IN MEMORIAM DORU DINU GLĂVAN. Final de poveste

În toamna lui 2021, stabilisem cu președintele UZPR, Doru Dinu Glăvan, o întâlnire la Blaj, cu membri din filialele UZPR Mureș-Harghita și Alba. Pandemia însă își impusese drastic restricțiile, iar cum întâlnirea fusese planificată să se deruleze în Palatul Cultural, Primăria Blaj ne-a comunicat condițiile: purtarea obligatorie a măștii și participanții să fie vaccinați.

L-am sunat pe Doru Dinu Glăvan, care nu era vaccinat, dar a și respins ideea de a se vaccina. Am decis atunci ca să organizăm întâlnirea, planificată pentru 9 octombrie, la o altă dată, când pandemia se va potoli și nu vor mai fi restricții.

Pentru întâlnirea de la Blaj, îi propusesem lui Doru Dinu Glăvan, în calitate de membru în Comitetul Director, să acorde două diplome de excelență, unui membru UZPR , Ioan Mihălțan, președinte al Despărțământului „Timotei Cipariu” al ASTREI Blaj, pentru activitatea sa jurnalitică în presa locală, dar și pentru activismul său cultural, și pentru prof. dr. Claudia Oancea-Raica, redactor-șef al revistei „Astra blăjeană”.

Diplomele, înrămate, pregătite pentru întîlnirea din 9 octombrie 2021, n-au mai ajuns la destinatari, pentru că, la trei săptămâni de la întâlnirea amânată, Doru Dinu Glăvan părăsea această lume, răpus de… covid.

Am păstrat diplomele pentru un prilej în care, la o manifestare publică să pot înmâna cele două diplome, care veneau să răsplătească doi jurnaliști și activiști culturali de bază pentru viața Blajului.

Ocazia cea mai potrivită a fost Concursul Național de Poezie „Ocrotiți de Eminescu”, ediția a XXII-a, care îi avea ca artizani tocmai pe cei doi, Claudia Oancea Raica și Ioan Mihălțan.

A fost o datorie de onoare și, în plus, și în memoria lui Doru Dinu Glăvan, trebuia să duc lucrurile la capăt, pentru că, A fi ardelean, spunea Blaga, înseamnă a duce un gând până la capăt”.

Nicolae Băciuț

Făşangul german la Reșița și în Banatul Montan

„Cu prilejul fășangului, pe străzile Reșiței umblau mascații. În duminica fășangului obiceiul își găsea apogeul. Mascații cutreierau străzile singuri sau în grup, străzile vuiau de spectatori. Întreaga vale a Bârzavei răsuna de strigături, sunete de zurgălăi, de țipete de bucurie și plânsete, sunete de diferite intensități și tonalități, acorduri de acordeoane și alte instrumente muzicale. Copiii fugeau după mascați strigând Ripp-Ripp-hali-pup.“
Astfel descria profesorul, scriitorul și etnograful reșițean Alexander Tietz, în cartea sa „Wo in den Tälern die Schlote rauchen” („Unde fumegă furnalele în văi”), perioada de fășang la Reșița.
Povestea zilelor de fășang la Reșița poate continua cu amintiri ale oamenilor în vârstă de astăzi. Astfel, amintindu-și de anii dintre cele două Războaie Mondiale, ei povestesc despre o atmosferă incandescentă. Toată populația era prezentă fie pe stradă ziua, fie în diferitele localuri unde se continua distracția seara, respectiv, toată noaptea. Erau prezentate diferite măști, diversitatea lor fiind recunoscută și apreciată de spectatori. Noaptea târziu aveau loc demascările, moment gustat de toți cei prezenți. Și nu în ultimul rând, manifestarea culminantă se petrecea în ultima zi a fășangului. La ora 24 se ardea simbolic făşangul (o păpușă confecționată din paie și costumată cu haine de mărime adultă) sau se înmormânta, depinde de locul desfășurării manifestării. Odată cu înmormântarea sau arderea fășangului, automat dispărea și distracția, voia bună… Dar de fapt ce înseamnă făşangul? Este perioada cuprinsă între prima săptămână de după Bobotează și Miercurea Cenușii, adică ziua în care creștinii apuseni (romano-catolicii, evanghelicii-luterani și reformații) intră în Postul Mare de dinaintea Sărbătorii Paștelui.
Din păcate, războiul, urmările sale și perioada de persecuții care a urmat, au condus la „înghețarea” acestei sărbători. Abia în anii 70 ai secolului trecut, Ansamblul de Operată în limba germană, mentorul activității culturale germane din acea perioadă, a revigorat această tradiție prin organizarea faimoaselor baluri mascate la care participau până și 1.200 de invitați. Pentru muzică semnau renumite formații de muzică germană din Banatul de Câmpie și din Reșița. Din păcate, datorită emigrării multor persoane din conducerea ansamblului, acesta și-a încheiat activitatea în mijlocul anilor 80 și implicit nu s-au mai organizat aceste baluri.
Primul bal de fășang de după evenimentele din 1989 a avut loc în anul 1991, în organizarea Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița. De atunci, an de an, asociația organizează această manifestare, reușita ei consemnându-se în fiecare an de către mass-media scrisă și vorbită. Datorită pandemiei, în anii 2021 și 2022, balul nu a putut fi organizat. Anul acesta, balul de fășang se va organiza din nou, el desfășurându-se în ziua de 18 februarie, pentru a 31-a oară.
Din anul 2000, asociația noastră organizează în perioada fășangului din fiecare an sărbătoarea tăițeilor, o manifestare gustată de toți cei prezenți. Desigur, se servesc tăiței, se ascultă muzică, se dansează și se cântă, se ascultă scheciuri. Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița organizează, de asemenea, an de an, în ultima zi a fășangului, o după-amiază de voie bună înaintea intrării în post – sărbătoarea gogoșilor, și aceste ambele manifestări fiind întrerupte în ultimii doi ani datorită pandemiei.
Anul acesta, programul Fășangului va include următoarele manifestări:

31 ianuarie 2023, ora 15.00, Galeria Direcției pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:
Fășang 2023: Expoziție personală de artă plastică Viorica Ana Farkas (Reșița): „Măști”.

