Nimic nu este întâmplător în această lume, dar prin câte am trecut…într-adevăr se adeverește că totul este dirijat de o mână invizibilă. Suntem aduși pe acest pământ cu un scop și plecăm spre o ală lume cu un alt scop. Personal, sunt sigură că există Dumnezeu, știți de ce? Pentru că gândurile mele sunt citite în fiecare zi de El, seara EL îmi dă întotdeauna răspuns. Nu am ținut cont niciodată de faptul că există oameni care nu cred în Dumnezeu, e treaba lor, e viața lor, ei trăiesc și se hrănesc cu gândurile lor, însă am ținut cont de fiecare întâmplare din viața mea, fiecare clipă mi-a adus bucurie pentru că am știut că undeva există un înger păzitor trimis de Dumnezeu. Am înțeles că și întâmplările mai puțin frumoase au fost pregătite tocmai pentru a-mi da seama de cât de importantă este trăirea, nu poți să trăiești frumos dacă trăirile tale nu sunt alimentate de armonie, iubire, prietenie, dragoste de viață.

Pelerinajul în ȚARA SFÂNTĂ m-a trimis într-o lume nouă, din momentul în care am pășit pe urmele Mântuitorului am fost introdusă într-o lume în care trecutul, prezentul și viitorul se jucau cu viața mea, dar în același timp pot spune că îmi ofereau oportunitatea de a simți cu adevărat cum a trăit Domnul Nostru Iisus Hristos, până în clipa în care și-a dat viața pentru omenire, apoi a Înviat, pe Golgota a fost o clipă care a făcut să-mi înghețe lacrima și cuvântul, acolo unde a fost răstignit Fiul Domnului. Am pornit din Lugoj cu întrebarea: Cum ar fi să luăm prânzul cu Iisus? De ce spun asta, pentru că înainte de a porni spre Țara Sfântă am ascultat o emisiune cu Părintele Necula care vorbea despre cum a luat el prânzul cu Iisus Hristos în Capernaum, Israel. În acel moment mi-am dorit să ajung în Țara Sfântă. Și am ajuns, și am trăit o poveste, iar această poveste nu este a unui om care a fost opt zile în concediu într-un loc frumos, nu este o întâmplare, aceste zile sunt cele mai importante zile din viața mea, aproximativ opt zile care fac cât o viață, opt zile care au trecut foarte repede ca timp, dar foarte încet ca trăire, cu aceste opt zile pot să mă duc în orice parte a lumii, le pun în geamantan și acolo unde ajung deschid geamantanul, le mângâi, pot să recapitulez tot ce am trăit și ființa mea se încarcă cu liniște, credință și iubire, cele opt zile petrecute pe Pământul Sfânt, Israel, sunt bagajul vieții mele, acestea sunt bogăția mea, mă culc cu ele în gând și mă trezesc cu ele în inimă. Cele opt zile și șapte nopți petrecute în Țara Sfântă mi-au scris încă o dată în cartea vieții că toți suntem egali pe acest pământ, nu avem niciun drept să judecăm, doar să ajutăm. Secretul celor opt zile este să apreciem fiecare secundă a existenței noastre pe pământ, asta însemnând să fim prieteni cu viața, să învățăm ce înseamnă demnitate, onestitate, curaj, să luăm oamenii așa cum sunt, pe cei slabi să-i ajutăm, pe cei puternici să-i admirăm. Am învățat multe lucruri de la aceste zile trăitoare, grăitoare, dar cele mai profunde învățăminte au fost date de cele șapte nopți, în tăcerea lor, în liniștea divină și-au scris în inima mea o carte. Există gândul bun, și acest gând bun te face să te detașezi de situații neplăcute, stai de vorbă cu Dumnezeu.

Articol întreg >>>>>>