
Unii îl cunosc, alții au auzit de el, mulți însă nu știu cine este preotul Teodor PONEAVĂ.
Pe acest fond, l-am rugat să creioneze câteve crâmpeie din propria-i viață.
– M-am născut în vestita localitate Șiria, într-o familie de țărani, rămânând orfan de mamă la nici 14 ani. De mic copil am nutrit dragoste pentru citit. Așa se face că, grație mamei mele, care-mi citea povești, la 5 ani știam și eu citi. Patima cititului m-a urmărit pe toată durata vieții și m-a influențat nespus de mult. Urmare a basmelor citite am luat o sabie veche, am ascuns-o în pantaloni și m-am dus pe deal să mă războiesc cu zmeii și cu balaurii. Iar mai târziu când am citit Voievodul codrilor, adică pe Tarzan, m-am decis să urc din pom în pom, având abilitatea acestuia. Manifestând din naștere dragoste pentru biserică, încă din clasa a doua am participat activ la slujbele de la biserică, atât la Utrenie, care se făcea atunci la 6:30, cât și la Liturghie care se făcea la ora 10 a.m.
Am făcut clasele I-VII la Șiria și dovedind precocitate încă din clasa I, eram dus în clasele mai mari și dat ca exemplu. Manifestând vocație deosebită pentru cariera preoțească, am urmat Seminarul Teologic de la Caransebeș. După seminar, am urmat Facultatea de Teologie din Sibiu, unde am dispus de profesori universitari inegalabili, deoarece, pe tot cuprinsul țării mai activau doar două facultăți de acest tip.
După absolvire, am activat doi ani de zile în învățământ în judetul Sălaj și Satu Mare. În acest timp când auzeam clopotele la biserică trăgând, nu mă puteam abține să nu merg la Sf. Liturghie și să spun câte o predică și să cânt la strană. Astfel am fost mutat dintr-un județ în altul, pentru propaganda religioasă în rândul elevilor. Am predat limba română și limba franceză la clasele V-VII.
În 1964 m-am căsătorit cu eleva de Școală Pedagogică, Maria Galiș, pe care am întâlnit-o în satul Cizer, unde am fost prima dată profesor și am intrat în preoție în Eparhia Oradiei. După 10 ani pe care i-am petrecut în 3 parohii din Sălaj și Bihor am ajuns în Episcopia Aradului, unde după 2 ani am ajuns în Șiria, satul meu natal și dorința mea finală. Aici am păstorit 33 de ani până la împlinirea celor 70 de ani când m-am pensionat.
În anii activi ai preoției, timp de 44 de ani neavând spirit practic, gospodăresc am excelat pe tărâm sufletesc, cultural și educativ, mai ales prin predici, cu partea oratorică. Totuși, pe plan administrativ am adunat bani pentru repararea și construirea bisericilor și caselor parohiale pentru creșterea gradului de confort al credincioșilor. Având și talent literar, am scris cărți, în care am pus accent pe cele mai gingașe probleme, deși până în 1990, preoții n-au avut acces la publicarea lor. După Revoluție am început să public și ceea ce am scris până atunci. Pentru toate aceste activităti am fost onorat cu titlul de iconom stavrofor, de către Episcopia Aradului. Sunt cetățean de onoare al comunei Șiria și membru în diferite organizații și Cenacluri literare care mi-au oferit o multitudine de diplome și premii.
Ca iubitor de drumeție și dornic de cunoaștere, am vizitat: Ungaria, Austria, Germania, Franța, Spania, Belgia, Anglia, Polonia, Luxemburg, Cehia, Slovacia, Turcia, Israel, America și Canada.
Am ajuns să vizitez aceste țări datorită fiicei mele, Miorița Teodora, care este Diplomat de carieră, lucrând pe la diferite ambasade.
Grație pasiunii pentru literatură, am scris 20 de cărți de poezie și proză, în care am pus accent pe cele mai gingașe teme.
De 14 ani, de când sunt pensionar, n-am întrerupt activitatea preoțească, dovedind veritabilă chemare pentru activitatea de sacerdot afirmând și eu ca și marele Șaguna: ,,dacă m-aș mai naște odată, tot preot m-aș face”.
Având mai mult timp liber am scris și o carte despre satul natal ,,Șiria într-o viață ”, am făcut vizite prin țările amintite mai sus unde am participat la oficierea Sf. Liturghii alături de preoții ortodocși din țările respective. Am mai scris și cărți de predici atât în versuri, cât și în proză pentru uzul colegilor.
După pensionare m-am mutat în casa personală, împreună cu fiica cea mai mică și familia ei, care este profesoară la Colegiul Sf. Maria din Arad. În timpul pandemiei, fiind în carantină la București unde am citit în continuu, mi-am pierdut vederea. Astfel sunt însoțit și ajutat peste tot de soția mea, învățătoare pensionară, care îmi rezolvă toate neputințele. Programul meu zilnic se rezumă la: citirea presei locale de către cei apropiați, audierea programelor la televizor, îndeosebi la Trinitas, ascultarea de comentarii pe youtube sau alte mijloace audio, întâlniri cu intelectualii din sat și cu alte persoane, care mă vizitează, plimbări prin parcurile comunei, participare la activitățile culturale organizate pe plan local și regional, participări la înmormântări și slujbe particulare la solicitarea credincioșilor, la Sf. Liturghie alături de preoții din Șiria, comunicare video cu rudele din țară și din străinătate, iar cu fiica și nepotul de la Paris aproape zilnic.
Nepotul cel mare, cu care locuiesc acum, mă duce la cofetărie sau la oraș și la medic ori de câte ori este nevoie sau când solicit eu îndeplinirea unei astfel de dorințe. Îi mulțumesc Lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care mi le-a dat, pentru realizarea familiei, pentru oportunitățile avute și pentru sănătatea pe care am avut-o.
Pentru cititori, ofer cu drag una din poeziile scrise recent.
Întoarce-ți apă cursul la izvor/ Zăpezi strivite-ntoarceți-vă-n nor/ Cenușă spulberată-n patru vânturi/ Întoarce-te-n cutia de chibrituri/ Ecoule, în sunet te întoarce/ Tu, pasăre, în ou sau în găuace/ Fă calea-ntoarsă, soare, sus pe boltă/ Și în sămânță-ntoarce-te recoltă/ Tu, lacrimă întoarce-te în gene/ Tu, sânge scurs returul fă-l în vene/ Tu, timp întoarce-mă-n copilărie/ Să-mi dai ce mi-ai luat pentru vecie/ Dar vai, tu ești necruțător, se știe! (Dor de trecut)
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR







