(de vorbă cu prof. Antonela Chiper – directorul Școlii Gimnaziale Râu de Mori)

• Doamna director, aveți o vechime lăudabilă în munca la catedră…
• Da. Sunt director de câțiva ani și profesor de trei decenii. Am specialitatea chimie-fizică și îmi place mult meseria de dascăl. Mă bucur că dintre elevi mulți sunt copii ai foștilor mei elevi și asta nu mă sperie ca vârstă, ci mă obligă să țin pasul cu noul în învățământ, respectându-mi meseria aleasă.
• Punctați-ne două dintre activitățile desfășurate în unitatea școlară pe care o conduceți.
• Aș nota organizarea alegerilor pentru Consiliul Școlar al Elevilor. Numărul celor care au dorit să reprezinte elevii școlii în acest Consiliu a fost mare, candidații bucurându-se de sprijinul colegilor în ceea ce privea procesul de organizare. Votarea a fost în mod secret, urmare căreia au fost desemnați drept câștigători: Bernat Vanesa – președinte, Bernat Iosua – vicepresedinte și Ștefănic David – secretar, toți fiind elevi în clasa a VIII-a.
  Candidații care nu au fost aleși nu și-au manifestat dezamăgirea, ba au considerat că această experiență este una menită să-i ajute în viitor.
  Pot spune că noi, cadrele didactice, am susținut entuziasmul elevilor cu această ocazie a alegerilor pentru că a evidențiat responsabilitartea implicării în identificarea și soluționarea problemelor care îi privesc.
  Membrii Consiliului ales par hotărâți să-și întărească încrederea în propriile forțe fiind exemple de fidelitate față de colegi, consecvenți în dorința de perfecționare a activităților din școală.
  Mai adaug aici și reușita activității claselor a VII-a și a VIII-a din școala noastră, organizată de consilierul educativ Liliana Leleșan, desfășurată sub genericul „Memoria Holocaustului”.
  Cu această ocazie elevii au devenit conștienți că astfel de crime se pot repeta la adresa evreilor sau a altor grupuri, fiind comise de oameni împotriva altor oameni. Au învățat despre rolul responsabilității oamenilor din societatea civilă în a-și exprima, preveni și împiedica genocidul oriunde s-ar petrece.
  De fapt, pot concluziona că și la școala noastră se organizează activități prin care elevii vor ieși continuatori ai tradițiilor locului și deschizătoare a șansei destinului fiecăruia dintre ei, pe fondul curajului fermecător al candorii vârstei.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

(dialog cu ec. Nicoleta DRAGOMIR – director economic Hotel Ceres – Geoagiu Băi)

• Pentru început, prezentați-ne cele mai semnificative date biografice.
• Sunt născută în Orăștie. Am absolvit Facultatea de Științe Economice. Am activat la unități private din domeniul alimentației publice și restaurante. Am energia, vocea avizată și necesară profesiunii mele. Dovedesc calm, răbdare și modestie, iar cuvintele mi le doresc cumpătate, bine așezate în frază, pentru a nu lăsa loc de interpretări.
• Ce înseamnă a fi director economic?
• O muncă frumoasă care implică responsabilitate. Trebuie să ai cunoștințe bogate, în cazul meu, pe linii de servicii: cazare, masă, tratament balnear etc. Agenda de lucru este bogată, solicitantă. Se cere multă atenție în dozarea efortului pentru ca aceasta să fie eficientă.
• De unde și de când pasiunea pentru activitatea economico-financiară?
• Încă de mică visam științe economice, dar m-a influențat și familia. Din inițiativă proprie această activitate doream să o pun în valoare. Tot ce este nou în domeniu a fost pentru mine un deziderat adaptat la condițiile și realitățile activității pe care astăzi o desfășor.
• Care vă sunt relațiile cu subalternii?
• Relații normale, dialogul. E drept, ar trebui să fiu mai prietenoasă, mai severă, având în vedere numărul mare de servicii care se prestează la noi. Accept orice idee bună și am voința de-a asculta și a ne înțelege reciproc.
• Punctați-ne calitățile care vă ajută la exercitarea profesiunii?
• Dragostea de meseria aleasă, responsabilitatea, respectul pentru subalterni și oamenii care ne sunt oaspeți, accept colaborările onorante, relevante.
• Aveți și calități care vă deranjează?
• Trebuie să fiu mai curajoasă, mai îndrăzneață.
• Cât despre continua pregătire profesională, ce ne puteți zice?
• Caut să fiu mereu în pas cu noul, privind legislația și respectarea cerințelor financiare. Am un program sever de studiu individual.
• Privind gândurile de viitor?
• De fapt, orice vis poate deveni faptă, o frumoasă realitate. Îmi doresc să-mi evidențiez prezența printr-o viziune corectă și îndrăzneață, demonstrând că pot fi activă în funcția ce-o dețin.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

…La doi ani de la plecarea dintre noi, un timp mai sărac și mai trist ca niciodată.
La Biserica Iosefini din Timișoara, recent, preotul Ionel Popescu, coleg de breaslă, ne-a invitat, și am fost prezenți, membri ai Filialei UZPR Timiș, alături de familia domniei sale, la slujba de pomenire în amintirea celui ce a fost președintele UZPR, un ziarist de excepție un om cu sufletul risipit prin oameni cu care mulți dintre noi am scris împreună, cu lacrimi și sudoare istoria clipei. În alocuțiunea rostită de domnul Ioan David, președintele Filialei Timiș, a readus în conștiința noastră și a celor ce l-au cunoscut, imaginea luminoasă a unui om cu vocația prieteniei și fascinația ziaristului de cursă lungă, Doru Dinu Glăvan.
Doamne cum mai trece timpul/ peste trupul celui plecat dintre noi/ înzăpezit de stele / și cotropit de iubire și neuitare/ într-un alt anotimp/ ca o pasăre obosită de zbor, privind spre Olimp / ca un înger înfiorat pe zare/ și azi mă mai călăuzește prin poemele mele/ precum un vis frumos în așteptare!
Dumnezeu să-L binecuvânteze!

