Una dintre misiunile culturale însușite de către Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și de către Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița este cea de-a reaminti iubitorilor de cultură și spiritualitate, personalitățile care s-au născut sau au trăit pe meleagurile Banatului Montan, numele lor fiind trecute în cartea de aur a acestui spațiu de interferențe culturale.

De data aceasta să ne aducem aminte de o personalitate care s-a născut la Oravița. Câteva date biografice despre cel aniversat:

Franz Kumher s-a născut la 16 iulie 1927 în Oravița. Anii copilăriei și ai tinereții i-a petrecut la Timișoara. În ianuarie 1945 a fost deportat în Rusia, de unde, în toamna anului 1946 a fost dus, prin intermediul unui transport de bolnavi, în zona de est a Germaniei. La sfârșitul anului 1946 a ajuns în zona de ocupație britanică a Germaniei.

Și-a început studiile în perioada 1948 – 1950 în cadrul Facultății Pedagogice Alfeld / Leine, specializarea artă plastică. Au urmat, între anii 1953 și 1955 – 1957, pregătirea sa la Hanovra, între anii 1957 și 1961, la Facultatea de Arte Plastice din cadrul Universității Hamburg. În perioada 1953 – 1955 a fost asistentul profesorului Kurt Schwerdtfeger în cadrul Facultății Pedagogice Alfeld / Leine, între anii 1950 și 1963, educator de arte plastice în cadrul unor universități populare și gimnazii, iar din anul 1963 a fost profesor de arte plastice în cadrul Facultății Pedagogice Alfeld / Leine, aparținătoare mai apoi de Universitatea Hildesheim. Activitatea artistică a prof. Franz Kumher cuprinde pictură, grafică, cinetica luminii.

Expoziții personale ale prof. Franz Kumher:printre altele, în Hildesheim, Hamburg, Bremen, Kassel, München, Goslar, Düsseldorf, Roma, Milano, Palermo, Bologna, Trieste, Dubrovnik, Reșița, Oravița. Participă la expoziții de grup pe toate meridianele lumii.

Prof. Franz Kumher a fost distins cu nenumărate premii și distincții, printre care, în anul 1988, cu Crucea Federală de Merit al Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania, iar în anul 1999 a fost distins cu Premiul Cultural al Șvabilor Dunăreni pentru artă plastică, oferit de Landul german Baden-Württemberg. La inițiativa Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, orașul său natal, Oravița, i-a conferit la 28 mai 2007 titlul de Cetățean de Onoare al orașului Oravița. A trecut în eternitate la 13 februarie 2018, în Germania.

Anul acesta, Biblioteca Germană „Alexander Tietz” Reșița marchează împlinirea a 5 de ani de la trecerea în eternitate a artistului plastic Franz Kumher printr-o expoziție dedicată acestuia.

13 – 16 februarie 2023, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița:

Personalitățile noastre: artistul plastic și pedagogul Franz Kumher (*16 iulie 1927, Oravița – † 13 februarie 2018, Hildesheim / Germania), la 5 de ani de la trecerea sa în eternitate. O expoziție comemorativă.

Erwin Josef Țigla

Omenirea asistă în prezent la un incredibil și nemaiîntâlnit progres tehnologic, o revoluție tehnologică care deschide în acest context provocări majore în gestionarea noilor descoperiri. Printr-o analiză superficială, fenomenul creează un îndreptățit motiv de speranță într-un viitor luminos al omenirii. Inteligența artificială, calculul cuantic, editarea genelor, crearea conexiunii între calculator și creier, imprimarea 3D, supravegherea digitală, nanoboții, chatboții, metaversul, sunt câteva dintre elementele care dau forța și speranța unei evoluții și implicit a unor beneficii majore aduse progresului uman. Însă, ele prefigurează, în același timp, orizonturi necunoscute spre care se îndreaptă rasa umană, context care ne îndeamnă a ne pune întrebarea: oare omenirea este pregătită pentru a întâlni și a utiliza aceste pârghii ale potenței în dezvoltarea sa? Unul dintre motivele de a ne pune această întrebare este contextul global actual în care unitatea de viziune și acțiune este grav zdruncinată de disensiunile și interesele divergente ale națiunilor, între aceste națiuni foarte îngrijorător este faptul că se numără și marile puteri ale lumii. Înmulțirea stărilor conflictuale, o nouă cursă a înarmării, epuizarea necontrolată a resurselor naturale, cărora li se adaugă și distrugerea inconștientă a mediului înconjurător, sunt câteva aspecte care dau dovada că omenirea se află într-un grav impas și nu poate fi pregătită pentru a i se atribui o putere sporită atâta timp cât pornirile sale distructive nu sunt domolite.

