BULETIN DE PRESĂ

AL  FORUMULUI  DEMOCRATIC  AL  GERMANILOR  DIN  JUDEŢUL  CARAŞ-SEVERIN

ŞI  AL  ASOCIAŢIEI  GERMANE  DE  CULTURĂ  ŞI  EDUCAŢIE  A  ADULŢILOR  REŞIŢA

În data de 4 decembrie, atât în calendarul ortodox cât și în cel catolic se comemorează Sfânta Barbara sau Varvara, cunoscută fiind ca patroana spirituală a minerilor. Ea este considerată totodată printre altele și patroana geologilor, a arhitecților și a prizonierilor.

Sfânta Barbara s-a născut în secolul al III-lea în Nicodemia, astăzi Turcia, ea fiind considerată de ambele biserici creștine, de rit bizantin și de rit roman, fecioară martiră. A fost înscrisă în calendarul creștin în secolul al XII-lea.

În această zi importantă pentru ei, minerii își sărbătoresc patroana spirituală prin participări la ceremonii religioase și culturale. Și în județul nostru, în centrele miniere, Sfânta Barbara sau Varvara este cinstită și venerată de toți aceia care sunt angrenați în această muncă grea. De-a lungul anilor, sărbătorirea Sfintei Barbara / Varvara și-a avut un loc bine conturat în viața minerilor.

Numele sfintei a fost dat înainte multor nou născuți, ceea ce astăzi se întâmplă tot mai rar. Foarte mulți coloniști de limbă germană, cehă sau italiană, care s-au așezat pe meleagurile Banatului Montan, au adus cu ei un cult deosebit dedicat acestei sfinte. În foarte mult biserici romano-catolice ale sud-vestului României se găsesc altare laterale sau picturi dedicate Sfintei Barbara. De asemenea a fost adus și un obicei care se perpetuează și astăzi: în ziua de 4 decembrie se pun ramuri dintr-un pom fructifer într-o vază cu apă. Aceste ramuri înfloresc chiar în ziua de ajun, pe 24 decembrie. Ramurile înflorite decorau înainte masa de Crăciun, deoarece nu se puteau cumpăra flori naturale în mijlocul iernii, pentru a înfrumuseța masă de sărbători.

În Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii” din Reșița se găsește un altar lateral, dedicat Sfintei Barbara. Aici, conform tradiției, în urmă cu mulți ani a fost aprinsă în această zi o lampă de miner, în memoria minerilor căzuți la datorie.

Erwin Josef Ţigla

În anul 2006, la un eveniment organizat la Reșița de către Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, regretatul jurnalist Doru Dinu Glăvan, drag și apropiat colaborator al bibliotecii bocșene, inițiator și director al Radioului Reșițean, mi-a prezentat cu bucurie și generozitate un prieten al său, coleg de la radioul bucureștean, prezent la Reșița pentru lansarea unei cărți.

M-am împrietenit imediat cu scriitorul Adrian Georgescu, iar colaborarea noastră nu a întârziat să se întâmple. Mai ales că-i aveam alături pe Doru Dinu Glăvan și pe Florin Safer, oameni iubitori de oameni valoroși! Cei doi au sprijinit sau au înlesnit de multe ori întâlnirile bocșene cu Adrian Georgescu. Mai târziu, acestora li s-au alăturat doctorul Octavian Apahideanu și ieromonahul Ioanichie (dr. Ionel Petrică) de la Mănăstirea „Sf. Ilie”de la Izvor, Vasiova, cu toții constituind e veritabilă echipă de promovare a cărților lui Adrian Georgescu în câteva turnee de lansare prin Banatul nostru drag.

Anii au trecut, din păcate unii dintre prietenii-colaboratori s-au stins, dar și scriitura lui Adrian Georgescu s-a transformat în timp, acesta devenind un foarte talentat și dăruit scriitor al unei literaturi de factură religioasă.

Iar prietenia cu Bocșa, cu biblioteca de aici și oamenii cărții, a rămas, a continuat și a devenit tradiție. Adică, în fiecare 8 septembrie, de hramul Bisericii „Nașterea Maicii Domnului” din Vasiova, în preambulul Rugii de la Vasiova lui Tata Oancea, iubitorii de lectură și enoriașii vasioveni sunt invitați la o lansare de carte semnată de Adrian Georgescu de la București. Și, cu fiecare întâlnire, ne amintim oameni și evenimente din trecut, dar realizăm și noi colaborări cu oameni din prezent.

„Ce repede trec anii/ ca frunzele pe vânt/ Ce vis și ce părere/ Sunt toate pe pământ!…” spune poetul[1] și iată, s-au făcut 16 ani de la prima întâlnire cu scriitorul și jurnalistul Adrian Georgescu, care astăzi se află la ceas aniversar! Împlinește o vârstă rotundă, o vârstă a maturității depline și a înțelepciunii – 70! Iar gândurile nostre bune și urările de bine se îndreaptă spre acest fidel prieten, spre acest harnic scriitor și vrednic creștin!

Adrian Georgescu  s-a născut în 4 decembrie 1952 și este un binecunoscut om de radio, lucrând o viață întreagă la Societatea Română de Radiodifuziune București, dar și un important prozator român, semnatar a peste 40 de volume de proză, cele mai recente de inspirație religioasă.

Debutează literar în 1968, cu poezie, în revista ”Amfiteatru”,  publică în ”România literară”, apoi urmează o perioadă de tăcere, până în anul 2002 când apare  romanul ”Rebutarea omenirii” (București. Amurg Sentimental, 2002, două ediții; ed. a III-a, 2005; ed. a IV-a, Sieben Publishing, 2006; ed. a V-a, 2009), o carte interesantă, cu un impact deosebit asupra cititorilor, ceea ce a dus la apariția mai multor ediții: ”datorită stilului, aspru, complicat, cu o sintaxă năucitoare din care predicatul și subiectul își pierd funcțiile clasice și sunt investite cu valori noi, în care punctuația lipsește aproape cu desăvârșire, lăsând cititorului deplina libertate de a conferi frazei punctuația, accentele și respirația pe care el le simte a fi necesare.”precizează Veronica Anghelescu în prefața celei de-a IV-a ediții a romanului.

Apoi, cărțile prozatorului Adrian Georgescu încep să ”curgă”, scoțând la iveală un scriitor prolific, talentat și deosebit de interesant, scriitura sa situându-se în permanență, după cum observa Titus Vâjeu, ”între păcat și virtute”.

”Uleiul din candelă” (București. Amurg sentimental, 2002 și ed. a II-a, 2005), ”Crime” (București. Amurg sentimental, 2004 și ed. a II-a, 2007), ”Țărmul”- ed. a II-a revizuită a romanului „Sfântu-Gheorghe. Un jurnal” (București. Amurg sentimental, 2004 și ed. a II-a, 2011), ”Căpățâna unei păsări de apă” (București. Amurg sentimental, 2004 și ed. a II-a, 2007), ”Romanul îndrăgostirii de mama” (București. Amurg sentimental, 2005 și ed. a II-a, 2005), ”Conversație” (București. Mentor Macro, 2005), ”Întrutotul eu totul” (București. Mentor Macro, 2005), ”Unul și el însuși” (București. Sieben Publishing, 2006, ed. a II-a, 2008), ”Carte” (București. Sieben Publishing, 2006, ed. a II-a, 2007),”Nu-i așa?” (București. Sieben Publishing, 2007), ”Hagigadar” (București. Sieben Publishing, 2007, ed. a II-a, 2009),”Atentatele” (București. Sieben Publishing,  2008), ”Iubi-te-voi!” (București. Sieben Publishing, 2008),”Eu sunt și vreau!” (București. Sieben Publishing, 2008, ed. a II-a, 2008),”Anul putorii” (București. Sieben Publishing, 2009, ed. a II-a, 2012), ”Sfânt” (București. Sieben Publishing, 2009),”Câți oameni sunt eu?/How Many People Am I?” (antologie. (București. Sieben Publishing, 2009, ed. a II-a, 2011, ed. a III-a, 2011), ”5” (București. Sieben Publishing, 2010), ”Sosirea spre Dumnezeu” (București. Sieben Publishing, 2010, ed. a II-a, 2011), ”Moartea spionului” (București. Criterion Publishing, 2010, ed. a II-a Sieben Publishing, 2011),”Opera dezvăluită” (București. Sieben Publishing, 2011),”Descensio” (București. Sieben Publishing, 2012, ed. a II-a, 2012, ed. a III-a, 2012, ed. a IV-a, 2013, ed. a V-a, 2015),”Chilii” (București. Sieben Publishing, 2012, ed. a II-a, 2012, ed. a III-a, 2013, ed. a IV-a, 2014, ed. a V-a, 2015), ”Anastasis” (București. No 14 Plus Minus, 2013, ed. a II-a, 2013, ed. a III-a, 2015), ”Rugăciunile” (București. No 14 Plus Minus, 2013, ed. a II-a, 2014, ed. a III-a, 2014, ed. a IV și a V-a, 2015), ”Dulcea sărutare” (București. No 14 Plus Minus, 2014, ed. a II-a, 2014, ed. a III-a, 2016),”Monahul lăuntric” (București. No 14 Plus Minus, 2015, ed. a II-a, 2015),”Iisuse, lauda bătrâneților mele” (București. No 14 Plus Minus, 2016), ”Tabor” (București. No 14 Plus Minus, 2013, ed. a II-a, 2016), ”Morții să-și îngroape morții lor”, 2017, ”Iisus Hristos în inima mea” (București. Cavallioti, 2017),”Iată fiul tău” (București. Cavallioti, 2017), „Viața mea de după moarte” (București: Cavallioti, 2018), „Izvorul în Trei Lumini” (București. Cavallioti, 2018), ”Domnul meu și Dumnezeul meu” (București. Cavallioti, 2019), „Focul” (București. Cavallioti, 2019), „Întâmpinarea Domnului” (București. Stefadina, 2020),  „Aștept învierea morților” (București. Stefadina, 2020), ”Iisus Hristos în inima mea” (ed. a 2-a, reviz. București. Stefadina, 2020), „A înviat Domnul” (București. Stefadina, 2020), „Bucuria de a muri” (București. Stefadina, 2021), „Bucuria mântuirii” (București. Stefadina, 2021), ),”Iată fiul tău” (ed. a II-a, reviz. București. Stefadina, 2021), „Iertate îți sunt păcatele – un jurnal de bucurie” (București: Stefadina, 2021), „Alba de Lumină”. Canoanele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”.( ed. I și II-rev. București: Stefadina, 2022) sunt titlurile cărților semnate de Adrian Georgescu, iar despre unele dintre acestea, mai precis, despre primele  zece, George Irava scrie într-un volum monografic, apărut în 2007, intitulat ”Adrian Georgescu în zece cărți”.

”Cărțile lui Adrian Georgescu sunt precum societatea: bulversante, aparent dezorganizate, alienante – omul are nevoie de repere ferme pe care – asemeni cititorului cărților sale – nu le poate găsi nicăieri. Singura coerență a universului (literar), a lumii, a societății – este dată de prezența/manifestarea lui Dumnezeu – așa cum și inserțiile cultice, preluate din ritualul creștin-ortodox, conferă și cărților lui Adrian Georgescu punctele de echilibru.”scria Veronica Anghelescu în anul 2006.

Începând cu anul 2010 și cu volumul ”Sosirea spre Dumnezeu” ”inserațiile cultice preluate din ritualul creștin-ortodox” sunt tot mai pregnante, autorul mărturisind ”adevăruri”: ”Fără dragostea lui Dumnezeu nu pot face nimic”, ”Fără dragostea lui Dumnezeu ce rost are creația mea scindată de creația sa”, ”Trebuie să ne rugăm la Dumnezeul creației pentru că existăm la umbra a tot ceea ce el a creat” și altele.

Iată că, pas cu pas, Adrian Georgescu se îndreaptă spre acea formă de literatură duhovnicească mărturisitoare. Cu volumul ”Descensio”, apărut în 2012, pornește seria cărților de factură religioasă, mărturisitoare,  a ”jurnalelor duhovnicești”, a ”fragmentelor de psalmi și rugăciuni pe care le trăiește tânjind ascensiunea spre Domnul” după cum observa pr.prof. Nicolae Bordașiu.

Urmează ”Chilii”, ”Anastasis”, ”Rugăciunile”, ”Dulcea sărutare”, ”Monahul lăuntric”, ”Iisuse lauda bătrâneților mele”, ”Tabor”, ”Morții să-și îngroape morții lor”, ”Iisus Hristos în inima mea”, ”Iată fiul tău”, ”Viața mea de după moarte”, ”Izvorul în Trei Lumini”, cărți  care pot fi așezate, după cum menționa pr.dr. Ionel Petrică, ”la loc de cinste atât în literatura română postmodernă, cât și în literatura duhovnicească.”

”Nădăjduind că mărturisitorul Adrian Georgescu va rămâne o ”chilie” în care să odihnească veșnic Dumnezeu, chiar dacă există într-o lume a relativismului și a relativității einsteniene, smeritul vorbitor despre carte și autor se bucură de o asemenea întâlnire duhovnicească, întâlnire care a născut o prietenie în Iisus Hristos.” afirmă preotul dr. Ionel Petrică în postfața celei de-a III-a ediții a volumului ”Anastasis”.

Aceste „prietenii în Iisus Hristos” s-au înmulțit în timp, Adrian Georgescu devenind, datorită relației cu biblioteca bocșeană, prieten al unor preoți de excepție precum dr. Boris Tasici (Reșița), dr. Daniel Crecan (Bocșa), dr. Doru Melinescu (Timișoara), pr. Valentin Costea (Bocșa), dar și prieten al unor inimoși oameni de cultură precum dr. Ionel Bota (Oravița), Mihai Chiper (Anina), Erwin Josef Țigla și Gheorghe Jurma (Reșița). Astăzi, Adrian Georgescu este și „al nostru”, al celor care slujesc, într-un fel sau altul, pe tărâmul cultural al acestui mirific colț de țară numit Banat.

La mulți ani, Adrian Georgescu! Mulți frumoși și sănătoși ani, alături de familie, de prieteni și de Dumnezeu! Căci la Dumnezeu sunt toate și la Dumnezeu totul este posibil!

---

[1] Traian Dorz