4 februarie 2023, ora 16.00, sediul Forumului German Reșița (strada Oituz, 6):
Fășang 2023. Sărbătoarea tăițeilor pentru copii și tineri.

7 februarie 2023, ora 16.30, sediul Forumului German Reșița (strada Oituz, 6):
Fășang 2023. Sărbătoarea tăițeilor pentru adulți, cu participarea formației „Banater Bergland“ (coordonator: George Gassenheimer), a grupului muzical „Intermezzo” (coordonator: Lucian Duca) și a corului „Franz Stürmer“ (dirijor: prof. Elena Cozâltea), toate din Reșița.

13 – 21 februarie 2023, galeria Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:
Fășang 2023. Expoziția „Carnavalul Culorilor” (ediția a XV-a) a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” din cadrul Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Reșița (coordonatori: Doina și Gustav Hlinka). Expun: Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Elena Ghinaci, Flavia Beatrice Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Nik Potocean și Tatiana Țibru.
Vernisaj: 13 februarie 2023, ora 15.00.

18 februarie 2023, ora 19.00, Restaurantul „Dușan și Fiul Sud”, Calea Lupacului Reșița:
Fășang 2023. Tradiționalul mare bal mascat de Fășang.

20 februarie 2023, ora 17.00, sediul Forumului German Reșița (str. Oituz, 6):
Fășang 2023. Sărbătoarea gogoșilor, pentru copii și tineri.

21 februarie 2023, ora 16.30, sediul Forumului German Reșița (str. Oituz, 6):
Ultima manifestare de Fășang – 2023: Sărbătoarea gogoșilor, pentru adulți. Cu participarea formației „Banater Bergland“ (coordonator: George Gassenheimer), a grupului muzical „Intermezzo” (coordonator: Lucian Duca) și a corului „Franz Stürmer“ (dirijor: prof. Elena Cozâltea).

Anul acesta, creștinii apuseni intră în Postul Mare odată cu Miercurea Cenușii din 22 februarie. Până atunci, să ne bucurăm de aceste zile de Fășang 2023!

Erwin Josef Ţigla

Erwin Josef Ţigla: De 31 de ani, Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor la Reșița și în Banatul Montan

Citind DEX-ul, vom găsi pentru cuvântul ecumenism următoarea explicație: Mișcare de refacere a unității universale a Bisericilor Creștine, cu respectarea autonomiei lor, pe calea acordurilor și a dialogului teologic. Pentru reșițeni, cuvântul „ecumenism” a primit un sens nou cu 29 de ani în urmă.

Atunci, din inițiativa unui grup de preoți de diferite confesiuni din Reșița, s-a purces la un nou drum de apropiere a bisericilor creștine istorice. Astfel, în perioada 18 – 25 ianuarie 1993, se organiza în municipiul de pe Bârzava pentru prima oară Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor.

În cartea în patru limbi (română, germană, maghiară, italiană) Spălați-vă picioarele unul altuia. Ecumenism, între istorie și prezent la Reșița = Waschet Euch gegenseitig die Füße. Ökumene zwischen Geschichte und Gegenwart in Reschitza = Mossátok meg egymás lábát. Az ökumenizmus története és jelene Resicabányán“,apărută, la 10 ani de ecumenism, sub semnătura părintelui de atunci Pál, astăzi episcop diecezan, și a mea, dânsul amintea de aceste prime zile: „Când am ajuns la Reșița, o dorință trăia în mine: să îi iubesc pe toți, pe fiecare om, să mă întorc spre fiecare cu iubire. E normal că în mod special am încercat să fiu atent la preoți și pastori de oricare confesiune, căci ei sunt aceia cu care lucrăm în via Domnului aici în Reșița. …Din 1993 încoace, Săptămâna ecumenică de rugăciune pentru unitatea creștinilor se desfășoară cu regularitate și în orașul nostru, în fiecare an, între 18 și 25 ianuarie. Mai ales din 1999 încoace, de când participarea este deosebit de largă, cred că putem vorbi despre o săptămână de sărbătoare creștinească pentru întregul oraș.”

Doresc în continuare să accentuez câteva inițiative și manifestări pe care le consider importante pentru ultimii 30 de ani de trăire în comun la Reșița:

–    Participarea creștinilor de diferite confesiuni din Reșița la diferite evenimente din programul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea la București, în 7 – 9 mai 1999, când a ieșit din sufletul miilor de credincioși acel strigăt de neuitat, „Unitate!”, dar și participarea creștinilor din Banatul Montan la programul vizitei Papei Francisc în Transilvania, la Șumuleu-Ciuc și la Blaj, la început de iunie 2019;

articol întreg >>>>>>>>>>>>>https://uzpcarasseverin.wordpress.com/articole/erwin-josef-tigla-de-31-de-ani-octava-de-rugaciune-pentru-unitatea-crestinilor-la-resita-si-in-banatul-montan/

S-a completat echipa de conducere a Curţii de Apel Alba Iulia

Recent – după cum ne informa Cosmin Muntean, expert superior Biroul de Informare şi Relaţii Publice al Curții de Apel Alba Iulia – Consiliul Superior al Magistraturii a delegat în funcțiile  vacante de vicepreședinte din cadrul Curții de Apel Alba Iulia pe doamna judecător Laura Maria Dehelean (foto1) , respectiv pe domnul judecător Lucian Ioan Gherman (foto 2).

Doamna Laura Maria Dehelean este judecător la Curtea de Apel Alba Iulia din anul 2013, iar din 25.02.2022 îndeplinește și funcția de președinte al Secției I-a civilă din cadrul instanței. Cu o vechime în magistratură de aproape 23 de ani, doamna judecător Laura Maria Dehelean și-a început cariera în anul 2000 la Judecătoria Călărași, iar din anul 2002 a continuat la Judecătoria Blaj, unde a rămas în funcție și după obținerea gradului profesional de judecător de tribunal în anul 2009, până la promovarea efectivă la Curtea de Apel Alba Iulia. Doamna judecător Laura Maria Dehelean face parte începând cu anul 2017 din Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia.

Domnul judecător Lucian Ioan Gherman are o vechime în magistratură de peste 25 de ani, și-a început cariera la Judecătoria Alba Iulia în 01.11.1997, a promovat la Tribunalul Alba în anul 2004, iar din 15.11.2009 este judecător în cadrul Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Alba Iulia. Domnul judecător Lucian Ioan Gherman este și membru al Reţelei naţionale de judecători-coordonatori în materia dreptului Uniunii Europene (EuRoQuod), iar la Curtea de Apel Alba Iulia s-a implicat activ inclusiv în activitățile de informare și educație juridică a elevilor și studenților, derulate în parteneriat cu unitățile de învățământ din oraș.

Posturile de vicepreşedinte din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia au devenit vacante la începutul anului 2023, ca urmare a promovării la Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie a doamnei judecător Ștefania Dragoe, respectiv a delegării doamnei judecător Oana Maria Petrașcu în funcția de președinte al Curții de Apel Alba Iulia.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Concurs pentru Premiile anuale ale Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, cu tema ÎMPREUNĂ PENTRU PACE

În aceste vremuri, în care jurnaliștii exercitându-și profesia se află în situații periculoase și de conflict armat și dat fiind faptul că, potrivit Federației Internaționale a Jurnaliștilor, „Niciun reportaj nu merită viața unui jurnalist”, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România lansează concursul anual pentru Premiile UZPR, cu tema ÎMPREUNĂ PENTRU PACE.

Sunt invitaţi să participe atât profesionişti din mass-media, cât şi tinere condeie jurnalistice din țară, jurnalişti români din afara granițelor României.

Criteriile de evaluare, care vor îngloba toate producțiile mass-media cu această temă, vor avea în vedere originalitatea abordării subiectului, abilităţile jurnalistice ale autorului, creativitatea și relevanţa în acord cu tema concursului.

Juriul, alcătuit din profesionişti din domeniul mass-media, după selecție, va alege cele mai bune lucrări înscrise în concurs.

Vor fi premiate cele mai bune producții la secţiunile presă scrisă, presă online, carte de specialitate, radio și televiziune, fotografie, grafică, publicistică.

Lucrările pot fi trimise pe adresa UZPR, B-dul Gheorghe Magheru, nr. 28-30, sector 1, București sau pe adresa de email concurs@uzp.org.ro, până la data de 1 noiembrie 2023.

Acestea trebuie să fie însoţite de formularul de înscriere cuprinzând datele de contact ale autorului.

Toate materialele scrise trebuie să fie însoţite de dovada redacţiei care le girează (link pentru presa online, pagina scanată cu articolul semnat de autor şi antetul publicaţiei tipărite).

Materialele audio-video vor fi prezentate pe suport electronic (CD/DVD) cu dovada difuzării de către o redacţie radio-tv.

Descarcă AICI formularul de înscriere!

Departamentul Comunicare

Președintele UZPR, Sorin Stanciu,a primit vizita președinteluiUniunii Jurnaliștilor GAP,din Turcia

Gala Premiilor GAP din 2023 va fi organizată în România, împreună cu UZPR

La sediul central al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România a fost oaspete președintele Uniunii Jurnaliştilor GAP, din Turcia, Zeynel Abidin Kıymaz, care a adus salutul profesioniștilor mass-media din țara sa pentru jurnaliștii români.

Președintele UZPR, Sorin Stanciu, și Mădălina Corina Diaconu, secretar general al UZPR, au avut o convorbire prelungită, amicală și fructuoasă, cu Zeynel Abidin Kıymaz, în care s-au reliefat legăturile dintre UZPR și Uniunea Jurnaliștilor GAP. De altfel, tradiționala Gală a Premiilor GAP din 2023 va fi organizată în România, împreună cu UZPR și Camera de Comerț România-Turcia, proiect care a prins contur în anul 2022, când președintele Sorin Stanciu a primit Premiul Oscar GAP, ca o recunoaștere internațională a activității sale jurnalistice și, totodată, a rolului UZPR în societate.

Relațiile dintre cele două părți vor căpăta un nou impuls odată cu înființarea în România a unei filiale GAP, cu care UZPR va conlucra strâns, pentru aprofundarea în continuare a relaților dintre cele două entități, ca și pentru evidențierea, promovarea și recompensarea arhitecților dezvoltării sociale din toate domeniile.

Sorin Stanciu și Zeynel Abidin Kıymaz au căzut de acord asupra faptului că jurnalismul poate fi unul al soluțiilor, iar cooperările regionale între entități representative ale mass-media sunt adevărate foruri de informare coerentă și promptă a opiniei publice.

De asemenea, în cadrul dialogului a reieșit faptul că Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România și Uniunea Jurnaliștilor GAP au numeroase puncte de interes comun – fac parte din același areal geografic, națiunile noastre au o bogată istorie comună, fiecare dintre cele două părți este direct interesată de activitatea profesională a celeilalte, cu scopul comun de a promova valorile jurnalismului și colaborarea jurnaliștilor peste orice hotare fizice.

Și UZPR, și Uniunea Jurnaliștilor GAP militează pentru o presă liberă și deschisă, care să favorizeze circulația fără restricții a informației relevante, aspecte pe care le-au punctat, în cadrul întâlnirii-eveniment, Sorin Stanciu și Zeynel Abidin Kıymaz.

Departamentul Comunicare

Unirea Principatelor Române sărbătorită la Cinciș-Cerna lângă „Stejarul Marii Uniri”

Sorin STANCIU

Sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (președinte Sorin STANCIU) – la inițiativa ziarului „Accent Media” (director, jurnalistul Cornel Poenar), în parteneriat cu Centrul Educativ „Copii și Tineri pentru Comunitatea Europeană, Asociația „Cincișenii” și Asociația Cadrelor Militare MAI în rezervă și retragere – filiala Țebea, lângă „Stejarul Marii Uniri” (plantat cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la formarea statului național român) aflat în curtea Bisericii Ortodoxe din localitatea Cinciș-Cerna – Hunedoara, pe o vreme frumoasă de ianuarie, cu soare cald și  ușoare adieri de vânt, a avut loc o inedită manifestare educativă, cultural artistică și religioasă.

Acțiunea a fost dedicată îndrăgitului moment din istoria țării  –  Unirea Principatelor Române, la care au fost prezenți elevi, cadre didactice de la Școala Primară Cinciș-Cerna, Școlile Gimnaziale Nr. 1 Hunedoara și Teliucu Inf., alți invitați, dar și oameni ai locului.

Activitatea a debutat în Biserică cu salutul de bun-venit tuturor participanților și rostit de preotul paroh Apietroaie Cosmin Gabriel care, printre altele, a punctat rolul Unirii Principatelor Române în viața social politică a țării – eveniment de mare importanță istorică.

A urmat un parastas, o rugăciune, slujba de pomenire și pioasă cinstire în memoria lui Alexandru Ioan Cuza și ceilalți români care au fost mereu lângă el în momentele grele ale vremii și care acum se odihnesc în văzduhul cerului, ei fiind apărători neînfricați ai credinței strămoșești.

După ieșirea din Biserică, aflați lângă „Stejarul Marii Uniri”, participanții au audiat alocuțiunile rostite de prof. înv. primar Aurica Preda, consilierul local Aurelia Monica David și Alexandru Toma Negoiță.

Într-o atmosferă plăcută și antrenantă cunoscuții soliști de muzică populară Carmen Muntean și Sigismund Munteanu secondați de micuța și talentata Carmen Antonia Bogdan Muntean au interpretat cântece patriotice, populare și pricesne.

Într-un moment aparte s-a constituit premierea, făcută pe prof. dr. ing. Victor Vaida, președintele Asociației „Cincișenii”, elevilor participanți la concursul de jurnalism pe tema „Mândria de a fi român”, printre aceștia fiind Miruna Alexandra Toma, Andrei Robert Vlad (Cinciș-Cerna, prof. îndrumător Aurica Preda), Arion Pintea Duca, David Trif (Teliucu Inf., prof. îndrumător Lăcrămioara Roșca), Ramona Oltean, Maria Toma (Școala Gimnazială Nr. 1 Hunedoara, prof. îndrumător Simona Ilucă) și Carmen Antonia Bogdan Muntean (Hunedoara).

Interesant a fost momentul artistic semnat de elevii prezenți din cele trei unități școlare având drept generic „Unirea Principatelor Române” și regizat de prof. Aurica Preda, Simona Ilucă și Lăcrămioara Roșca.

Tot cu această ocazie s-au acordat DIPLOME pentru contribuția la promovarea și păstrarea tradițiilor populare strămoșești în rândul tinerei generații, ele fiind înmânate de jurnalistul Cornel Poenar, director al publicației „Accent Media”, care la rândul său a primit din partea Asociației „Cincișenii”, DIPLOMA DE ONOARE pentru contribuția la formarea și educarea tinerei generații și susținerea valorilor istoriei naționale și a trecutului glorios al poporului român.

În finalul activității a răsunat cântecul cunoscutei Horă a Unirii pe ritmul căreia toți cei prezenți – jucând – și-au dat mână cu mână, simțind sentimente de o adâncă trăire sufletească și patriotică.

Jurnalistul Cornel Poenar (membru UZPR), directorul publicației „Accent Media” după finalizarea activităților, a ținut să puncteze: Manifestarea de la Cinciș-Cerna s-a dovedit o autentică activitate care va contribui la formarea personalității tinerilor prezenți, prin însușirea valorilor istoriei naționale a trecutului glorios al poporului nostru – repere de suflet și credință. Din ochii elevilor prezenți am desprins hotărârea de a-și crea comportamente și atitudini de implicare în viața comunității sub semnul dragostei de țară. Am remarcat momente de trăire sufletească, un omagiu al recunoștinței față de românii participanți la Unirea Principatelor.

Am consemnat și câteva din îndemnurile din mesajul trimis de dl Sorin STANCIU (foto 1), președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România: Omagierea Unirii Principatelor Române în cadrul amplei manifestări din localitatea Cinciș-Cerna, sub genericul „Unirea Principatelor Române – îndrăgit moment din istoria țării”, doresc să contribuie la formarea unor clipe înălțătoare privind istoria țării venită din adâncul timpului sub chipul românului viteaz, dârz și neînfricat  – virtuți care se identifică cu însuși destinul său. Întregile momente petrecute în jurul „Stejarului Marii Uniri” să fie un îndemn pentru respectul față de trecutul glorios al poporului român – permanent reper de suflet și asimilarea de noi cunoștințe pe linia formării conduitei participative la viața socială.

De notat că toți participanții au vizitat punctul muzeistic al satului, iar elevii s-au întâlnit la Școala Primară din localitate unde s-a desfășurat un util schimb de experiență, cu toții primind dulciuri din partea gazdelor și a preotului paroh.

Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Foto: Nicolae Șișu

INVITAȚIE

26 ianuarie 2023, ora 15.30, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița:

78 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.

Masă rotundă „Deportările și istoriile lor”, cu participarea unor invitați din județ și din țară. Participă dl prof. Ovidiu Victor Ganț, deputat din partea Forumului Democrat al Germanilor din România în Parlamentul României, dl Leonard Câmpeanu, vicepreședintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România și președintele Filialei București a Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, dna Cornelia Fetea, președinta Filialei Caraș-Severin a Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, dl Ivan Schnabel, președintele Comunității Evreiești din Reșița, dl dr. Ionel Bota, istoric din Oravița și, prin Skype, dna cercetător dr. Flori Bălănescu, din partea Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române.

Prezentări de cărți cu tematica deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică prin Erwin Josef Țigla.

Pr. dr. Constantin CILIBIA: ,,Protopopiatul Mehadiei-Corespondență – (1865-1918)”

De la reînfiinţare, scaunul episcopal al Caransebeşului a fost ocupat de oameni cu dragoste de Biserica lui Hristos, care prin activitatea lor, au devenit emblematici pentru Banat. Îi reamintim pe episcopii Ioan Popasu (1865-1889) şi Nicolae Popea (1889-1908), ucenicii ai Sfântului Mitropolit Andrei Şaguna de la Sibiu şi pe episcopul Miron Cristea (1910-1919), devenit primul patriarh al României Mari, ierarhi care în perioada păstoririi lor, au înfruntat politica statului austro-ungar, defavorabilă Bisericii şi instituţiilor româneşti.

Restaurată pentru prima dată prin Diploma Imperială din 6 iulie 1865, Episcopia Caransebeşului s-a impus cu timpul ca o instituţie direct implicată în viaţa credincioşilor ei cu un rol activ în modernizarea şi dezvoltarea vieţii sociale, politice şi culturale din societatea bănăţeană.

Schimbările pe scena vieţii politice din Decembrie 1989. au dus la refacerea unor eparhii care fuseseră desfiinţate în 1948/49. Aşa se face că prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi a vrednicului de pomenire Nicolae, Mitropolitul Banatului, în anul 1994 a fost readusă la viaţă Episcopia Caransebeşului cu primul ei episcop Emilian Birdaş (1994-1996), după care a urmat episcopul Laurenţiu Streza (1996-2005), devenit ulterior Mitropolit al Ardealului. Începând cu anul 2006 în fruntea Episcopiei Caransebeşului se află Prea Sfinţitul Părinte Dr. Lucian Mic. care păstoreşte cu multă vrednicie, având multiple realizări în plan pastoral, cultural, social, economic, misionar, edilitar gospodăresc, etc.

Iubitor al trecutului nostru istoric bisericesc bănăţean, vrednicul de pomenire Prof. Universitar Dr. Nicolae Bocşan de la Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca, ne-a sugerat tema subiectului de faţă, propusă spre cercetare viitorului candidat în obţinerea unui titlu de doctor în istorie bisericească. În mod deosebit îl interesa documente referitoare la fostul Protopopiat al Mehadiei. Am dat ascultare iniţiativei domniei sale şi am pornit la drum, dar surpriza a fost pe măsură. În zadar m-am străduit un timp să descopăr documentele respective dar n-am aflat nimic. Vremurile prin care a trecut Protopopiatul Mehadiei, dar şi celelalte instituţii bisericeşti şi culturale au fost destul de tulburi, la care se adaugă şi dezinteresul multor factori de decizie. După cercetarea mai multor arhive, mi s-a răspuns sec despre Protopopiatul Mehadia nu se mai găseşte nimic sau foarte puţine informaţii. Totul parcă a intrat în mormânt. N-am renunţat uşor la propunerea Prof. Nicolae Bocşan, cu speranţa şi încrederea că într-o bună zi prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu se vor rezolva toate. Dintre cei intervievaţi, mare parte mi-au răspuns că ele s-au pierdut odată cu lucrările de amenajare şi construcţie a sistemului hidroenergetic şi de navigaţie „Porţile de Fier I” când mai multe sate de pe clisură au fost înghiţite de apele Dunării. La rugămintea mea, profesorul mi-a oferit un alt subiect de dezbatere şi anume Biserica şi societatea bănăţeană în timpul Episcopului Dr. Iosif Traian Bădescu (1910-1933), despre care nu se scrisese mai nimic. Tema lucrării a fost dezbătută în ziua de 29 februarie 2009, la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj -Napoca în faţa unei distinse comisii profesorale, dar şi în faţă unui public numeros.

Citește mai jos articolul întreg : : Pr. dr. Constantin CILIBIA: ,,Protopopiatul Mehadiei-Corespondență – (1865-1918)”

„Oboseala” în fața știrilor și calea de urmat pentru presă

„Oboseala” în fața știrilor a ajuns și în mediul online, unde se părea, la un moment dat, că jurnalismul care a pierdut lupta pentru print ar putea prospera.  Veștile de pe platforme au fost sumbre în ultima vreme – concedieri în masă, departamente întregi desființate, redacții învinse de lipsa de apetit a publicului de a plăti abonamente, mai ales în timpuri de criză extinsă și prelungită. De la cotele enorme de audiență care se înregistau la un moment dat, presa pare în fața unui obstacol major. Dar, potrivit niemanlab.org, această situație poate deschide o nouă cale de urmat pentru jurnaliști.

„Consumatorii au devenit mai alfabetizați în vizualizarea datelor, oferind o integrare mult așteptată a unuia dintre cele mai diferențiate active ale jurnalismului.  Jurnalismul audio este înfloritor – găsește modalități noi și inovatoare de a implica ascultătorii. Videoclipul își atinge pasul ca mediu explicativ atât în formă scurtă, cât și în formă lungă. Eventuala moarte a cookie-ului prezintă o deschidere pentru editori de a-și revendica locul de drept ca modalitate prin care agenții de publicitate pot ajunge la publicul premium. În fiecare zi și în fiecare departament trebuie să ne concentrăm pe valoarea pe care o oferim utilizatorilor noștri. Trebuie să învățăm tot ce putem despre cine sunt ei și de ce au nevoie. Și apoi să oferim jurnalism care îi ajută să navigheze în lumea lor. Prin experiențe de produse care nu le să muncească prea mult pentru a înțelege ceea ce avem de spus. Le oferim aceste știri prin mijlocul ales de ei (e-mail, text, video) și le oferim experiențe care se încarcă rapid, elimină dezordinea și ajung direct la obiect”, punctează Julia Beizer, directorul digital al Bloomberg Media. (redacția UZPR)

Foto: pixabay.com

78 de ani de la începerea deportării germanilor în fosta URSS

În ultima săptămână din luna ianuarie a.c., comunitățile germane din Banatul Montan își vor aduce aminte, prin intermediul unor manifestări comemorative, de începuturile deportării germanilor în fosta URSS, în temeiul prevederilor tratatelor de pace de la încheierea celui de al II-lea Război Mondial.
În urmă cu 78 de ani, bărbați între 17 și 45 de ani și femei între 18 și 30 de ani, apți și apte de muncă, de pe întreg teritoriul României, din Transilvania, Banat, Satu Mare, Crișana, Bucovina, București și Dobrogea, au fost luați din sânul familiei și transportați, în vagoane pentru transportul animalelor, până departe, în teritoriul actualei Ucraine (zona Donețk) și al Rusiei (Munții Ural). În realitate, au fost deportați oameni și mai tineri sau mai în vârstă, până la urmă primând numărul…
Nu puțini au fost aceia care și-au pierdut viața acolo datorită condițiilor vitrege de muncă și viață. Ultimii deportați s-au reîntors acasă abia la sfârșit de decembrie 1949, după cinci ani de muncă depusă pentru „reconstrucția” statului sovietic.
Din cei aproximativ 75.000 de deportați din România se estimează că un număr de peste 10.000 și-au pierdut viața acolo.
Din județul Caraș-Severin au fost deportați aproximativ 9.000 – 10.000 de etnici germani. Astăzi mai sunt în viață în Banatul Montan (inclusiv Orșova) 10 foști deportați, din care 6 reșițeni.

Erwin Josef Ţigla

GABRIELA ŞERBAN: Remember Prinţul Florii Albastre

Claudius Myron Işfan – 100 de ani de la naştere [1]

„ Pe pat de rouă, în taină de codru, doarme Zâna Albastră. Trupul ei e atât de transparent că, întinzându-ţi braţul, el se risipeşte în gol… Să nu vă apropiaţi decât timizi de ea, poeţi, că pe cel prins în mrejele ei îl uită şi prieteni şi vatră şi, bezmetic, el  rătăceşte viaţa toată în căutarea unei frumuseţi nicicând cucerite…”

Poet interesant, „romantic în falduri clasice”[2], Claudius Myron Işfan s-a născut la Bocşa Română, jud. Caraş-Severin, în 6 ianuarie 1923, în familia lăcătuşului Nicolae şi a Brânduşei Drăgoescu din Vermeş.

            Şcoala primară o face la Bocşa Română, iar studiile liceale le urmează la Timişoara, la Liceul “Constantin Diaconovici Loga”. În anul 1944 este elev la şcoala de subofiţeri din Radna participând la luptele de la Păuliş. Întors din armată, lucrează la Combinatul Siderurgic din Reşiţa  în domeniul contabilităţii. Întâlnirea cu Tata Oancea a avut un rol hotărâtor, poetul începând să scrie şi să citească, cum spune poeta Ioana Cioancăş “numai ceea ce îi era necesar pentru suflet”. C. M. Işfan a scris şi a publicat poezii încă de la vârsta de 15 ani în presa locală din Bocşa şi Reşiţa: Vasiova, Semenicul, Flamura roşie, precum şi în Gând tineresc (Radna). În 1954 a primit de la Lucian Blaga un adevărat “certificat de poet”[3]:

Dragă prietene,

Voiam încă de mai demult să răspund scrisorilor D-tale prieteneşti, dar mereu  necazuri cotidiane mi-au obosit capul şi mâna. În sufletul D-tale este multă poezie, uluitor de multă, dacă se ţine seama de condiţiile anotimpurilor. Năzuinţa D-tale spre frumos se citeşte chiar grafologic. E destul  să priveşti acest scris ca să citeşti în el ca-ntr-un horoscop. În singurătatea D-tale ai izbutit să-ţi formezi o conştiinţă poetică, cu totul excepţională, ceea ce va permite şi va garanta o  creaţie ce se va contura tot mai nobil şi în acelaşi timp mereu mai <esenţială>. Cred că te vei deda unei poezii neoclasice ale cărei virtualităţi încep să înflorească în versul D-tale. Ţine-te numai pe drumul apucat.”

Al D-tale prieten

Lucian Blaga

Cluj 9 iulie 1954 

Ştiind că este bolnav, poetul a încercat să-şi adune poeziile într-un volum. A murit la 6 august 1966 în Bocşa Română fără să-şi vadă visul împlinit. Au rămas în manuscris poeme originale şi traduceri precum şi un jurnal, arhiva manuscriptică aflându-se în posesia rudelor de la Timişoara şi Reşiţa.

În anul 2013, bocşeanul stabilit în Germania, Adalbert Gyuris, face un gest extraordinar, recuperând aceste manuscrise şi tipărindu-le pe cheltuială proprie.

Aşadar, în anul 2013, la Editura „TipoMoldova” din Iaşi, în colecţia „Opera Omnia. Poezie contemporană”, vede lumina tiparului volumul de poezii „pe urmele zânei albastre”, sub semnătura lui Claudius Myron Işfan şi cu o introducere a lui Adalbert Gyuriş.

Tot prin grija bocşeanului Gyuriş, în 2014 vor fi tipărite încă două volume ale poetului aproape uitat: „Poesis” la Editura „ePublisher” din Bucureşti şi „Pe urmele zânei albastre” (reproduceri ale paginilor manuscris) la „Centrul pentru Cultură, Istorie şi Educaţie”, Tunari.

Ultimul volum al poetului Claudius Myron Işfan intitulat „Poezii” a apărut în anul 2015, în colecţia „Scrisul de azi” a editurii „Singur” din Târgovişte.

Claudius Myron Işfan este unul dintre poeţii talentaţi şi autentici ai oraşului Bocşa. Din păcate, aproape necunoscut.

Poeta şi profesoara Ioana Cioancăş scria despre  versurile acestuia:

„I-a fost dat acestui colţ de pământ ca orice stea, în loc să fie sprijinită să urce, să i se taie aripile de către oameni sau de vremi. A fost oare stea, poezia lui Işfan, fără noroc sau poetul nu a fost noroc pentru stea?

Dacă poezia lui Claudiu Myron Işfan ar fi fost tipărită cu jumătate de veac în urmă, altul îi era locul pe cerul poeziei. Sufletul singuratic, împăcat cu tăcerea din Bocşa Română, a trăit din vibraţia poeziei ca o floare rătăcită printre spini, hrănindu-se doar din propria-i culoare şi puritate. […] Publicarea poeziei lui Claudiu Myron Işfan nu e numai un act de dreptate faţă de poet, ci şi curajul de a  spune în faţă atâtor experimente că poezia trebuie să fie nectarul despre care nu se poate spune cât e din durere, cât din bucurie şi cât plâns din veşnicia stelelor pe care doar poeţii îl aud, îl văd, îl torc în imagini.”[4]

În 3 februarie 1995, Gheorghe Cramanciuc, directorul Bibliotecii Judeţene „Paul Iorgovici” din Reşiţa, scria o întreagă scrisoare  „către editura care îl va tipări pe  Claudius Myron Işfan şi/sau către acel mecena care va face prin gestul său o reparaţie literaturii româneşti şi bănăţene”, scrisoare din care spicuim:

 „…Orice chirurgie critică asupra poeziei lui Claudius Myron Işfan în numele oricărei estetici postmoderniste de sfârşit de mileniu ar fi o insolentă superfluă şi o lezare a poeziei însăşi, nu atât în numele principiului „magister dixit”, cât în al bunului simţ artistic.

Un poet uitat, căruia i-au fost uitate cuvintele tipărite pentru că orizontului de aşteptare al cititorului i s-au modificat gusturile şi o posibilă eroare, rătăcire omenească, dar uitarea versurilor unui poet, încă nenăscut pentru public în slova tipărită, este o crimă odioasă a oricărui anotimp şi timp. […] „Armele poetice”, armoniile resurecte cu parfumurile tari ale unui Eminescu al Banatului trădează de fapt nu atât un aer vetust de epigonism, cât unul de concurenţă lucidă cu înălţimile rarefiate şi pure ale genialului poet. Prea repede secerat, la numai 43 de ani, nu putem adecva legenda pictorului- poet Ho Kusai, cel nebun după desen, decât în termenii patimei lui Işfan pentru Eminescu, pe care nu l-a imitat, nu i-a îmbrăcat haina de „stofă”, ci şi l-a desenat interior, într-o alchimie a cuvântului vecină cu rugăciunea.” Şi încheie în stilu-i caracteristic: „ Restituţia publică a poetului Claudius Myron Işfan în Parnasul literelor româneşti şi bănăţene va fi o reparaţie culturală şi o absolvire a aberantelor anotimpuri.”[5]

Referinţe: Un poet uitat: Claudius Myron Işfan/ Ion Crişan. Semenicul, 10, 1980; Claudius Myron Işfan/ Eugen Stan. Vest Matinal (Timişoara), 1, nr. 56, 7 dec. 1994; O scrisoare…/  Eugen Stan. Vest Matinal, 2, nr. 80, 6 ian. 1995; Întoarcerea numelui. Oraşul Bocşa în timp/ Ioana Cioancăş. Reşiţa. Timpul. 1997; Bitte Victoria, Chiş Tiberiu, Sârbu Nicolae. Dicţionarul scriitorilor din Caraş-Severin. Concepţie, coordonare şi prefaţă de Nicolae Sârbu; postfaţă de Gheorghe Jurma.- Reşiţa: Timpul, 1998; Cireşan-Loga Iosif, Popovici Tiberiu. Oameni şi locuri din Bocşa. Reşiţa: TIM, 2005 (Bocşa – istorie şi cultură); Cărăşeni de neuitat IV/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara. Eurostampa. 2010; Istorie şi administraţie la Bocşa multiseculară/ Mihai Vişan şi Daniel Crecan. Timişoara. Mirton. 2011; Biblioteca, între datorie şi pasiune. 60 de ani de lectură şi bibliotecă publică la Bocşa/ Gabriela Şerban. Reşiţa: TIM, 2013 (Bocşa- istorie şi cultură); Reșița Literară/ Gheorghe Jurma. Reșița: TIM, 2016.


[1] Claudius Myron Ișfan va fi comemorat la Bocșa în 29 ianuarie 2023, în cadrul celei de-a VIII-a ediție a Simpozionului „Sfinții Trei Ierarhi – modele de educație creștină” desfășurat la Biserica Ortodoxă „Sf. Nicolae” Bocșa Română, în organizarea Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea”, în parteneriat cu Centrul Catehetic „Sf. Stelian” Bocșa Română, coord. pr. dr. Silviu Ferciug.

[2] Gheorghe Jurma. Reşiţa literară. Reşiţa: TIM, 2016.

[3] Victoria Bitte, Tiberiu Chiș, Nicolae Sârbu. Dicționarul scriitorilor din Caraș-Severin. Reșița: Timpul, 1998

[4] Claudius Myron Işfan. Pe urmele zânei albastre. Iaşi: TipoMoldova, 2013, p. 8 -12

[5] Claudius Myron  Işfan. Poezii. Târgovişte: Singur, 2015, p. 6-9

GABRIELA ȘERBAN: Gazeta „Drum Nou”

gazetă înființată de protopopul Mihail Gașpar în urmă cu 100 de ani la Bocșa1

Când vorbim despre presă în Banat, nu putem să nu-l amintim pe prozatorul, dramaturgul, publicistul, traducătorul, editorul, omul politic, protopop Mihail Gașpar, născut în 12/24 ianuarie 1881 la Gătaia, jud. Timiș, și plecat la cele veșnice în 27 noiembrie 1929 la Bocșa Montană, jud. Caraș-Severin.

Preot în perioada 1903-1911 și protopop al tractului Bocşa Montană în perioada 1911 – 1929, Mihail Gașpar a fost un mare patriot și un activ om de cultură, dar și unul dintre cei mai importanți scriitori și publiciști ai Banatului.

A devenit colaborator apropiat al ziarului „Drapelul” din Lugoj, pe care, într-o perioadă îl și conduce. În vara anului 1905, împreună cu alţi colegi de redacţie, tipăreşte articole de fond de redeşteptare a conştiinţei naţionale. Diaconul Gaşpar este condamnat la închisoare pentru imprimarea a două articole: primul se intitulează Ne trebuiesc fapte şi este o istorie critică a poporului român în comparaţie cu gloria de odinioară a înaintaşilor; al doilea articol se numeşte Care era ţinta?, un comentariu asupra unui proiect de lege care îşi propunea maghiarizarea românilor prin limbă şi cultură. La proces Mihail Gaşpar îşi recunoaşte articolele, dar consideră că n-are nici o vină. Au mai fost condamnaţi: Cornel Jurca (8 luni) şi Ştefan Petrovici (6 luni). Mihail Gaşpar a primit 10 luni.

La Bocşa Mihail Gaşpar a pus bazele publicaţiei „Drum Nou”, care a apărut ca gazetă locală între 1923 şi 1929, sprijinită financiar de Uzinele de Fier şi Domeniile din Reşiţa: „ I.C. Subsemnatul protoereu din Bocşa-Montană, Mihail Gaşpar, înfiinţez şi susţin sub răspunderea proprie la Bocşa-Montană o gazetă locală, săptămânală, de cuprins economic şi cultural lipsită de orice caracter politic de partid, ferindu-mă de orice certuri politice, naţionaliste şi confesionale, având în vedere numai cultivarea şi instruirea cercului meu de cititori, orientarea asupra intereselor bine pricepute economice şi culturale ale poporului şi dezvoltarea gustului de citit la popor, prin ştiri interesante şi instructive, precum şi articole informative scrise pe înţelesul poporului şi în limba bună românească, relative al chestiunile economice şi culturale de interes pentru popor şi ţară. În scopul sprijinirii şi răspândirii în cercuri cât mai largi a acestei gazete locale săptămânale în păturile poporului român Uzinele şi Domeniile Reşiţa se obligă … să-mi solvească de fiecare număr apărut al acestei gazete după mărimea ediţiei şi anume: la o ediţie până la 2500 de exemplare, câte 85 de bani de exemplar, iar de aici în sus 75 de bani de exemplar, lăsându-mi mie libera dispoziţie asupra repartizării acestor exemplare şi a condiţiilor întru care le plasez în mâna cititorilor.”2

Gazeta „Drum Nou” se ocupa de o gamă largă de probleme sociale şi culturale. În coloanele periodicului se găsesc noutăţi locale, comentarii la viaţa politică a ţării, probleme cultural-artistice şi mai ales creaţii literare semnate atât de autori bănăţeni, cât şi de colaboratori de prestigiu: Nicolae Iorga, Ion Pillat, Victor Eftimiu, Liviu Rebreanu, Felix Aderca, Cincinat Pavelescu și alții.

După moartea scriitorului şi protopopului Mihail Gaşpar gazeta îşi sistează apariţia, ea reapărând la Oraviţa, între 1930 – 1933, sub conducerea lui Ilie Russmir cu menţiunea „Fondator Mihail Gaşpar”, precum şi la Craiova.

Din catalogul periodicelor de la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, reiese că „Drum Nou” – „organ pentru toate interesele românești” – a avut cel puțin trei locații de apariție: Bocșa Montană (1923 – 1929), condusă direct de protopopul Mihail Gașpar; Oravița (1930 – 1933) sub coordonarea lui Ilie Rusmir, cu mențiunea „Fondator M. Gașpar”; Bocșa Montană (1934 – 1938) sub conducerea lui Ionel M. Gașpar, redactor Ioan Târziu, apoi, din motive economice, dar și prin dispariția prematură a lui Ionel Gașpar, ziarul va fi translatat la Craiova (în perioada 1946 – 1947).3

La inițiativa pr. Ciprian Costiș, în 8 iunie 2014 apare, sub egida Parohiei Ortodoxe din Bocșa Montană, primul număr dintr-o serie nouă a gazetei „Drum Nou”, din păcate revista nu are viață și, după 13 numere, apariția sa încetează (iunie 2015).

Mihail Gașpar este unul dintre scriitorii și gazetarii cei mai cunoscuți și prețuiți ai Banatului în primele decenii ale secolului nostru; a fost „ultimul mare scriitor al Banatului ” până la 1918 – cum scrie I.D. Suciu în istoria dedicată literaturii de până la Unire; era un „sprinten mânuitor al condeiului și un bun orator” – nota despre el în 1931 Ion Breazu; „om de mare talent în vorbă, capabil însuși să încerce a învia pe pagini de roman epoca lui Ștefan cel Mare” – cum și-l amintea Nicolae Iorga , iar toate acestea și multe altele sunt prezentate de către Gheorghe Jurma în volumul „Panorama presei din Caraș-Severin” (Reșița: TIM, 2018).

Important de precizat este faptul că în 1943, în 27 iunie, la Bocşa Montană a avut loc ceremonia dezvelirii bustului scriitorului realizat de sculptorul Romul Ladea, iar publicaţia „Curentul Nou” i-a dedicat un număr omagial. Bustul se află în curtea Bisericii Ortodoxe cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh” din Bocșa Montană.

Volume: Japonia, Lugoj: editura Carol Traunfellner, 1905; În vraja trecutului, Lugoj: Editura Coloman Nemeş, 1908; Date monografice referitoare la comuna Bocşa Montană, Caransebeş: Tipografia Diecezană, 1914; Blăstăm de mamă şi Domnişoara Marta, Arad: editura Librăriei Diecezane, 1916; Fata vornicului Oană, Bucureşti: Editura Naţională S. Ciornei, 1929; Fata vornicului Oană, ediţie îngrijită şi studiu introductiv de George C. Bogdan şi Doina Bogdan Dascălu, Timişoara: editura Facla, 1974; Din vremuri de mărire, ediţie îngrijită şi studiu introductiv de George C. Bogdan şi Doina Bogdan Dascălu, Timişoara: editura Facla, 1982; D-ale vieţii / Mihail Gaşpar; ediţie critică, tabel cronologic, studiu introductiv şi note de pr. dr. Valentin Bugariu, cu o Precuvântare de P.S. Lucian Mic, Episcopul Caransebeşului.- Timişoara: Eubeea, 2008.- 2vol.

__________________________________________________________________

1 În data de 22 ianuarie 2023, la Biserica Ortodoxă „Nașterea Maicii Domnului” din Bocșa Vasiova, s-a desfășurat un eveniment cultural-artistic marcând cei 100 de ani de la înființarea gazetei „Drum Nou”. Simpozionul a cuprins câteva lucrări importante cu privire la viața și activitatea protopopului Mihail Gașpar, la actul Unirii și importanța reformelor lui Al. Ioan Cuza, precum și un recital de poezie eminesciană, dar și creații reprezentative pentru Anul Omagial al persoanelor vârstnice scrise de Tata Oancea. Lucrările simpozionului au fost susșinute de pr. dr. Daniel Crecan, parohul Bisericii; dr. Mirel Patriciu Pascu, primarul Orașului Bocșa și prof. dr. Mihai Vișan, istoric. Evenimentul a fost organizat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” în parteneriat cu Biserica și Centrul Catehetic „Vasiova” și moderat de Gabriela Șerban, directorul instituției. Copii și tineri ai centrului au recitat și au încântat publicul prezent: Nicu Giorgia, Nicu Giulia, Laslo Anca, Șchiopescu Robert, Șchiopescu Ștefan și Șchiopescu Iosif.

2 Radu Flora, Virgil Vintilescu. Documente literare, vol. I. Timișoara: Facla, 1971, p. 315

3 Mihai Vișan, Daniel Crecan. Mihail Gașpar – un corifeu al culturii bănățene. Timișoara: David Press Print, 2016, p. 33-35