Forumul Național Cultural „Brâncoveniana” de la Potlogi ajunge, anul acesta, la a IV-a ediție. Evenimentul va avea loc pe 13 august 2023, începând cu ora 11:00, la Palatul Brâncovenesc de la Potlogi, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscop al Târgoviștei și Exarh Patriarhal.
În cadrul forumului se desfășoară concursul de poezie creștină și patriotică „Sub Crucea Sfântului Martir C. Brâncoveanu”, la care pot participa poeți ce nu sunt membri ai Uniunii Scriitorilor din România. Participanții pot trimite creațiile poetice pe adresa de e-mail biblioth@gmail.com , până pe 15 iulie 2023, atașând acestora și CV-ul care să cuprindă nume și prenume, data nașterii, localitatea de reședință, adresa de e-mail și numărul de telefon.
Juriul concursului este format din personalități literare consacrate și din membri ai Uniunii Scriitorilor din România: George Coandă (președinte onorific al forumului), Vilia Banța (președinte al juriului), George D. Piteș, Marian Ilie, Florentina Chifu, Voicu Constantin, Claudiu Dumitrache (secretar al forumului și juriului).
Premiile concursului de poezie creștină și patriotică „Sub Crucea Sfântului Martir C. Brâncoveanu” se vor acorda după cum urmează: Marele Trofeu Brâncoveniana 2023; Premiile I, II și III; mențiuni și premii speciale acordate de organizatori și parteneri, precum și premii din partea revistelor „Regal Literar”, „Litere”, „Climate Literare”, „Timpul”, „Arena Literară”, „Eroica” etc.
Laureaților primelor patru premii li se vor publica câte un volum de poezie (a câte 50 de exemplare) la editura Bibliotheca, în perioada septembrie 2023 – august 2024.
Totodată, evenimentul integrează comunicări științifice, momente artistice și intervenții din partea oficialităților (ÎPS Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei, și acad. Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române).
Forumul Național Cultural „Brâncoveniana”, prezentat de Myosotis Media Group, este inițiat de Cenaclul Cultural-Literar „George Coandă” Potlogi (președinte Valentina Vasile) și Societatea Scriitorilor Târgovișteni, sub auspiciile Consiliului Județean Dâmbovița, Complexului Național Muzeal „Curtea Domnească”, Consiliului și Primăriei Potlogi, în parteneriat cu Arhiepiscopia Târgoviștei, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, revista „Regal Literar”, Cultul Eroilor „Regina Maria” (filiala „Mihai Viteazul” Dâmbovița) și Euro Education Federation.
Toate edițiile evenimentului sunt prezentate în antologii anuale, publicate la Editura Bibliotheca de către Valentina Vasile și George Coandă.
În unicitatea peisajului luminat de un strălucitor soare de vară, am descins, cu tânărul avocat Cosmin Panduru şi frumoasa lui soţie Nicoleta Panduru, la Dumbrăviţa de Timiş o comună periurbană cu căsuţe bănăţene curate şi înşirate în ordine de o parte şi de alta a drumului principal, ce se caracterizează prin baroc austriac, care parcă surâd de bucurie, reprezintă o frumoasă icoană pe meleagurile noastre şi care redau frumuseţea sufletului celor care trăiesc în ele. Am întâlnit aici tărâmul magic al satului, dătător de energie, tărâm genezic, cu imagine edenică, un loc în care veşnicia dăinuie. Iar suprema înflorire a acestor locuri se regăseşte în inimile locuitorilor şi în felul lor de a fi. La Dumbrăviţa, un templu al naturii, care face parte din paradisul românesc, este impresionant cum o mână de oameni entuziaşti pot să realizeze atât de mult: edilitar-gospodăresc, educaţional şi cultural, pentru schimbarea imaginii regiunii de vest şi a întregii Românii în lume. Această minune Dumnezeiască arată că aleşii comunităţii, primarul Geza Szilagyi, viceprimarul Victor Malac şi consilierii, sunt slujitori ai locuitorilor după model cristic, ei fiind primii ( primari ) şi nu dictatori-terorişti cu statut de primate cum se întâmplă în multe localităţi. Pentru a cunoaşte şi simţi aceste realizări trebuie sa te duci să vezi. Acest miracol al zilelor noastre, Dumbrăviţa de Timiş, în ziua de 12 iunie 2010, a fost capitala poeziei internaţionale, capitala promovării toleranţei şi dialogului prin cultură. Aici şi acum s-a desfăşurat a doua ediţie a simpozionului Eminescu – Petofi sub auspiciile Primăriei, al Consiliului local, al Şcolii şi Ligiii scriitorilor din România – Filiala Banat şi având ca principalii organizatori familia Sperlea. Manifestare de amploare, cu invitaţi dinn toată ţara, la care participă români şi maghiari-locuitori ai comunei, cadre didactice şi elevi. Simpozionul începe încă din primele ore ale dimineţii, din 12 iunie 2010, cu întâlnirea de pe platoul busturilor. În faţa unei numeroase asistenţe organizatorii depun coroane de flori la busturile poeţilor Mihai Eminescu şi Sandor Petofi, iar după oficierea slujbei de Tedeum de către cunoscutul preot Ioan Brânzei, viceprimarul Victor Malac rosteşte cuvântul de bun venit deschizând lucrările manifestării. Prof. dr. Gheorghe Luchescu, unul din organizatori şi moderatorul simpozionului, vorbeşte despre eveniment asumându-şi rolul de mărturisitor, asemeni apostolilor, uluitor de simplu în expresie pentru a deveni credibil în faţa participanţilor. Corul comunei a interpretat melodii în româneşte şi maghiară, pe versurile celor doi poeţi ca şi solista Livia Ilcău încântând ascultătorii. De asemenea s-au recitat versuri ale poeţilor omagiaţi, cât şi creaţii proprii. A impresionat poeta Mariana Sperlea, o adevărată „pâine a luminii”, care a convins auditoriul că pe câmpia sufletului ei răsare roşu, galben şi albastru-simbol al existenţei noastre în Eminescu-identitatea neamului. Poemele ei unice sunt puternice, subtile, pline de filozofie şi subînţelesuri, cu esenţa veşniciei în ele. În continuare a fost vizitată expoziţia de carte, cărţi poştale, medalii, numismatică, insigne şi tablouri cu temă eminesciană a distinsului eminescolog prof. dr. Ion Iliescu, o expoziţie de carte Petofi, a aceluiaşi creator, apoi expoziţia de pictură a tinerelor talente ale cercului de pictură din Şcoala Dumbrăviţa, coordonat de artistul plastic Mariana Sperlea, care şi-a expus şi propriile creaţii. A urmat o sesiune de comunicări la care au participat profesori, filologi, istorici şi oameni de cultură, elevii şcolii cu profesorii lor. Acest soi de oameni deosebiţi, aceste fiinţe însemnate de propria lor conştiinţă, această sare a pământului, autori mesianici, ambasadori ai culturii româneşti şi intelectuali de marcă, au dezvăluit sentimentele lor de preţuire şi admiraţie pentru genialul poet. Prof. dr. Gheorghe Luchescu, o floare, o voce pentru românism şi Sfânta Tradiţie, un arhanghel în spaţiul liric al Banatului şi a întregii ţări, un Lot al namului, a condus lucrările simpozionului cu gingăşie, discreţie, sinceritate şi putere de pătrundere în lumea fascinantă a lui Eminescu, cu sete de absolut, arătând că este un model de caldă aristocraţie a spiritului. Despre luminătoarele fapte de cultură şi despre genialele cărţi ale lui Eminescu au vorbit: Doamna Doina Drăgan-preşedinta Liga scriitorilor din România – filiala Banat Alexandru Constantin Strungă a prezentat lucrarea „Ideii curiculare în publicistica eminesciană” Mariana Strungă a prezentat lucrarea „Gânduri despre poetul nepereche” Tamara Icoban Beldean a vorbit despre „Misiunea cosmică a poeziei eminesciene” Mariana Pop a prezentat lucrarea „Idealul erotic eminescian” Pavel Panduru a vorbit despre satul românesc din perspectiva filozofiei lui Eminescu Mariana Sperlea a vorbit despre „Sursele germane a creaţiei eminesciene” şi a recitat câteva poezii închinate poetului. Domnia sa s-a distins prin sinceritatea versului, sensibilitatea, gingăşia şi puterea de convingere al cărei mesaj a ajuns repede şi uşor la sufletul auditoriului. Valoroasa şi cunoscuta solistă Livia Ilcău a vorbit despre „Muzicalitatea poeziei lui Eminescu” şi a cântat romanţa „Sara pe deal” Prof. dr. Dumitru Mnerie a vorbit despre „Relaţia Eminescu-Slavici” arătând că astăzi cultura românească n-a fost scoasă la taraba europeană în condiţiile în care sărăcia este ajutată să mai crească cu 25%. Cultura trebuie să fie învăţătură pentru copiii de astăzi. Poeţii Vlad Cernea Jerca şi Traian Pintilie au recitat poezii închinate lui Eminescu. Pe durata desfăşurării simpozionului a cântat dumnezeieşte folkistul Victor Georoceanu. Au mai participat profesorul Mircea Otescu, Vasile Brad, scriitoarea Mariana Gurza, suflet încântător de poet, reprezentând spiritul silvestrian cu merite evidente în lupta pentru neuitarea de neam şi crearea imaginii României celei tainice. Prozatorul Armand Sperlea şi Constantin Sperlea, unul din principalii organizatori. Întâlnirea în duh de la Dumbrăviţa a fost o acţiune culturală de amploare şi de mare succes, a fost o lecţie pentru Om în încercarea de a regăsi fiinţa umano-divină. Participanţii au mărturisit din tot sufletul şi din tot cugetul lor dragostea pentru Eminescu şi poporul român. Fiecare lucrare a fost o amplă simfonie creatoare a vrajei unei lumi a iubirii şi cântecului. S-a subliniat că în efigia lui Eminescu găsim mesajul viu al limbii, al culturii şi al artei româneşti, ca la strămoşi, fiind un altar de închinăciune şi contemplaţie spirituală. Eminescu – măreaţă potriveală a filonului băştinaş cu harul divin, a trăit cu un fanatism al existenţei prin fapte pentru mai binele celorlalţi. A fost un martir pentru dreptate ca şi Sf. Ioan Botezătorul. Simpozionzul a fost o liturghie cosmică despre trinitatea la români: Neam – Limbă – Credinţă, evidenţiindu-se crezul genialului poet că Biserica este maica poporului român şi că poezia lui este o dovadă orfică a esenţelor omeneşti în sublimitatea lor. Prin discurs şi cântec s-a realizat o armonie universală, un reper de identitate românească pentru „cea mai desăvârşită opera de artă a naturii -Omul” din spaţiul mioritic. La fiecare cuvânt rostit de vorbitori s-a simţit efortul de smerenie în a exprima adevăruri grave şi ultime din creaţia marelui poet, trăitor al actului cultural întru astral. Manifestarea s-a desfăşurat într-o atmosferă elevată şi distinsă, în care simţeai că poezia şi muzica te poate face mai bun. Au fost înmânate diplome de excelenţă tuturor participanţilor, din partea organizatorilor. Lucrările simpozionului s-au încheiat cu o bogată masă oferită de organizatori la cantina Bisericii Catolice, unde şi când s-au recitat versuri ale celor doi poeţi şi au cântat artişti de marcă ca soprana Viorica Pop Ivan, Livia Ilcău, Victor Georoceanu şi alţii. Muzica lor asemănându-se cu a îngerilor, a fost o simfonie a lumii întregi. Sufletul numeroşilor participanţi s-a contopit cu cântecul şi cu poezia ca florile primăverii cu verdele naturii. Aici, muzica şi poezia a fost arta care a satisfăcut starea existenţială a participanţilor. Am văzut aici apoteoze ale frumuseţii, dar şi ale credinţei, dragostei şi speranţei. S-a simţit că admiraţia noastră faţă de poet a atins cote ameţitor de înalte. La Dumbrăviţa s-a dovedit o putere de excepţie în strădania participanţilor de a spune nespusul care zace în noi. Astfel a reieşit că la iubitorii lui Eminescu este o metafizică împotriva răului, împotriva iubitorilor de arginţi şi a trădătorilor de tot felul, chiar şi de neam. Erudiţia vorbitorilor a transferat ascultătorilor o stare de spirit, entuziasmând întreaga asistenţă. Fiind invitat la acest eveniment cultural de excepţie, sunt încântat că am putut să particip. Am avut impresia că florile la Dumbrăviţa strălucesc şi luminează şi parcă sunt mai vii decât oriunde, la acest început de vară, răspândind efluvii îmbălsămate de mirosuri. Mediul special în care s-a desfăşurat întâlnirea multiculturală, florile de pe marginea drumului, locurile unice, oamenii întâlniţi, programele muzicale susţinute de artişti consacraţi, au dat un specific aparte, arătând unicitatea acţiunii. A arătat că satul Dumbrăviţa a fost centrul universului, oază de lumină şi spiritualitate cu un sentiment eroic al trăirii prin cultură. Adresăm laude şi felicitări gazdelor şi tuturor celor implicaţi, pentru efortul depus de a organiza, în momentul de faţă, o asemenea manifestare, unică în felul ei, pentru menţinerea făcliei aprinse a culturii şi identităţii noastre.
(Ne vorbește părintele paroh Apetroaei Cosmin Gabriel – Parohia Ortodoxă Română Cinciș-Cerna)
Ne aflăm în Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Sub zările de lumină ale personalității Sfinților Apostoli Petru și Pavel simțim armonia cu Dumnezeu care izvorăște din virtuțile ce le-au împodobit viața: credința, nădejdea și dreptatea. Creștinul trebuie să respecte postul pentru a fi primit în fața lui Dumnezeu. Postul este o jertfă a omului pe care o aduce lui Dumnezeu. Nu este de ajuns să postim doar de bucate, trebuie să postim și de păcate. În post ne înfrânăm de la mâncărurile de dulce, carne, lapte, ouă, brânză și pe lângă aceasta trebuie să facem și fapte bune, să ne rugăm mai mult, să ne spovedim și împărtășim cu trupul și sângele lui Hristos. Sfântul Ioan Gură de Aur ne zice ,,Postiți? Arătați-mi-o prin fapte. Cum? De vedeți un sărac, aveți milă de el; un dușman, împăcați-vă cu el; un prieten cu nume bun, nu-l invidiați. Nu numai gura și stomacul să postească, ci și ochiul și urechile și picioarele și mâinile voastre să postească, și toate mădularele trupului vostru”. An de an, Biserica Ortodoxă prăznuiește cu mare cinste la 29 iunie pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Biserica a rânduit perioadă de post înainte de sărbătoarea lor. Este singurul post cu dată schimbătoare calculată în funcție de data Paștilor și a Rusaliilor. Acest post a fost rânduit de biserică pentru a arăta că și apostolii au postit înainte să meargă să propovăduiască Evanghelia lui Hristos. Și tot prin acest post se cinstesc Darurile Sfântului Duh. În popor se numește postul de vară sau al Cincizecimii. Sfinții Apostoli Petru și Pavel, deși sunt diferiți, ca profesie și neam, au în comun aceeași dragoste pentru Hristos și pentru predicarea Evangheliei Lui. Apostolul Petru era pescar de profesie. Hristos l-a chemat pentru a fi pescar de oameni și din Simon l-a numit Chefa care înseamnă piatră. Era plin de zel și cu o fire dinamică, spontană. A fost un om simplu și din simplitate a adus pe mulți la credința în Hristos. Sfântul Apostol Pavel se numea inițial Saul, a fost un om învățat, era cetățean roman, cu o vastă cultură teologică. La început, Saul a prigonit creștinii și Hristos îl întreabă ,,Saule, Saule, de ce Mă prigonești?”. După convertire, Saul, persecuorul, devine apostolul Pavel și misionarul cel mai zelos al Bisericii lui Hristos. Sfinții Apostoli Petru și Pavel au multe în comun: credința fierbinte în Hristos Fiul lui Dumnezeu; o experiență puternică a convertirii sau a întoarcerii la Hristos și dragoste puternică pentru Hristos și Biserica Sa. Ei au trasat stilul de viață creștină, au deschis un orizont bisericesc și au arătat calea către cele duhovnicești. Sfinții Apostoli Petru și Pavel rămân pentru noi, creștinii de azi, mari dascăli sau învățători ai credinței lui Hristos și model de misionari creștini într-o lume secularizată și statornici rugători în drapta credință pentru Hristos și Biserica Sa. Ne rugăm Sfinților Apostoli Petru și Pavel să ne dea putere să fim și noi statornici, rugători, misionari, învățători ai cuvântului Evangheliei lui Hristos pentru a putea moșteni Împărăția Cerurilor pregătită nouă de la întemeierea lumii.
16 iunie 2023, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița:
Proiectul „Luna iunie – luna expozițiilor” (ediția a XVI-a).
Expoziție filatelică dedicată sărbătoririi zilei de constituire a Federației Internaționale a Filateliei (F.I.P.) în 18 iunie 1926, din colecția Erwin Josef Țigla (Reșița). Este expus exponatul „Sfântul Vincențiu de Paul“.
Considerat cel mai mare poet român al tuturor timpurilor, Mihai Eminescu mi-a sădit în suflet frumusețea iubirii, dorința de a mă îndrăgosti, farmecul, puterea de a învăța ce înseamnă fericirea și cel mai important: sămânța libertății. ”Trăiască nația”, așa spunea Mihai Eminescu atunci când se întâlnea cu prietenii, era cunoscut ca un patriot adevărat, iar salutul său stârnea simpatia, dar atunci când cineva i-o lua înainte și spunea ”Trăiască nația”, poetul răspundea răspicat: ”Sus cu dânsa”. Sămânța libertății mi-a fost sădită de versurile lui în copilărie și îi mulțumesc pentru fructul libertății din care mușc astăzi, dar nu mă las, îl am în inimă pe Dumnezeu și în suflet trăiesc strămoșii mei, cei care și-au dat viața pentru țară, pentru ca noi să fim astăzi demni, onești și liberi. Și nu doar gustul libertății îl port pe drumul vieții, mai port și mirosul care vine din versurile ultimei poezii ”Viața și stele în cer” găsită într-un halat ponosit, scrisă de marele poet pe un pat metalic de spital în sanatoriul de Boli Mintale al Doctorului Șuțu, de pe strada Plantelor din București, până în ultima clipă a dorit să aibă parte de empatie, în ultimele clipe de viață a spus: ”Sunt năruit” și a trecut în lumea celor drepți! Cum să nu-l iubesc pe acest om? Când el mi-a oferit atâta iubire în versurile lui? Când el mi-a arătat că fără iubire nu am cum să trăiesc frumos? Trăirile din mine s-au înmulțit datorită iubirilor nemăsurate pe care le simțeam în ființa mea atunci când deschideam opera lui. Acest mare poet al românilor a trecut prin toate stările posibile, a vrut chiar să se călugărească, i-a cerut lui Maiorescu să se călugărească, să intre la o Mănăstire din București, pe 23 iunie 1883, simțea că nu mai e cale de salvare pentru el…într-adevăr, Eminescu nu a mai putut fi salvat, însă noi astăzi suntem salvați de el, de tot ce a scris și a rămas poporului român, spun acest lucru pentru a accentua bucuria libertății care trăiește în mine alături de curaj, dragoste de viață și speranță, oameni buni, să nu ne pierdem în aceste vremuri în care domnește haosul și despre care puțini au curajul să vorbească, o lume dată peste cap și chiar înfricoșată, să fim noi acum și pentru totdeauna, să fim puternici așa cum au fost cei din trecut. Opera lui Eminescu ne spune cât de sclipitor este românul, cât de neînfricat, iubitor, inteligent și credincios este, noi trebuie doar să intrăm cu toată încrederea în scrierile poetului și să îl păstrăm viu pe drumul vieții noastre, Eminescu a trăit clipa și a iubit cu intensitate maximă viața. În fiecare zi îi mulțumesc lui Dumnezeu că am avut bucuria, eu și generația mea, să creștem respectând valorile pure, românești, mă rog ca toate aceste valori să fie apreciate și de noile generații, având în vedere ce vremuri trăim, Eminescu este cartea de identitate a poporului român. Pentru mine Eminescu nu este mort, el este un suflet liber într-o lume mult mai liberă și mai curată, el reprezintă libertatea națiunii noastre și în orice moment al vieții mele îi voi săruta rimele libertății din versurile trăirii. Dragi români, să nu ne pierdem niciodată nădejdea atât timp cât trăim în palma lui Dumnezeu și privim la steaua…
La steaua care-a răsărit E-o cale atât de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum În depărtări albastre, Iar raza ei abia acum Luci vederii noastre. Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie: Era pe cât nu s-a zărit, Azi o vedem și nu e.
Tot astfel când al nostru dor Pieri în noapte-adâncă, Lumina stinsului amor Ne urmărește încă. (Mihai Eminescu) Așadar, frumoși, demni, liberi și curajoși români: TRĂIASCĂ NAȚIA!
UZPR CARAS SEVERIN 