Patima șofatului și pedalarea propriei biciclete
După sfârșitul carierei de fotbalist la „Corvinul” Hunedoara, pe Nicolae JURCĂ îl vedem mereu prin orașul de pe Cerna sau pe străzile cartierului Buituri, la volanul autoturismului propriu sau pedalând, cu zâmbetu-i cunoscut, o elegantă bicicletă.
Mereu dezinvolt, prietenos sau pus pe glume, privind retrospectiv, ni-l imaginăm cu ani în urmă, cum era admirat ca un adevărat „stâlpul de beton” al liniei de apărare a „Corvinului”, mereu atent la minge și adversar, cu verticalitate și eficiență.
Motivat de un „gabarit” demn de un fotbalist, era adeptul unui joc bărbătesc, sigur pe el și bine înfipt pe picioare, remarcându-se de fiecare dată în victoriile alb-albaștrilor pe care îi reprezenta cu cinste pe „dreptunghiul verde” unde gestiona judicios jocul din fața propriei porți.
S-a dovedit astfel un jucător serios, ambițios și mereu dornic de performanță.
Acum la vremea odihnei binemeritată, printre altele, are patima șofatului și plimbarea cu bicicleta. Își oferă o plăcere în a-și răsfăța timpul liber, amintindu-și că fotbalul a fost pentru el un liant care l-a făcut cunoscut, apreciat și puternic sufletește.
Despre Nicolae JURCĂ și astăzi se mai aud vorbe frumoase, laudative, de admirație.
Pentru prestările sale pe teren, iubitorii fotbalului hunedorean îi respectă calitățile sportive și morale.
Recent, în grabă, i-am solicitat un scurt interviu.
– Ce mai faci, dle Jurcă?
– După ce am ieșit la pensie, în anul 2000, am continuat activitățile la F. C. „Corvinul”. Am format două grupe de copii, una pentru Mini Fotbal patronată de Ovidiu Crișan.
– Cum vă apreciați activitatea dvs. ca fost fotbalist?
– Am fost și sunt mulțumit până unde am ajuns. Dar am avut probleme cu accidentările.
– Despre o amintire de neuitat din viața dvs. sportivă, ce ne puteți zice?
– Clipe foarte fericite am avut în 1976 când am promovat cu „Corvinul” în divizia A. La fel de fericit am fost în 1990 (1 mai), când am câștigat campionatul de juniori la „Centre Olimpice”. Am jucat pe stadionul „23 August” în deschidere la meciul din Cupa României: Dinamo – Steaua, scor 6 – 3.
– Cât despre o neîmplinire, vă amintiți?
– Da, neîmpliniri am avut: prea multe accidentări.
– Ce a însemnat pentru dvs. echipa „Corvinul” Hunedoara?
– După familia ce am format-o la Hunedoara, pot spune din suflet că echipa „Corvinul” a fost a doua familie a mea.
– Numiți câțiva colegi de echipă de care vă amintiți cu plăcere.
– Aș începe cu Remus Vlad, Mircea Pătrașcu, Bucur, Doancă, Dumitriu IV, Gălan, Georgescu.
– Ce transmiteți foștilor suporteri, celor care v-au încurajat în jocurile când erați pe teren în „11-le” Corvinului?
– Anul Nou cu bucurii și să fim mai buni.
– Mulțumiri deosebite, cui adresați?
– Gânduri bune și mulțumiri pentru M. Dăscălescu, Bogdan Andone, dlui Rus și nu în ultimul rând, lui Gigi Naghi.
Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
UZPR CARAS SEVERIN 