Dumitru BUȚOI/ UZPR Timiș

• UZPR

Revista trimestrială „Agora literară”, constituită sub egida Ligii Scriitorilor din România, coordonată de Al. Florin Țene, director, și Iulian Patca, redactor șef, are în cuprinsul ei valoroase materiale literare alcătuite de scriitori remarcați pe plan național și nu numai, de la cronici, eseuri, poezie, prezentări cărți, evenimente literare, artă plastică și ilustrații grafice. 

De la prima pagină, continuând pe multe pagini, sunt publicate poezii (în ordinea încadrării în revistă) ale autorilor: George ROCA (Australia), Mircea Dorin ISTRATE, Nicolae CABEL, Eugen BURGHELEA, Ioan FLORIAN, Mihaela CD(Canada), Carmen OLTEAN, Lidia LAZU, Ioan MICLĂU, Luci TRUȘCĂ, Clementina MIREȘAN, Geoargeta TUDOR, Teofil MÂNDRUȚIU, Marieta COMAN, Marinela BELU-CAPȘA, George ECHIM, Liviu ZANFIRESCU, Ioan AVRAM, Vlad SĂRĂTILĂ, Titina NICA-ȚENE, George PETROVAI, Vasile Dan MARCHIȘ, Loreta TOADER, Mircea. D. DUMITRESCU, Maria-Ariana BĂZĂVAN, Radu BOTIȘ, Ion ANUȚA, Gabriela MARIN, Victor C-tin MĂRUȚOIU, Mariana POPA, Vasile COCARCEA, Victoria SCHIMBĂTORI, Gavril MOISA, Nicolae SUCIU, Margareta SAIMAC, Mălin DUMITRU.

La rubrica Artă: avem o pictură de Lazăr MORCAN,-Toamnă pe Arieșul Mare (tehnică mixtă), 2023, 

Desene de Constanța ABĂLAȘEI DONOSĂ și Teodora Iustina TUDOR. 

Ample și interesante rubrici constituite din cronici, eseuri, descrieri evenimente, proză  ne prezintă: Aurelia RÂNJEA, Lucia-Elena LOCUSTEANU, Gabriela RĂUCĂ, Liliana MOLDOVAN, Al. Florin ȚENE, Voichița PĂLĂCEAN-VEREȘ, Ionuț ȚENE, Iulian PATCA, Octavian MIHALCEA, Titina NICA-ȚENE, Ioan ANDREICA, Ștefan VIȘAN, Vasile Dan MARCHIȘ, Tudor MESINĂ.

În revistă sunt prezentați scriitorii care au obținut premii din partea Ligii Scriitorilor din România, pentru cărțile apărute în anul 2022. 

Juriul format din scriitorii Iulian PATCA (președintele juriului), Gavril MOISA,Voichița PĂLĂCEAN VEREȘ, Ionuț ȚENE și Ion CONSTANTINESCU, au acordat premii la diferite secțiuni literare: Mihaela CD, Teofil MÂNDRUȚIU, (poezie), Voichița VĂLĂCEAN-VEREȘ, Teodosia LAZĂR, Toader T. UNGUREANU, Ștefania MARINEANU,(proză) Iovu Roiban OROIANU, (critică literară, eseu și istorie literară), Lucia Elena LOCUSTEANU,(memorialistică și spiritualitate), Voichița Elena TOMA (carte monografică), Jonny CEATLOȘ-DEAK (antologie), Cornel D. LAR( debut poezie), Dan TEODORESCU (publicistică), Ana-Cristina POPESCU, Alexandra GHEORGHE, ( carte pentru copii), Veronica OȘORHEAN (Premiul Laudatio al revistei ”Agora literară” și al Ligii Scriitorilor din România), Ilie SEREDIUC (jurnal de călătorie), Petre DIN (Premiul Special al Ligii Scriitorilor), Mihai GANEA ( publicații literare periodice), Ștefan VIȘAN(Premiul ”Meritul Literar).

Coperta este într-un mod remarcabil ilustrată printr-un design de Lazăr MORCAN

Vasile Dan MARCHIȘ

ofițer de presă al Ligii Scriitorilor din România

• UZPR

Universitatea de Vest Timişoara (UVT) şi Asociaţia Orizonturi Universitare marchează 50 de ani de presă studenţească în Timişoara. În mesajul transmis participanților la evenimentele jubileului, Sorin Stanciu, președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, a menționat: „Presa studențească a însemnat o adevărată școală pentru profesionalismul gazetăresc, dar și una de învățare și exersare a principiilor democrației în spațiul național.Presa studențească nu s-a făcut studențește, ci la modul serios, cu maximă răspundere! Născută încă dinaintea înființării oficiale a primei instituții universitare, chiar de la începuturile sale, de la presa studențească au existat așteptări mari, formulări de atitudine și de acțiune culturală, chiar socială, care au fost confirmate de-a lungul existenței sale. Ca și mulți dintre Dumneavoastră, și eu, tot acum cinci decenii, datorez debutul în ale gazetăriei presei studențești, fiind, pe atunci, în colectivul de redacție și, mai apoi, redactor șef al publicației Universității din Craiova – Cadran Universitar. Port o maximă recunoștină acestei perioade!

Desigur, peisajul mas-media s-a schimbat între timp. Presa, cea editată de studenți – mai ales de către cei care studiază jurnalismul sau științele comunicării – își mai are loc doar la nivelul institutelor de învățământ superior sau în formule private, online – bloguri, podcasturi etc. Cred că orice manifestare de acest fel nu trebuie respinsă, ci încurajată chiar! Deși, în principal, este o formă de comunicare, fenomenul acesta aparține creației, chiar democrației manifeste. De aceea, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România acordă o atenție specială manifestării și dezvoltării acestor formule alternative de jurnalism, adaptându-ne activitatea, în toate forurile noastre funcționale, spre justa considerare a acestui fenomen.

Felicităm participanții la acest eveniment care marchează un jubileu de seamă al gazetăriei și culturii românești, îi felicităm pe inițiatorii și organizatorii săi – cărora ne-am alăturat cu convingere – asumându-ne împlinirea celor 50 de ani de presă studențească ca pe o sărbătoare comună, ca pe o pildă valoroasă de continuitate!

La mulți ani, dragi prieteni!”.

Gheorghe Crişan, redactor-şef al Forumului Studenţesc în perioada 1977 – 1981, a declarat, într-o conferinţă de presă, că la vremea respectivă exista o tradiţie de cinci ani de presă studenţească, prin funcţionarea revistelor la nivel de institut. Acestea erau „Scalpeu” a Institutului de Medicină, „Agraria” la Institutul de Agronomie, „Micron” la Institutul Politehnic şi „Forum” la Universitatea de Vest. „În 1973, aceste reviste s-au unit într-una singură, pe centru universitar.  Acesta a menţionat că genericul „Studenţesc” i-a salvat pe tineri din foarte multe situaţii de presiune din partea regimului, în sensul că se mai treceau cu vederea anumite aspecte care în presa de partid nu ar fi putut apărea, cenzura mizând şi pe faptul că era vorba despre un număr limitat de tipărituri care se distribuiau într-un spaţiu destul de restrâns. „Noi făceam pledoarii pentru jazz, pentru rebus, esperando sau pentru desenul satiric, lucruri care în presa de partid nu puteau fi luate în calcul”, a subliniat Gheorghe Crişan.

După 55 de ani, foştii forumişti sunt risipiţi în toată ţara, iar în presă mai lucrează cel mult 50 de studenţi de atunci, aici fiind incluşi şi scriitorii şi poeţii.

În prezent, presă studenţească în Timişoara mai există doar în cadrul facultăţilor de jurnalistică, în format online.

Evenimentul aniversar este organizat în parteneriat cu Universitatea Politehnica, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”, Universitatea de Ştiinţe ale Vieţii, cu Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România şi cu Casa Studenţilor.

Manifestările includ un simpozion despre condiţia actuală a presei, cu participarea unor invitaţi din presa locală şi naţională, prima şedinţă din noul an universitar a Cenaclului literar „Pavel Dan”, care aniversează 65 de ani de la înființare, o întâlnire cu membrii redacţiilor revistelor care au funcţionat în perioada 1968-1973, la nivelul institutelor de învăţământ superior, înainte de apariţia „Forum Studenţesc”. De asemenea, se va organiza o expoziţie retrospectivă de presă, vor avea loc lansări de cărţi având ca autori foşti redactori ai revistei şi se va difuza o ediţie specială a publicaţiei „Forum Studenţesc”, realizată cu participarea celor care au semnat, de-a lungul celor 50 de ani, în paginile ei.

Cu acest prilej, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a acordat Diplome de Excelență unora dintre cei mai importanți reprezentanți ai presei studențești din Timișoara.

Foto: debanat.ro

E toamnă – ne spunea recent prof. Rodica Pleșa (foto 1) în calitatea sa de director – e o bucurie de culoare peste tot, în natură. E toamnă și noi, echipa de la Palatul Copiilor, ne numărăm „bobocii”.
Cu nemărginită bucurie i-am așteptat pe copii, să începem împreună activitățile nonformale din toate domeniile: artă, cultură, sport, tehnice, științifice.
La numărătoarea activităților frumoase, au intrat și cele două Proiecte Erasmus+ (2020-2023), coordonator prof. dr. Mădălina Maria Udrea (foto 2), în curs de finalizare: „Enhancing intercultural understanding and communication through storytelling” al cărui coordonator a fost Italia, parteneri fiind Bulgaria, România, Spania și Turcia și „I am managing my own channel” al cărui coordonator a fost Polonia, iar parteneri: România, Spania și Turcia.
Și cum la Palatul Copiilor totul e o poveste, proiectul „Enhancing intercultural understanding and communication through storytelling” a fost binevenit în lumea noastră, a nonformalilor.
Copiii au o preferință inerentă pentru povești. Poveștile creează un univers mistic și un sentiment de uimire despre lumea în care copiii fac un pas spre a descoperi mistere, spre a dobândi capacitatea de a discerne binele de rău. Povestirea este o mare oportunitate pentru copii de a câștiga empatie, admirație și acceptarea altor culturi, de a cultiva atitudini pozitive față de oameni de diferite medii, rase și religii, de a promova educația și creativitatea. Parteneriatul transnațional se adresează profesorilor și elevilor, are scopul de a îmbunătăți capacitatea de înțelegere a mediului real prin intermediul unor perspective asupra experiențelor comune de viață, să exerseze și să consolideze limbajul și abilitățile de alfabetizare prin scenarii practice de învățare creativă, deoarece abilitățile de comunicare sunt o componentă cheie a succesului vieții.
Mobilitățile din Bulgaria, Spania și Turcia au fost deosebite, cu bogat schimb intercultural, dar mobilitatea găzduită de către România, a fost una cu totul aparte. Au fost vizitate obiective turistice, s-a făcut un tur gastronomic al zonei, iar activitățile cu tema Cărți de poveste 3D au fost derulate în colective reunite de profesori și elevi. O adevărată provocare pentru partenerii noștri străini, a fost „Șezătoarea românească”, „Confecționarea cărții 3D” și drumețiile pe cărările patriei.
Așteptăm iarna, să depănăm poveștile „la gura sobei”, să confecționăm lucrușoare cu suflet pentru suflet și să ne amintim cu drag de tot ce a fost frumos.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Centrul de tip familial pentru copii din localitatea Săulești, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului” reprezintă unul dintre proiectele „de suflet” ale Vrednicului de pomenire Preasfințitul Părinte Episcop Gurie, întâiul Arhipăstor al Episcopiei Ortodoxe Române a Devei și Hunedoarei.
Acest proiect a fost inițiat prin Fundația ,,Alături de tine”, organizație neguvernamentală care a luat naștere în sânul Eparhiei hunedorene, fiind inaugurat în vara anului 2020, prin grija și dăruirea părintelui Sebastian Vândalac, Consilier Social – Filantropic al Episcopiei Ortodoxe Române a Devei, Hunedoarei și Coordonator al Centrului de tip familal, înconjurat și sprijinit de oameni cu suflet mare și multă bunăvoință, care au transformat o clădire aflată în ruină într-un cămin renovat și extins, primitor și cald pentru 12 copii, cu vârstele cuprinse între 7 și 18 ani, proveniți din medii defavorizate sau care sunt lipsiți de ocrotirea părintească.
Scopul Centrului de tip familial – după cum ne spunea părintele Sebastian Vândalac (foto) – este acela de a oferi servicii de găzduire, îngrijire, educație formală și informală, suport afectiv și emoțional, precum și un cadru optim pentru dezvoltarea deprinderilor de viață independentă, activități destinate reintegrării familiale și socio-profesionale, promovarea valorilor, principiilor și a conduitei creștine pentru un număr de maxim 12 copii, pentru care în prezent nu există posibilitatea de a fi îngrijiți în familie din următoarele motive: condiții socio-economice precare, abuz și/sau neglijare, decesul părinților, abandonul ca urmare a plecării părinților/părintelui unic susținător în afara teritoriului României.
În cadrul Centrului de tip familial sunt oferite servicii de găzduire, de asistență socială și psihologică, servicii medicale, educaționale, de îngrijire, în concordanță cu nevoile de creștere și dezvoltare ale celor 12 copii, care vor reprezenta o parte din viitorii adulți din societate.
Centrul oferă beneficiarilor o gamă foarte largă de activități, planificate și desfășurate cu scopul de a oferi copiilor posibilitatea de a experimenta sentimentul unei vieți cât mai aproape de mediul familial. Activitățile sunt bazate pe cunoaștere, explorare, interiorizare și însușirea capacităților necesare depășirii situațiilor de dificultate generate de viața de adult.
În realizarea activităților propuse, pe lângă aportul personalului angajat, s-a înregistrat de-a lungul funcționării centrului un sprijin constant, prin implicarea persoanelor dornice de a desfășura activități de voluntariat alături de copii.
În contextul necesității finalizării studiilor copiii beneficiază zilnic de asistență și ajutor în efectuarea temelor și în îndeplinirea sarcinilor școlare de zi cu zi, participă la diferite concursuri și activități sportive în cadrul unității de învățământ și în afara acesteia.
De asemenea, cu copiii din cadrul centrului se desfășoară pe tot parcursul anului programe și activități cu tematică specifică, în funcție de diferitele perioade ale anului, (în apropierea lunii martie, se confecționează manual mărțișoare, iar cu ocazia sărbătorilor de iarnă se confecționează ornamente, care sunt vândute în cadrul unor târguri desfășurate în tinda bisericii), le sunt organizate aniversările zilelor de naștere, participă la evenimente cu specific tradițional, de tip șezătoare, vizitează obiective culturale și turistice din județ și nu numai, susțin momente narative și programe muzicale cu ocazia celor mai importante zile din an, care sunt desfășurate la centru și la diferite instituții din cuprinsul județului.
În vederea formării de comportamente sănătoase la vârsta adultă, în parteneriat cu instituțiile abilitate, beneficiarilor centrului li se se facilitează anual participarea la sesiuni de activități de informare și educare, cu privire la prevenirea consumului de tutun, alcool și droguri, precum și participarea la cursuri de prim ajutor.
Copiii din cadrul Centrului de tip familial au parte de activități sportive, precum lecții de judo, de schi, inițiere în patinaj, participare la concursuri de cros, facilitarea accesului la complexuri care oferă servicii de înot.
De asemenea, în fiecare an, copiilor li se oferă acces la o tabără de o săptămână, desfășurată în diferite stațiuni de pe litoralul Mării Negre și una sau mai multe tabere de cunoaștere și explorare a zonelor de munte din țară.
În ceea ce privește socializarea și dezvoltarea spiritului de coeziune și toleranță în comunitate, copiii din cadrul centrului de tip familial au parte de activități recreativ-educative organizate alături de alți beneficiari din cadrul serviciilor sociale din cuprinsul Episcopiei Devei și Hunedoarei, dar și de activități recreativ-educative cu copiii din comunitate.
Personalul angajat în cadrul centrului efectuează monitorizarea și evaluarea situației copiilor din punct de vedere multidisciplinar, precum și a familiilor acestora și creează oportunități personalizate de dezvoltare și valorificare a potențialului pentru fiecare copil în parte, în funcție de vârstă, capacitate și grad de maturitate.
Fundația ,,Alături de tine”, care administrează Centrul de tip familial pentru copii din localitatea Săulești și se îngrijește de copiii aflați în cadrul acestuia nu se limitează doar la a-i creşte şi educa până la îndeplinirea vârstei de 18 ani, ci își propune sprijinirea lor până în situația în care aceștia vor putea deveni independenți, astfel încât să își continue studiile, să se integreze pe piața muncii, să își găsească o locuință, să își poată forma o familie și să aibă parte de viața pe care părinții nu au putut să le-o ofere din pricina dificultăților personale.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

• UZPR

Ion memoriam Gheorghe Rancu-Bodrog (02.04.1946-19.10.2023).

Contingentul de dascăli pe care Liceul Pedagogic din Arad i-a pregătit pentru școlile românești, sub conducerea distinsului director dr. Vasile Popeangă se subțiază. Au fost generații de învățători, învățați cu pasiunea pentru cunoaștere și cu devotamentul pentru elevi. Elevii pedagogiști au venit din sate spre a se reîntoarce să-i învețe pe copiii țăranilor cu buna cuviință, să deprindă citirea, scrierea și socotelile, să devină „domni” și să alcătuiască noua intelectualitate românească. Școlile primare românești din ținuturile Arad, Timiș și Caraș au devenit „mici cetăți de virtute”, luminate de „flacăra țichindeliană”, servite de învățători crescuți sub supravegherea unor distinse puteri didactice, purtând numele Popeangă, Roșuț, Găvănescu, Popa, Crispai, Ivașcu, Crep, Emandi, Pârvu, Pascu, Sfârâilă, Marcu și alți câțiva profesori.

Între aceștia a fost și GHEORGHE RANCU, venit din satul Bodrog, prin anii 1960, cel risipit de inundațiile Mureșului. Am fost colegi în ani diferiți. Fabrica de învățători, prin profesorii pomeniți, ne-a învățat să iubim părinții, să respectăm munca, să prețuim copiii, să iubim țara, satul natal și/ sau adoptat, să adorăm credința, dar mai ales „să ardem” pentru viitorul copiilor. Deși învățători, mulți colegi au convertit diploma de învățători în diplomă de licență, deși au învățătorit în continuare, sădind educație în sufletele micilor aspiranți la gloria înțelepciunii. Mi-i amintesc pe Ghiță, devenit istoric, Romică, devenit filozof, Doru, devenit doctor în istorie, Doru’s, doctor în istorie, Ioan, doctor academician, Mitruț, devenit profesor de muzică, dr. Chimu, devenit biolog universitar, Licu, Nelu, Alina, Gabi, Ileana, Carolina, Elena Sorina și alții care au onorat cariera didactică. Mulți scriu și luminează trecutul. Ghiță a rămas învățător în satul Șopotu Vechi, deși a fost solicitat să se orășenizeze.

GHEORGHE RANCU s-a transformat în amintire. Iar amintirile recuperează faptele înălțătoare ale prietenului, omului, soțului, părintelui și bunicului, dar și ale intelectualului, dascăl devotat științei, culturii, școlii și copiilor. A pornit din Bodrogul Vechi și s-a oprit, orizontal, în pământul din Șopotu Vechi din Țara Almăjului. În satul acela, așezat pe colinele almăjane, în apropierea Bozovici-ului, s-a ocupat de creșterea și educația generațiilor de copiii, care îi poartă o vie și respectuoasă imagine. A pus satul său, Șopotu Vechi (ce coincidență, de la Bodrogu Vechi la Șopotu Vechi!!!) pe harta culturală a țării, scriind despre localitate, biserică, elaborând publicația de cultură rurală și istorie grănicerească cu titlul Almăjul. Acea oază de spiritualitate românească, păstrându-și numele de ”țară”, a căpătat dimensiune culturală, grație unor prieteni adunați, cu nume de Panduri, în jurul istoricului Ghiță Rancu. Tot ceea ce trecea dincolo de granițele obișnuinței și atingea excepționalitatea a devenit subiect de scriere pentru acești urmași ai grănicerilor almăjani. Preoți, generali, ofițeri, dascăli, economiști, istorici au devenit personaje în articole din revistă lui Rancu (și cărțile sale), apărută prin grija sa chiar în satul acela, cu acces pe un drum pietruit și prăfuit, dar poleit cu spirit cultural și cu aura unui OM devenit „șopotean”. De aici și-a îndreptat interesul către românii din Serbia, din Uzdin și Vârșeț, citindu-le istoria împreună cu Groza Dela Codru ori Vasile Barbu.

Acest dascăl ales, purtând raglan și pălărie neagră, totdeauna cu o ținută eleganță, alcătuită din costum, cămașă albă și cravată în culori discrete, avea gândul și privirea întoarsă spre copilăria din satul său natal, Bodrogu Vechi, de lângă Pecica. Și-a adăugat la nume, ca semn nativ, Bodrog, semnând Gheorghe RANCU-BODROG. Apoi, devine, ca fiu al satului, alături de alți bodrogani – mi-o amintesc pe profesoara Delia CHEVEREȘAN – organizator al Zilelor Bodrogului, un fel de întâlnire a Fiilor satului, cu intenția de a revigora ruinele unui sat înghițit de ape și strămutat pe celălalt mal al Mureșului. Prin grija acestor fii, a lui Ghiță, Bodrogu Vechi a renăscut pe harta județului Arad.

De ieri, Ghiță a intrat în amintire. Amintirea sa va crește în intensitate, răsfoindu-i cărțile scrise, rememorând întâlnirile cu intelectualii arădeni la sesiunile de comunicări ori la neprețuitele vizite la celebrul Muzeu etnografic din propria casă în Șopotu Vechi, unde – alături de soția Elena, de iubiții săi copiii, deveniți intelectuali cu doctorate, și nepoții – te întâmpina cu zâmbet și bucurie. Astăzi, Ghiță cel care a luminat imaginea a două sate – cel natal așezat pe marginea unei ape nemiloase și cel adoptat, de la liziera dealurilor almăjane -, azi Domnul Profesor, Domnul Învățător, poate heiniza la câte ar mai fi dorit să facă pe acest pământ pentru oameni, pentru familie, pentru nepoți și pentru spiritualitatea românească.

//„N-a știi lumea că m-am dus/ Numai m-or vedea că-s dus/

Sus e cerul, largă-i lumea/ Bine c-a-nfrunzit pădurea/

Hai, hai, haidi, dihai, dihai/ Pe sub flori mă legănai…//

Ghiță Rancu – Bodrog – odihnă în pacea divină și veșnică pomenire pământească. Om frumos, harnic și iscoditor!

Prof. univ. dr. Anton ILICA, Arad

Duminică, 22 octombrie 2023, a fost înmormântat în localitatea Șopotu Vechi prof. Gheorghe Rancu. Slujba a fost oficiată de un sobor de 12 preoți în frunte cu preaonoratul protopop de Herculane, Iosif Frenți. La slujba de înmormântare au participat în număr foarte mare, personalități din tot Banatul.
Cu peste 50 de ani în urmă, dascălul Gheorghe Rancu a fost trimis cu misiune în Țara Almăjului pentru a învăța copiii meseria de om, scrisul și cititul conștient. A transmis meșteșugul de om la copii și părinți, luptând cu toată ființa sa împotriva ignoranței și ignoranților, care dezumanizează și demonizează.
Cu pricepere și pasiune a făcut să fie cunoscută și păstrată Sfânta Tradiție Românească, pentru adevăr și a înfierat pervertirea valorilor moral-creștine. Pentru aceasta a scos reviste, a scris articole și eseuri, pentru presa din țară și din afară, a scris cărți. A luptat pentru păstrarea limbii române – acel ”fagure de miere”, Patria Noastră, așa cum au spus Eminescu și Nichita Stănescu. Calitățile sale de om și de intelectual au făcut să fie ales în numeroase asociații culturale fiind vice-președinte la Asociația Publiciștilor Rurali, condusă de prof. Teolog Ion Traia. Numeroasele manifestări multi-culturale organizate de Gheorghe Rancu la Șopotu Vechi au făcut din această localitate o oază de spiritualitate românească, un focar de cultură a neamului.
Dascălul Gheorghe Rancu s-a însurat cu cea mai frumoasă fată din Șopotu Vechi, Elena, prin Sfânta Taină a Cununiei. Au crescut doi copii ca doi îngeri, Dacian Rancu și Adi Rancu care la rândul lor au două fete ca două flori. Prea bunul nostru prieten, Gheorghe Rancu a fost un izvor de energie și credință, o torță de lumină, un simbol al dăruirii de sine, un model de umanitate. A ars ca o lumânare până s-a topit ceara și și-a îndeplinit misiunea.
Ne rugăm la Bunul Dumnezeu să-l așeze între sfinți!

Foto: Constantin Vlaicu

Într-un peisaj de toamnă, cu soare zâmbitor, la domiciliul din orașul Hațeg al doamnei Lucia GIURONI, într-un spațiu anume amenajat sub boltă de vie cu miros de struguri, a avut loc un inedit eveniment, o întâlnire colegială a 11 doamne (din patru județe ale țării), toate pensionare, foste colege ale primei promoții de învățătoare-maistre a Liceului Pedagogic Arad.
Toate cele 11 foste colege au activat și s-au afirmat în munca la catedră, având adevărate mulțumiri sufletești, pe măsura efortului și a dragostei față de meseria aleasă. Ele se numesc: Carmen Lupulescu (Timiș), Monica Boszormenyi (Arad), Viorica Vîrtopeanu (Caraș Severin), Lucia Giuroni, Rodica Elischer, Marița Popescu, Maria Antal, Maria Burza, Cornelia Șerban, Angelica Micloșoni și Georgeta Cizmaș (Hunedoara).
Se potrivește să adaptăm acestui moment creionări din „Florile gândului” ale Adinei Enăchescu. La Hațeg s-au trăit momente de neuitat, s-au depănat amintiri, în sufletul fiecăreia dintre participante zbătându-se râuri de gânduri fără punți și s-a creat un poem compus din lacrimi ale bucuriei, un poem al inimii, remarcându-se parcă cum fuge timpul pe frunzele pădurii și cum trece tinerețea sfioasă în lumină.
Nu a lipsit o masă plină cu bucate, preparate specific zonei, naturale și gustoase, ca de altfel cântecele din anii tinereții, în timp ce gândul fiecăreia din cele prezente pogora parcă dintr-o stea prin pânzele bucuriei.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Căminul cultural din frumoasa localitate hunedoreană Cinciș-Cerna, în organizarea Asociației „Cincișenii” (președinte prof. univ. dr. ing. Victor Vaida), cu sprijinul Primăriei Teliucu Inferior, a fost gazda unui reușit eveniment cultural.
Activitatea a debutat cu vizitarea muzeului în cadrul căruia nu au lipsit fotografii cu casele din satele strămutate (Cinciș, Cerna, Valea Ploștii, Moara Ungurului, Bălana și Baia lui Crai), prezentarea sportivilor din zonă cu performanțe la nivel național și internațional, o varietate de obiecte țărănești specifice locurilor.
Interesantă a fost desfășurarea simpozionului cu tema: „Cultura și educația la Cinciș-Cerna” în cadrul căruia s-au putut consemna referatele Istoria școlii din Cinciș-Cerna, Rolul civilizator al culturii și al educației, Tradiție și inovație în cultura satului Cinciș-Cerna, Mișcarea artistică de amatori la Cinciș-Cerna, Proiecte educaționale și activități cultural sportive la Cinciș-Cerna și Necesitatea unui muzeu în satul Cinciș-Cerna.
Tot cu această ocazie a fost lansată cartea „Șaptezeci de ani de la înființarea Școlii Medii Mixte din Hunedoara”, autor fiind prof. univ. dr. ing. Victor Vaida.
Atenția celor prezenți a fost atrasă și de prezentarea de către prof. Romulus Urs, secondat de Lucia Tănase, directorul Bibliotecii municipale Hunedoara, a filmului etnofolcloric „Cultura tradițională și școala în satul Lăpugiu de Sus”.
Aplaudat a fost momentul înmânării din partea Asociației „Cincișenii” a Diplomei de excelență domnilor Vaida Ioan (fost primar al comunei Teliucu Inferior) și Modîrcă Mircea (actual viceprimar al comunei).

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Școala Gimnazială „Aron Densusianu” structură a Liceului Teoretic „Ion Constantin Brătianu” Hațeg – după cum ne spunea prof. Mihaela Groza în calitatea sa de director – a fost înființată în anul 1981. Funcționează în aceeași locație care este bine întreținută. Curtea școlii a fost reamenajată. A fost refăcut covorul de asfalt, investiție care a presupus un cost destul de ridicat și le mulțumim pe această cale atât domnului primar Pușcaș Adrian, cât și consiliului local. Cadrele didactice și elevii au dat curții culoare și au amenajat zona verde.
După amenajare, elevii și-au dorit un teren de fotbal sintetic. O parte din suma aferentă terenului a provenit din proiectul „Târg de Crăciun” – ediția 2022, unde elevii și cadrele didactice au vândut produse confecționate de mânuțe dibace. În spijinul atingerii țelului propus au venit mai multe societăți comerciale. Astfel, punând mână de la mână, am reușit să îndeplinim dorința copiilor.
Considerăm că elevii au acum parte de un spațiu sigur și atractiv în care să se joace, să interacționeze, să socializeze.
În cadrul școlii activează profesori implicați care pun un accent deosebit pe educarea elevilor atât prin activități instructiv-educative, cât și prin activități nonformale. În acest sens școala noastă este implicată în organizarea și derularea unor proiecte educaționale locale, naționale și internaționale.
Pe parcursul vacanței de vară 15 cadre didactice au participat la programul de mobilitate Erasmus+ în Pafos – Cipru și în Paris – Franța cu scopul de a dobândi competențe digitale necesare pentru a încuraja experiențe interactive și eficiente de învățare.
La începutul acestui an școlar am fost gazde pentru elevi și profesori din Grecia, Portugalia, Spania, Islanda, Cipru, Italia, Olanda în cadrul Proiectului Erasmus+ „Astr@ctiv”, care are ca tematică învățarea elementelor de astronomie îmbinate cu mișcarea.
Un alt proiect recent este „Bucurie în mișcare”, derulat în parteneriat cu Asociația 11, Primăria Orașului Hațeg, Asociația de Turism Retezat și Geoparcul Internațional UNESCO Țara Hațegului. Scopul acestei acțiuni este construirea unei comunități mai sănătoase, mai unite, mai motivate să urmeze un stil de viață activ și sănătos pe termen lung.
De notat că, Primăria și Consiliul Local Hațeg sprijină tot mai mult școala. Unitatea noastră este beneficiara a încă două proiecte importante: Creșterea Eficienței Energetice – Proiect AFM, Dotarea cu mobilier, materiale didactice și echipamente digitale – Proiect PNRR.
Impactul pozitiv al proiectelor derulate ne determină să găsim noi provocări motivându-i pe elevi să-și însușească într-un mod plăcut, interesant și interactiv cunoștințe și deprinderi, să colaboreze și să vină cu plăcere la școală.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Duminică, 22 octombrie 2023, la Șopotu Vechi (Caraș-Severin), ne-am luat rămas bun de la dascălul, publicistul, scriitorul și cercetătorul Gheorghe Rancu-Bodrog (2 aprilie 1946 – 19 octombrie 2023).
Mulțime de oameni sosiți din întreg Banatul istoric, tot satul și un sobor de 12 preoți l-au condus pe ultimul drum pe cel care, pe parcursul celor 77 de ani de viață, și-a înmulțit talanții cu care a fost hăruit de Dumnezeu în cele mai frumoase feluri și atractive activități: dascăl, publicist, cercetător, colecționar.
Într-o zi frumoasă de toamnă, prieteni și colaboratori, de aproape și de mai departe, ne-am reîntâlnit la Șopotu Vechi pentru a-l revedea, pentru ultima dată, și a depăna amintiri legate de personalitatea celui plecat în veșnicie: Gheorghe Rancu-Bodrog.

În anul 2006, la unul dintre evenimentele organizate în colaborare cu regretatul prozator Nicolae Danciu Petniceanu, alături de ceilalți invitați, de aproape și de mai departe, se afla și profesorul Gheorghe Rancu de la Șopotu Vechi. Numele îmi era cunoscut, despre calitățile și hărnicia dascălului și cercetătorului Gheorghe Rancu de pe Valea Almăjului auzisem, doar că nu ne întâlniserăm până atunci. De acest lucru s-a îngrijit scribul de Banat, Nicolae Danciu Petniceanu, cel care l-a adus la Bocșa pe Gheorghe Rancu, tocmai în ideea de a ne cunoaște și colabora în importante proiecte dedicate Banatului și oamenilor de aici.
Există în popor zicala „cine se aseamănă se adună”. Vreau să cred că așa s-a întâmplat și în cazul nostru. Mânați de aceleași preocupări și pasiuni pentru carte, pentru literatură, pentru actul cultural de calitate, pentru istorie, tradiție, artă și, evident, dragostea de oamenii făuritori și dăruitori de toate acestea, colaborarea nu a întârziat să apară.
Nu puține sunt evenimentele la care am participat împreună, bucurându-mă de prietenia și sfaturile colegiale (chiar părintești!) ale dlui. Rancu. Nu puține sunt momentele de discuții, unele aprinse, cu privire la diferite subiecte, pe diverse teme, cu argumente pro și contra de ambele părți, ca, în final, să găsim numitorul comun, iar eu, întotdeauna, să învăț câte ceva din toate acestea!
Harnic și pasionat, dl. Gheorghe Rancu a înființat un excepțional muzeu la Șopotu Vechi, un muzeu deschis tuturor celor care vor să vadă pe viu cum s-a scris istoria Văii Almăjului și care conține peste 3000 de piese, de la cioburi preistorice, până la obiecte din sec. XX.

La capitolul „carte și tipărituri” am contribuit și noi prin dăruirea câtorva numere din revista „Vasiova”, „foaia” de cultură realizată de scriitorul țăran Petru E. Oance (Tata Oancea) în perioada 1929 – 1947, dar și cu revista, mai nouă – „Bocșa culturală”, înființată în anul 2000.
Prin devotamentul și dăruirea sa ca dascăl, prin hărnicie și pasiune ca cercetător și scriitor, prin dragostea pentru oameni și respectul pentru înaintași, Gheorghe Rancu a pus Șopotu Vechi pe harta culturală și istorică a Banatului!
Născut pe plaiuri arădene, și-a dorit să păstreze cu sine leagănul copilăriei, adăugând numelui său cognomenul Bodrog (care vine de la localitatea Hodoș-Bodrog). De altfel, cu sufletul nu s-a îndepărtat niciodată de plaiurile natale, iar multele proiecte scriitoricești și de cercetare, dedicate unor oameni, fapte, locuri, instituții din această zonă, dovedesc acest lucru.
Domnul Gheorghe Rancu-Bodrog este fondatorul și redactorul-șef al revistei „Almăjul”, revistă de cultură , credință, școală, limbă și istoria neamului. De asemenea, semnează câteva volume importante, pe teme istorice, și sute de articole în reviste și publicații din țară și străinătate.
Este omul care a acordat sporită atenție Bisericii Ortodoxe din Almăj, întocmind câteva cărți privind istoria acestora; dar care, ca îngrijitor de ediții, a scos la iveală monografii ale Bodrogului Vechi, jurnale de război sau dascăli și scriitori importanți și cu vocație.

Din păcate, timpul nu a mai avut răbdare, iar dl. Gheorghe Rancu-Bodrog de la Șopotu Vechi s-a stins subit și mult prea devreme! În urma sa au rămas proiecte nedefinitivate, pe care, cu siguranță, Dacian, pasionat și harnic precum tatăl său, le va continua și desăvârși.
Iar noi, ceilalți, prin plecarea acestui emblematic dascăl și cercetător, am pierdut un veritabil sfătuitor și colaborator. Acum, vorbele sunt sărace și oricât de talentat ar fi cineva în alegerea cuvintelor, tot nu ar fi suficient de capabil să cuprindă complexa personaliate a acestui modest Dascăl de Țară!
Mulțumesc lui Dumnezeu că l-am cunoscut! Că am avut onoarea și bucuria să-i fiu adesea în preajmă! Că am beneficiat de povețele și discuțiile interesante și atractive, dar, mai ales, atât de necesare!
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească! Sincere condoleanțe familiei sale, o familie frumoasă și unită!
Rămas bun, domnule Gheorghe Rancu!

Gabriela Șerban
și echipa „Bocșa culturală”