Nu mai este pentru nimeni o surpriză că la Uzdin se organizează încă o sărbătoare de cinstire și omagiere a strămoșilor, a personalităților din Banat și faptele lor de cultură, de muncă și credință, demonstrând prețuirea față de valorile spirituale și culturale, față de tradiții și obiceiuri.

Domniile voastre ați vorbit atât de frumos despre viața și activitatea numeroșilor oameni de seamă ai Banatului, eu încerc să prezint câteva aspecte din viața marelui personaj, care este populația satului Uzdin. Aici întâlnim o personalitate cu viață trinitară, care apare în trei ipostaze: poezie, artă și port, elemente constitutive esențiale ale culturii neamului românesc, după cum spune Lucian Blaga. În fiecare ipostază există un personaj bine conturat în poezia cultă și naivă, la ei ,,lumea fără poezie este ca și bolta cerească fără stele”. Pictura naivă, atât de răspândită în sat, redă viața reală a românilor, portul-exprimat prin cusăturile naționale în care se întrec atâtea femei, etalând ,,aurul din mâini și iubirea din suflet”.

Uzdinul, cea mai de vest așezare românească în Europa, are un filon al geniului românesc din care au răsărit ca florile personalități de marcă în cultura și spiritualitatea neamului din nectarul cărora s-au hrănit și alți români și europeni. De-a lungul veacurilor ei au strălucit ca diamantele șlefuite și au stat, fără  frică, în calea glasurilor de sirenă ale întunericului, când ura și zâzania, dezbinarea și desacralizarea amenințau.

Uzdinul înseamnă oameni de aleasă bogăție sufletească și cu simțul măsurii, de care suntem legați și cu care trăim clipe de viață plăcută.

Uzdinul înseamnă solidaritate, respect pentru tradiții, toleranță luminată, legătura cu neamul românesc de pretutindeni. Aici există o filozofie întreagă, un adevăr fundamental despre existența omului, preamărindu-i viața și creația și picurând în suflete un strop de lumină, bunătate și fericire. Uzdinenții sunt personalități extrem de active, implicate permanent într-o multitudine de activități cu asiduitate și dăruire.

În satul Uzdin s-au păstrat valorile străbune: respectul și dragostea pentru identitate, pentru familie, grija pentru copii și, deci, posibilitatea de a face viitorul cu putință. De aceea aici este o oază de sănătate-unde pelerinii se hrănesc și tămăduiesc din hrana zâmbetului sincer și curat al oamenilor. Este izvor de energie și lumină. Este o ladă de zestre și înțelepciune cu umor și caractere sănătoase.

Uzdinul este o fereastră spre Dumnezeu, unde valorile morale: prietenia adevărată, loialitatea, devotamentul, onoarea, iubirea de limbă, neam și de Dumnezeu sunt modele pentru cei de azi și cei de mâine.

Aici există unitatea familiei omenești, ca o încoronare a vieții înseși- satul ,,matrice” a neamului românesc.

Acest loc poartă în sine un fel de a se întipări în ființele ce îl locuiesc, oamenii de aici propagă cuvântul dragostei și al prieteniei ca semn de noblețe. Pentru ei: putere, lumină și iubire reprezintă emblema unei munci stăruitoare, plină de tenacitate cu scopul de a împlini idealurile românilor creștini și ortodocși. Pământul lor este udat cu lacrimi și sudoare. Au învățat că dragostea și credința sunt mai puternice decât uitarea. Au trăit și trăiesc în acea cumințenie a omului curat, în simplitatea și sfințenia lor.

Cine vede Uzdinul este cuprins de emoție, atât din pricina frumuseții naturale deosebite, cât și pentru că pe aceste locuri au trăit cei mai vechi oameni din Europa, ființe ale dăinuirii și devenirii noastre întru ființă națională.

Am întâlnit în Domniile lor oameni nepretențioși, care știu să se dăruiască, pe de-a-ntregul, unei cauze, onești și ospitalieri, care văd fericirea vieții nu în lux, nu în bogăție, nu în huzur și confort personal, nu în gloria lumească, ci în fapte, în cărți și reviste, în biblioteci, care întrețin și fac cultură. Ei sunt spirite profunde, personalități discrete devotate muncii și adevărului absolut.

Uzdinul de câmpie, zonă magică prin ea însăși, este o mărturie a ființei umane în Europa, apoi a răspândirii cuvântului în limba română, mărturie permanentă a comuniunii dintre români și popoarele europene în lupta pentru civilizație și cultură. Aici se respectă cu tărie și convingere oamenii merituoși care răspândesc efluvii îmbălsămate de dragoste pentru semeni și pentru Dumnezeu.

Satul Uzdin, o intersecție de duh și speranță, a devenit un focar de cultură a neamului cu poeți, pictori și artiști, oameni harnici și cu iubire de neam, limbă și credință, luptători fără compromisuri când e vorba de ființa națională.

Prin scris și fapte, ei au contribuit și contribuie la cizelarea sufletului oamenilor și la păstrarea identității noastre românești în concertul popoarelor lumii. Adresându-se lumii, ei se exprimă pe sine.

La acțiunile culturale organizate la Uzdin- care au devenit adevărate fenomene- vin zeci și sute de cărturari, iubitori de cultură, anual, ca să mărturisească ceva, să se descarce de răul lumii care s-a revărsat asupra lor, să se încarce cu energie, cu speranță, cu credință. Au venit și vin să caute iubire, prietenie, acolo unde căldura relației interumane dă sentimentul veșniciei. Aici se conștientizează că Dumnezeu ne-a lăsat pe acest mirific spațiu pentru a face cinste poporului român.

Aceste manifestări se opun modelelor mediatizate de maneliști și pițipoancele care umplu ecranele televizoarelor. Ele sunt ziditoare de cultură și se revarsă benefic asupra românilor bănățeni, făcând ca influențele străine să nu pervertească spiritul românesc.

Artiștii de aici sunt o binecuvântare pentru sat, Banat și țară, un izvor pentru viața culturală, făcând împreună cu prietenii lor ca satul Uzdin să fie un Olimp al vieții spirituale și culturale, o scară spre cer pentru neamul românesc. Ei au ce arăta lumii, punând pe primul plan familia, neamul și credința.

La acești oameni este o metafizică împotriva răului, împotriva iubitorilor de arginți și a trădătorilor de tot felul, chiar și de neam. Întâlnirea cu dânșii este un balsam pentru răni și hrană pentru suflet, făcându-ne să fim mereu aproape de oameni.

                                                    Prof. Pavel Panduru