În această împrejurare, universul tehnologic actual și dezvoltarea lui, prefigurată pentru viitor, crează un veritabil spațiu de desfășurare al intențiilor și al faptelor rele, în care potențialul malițios poate fi de această dată mult peste limitele tuturor necazurilor cunoscute omului în întreg trecutul său. Viitorul omenirii va sta în gestionarea prudentă și foarte rațională a tuturor acestor noi forțe create. De aceea răspântia în fața cărei ne aflăm naște o întrebare firească: este aceasta o cale a distrugerii sau dimpotrivă a unui progres nemaipomenit al omenirii? Din păcate, aflarea răspunsului la această întrebare presupune un risc major, pe care omul se pare că este foarte dispus să și-l asume!

Constantin VLAICU/UZPR

Foto: i.pcmag.com

Mass media alocã spații importante atât în presa scrisã cât și în cea audio-vizualã, a unui subiect atât de mult comentat de toatã lumea, acela al deșeurilor, care ne sufocã de la zi la zi. Acum ne vom referi numai la deșeurile urbane, cele industriale le vom analiza separat.

Foarte pompos, aleșii neamului, dându-și ochii peste cap, ne explicã savant cã au implementat managementul deșeurilor care va rezolva, în viitor, aceastã problemã spinoasã. S-au alocat ceva bani pentru gropi ecologice, pentru selectarea gunoiului menajer, etc. Planuri frumoase dar care, în realitate, nu prea funcționeazã. Când sunt puși în fața unor exemple concrete, autoritãțile scot din joben vinovatul de serviciu – cetãțeanul. Lipsã de educație, prostie, rãutate și mai știu eu câte i se aruncã în spate cetãțeanului, care, nici el nu este chiar fãrã vinã!

Zbuciumul contemporanilor noștri în aceastã problemã nu are nici o șansã sã fie rezolvat mulți ani de aici înainte. Se cheltuiesc bani pentru studii și analize, care mor înainte de a fi implementate sau acolo unde se realizeazã ceva, se descoperã ulterior cã nu pot fi susținute financiar, așa cã este necesar ca totul sã se revizuiascã. Și ca într-un perpetuum mobile o luãm de la capãt.

Problemele acestea, foarte bine cunoscute de cãtre toatã lumea, treneazã de mult timp și vor deveni tot mai grave în viitor. Cu toatã teoria prezentatã, observãm cã problema deșeurilor a fost rezolvatã în micã mãsurã, peste tot în lume. Chiar statele cele mai dezvoltate economic se sufocã sub presiunea deșeurilor și, în lipsa soluțiilor, încearcã sã exporte ilegal propriile reziduuri în țãri precum România, care sunt mai puțin vigilente, ca sã nu spun altcumva.

Sã aruncãm și noi o scurtã privire asupra acestei complicate probleme, fiindcã se dovedește cã nu s-a gãsit o soluție infailibilã pânã acum. Cum am ajuns aici? Ce putem face? Nu cumva cei care au gândit managementul deșeurilor, așa cum se aplicã el acum, nu au privit în direcția bunã?

Sã vedem faptele. Problema deșeurilor a explodat relativ de puțin timp în comparație cu istoria omenirii. Cineva ar putea spune cã explozia demograficã a contribuit direct la agravarea situației. Este adevãrat! Dar, spun eu, acest adevãr este parțial numai, fiindcã mai existã ceva care complicã lucrurile: dorința de securizare sanitarã.

Cunoaștem dezvoltarea economicã mondialã uriașã de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial. Instaurându-se un oarecare calm social, omul a încercat sã trãiascã din ce în ce mai bine. Economia, gãsind o cerere în creștere, a început sã se dezvolte încercând sã satisfacã aceastã cerere. Oamenii au devenit mai pretențioși în asigurarea așa zisei siguranțe sanitare (fie ea alimentarã sau industrialã). Dacã pânã prin anii 1960 în România, comerțul bunurilor de consum se realiza cu preponderențã prin vânzarea vrac (asta însemnând folosirea unor ambalaje de mari dimensiuni), ulterior, s-a trecut la ambalarea produselor în cantitãți tot mai mici pe fiecare tip comercializat. Motivându-se creșterea siguranței sanitare alimentare, s-a trecut la o ambalare excesivã, care a dus și la dezvoltarea explozivã a industriei de ambalaje. Astãzi avem produse ambalate în cantitãți de 7 – 8 – 10 sau 100 de grame, în majoritate pânã la 1 kg. Am întâlnit și în domeniul farmaceutic același lucru: un comprimat minuscul, ambalat pe o folie de plastic pe care ar fi încãput cel puþin 10 bucãți, așezat într-o cutie de carton cât douã pachete de țigãri și având în interior un prospect scris pe o coalã de hârtie de dimensiunea a douã foi A4. Este util sã avem aceste componente dar, cred cã ar trebui sã fim mai atenți la mãrimea ambalajelor care se vor transforma în deșeuri. Tendința este în creștere odatã cu creșterea nivelului de trai (aici nu luãm în calcul recesiunea ultimilor doi ani).

În aceste condiții, managementul deșeurilor se va lovi de noi provocãri. Se încearcã fel și fel de metode precum înlocuirea pungilor de PVC cu altele biodegradabile, metode care nu rezolvã decât în micã mãsurã problema.

Dacã în momentul de fațã, situația mondialã este gravã, este simplu sã ne imaginãm ce va fi peste 15-20 de ani dacã nu se gãsesc soluții eficiente. O soluție de diminuare a creșterii explozive a deșeurilor ar trebui sã ia în calcul și o regândire a sistemului de ambalare, atât pentru produsele de mici dimensiuni cât și pentru cele mari. Mãsura ar putea domoli rata de creștere și ar da timp pentru identificarea altor tehnici de reducere realã a deșeurilor care, sigur nu ar fi acceptatã de cãtre industria ambalajelor. De aceea este necesar ca statul sã intervinã ferm, fiindcã în curând va deveni problemã de siguranțã naționalã.

Gãsirea unor tehnologii pentru reciclare, pentru obținerea gazelor combustibile prin fermentarea deșeurilor alimentare sau pentru obținerea energiei electrice, sunt mãsuri care nu rezolvã în totalitate problema deșeurilor. De aceea sunt necesare soluții care sã diminueze substanțial cantitatea de deșeuri care nu pot fi revalorificate.

Unele minți bolnave ale secolului nostru, continuã sã arunce vina pe creșterea demograficã mondialã și se aud tot mai des voci care propun mãsuri de scãdere a populației globului prin acțiuni radicale: pandemii, rãzboaie, foamete sau vaccinãri obligatorii cu substanțe care produc infertilitate sau deces. Sã fie vorba despre incompetențã, prostie sau poate, un plan diabolic?

Andrușa R. Vãtuiu – U.Z.P.R.

La Tribunalul Hunedoara a avut loc Adunarea Generală a Judecătorilor, în cadrul căreia domnul judecător Flavius Dacian CONTA (foto) – preşedintele Tribunalului Hunedoara a prezentat Raportul de activitate pe anul 2022 al Tribunalului Hunedoara.

În anul 2022 Tribunalul Hunedoara a înregistrat un volum de activitate (stoc plus dosare nou intrate) de 11416 de cauze pe rol, în scădere cu 300 de cauze faţă de anul 2021 când numărul dosarelor pe rol a fost de 11716.

Volumul de activitate pe secţii la nivelul Tribunalului Hunedoara a fost următorul: Secţia I Civilă a fost învestită, în anul 2022, cu soluţionarea unui număr de 5709 cauze, Secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal cu 4207cauze, Secţia Penală cu 1500cauze.

La Tribunalul Hunedoara, în cursul anului 2022, s-a înregistrat o încărcătură de 961,6 cauze/ judecător.

Separat pe secţii, se constată că, cea mai mare încărcătură de cauze/ judecător a fost la Secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal, unde s-a înregistrat un număr mediu de 1200,7 cauze/ judecător, faţă de 971,9 cauze/ judecător la Secţia I Civilă şi 435,3 cauze/ judecător la Secţia Penală.

Volumul de activitate al celor 6 judecătorii din raza de competenţă a Tribunalului Hunedoara a fost în anul 2022 de 45453 cauze pe rol, în creștere cu  un număr de 2427 de cauze față de anul 2021, când pe rolul judecătoriilor s-a înregistrat un număr de 43026 cauze.

Numărul de cauze/ judecător la judecătoriile din circumscripţia Tribunalului Hunedoara, în anul 2022, a fost următorul: Brad s-au înregistrat 1133,5 cauze/ judecător, Deva – 960,9; Haţeg –  1750,0; Hunedoara – 879,2; Orăştie – 1236,4 și Petroşani – 1294,1.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Recent, la Judecătoria din orașul de pe Cerna și-a început mandatul un nou președinte în persoana cunoscutului și apreciatului fost procuror, respectiv judecător, Gheorghe UNGUREANU, căruia i-am solicitat un scurt interviu.

– Pentru început prezentați-ne cele mai semnificative date biografice.
– Sunt hunedorean, căsătorit, am un copil, în magistratură am intrat în 2015.
Din 2015 până în 2019 am fost procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara, din 2019 până în ianuarie 2023 am fost judecător la Judecătoria Deva – Secția Penală.
Începând cu ianuarie 2023 activez la Judecătoria Hunedoara, unde am început mandatul de președinte al judecătoriei.
Înainte de a intra în magistratură am activat ca șef birou juridic în cadrul unei sucursale bancare.

– Ce v-a determinat să deveniți președinte la Judecătoria Hunedoara?
– Judecătoria Hunedoara este o instituție de suflet, unde am susținut cauze atât în calitate de procuror, cât și în calitate de consilier juridic.

– Se vorbește că sunteți „omul potrivit la locul potrivit”. Cum comentați?
– Colegii mei, și nu numai, sunt în măsură să aprecieze acest aspect.

– Ca președinte aveți o fișă a postului cu o puternică implicare a responsabilității profesionale. Aici ce puteți spune?
– Implicarea personală, crearea unui mediu propice dialogului și dezvoltării profesionale sunt fundamentele oricărei activități și în special în cea care implică coordonarea unei echipe în cadrul instituției.

– Care vă sunt calitățile care vă vor ajuta în funcția de președinte?
– Revenim la aprecierea colegilor… Am fost obișnuit să lucrez direct cu oamenii, să ascult și să mă implic personal în toate aspectele ce țin de activitatea profesională. De-a lungul timpului am făcut parte din diferite comisii și activități care m-au ajutat să acumulez o serie de experiențe care se dovedesc deosebit de utile acum.

– Credeți în legea compensației?
– Fiecare om are propria scară de valori la care se raportează. Eu cred că pentru un rezultat bun este necesar un efort adecvat.

– Ce aveți înscris pe agenda de lucru în această perioadă?
– În această perioadă analizăm activitatea din anul precedent, pregătim proiectele pe termen mediu și lung.

– Ce măsuri ați luat și veți lua pentru buna activitate a Judecătoriei?
– Pe lângă activități specifice de organizare a activității, încă de la începutul mandatului am stabilit un mod de luare a deciziilor bazat pe dialog și transparența procesului decizional.

– Cum vedeți relația dvs. cu subalternii?
– Foarte bună, bazată pe dialog. Cred că mediul de lucru este foarte important în orice instituție și mă voi implica pentru dezvoltarea unui mediu de lucru profesionist, având în centrul atenției oamenii.

– Cât despre gândurile de viitor, ce ne puteți zice?
– La început de mandat analizăm împreună cu colegii proiecte ce țin de resurse umane, specializarea personalului, logistică.
De asemenea, avem în vedere îmbunătățirea accesibilității publicului, dezvoltarea biroului de relații publice, dezvoltarea activității de informare-documentare pentru public, aceste proiecte fiind concepute pe termen mediu și lung.

Analiză centralizată

În anul 2022 la Judecătoria Hunedoara a fost înregistrat un număr de 6569 dosare nou intrate din care s-au soluționat 6485 cauze.
Încărcătura pe judecător la un volum de activitate de 7913 dosare a fost de 2029,0 dosare.
La o schemă de 9 judecători și la un volum de activitate de 7913 dosare, încărcătura pe schemă este 879,2 dosare.
În total pe instanță dintr-un număr de 6485 dosare soluționate în căile de atac au fost modificate/desființate un număr de 137 hotărâri, rezultând un procent de modificare/desființare de 2,11%.
Analiza centralizată a tuturor indicatorilor de eficiență analizați conduce la încadrarea Judecătoriei Hunedoara în anul 2022 în gradul general de eficiență EFICIENT.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR