revederii.

Ne dorim cu toții ca noul an școlar să fie cel puțin la fel de fructuos ca anul ce a trecut, pentru că rezultatele la învățătură și disciplină au fost unele performante. Pe lângă premiile obținute la concursuri și olimpiade școlare la diferite discipline, ne putem mândri și cu performanțe obținute în domeniul educativ, extrașcolar și sportiv, precum și la examenul de evaluare națională la clasa a VIII-a și faptul că cei 28 de elevi care au terminat clasa a VIII-a au reușit să intre cu toții la liceu și școli profesionale.

Mulțumim părinților și autorităților locale pentru sprijinul acordat și sperăm într-o permanentă colaborare pe viitor.

Vom reuşi împreună numai dacă vom fi perseverenţi, dacă ne dorim cu adevărat ceva, dacă vom fi responsabili în tot ceea ce vom întreprinde.

Așteptăm din partea elevilor dorința de a învăța și respect pentru ceea ce le punem la dispoziție: o școală frumoasă și curată, înzestrată cu tot ceea ce este necesar pentru desfășurarea unui act educațional modern de calitate, cu un corp profesoral bine pregătit profesional, animat de dragostea pentru profesie și pentru copii.

Școala Gimnazială „Constantin Daicoviciu” Beriu este școală cu personalitate juridică la nivel de comună și cuprinde Școala Primară Sibișel-Vechi, Grădinița cu Program Normal Căstău, Grădinița cu Program Normal Orăștioara de Jos.

Personalul didactic este format din 26 cadre didactice, este calificat 100%, în proporție de 80 % sunt titulari (5 învățători titulari și un învățător suplinitor calificat, 6 educatoare din care 3 titulari, 12 profesori, din care 7 sunt titulari).    

Școala  Gimnazială „Constantin Daicoviciu” Beriu dispune de 2 corpuri de clădire: corpul A  cu săli de clasă, grupuri sanitare în interiorul școlii, încălzire centrală, conectare la internet în fiecare clasă și corpul B care cuprinde sala de sport, vestiare, grupuri sanitare, C.D.I.-ul dotat cu mijloace moderne, calculatoare, laborator de fizică și laboratorul de informatică.

Școala Primară Sibișel-Vechi are 2 clase (1 clasă învățământ primar – simultan și 1 clasă preșcolar). Și aici avem grupuri sanitare în interiorul școlii, încălzire centrală, sală de calculatoare, sală de lapte & corn,  precum și o mică sală de sport.

Grădinița cu P.N. Căstău are 2 grupe cu săli de clasă, frumos amenajate, grupuri sanitare în interior și încălzire centrală.

Grădinița cu P.N. Orăștioara de Jos are o grupă (o sală de clasă), grupuri sanitare în interiorul clădirii.    

Dorim să satisfacem nevoia fiecărui elev de a se simţi competent în a deţine şi utiliza informaţia, deschis spre schimbare şi spre înţelegerea şi respectarea valorilor socio-culturale ale unei societăţi democratice, prin încurajarea iniţiativei individuale şi a inovaţiei didactice şi oferirea de oportunităţi concrete pentru dezvoltarea individuală a fiecăruia.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

(mesajul prof. Raul Vaida, consilier educativ, Școala Gimnazială Pui)

„Natura ne aseamănă, educaţia ne deosebeşte”. Dacă veţi accesa pagina de Facebook a şcolii noastre, veţi observa că acesta este motto-ul sub care ne desfăşurăm întreaga activitate şi prin care încercăm să ne încurajăm elevii să creadă în educaţie.

La început de an şcolar se spun multe lucruri, se dau îndemnuri, sfaturi şi reţete ale succesului. Şi, foarte important, reamintim în mod repetat elevilor despre „datoria” lor de a învăţa. Aş vrea să mă feresc de această atitudine rece, distantă şi lipsită de esenţă şi să adresez elevilor noştri, dar nu numai, câteva cuvinte aşa cum sunt rostite ele cel mai frumos, din suflet. Pentru că, da, nouă profesorilor ne pasă. Voi sunteţi copiii noştri de suflet. Toţi, de la cel mai sârguincios până la cel mai dezinteresat, voi sunteţi cei pentru care, zi de zi, vreme de 6 – 7 ore de curs, apoi, lucru neştiut de cele mai multe ori, vreme de alte ore de pregătit lecţii acasă, ne străduim să ne prezentăm la catedră având un singur scop: să sprijinim dezvoltarea voastră din punct de vedere ştiinţific, artistic, moral şi din punct de vedere al tuturor celorlalte ramuri ale educaţiei. Iar când reuşim, succesul nostru oglindindu-se în realizările voastre, oare aveţi idee cât suntem de fericiţi?

A învăţa nu e o datorie. Nu e o obligaţie. A învăţa e o necesitate. A învăţa e un dar. A învăţa e o şansă. E şansa voastră, a tuturor, să fiţi deosebiţi.

Aşa cum într-o călătorie avem posibilitatea de a alege orice cale, orice obiectiv pe care să-l explorăm, la fel stau lucrurile şi în cazul învăţării. Foarte puţine sunt persoanele care sunt competente în multiple domenii ale învăţării. De obicei numim aceste persoane genii. Unii dintre noi au această capacitate, dar în mod cert nu o avem cu toţii. Însă fiecare persoană poate fi performantă într-un anumit domeniu. Iar selectarea unui domeniu de explorat şi aprofundat stă doar în alegerea voastră. Fiecare dintre voi ştie ce iubeşte mai mult şi fiecare dintre voi îşi poate descoperi o pasiune, pe care ideal ar fi să o transformaţi şi într-un job. Important e să căutaţi să vă descoperiţi chemarea. Iar de veţi face asta, veţi descoperi că veţi ajunge să învăţaţi din plăcere. Şi la fel va fi şi în cazul lecturii. Bine, bine, dar atunci de ce şcoala ne impune anumite domenii de studiu şi anumite materii? Şi, mai ales, de ce atât de multe? E foarte simplu. Aşa cum în cazul unei călătorii e nevoie de un research şi de un bagaj corespunzător, tot aşa şi în cazul învăţării, mai ales în anii de gimnaziu, şcoala caută să ofere tuturor cunoștințe necesare, informaţii fundamentale din fiecare domeniu de studiu, acest research de care veţi avea mare nevoie în călătoria ce vă stă înainte.

Mult succes tuturor în călătoria învăţării din acest an şi din anii care vor urma!

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR