9 noiembrie 2022, ora 16.30, Librăria „Semn de Carte” Reșița:

Jubileul de 35 de ani – Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița.

Întâlnire cu membrii formației „Intermezzo“ (coordonator: Lucian Duca).

(dialog cu Denisia Adelina TORNEA – medic specialist gastroenterolog – Spitalul Județean de Urgență Deva)

– Punctați-ne câteva date biografice.

– M-am născut în orașul de pe Cerna – Hunedoara. Sunt căsătorită și am doi copii (băieți de 10, respectiv 3 ani). Școala Primară și Gimnazială am urmat-o la Hunedoara, iar liceul în cadrul Colegiului Național „Decebal” Deva. Am urmat cursurile Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” Timișoara, iar rezidențiatul l-am urmat tot în Timișoara. Din 2018 sunt medic specialist gastroenterolog, până de curând am profesat în cadrul Spitalului Municipal Hunedoara, Secția Gastroenterologie, iar din luna iulie (a.c) îmi desfășor activitatea în cadrul Spitalului Județean de Urgență Deva (oraș în care locuiesc de altfel).

– De ce gastroenterologie și nu altă specialitate?

– Încă din băncile studenției, în anul V îmi amintesc, în timpul stagiului de Gastroenterologie, am participat în cadrul laboratorului de endoscopie digestivă la diverse proceduri pe care le-am considerat fascinante și care m-au atras. Acela a fost momentul când am știut că eu asta îmi doresc să fac și am luptat să obțin o notă care să îmi permită să aleg această specialitate (fiind o specialitate râvnită, o specialitate în topul preferințelor tinerilor medici).

– Ce v-a determinat să deveniți medic?

– Din copilărie cochetam cu ideea de a deveni medic, cu toate că atunci era mai degrabă la nivel de subconștient. Ulterior, sfătuindu-mă cu familia mea (în special mama mea), am decis că ar fi o profesie care mi s-ar potrivi, datorită empatiei pe care o manifestam pentru cei din jur.

– Ce înseamnă pentru dvs. bolnavul?

– …O întrebare complexă, dificilă. Până la urmă, dacă ne gândim bine, bolnavul are rolul principal, e  cel în jurul căruia se desfășoară activitatea medicală, e cel care ne ghidează din punct de vedere medical, e unic. Terminologia pe care ați folosit-o în întrebare, aceasta de „bolnav” și nu de „pacient”, este o terminologie pe care o agreez, ne duce cu gândul mai întâi la suferința acelei persoane, care pe lângă aspectul fizic, are și componenta psihică, foarte importantă de altfel, pe lângă tratamentele medicale propriu-zise, bolnavii au nevoie și de o vorbă bună, de empatie și respect.

– Vorbiți-ne de un succes inedit în activitatea profesională.

– Succesul în meseria aceasta îl reprezintă salvarea unui pacient, îmbunătățirea calității vieții acestuia; faptul că atunci când vin la control veștile sunt bune, simptomatologia inițială dispare, pacientul este mulțumit și pot spune, în unele cazuri, fericit. Simptomele digestive pot fi supărătoare și pot afecta în mod considerabil viața socială, psihicul (ne putem gândi de exemplu la banala diaree), așa că succesul are multe conotații (zâmbește).

Succesul este reprezentat și de mulțumirea sufletească și recunoștința pe care o simți când lupta pe care o duci este câștigată.

Există și o componentă spirituală în această profesie, sănătatea e cel mai de preț bun pe care îl putem deține, iar atunci când suntem puși în situația de a-l pierde, devenim disperați, neputincioși. Știu că există Cineva acolo Sus care intervine atunci când avem o reușită, când salvăm o viață; nu   s-ar putea realiza nimic fără ajutorul Lui.

– Vorbiți-ne despre o nereușită în activitatea dvs.

– Consider că atunci când resursele ne sunt depășite, intervin nereușitele.

Lipsa culturii medicale, slaba dezvoltare a programelor de screening, simptomele care pot fi înșelătoare sau care pot lipsi cu desăvârșire, ducând pacientul în eroare și determinându-l  să vină prea târziu la medic, boala fiind deja avansată și tratamentele nemaifiind curative, devin strict paleative; asta reprezintă o nereușită. Dar lupt de fiecare dată cu toate resursele de care dispun, încerc să încurajez screeningul și aici mă refer în primul rând la screeningul cancerului de colon; astfel că orice pacient de peste 50 ani (mai nou, chiar peste 45 de ani) care trece pragul cabinetului de gastroenterologie este informat și sfătuit să facă o colonoscopie, indiferent dacă are sau nu simptome digestive.

– Privind activitatea profesională, de cercetare și inovare în activitate, ce ne puteți spune?

– Sunt interesată la modul cel mai serios în a persevera, în a mă‚ „șlefui” cum îmi place să spun, din punct de vedere profesional. Încă din perioada rezidențiatului am participat la conferințe, congrese și workshopuri în țară și în străinătate și continui să o fac. Știm cu toții că e nevoie să ținem pasul cu dezvoltarea uneori galopantă pe care medicina o are.

Îmi doresc să beneficiem în continuare de sprijin profesional și moral din partea mentorilor și lectorilor pe care îi avem în Centrele Universitare; ne dorim să colaboram în continuare și le mulțumim pentru tot sprijinul acordat. E foarte important pentru noi, tinerii specialiști, să fim susținuți.

Gastroenterologia este o ramură importantă și vastă a Medicinii, care am convingerea că se va dezvolta la noi în județ, colegii mei sunt medici dedicați, profesioniști, cu suflu nou și cu dorința de reușită.

– Care sunt cele mai frecvente afecțiuni cu care se prezintă pacienții hunedoreni în cabinetul dvs?
– Patologiile frecvente cu care ne confruntăm au o strânsă legătură cu stilul de viață dezorganizat, alimentație nesănătoasă, abuz de alcool, lipsa activității fizice, stresul cotidian. Și mă refer aici la steatoza hepatică (ficatul gras), sindromul de intestin iritabil, dispepsii; iar în partea de endoscopie digestivă în ultima perioadă am diagnosticat patologie ulceroasă multiplă; și din păcate cancere de colon diagnosticăm frecvent, fiind patologia oncologică care ocupă locul doi în România după cancerul bronhopulmonar, tocmai din acest motiv susțin importanța efectuării colonoscopiei de screening.

– Ce faceți în timpul liber?

– Timpul liber îl dedic exclusiv familiei, copiilor mei care sunt, ca orice copil, „dependenți” de mama, mă bucur de ei și de copilărie împreună cu ei. Familia este foarte importantă pentru mine, este balanța care aduce echilibrul în viața mea. Soțul meu mă susține și de multe ori îmi oferă acel imbold de care am nevoie pentru a merge înainte.

– Care vă sunt gândurile de viitor?

– Îmi doresc să progresez profesional, îmi doresc să ajut, să nu dezamăgesc.

Sănătate pentru mine și familie, bunăstare, ce își dorește orice om…

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

3 – 6 noiembrie 2022, Reșița

DUMINICĂ, 6 noiembrie 2022

LICEUL DE ARTE SABIN PĂUȚA Reșița, Sala LIRA

Ora 18:00

Concert de Gală

Andrei Mihail RADU (vioară)

Adriana DOGARIU (pian)

și

Absolvenții cursului de măiestrie

 

Andrei Mihail RADU a absolvit în 2015 Liceul de Arte Bălașa Doamna, în 2019 și 2021 a absolvit studiile de Licență, respectiv Master din cadrul Universității Naționale de Muzică din București, specializarea interpretare instrumentală – vioară, la clasa conf. univ. dr. Ladislau CSENDES și  muzică de cameră – conf. univ. dr. Manuela GIOSA, iar în prezent este doctorand în cadrul aceleiași universități, sub îndrumarea prof. univ. dr. Șerban DIMITRIE SOREANU. A susținut recitaluri instrumentale în Piața Festivalului George Enescu, în Festivalul Muzicienii mileniului III de la Sinaia, în numeroase concerte organizate de către Fundația Remember Enescu (Târgoviște, Ploiești și Muzeul Național George Enescu București), în Festivalul Internațional Sabin Pautza Reșița și Festivalul Sommerfest Rădăuți. Recitalurile camerale le-a susținut alături de pianista Măriuca POPA la Sala Mică a Ateneului Român, Muzeul Național George Enescu București, Câmpina, Centrul Cultural Aurel Stroe din Bușteni, Biserica Sf. Mihail și Gavriil din Reșița, la Institutul Petofi Sandor din București. În decembrie 2015 a colaborat cu Camerata Regală, în cadrul concertului organizat la Ateneul Român, iar în 2017 a colaborat cu Orchestra de Cameră Radio. Din 2016 este membru al Orchestrei Naționale de Tineret, Orchestrei Sinfonietta și al Orchestrei Naționale Simfonice a României. În toamna anului 2017 a făcut parte din Orchestra Națională de Tineret care a avut concerte în cadrul Festivalului Internațional George Enescu, fiind unul din cei 33 de membri selectați ai orchestrei care au cântat în închiderea festivalului alături de Royal Concertgebouw Orchestra din Amsterdam, în proiectul european Side by side. În 2016 a fost invitat de către pianiștii Corina RĂDUCAU și Eugen DUMITRESCU, împreună cu pianista Măriuca POPA, să ia parte la turneul național Enescu-sunet și culoare, ce a avut loc în 8 orașe din România. În vara anului 2017 a fost selectat să participe la un schimb de experiență între Orchestra Națională de Tineret a României și Nationaal Jeugd Orkest din Olanda. Din anul 2017 face parte din KamerArt, o camerată formată din tineri muzicieni, alături de care a concertat atât în ansamblu, cât și ca solist pe scene din Grecia și în România (în București, în cadrul Festivalului de Teatru, la Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al României, sub bagheta dirijorului Horia ANDREESCU). În ianuarie 2019 a făcut parte din Orchestra Națională Simfonică a României, care alături de dirijorul Cristian MĂCELARU, a reprezentat România, într-un turneu în Statele Unite ale Americii, cele mai de referință concerte fiind susținute în New York, la Lincoln Center, alături de legendarul trompetist Wynton MARSALIS și Jazz at Lincoln Center Orchestra. În octombrie 2019, a fost bursier al Romanian Chamber Orchestra, participând la cursuri de măiestrie cu violonistul Alexandru TOMESCU, dar și membru al orchestrei, susținând concerte în 3 orașe din România, alături de dirijorul Cristian MĂCELARU. Pe lângă participarea la cursurile de măiestrie ale lui Alexandru TOMESCU, a mai participat și la cursurile de măiestrie ale violoniștilor Alexei ANATOLEVICH KOȘVANEȚ, Christoph WYNEKEN, Rosanne PHILIPPENS și David GRIMAL. Din 2019 este bursier SoNoRo Interferențe, unde a cântat alături de muzicieni precum Alexandra VĂDUVA, Răzvan POPOVICI, Valentin RĂDUȚIU, Frans HELMERSON și Diana KETLER. În august 2021, alături de pianiștii Corina RĂDUCANU și Eugen DUMITRESCU a susținut turneul Rădăcini – Enescu 140 în 12 orașe din țară, turneu co-finanțat de A.F.C.N. Din 2021, este membru al partidei de vioara I a Filarmonicii Banatul din Timișoara.

 

Pianista Adriana DOGARIU și-a desăvârşit formarea muzicală la Universitatea Națională de Muzică din Bucureşti, apoi la Facultatea de Muzică din cadrul Universităţii de Vest Timişoara, la clasa profesorilor Dana BORȘAN și Dragoş MIHĂILESCU. A urmat cursuri de măiestrie interpretativă cu Gabriel AMIRAȘ, Andrei GAVRILOV, Dmitri BASHKIROV, Arkady SEVIDOV și Jean-François ANTONIOLI. În 2005 și 2006 Adriana DOGARIU a fost invitată să îndrume o clasă de interpretare pianistică în Studioul AHN din Jejudo Island – Coreea de Sud. A susţinut numeroase concerte și recitaluri în Austria, Germania, Italia şi în ţară. Colaborarea membrilor acestui trio datează din anul 2010 când sub egida Filarmonicii Banatul din Timișoara au interpretat un program Beethoven-Brahms. De atunci au avut numeroase evoluții în cadrul stagiunilor filarmonice din Arad, Iași și Timișoara, apreciate și așteptate de publicul meloman.

 

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a luat act cu revoltă de amenințările la care a fost supusă, în termeni incalificabili, o jurnalistă de la secția maghiară a Radio Târgu Mureș, Parászka Boróka, de către reprezentantul unui partid naționalist din Ungaria, aflat pe teritoriul României. Barna Bartha, din Mișcarea „Patria noastră”, a făcut un tur al așa-numitului Ținut Secuiesc și ar fi declarat, în fața altor politicieni maghiari, citat de mass-media din țara vecină, că „poți să te uiți la o Parászka Boróka, poți să o asculți la Radio Târgu Mureș, ei bine, (dacă) maghiarii nu pot spânzura astfel de oameni, nu-i pot elimina dintre ei, atunci nu e de mirare că am ajuns unde am ajuns”.
UZPR, ca organizație care susține libertatea de exprimare și a presei, ca și echidistanța, imparțialitatea și informarea corectă, ca arme eficiente împotriva dezinformării și a răspândirii de informații false sau trunchiate, condamnă ferm acest tip de discurs instigator la ură, ale cărui ținte predilecte au devenit jurnaliștii în toată lumea, instigări nu de puține ori lansate în spațiul public de politicieni. De altfel, UNESCO califică acest tip de incitare o acțiune care „provoacă prejudicii la nivel personal, fiind, în plus, un atac la adresa drepturilor omului, întrucât subminează coeziunea socială și erodează valorile comune”.
UZPR se alătură valului de solidaritate cu jurnalista atacată, inclusiv de la nivelul autorităților statului român, organizația rămânând în continuare aceeași susținătoare de neclintit a apărării jurnaliștilor, a misiunii or publice și a valorilor democrației românești, din tabloul căreia o presă profesionistă și independentă face parte ca pilon de bază.

UZPR

Sub egida UZPR și Ars Vivat a apărut nr.12-13, An IV, 2022, al revistei de cultură, tradiție și atitudine civică ,,Mărturii Maramureșene” (172 pagini).

Spicuim din generosul cuprins:

Editorialul; Revista de cultură, tradiție și atitudine civică – „Mărturii maramureșene” – dăruită cititorilor (anul IV, nr. 10-11/2022 este semnat de Vasile BELE, mai amintim: Constantin BIDULESCU / 8; Lasă-te sfătuit sau Argument pentru cel sfătuit (Pr.Dr. Milan BĂLAN) / 11; Un edificiu remarcabil (Cezarina ADAMESCU) / 12; Lucrarea de bine și de obștesc folos (Prof.dr. Adrian BOTEZ) / 16; Precursor al iubirii cuantice OANA ILEANA NOORANI – „Precursor științific” (Prof. Olimpia MUREȘAN) / 20; Societatea Literar-Științifică «Tinerimea Română» 1877-1948 (prof. Mircea Botiș și pr.stavr. Radu Botiș) / 27; Invitația la vals – Mihail Drumes (Laura DINCA) / 28; Marian BARBU / 30; Poarta maramureșeană (Gheorghe PÂRJA) / 33; Fenomenul de la Mănăstirea Rohița (Ștefan POPA) / 46; Angela Monica Jucan: „Armonii celeste” / 51; Ochii sfinților (Lilioara MACOVEI) / 60; Codruța VANCEA / 62; Participarea românilor din comuna Copalnic-Mănăștur la Primul Război Mondial (1914-1918) (Prof.univ.dr. Ioan BOLOVAN) / 65; Din istoria locului nost’ Societatea Tinerimea din Ulmeni și jur și aportul ei la propagarea culturii la sate (Pamfil BILȚIU) / 69; Trei dâlme (Nadia URIAN LINUL) / 72; Curiozități (Marius BUCUR WAGNER) / 77; O poetă adevărată: LAURA C. MUNTEANU (Ion ISTRATE) / 90; Locul unde poetul / scriitorul atinge nemurirea! (Mihaela CD) / 92; Tabăra literară din Baia Sprie, ediția 2022, și-a confirmat valoarea (Gelu DRAGOȘ) / 96; Cascada Cailor între cascade de râs și cădere de apă (Angelica MANOLE) / 101; Recenzie: Eseuri de îndrăgostit – Alain de Button (Laura DINCA) / 107; Constantin Necula și Grigore Leșe la Mireșu Mare (Gelu DRAGOȘ) / 109; Festival Internazionale Dei Due Mondi – Gabriela Verban (Vasile HATOS); Printre cuvinte alese și lacrimi de bucurie (Zenovia ZAMFIR) / 116; Vasile Lucaciu cântat și doinit de către români (Col. Gavril BABICIU) / 118; 27 de personaje în volumul III al seriei „Oameni de seamă ai Maramureșului Voievodal”(Aurel GHILEZAN) / 130; Picuri de înțelepciune ( Ilie BUCUR) /133.

 Pagini de poezie semnează: Radu BOTIȘ, Constantin BIDULESCU, Geo GALETARU, Ionuț CALOTĂ, Marian BARBU, Ottilia ARDELEANU Andreea CERȘAMBA, Codruța VANCEA, Cornel LAR, Petru COVACI, Laura C. MUNTEANU, George VIGDOROVITS, Angela DINA-MOȚĂȚĂIANU(prozopoeme).

MERIDIANE LITERARE: Gregorio Muelas Bermúdez (Spania)/ 40; George Reyes (Mexic) / 44

 DEBUT: Georgiana Maria BOTIȘ /87

 Din activitatea ANCMRR – Filiala „Pintea Viteazu” Maramureș (Redacția)/128.

Lansări de cărţi,reviste,concursuri literare:„Toamna someșeană”, Ulmeni, ediția a X-a (Vasile BELE) / 134„Cărțile anului”, premiate la Sărbătoarea Castanelor (Camelia TOCACI)/136;Editura UZP Elena Trifan: „Consemnări II”/139; Gala poeziei „Șapte inimi România” Ediția a I-a (on-line): SURSUM CORDA! 141; FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE POEZIE de la Sighetu Marmației (13-15 octombrie 2022) / 160; Eveniment publicistic. „Mărturii maramureșene”, nr. 10-11, an IV, 2022 /163; Sărbătoarea Limba Noastră cea Română / 165 (Redacția)

Cărți convergente (Sara MINA) / 167

Podcast-ul Radio UZPR / 170

Revista este ilustrată cu lucrări grafice semnate de Sorin Bârgăoan

Apariții sub egida „Mărturii Maramureșene”: Bodone Raluca-Maria, Evaluarea anxietății și a stimei de sine a adolescenților instituționalizați (2021); Bodone Raluca-Maria, Percepția socială a consumului de droguri în rândul adolescenților (2021); Botiș Sorina Mihaela, Mântuirea universală și personală (2021); Florian Victoria Cecilia, Influența statutului socioeconomic al familiei asupra abuzului și dezvoltării inteligenței emoționale la copii (2022); Crișan Rodica Melania, Copiii și efectele violenței de la televizor (2022); Crișan Rodica Melania, Preșcolarul și școlarul cu autism: eficiența intervenției terapeutice (2022); Botiș Radu, Muhaxhiri Gentiana, În brațele luminii (2022); Botiș Radu, Sfaturi pentru mântuire, grija pentru suflet (2022).

Andreia Ghib Botiș/Radu Botiș UZPR

În baza unui parteneriat între Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România și agenția de turism Christiantour, membrii Uniunii noastre vor beneficia de tarife avantajoase la călătoriile oferite prin numeroasele și diversele programe ale agenției. Tot ce au de făcut membrii Uniunii pentru a beneficia de prețuri preferențiale este să-și aleagă destinația și să se prezinte la una din filialele Christiantour, cu legitimația de membru al UZPR.

Recent, în cadrul ,,Întâlnirilor de luni”, la sediul UZPR Timiș, din Timișoara, domnul prof. univ. dr. Dumitru Mnerie a prezentat asistenței o teamă inedită, referitoare la portretul jurnalistului modern în slujba adevărului și în ton cu inevitabila realitate a unui timp în continuă mișcare și incertitudine.

Înainte de a trece la dezbateri, domnul Dumitru Buțoi, membru UZPR Timiș, a prezentat pe scurt comemorarea comună a celor doi titani ai jurnalismului românesc, Pamfil Șeicaru și Doru Dinu Glăvan, săvârșită la Mânăstirea Sfânta Ana de la Orșova, la un an de la înălțarea la cer a celui ce a fost un profesionist de excepție și președintele UZPR, Doru Dinu Glăvan, prin bunăvoința preoților Mihai Zorilă, Iulian Nedelcu, Crăciun Pufan, maica stareță Justina Popovici și a domnului Andrușa Vătuiu, membru UZPR. S-a păstrat un moment de reculegere în memoria celor plecați dintre noi: Nicolae Danciu Petniceanu, Cezar Florea Ioana, Vasile Vancea, Doru Dinu Glăvan.

Din cuprinsul acestei vaste teme dezbătute, redăm câteva elemente definitorii și relevante a tot ceea ce presupune munca în domeniul informației, creației și comunicării în slujba comunității și nu numai.

Codul deontologic al UZPR:

 „respectul pentru adevăr și informarea corectă a publicului” sunt imperativele supreme ale jurnalistului;

 misiunea jurnalistului este de a informa publicul cu privire la evenimentele care se derulează în diferite domenii ale societății, de la cel politic, social, cultural, sportiv, până la cel monden.

Jurnalistul este dator:

 să exercite dreptul inviolabil la libera exprimare;

 să caute să respecte și să comunice faptele;

 să semnaleze neglijența, injustiția și abuzul de orice fel;

 să reflecte societatea în ansamblul și diversitatea ei.

Jurnalistul

Aparține unei redacții – angajat / retribuit / plătit pentru servicii (dependent de o retribuție/onorariu);

Freelancer – independent.

Doru Dinu Glăvan, într-un interviu acordat în primăvara anului trecut Revistei „Frontiera”, spunea că „după anii ’90, de când cu libertatea de exprimare, s-a format o gardă tânără de jurnaliști. Din păcate, mersul lor frumos înainte a fost umbrit… de o căpuşare a presei de către politic și economic și în multe cazuri de interes material”.

Într-un alt interviu, dat în exclusivitate ziarului „Răsunetul”, județul Bistrița- Năsăud, liderul UZPR reliefa unele deficiențe întâlnite în presa românească, mai ales în cursul anului 2020:

„România are o presă bună sau are o presă așa cum este în toată lumea, cu aceste deficiențe pe care le sancționează opinia publică care este nemulțumită, dar nici nu prea vine nimeni în ajutorul ei ca să respire un aer mai curat și neopresat de forțe politice, de forțe financiare sau de forțe oculte”. În continuarea interviului se sesizează existența în presă a unui „… contrasens, adică cei care au procedat la altfel de știri punând în antiteză unele atitudini, unii ajungând până la un capăt de fake news – știre greșită, dar pe care este greu să o categorisești dacă nu ai toate argumentele.”

A consemnat Grigore MÂINEA / UZPR Timiș

JOI, 3 noiembrie 2022
LICEUL DE ARTE SABIN PĂUȚA Reșița, Sala LIRA
Ora 10:00
MasterClass – pian, muzică de cameră
Corina RĂDUCANU, Eugen DUMITRESCU

LICEUL DE ARTE SABIN PĂUȚA Reșița, Sala LIRA
Ora 19:00
Recital cameral: În pași de dans
Corina RĂDUCANU și Eugen DUMITRESCU (pian la patru mâini)
În program: Ludwig van BEETHOVEN, Robert SCHUMANN, Johannes BRAHMS, Max REGER

Corina RĂDUCANU și Eugen DUMITRESCU formează un duo pianistic din anul 2005. Activitatea concertistică a duo-ului cuprinde participări în 27 de festivaluri naționale și internaționale, concerte cu orchestra și peste 400 de recitaluri în țară (98 de localități) și pe scene din Anglia (St. Martin in the Fields, NPL Music Society Scientific Museum Londra, Saint Matthews Church Redhill), Austria (Viena), Belgia (Aalst, Anvers, Bruxelles), Germania (Frankfurt am Main, Offenbach, Stuttgart), Italia (Brescia, Carpenedolo, Clusane dIseo), Republica Moldova (Bălți, Chișinău) și Ucraina (Cernăuți). Alături de cele 17 turnee de promovare a muzicii clasice, duo-ul pianistic a avut onoarea de a susține primele concerte de pian din istoria localităților Avrig, Bălan, Ciocănești, Ditrău, Făgăraș, Găești, Hațeg, Horodnic de Sus, Lehliu-Gară, Moreni, Petrila, Praid, Putna, Târnăveni și Titu. Un concert aparte, în premieră, a avut loc în Fortul 13 Jilava cu ocazia Congresului Inter-Asso 2014. Activității concertistice a duo-ului pianistic i se adaugă numeroase premii naționale și internaționale obținute la concursurile de profil, prezențe în juriile concursurilor naționale și internaționale de specialitate, precum și cursuri de măiestrie susținute ca profesori invitați. Corina RĂDUCANU şi Eugen DUMITRESCU sunt absolvenţi ai Liceului de Muzică George Enescu și ai Universității Naționale de Muzică din București, unde și-au completat și încheiat studiile (licență, master, doctorat, post-doctorat). Cei doi pianiști sunt fondatorii Asociației Klavier ART și inițiatorii mai multor programe culturale ce au loc anual în diferite orașe și regiuni ale țării (Făgăraș, Gheorgheni, Horodnic de Sus, Petroșani, Rădăuți, Reghin, Reșița, Sfântu Gheorghe, Sibiu și Țara Hațegului/Munții Retezat).

Vineri, 4 noiembrie 2022
LICEUL DE ARTE SABIN PĂUȚA Reșița, Sala LIRA
Ora 10:00
MasterClass – pian
Elena TUREA – lector univ. dr. la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, Republica Moldova

BIBLIOTECA GERMANĂ Alexander Tietz Reșița
Ora 10:00
MasterClass – flaut
Ioan NEGURĂ – Solist al Sălii cu Orgă din Chișinău, Republica Moldova

LICEUL DE ARTE SABIN PĂUȚA Reșița, Sala LIRA
Ora 19:00
Recital cameral extraordinar – De la Vest la Est
Ion NEGURĂ (flaut)
Elena TUREA (pian)
În program: Johann Sebastian BACH, Ludwig van BEETHOVEN, Paul HINDEMITH

Ion NEGURĂ s-a născut în 1982 într-o cunoscută familie de muzicieni. A absolvit Liceul de Muzică George Enescu din București (în anul 2000) și Academia de Muzică, Teatru și Arte plastice din Chișinău (în anul 2005). Este laureat la numeroase concursuri naționale și internaționale având în palmares 18 premii și diplome obținute. A concertat în 37 de țări ale lumii inclusiv Coreea de Nord, Iordania, Macedonia și Turcia. În anul 1994, împreună cu tatăl său (profesorul de nai Ion NEGURĂ) și fratele său (naistul Ștefan NEGURĂ), a susținut un recital la Polul Nord, reprezentând Republica Moldova, într-un proiect internațional cu transmisiune în direct pe toate canalele lumii. Din anul 2008 este solist al Sălii cu Orgă din Chișinău. În paralele continuă activitatea pedagogică la Liceul Ciprian Porumbescu și la Academia de Muzică, Teatru și Arte plastice din Chișinău. Din 2009 urmează studiile postuniversitare la Școala Superioară de Muzică Alfred Cortot din Paris cu celebrul flautist și profesor Pierre-Yves ARTAUD, la clasa căruia a urmat un stagiu pedagogic, la Conservatorul Național Superior din Paris. În 2010 obține diploma superioară de interpretare, iar în 2012 diploma superioară de concertist. În data de 31 mai 2021 Ion NEGURĂ a fost distins, în cadrul unei ceremonii oficiale, cu titlul onorific de Artist Emerit al Republicii Moldova.

Născută la Chişinău, pianista Elena TUREA a absolvit Conservatorul de Stat Gavril Muzicescu din Chişinău, în anul 2002, la clasa de pian a prof. Iurie MAHOVICI şi studiile de masterat, la clasa de măiestrie a prof. Olga IUHNO. Este lector universitar, maestru de concert şi doctorandă la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chișinău. Desfăşoară o bogată activitate concertistică, pe scena Sălii cu Orgă şi a Filarmonicii din Chişinău, fiind cunoscută şi apreciată pentru prestaţiile sale artistice în cadrul unor ansambluri camerale importante şi ca maestru de concert al unor interpreţi de renume din Republica Moldova, Rusia și Ucraina.

SÂMBĂTĂ, 5 noiembrie 2022
LICEUL DE ARTE SABIN PĂUȚA Reșița, Sala LIRA
Ora 10:00
MasterClass – pian
Elena TUREA, Corina RĂDUCANU, Eugen DUMITRESCU

BIBLIOTECA GERMANĂ Alexander Tietz Reșița
Ora 10:00
MasterClass – flaut
Ioan NEGURĂ – Solist al Sălii cu Orgă din Chișinău, Republica Moldova

LICEUL DE ARTE SABIN PĂUȚA Reșița, Sala LIRA
Ora 19:00
Recital extraordinar – De la Bach la Beatles
Costin SOARE – chitară
În program: Johann Sebastian BACH, Leopold WEISS, Franz SCHUBERT, Francisco TÁRREGA, Isaac ALBENIZ, Ariel RAMIREZ, Joaquin TURINA

Costin SOARE este unul dintre cei mai apreciaţi şi activi artişti români, îmbinând în mod armonios o frumoasă carieră concertistică (chitarist şi lutist) cu cea pedagogică (profesor la Colegiul Național de Artă Dinu Lipatti Bucureşti şi prof. dr. asociat la Universitatea Naţională de Muzică București), fiind, de asemenea, director artistic al Festivalului Internaţional Serile de chitară (www.seriledechitara.ro), manifestare de succes ajunsă la a noua ediţie, în cadrul căreia concertează chitarişti de top din întreaga lume. Cu o experienţă de 10 turnee naţionale la activ, solo sau alături de muzicieni precum flautistul Ion Bogdan ŞTEFĂNESCU şi violistul Marius UNGUREANU, un CD lansat în 2014 (Nocturne şi dansuri), altul în 2017, Twenty Shades of Music (alături de Ion Bogdan ŞTEFĂNESCU), membru permanent a două ansambluri camerale (alături de flautistul Ion Bogdan ŞTEFĂNESCU şi de mezzosoprana Claudia CODREANU), chitaristul Costin SOARE este un promotor neobosit al muzicii clasice de calitate prin intermediul unui instrument a cărui voce intimă şi repertoriu sunt apreciate de publicul larg. Pentru activitatea desfăşurată în 2016 (turneul Muzica în Palatele României şi organizarea Festivalului Internaţional Serile de chitară, ediţia a VI-a), Costin SOARE s-a numărat printre nominalizaţii secţiunii Muzică Clasică din cadrul Galei Premiilor Matei Brâncoveanu ale Fundaţiei Alexandrion.

DUMINICĂ, 6 noiembrie 2022
LICEUL DE ARTE SABIN PĂUȚA Reșița, Sala LIRA
Ora 11:00
MasterClass – pian
Adriana DOGARIU – lector univ. dr. la Facultatea de Muzică din cadrul Universității de Vest Timișoara

BIBLIOTECA GERMANĂ Alexander Tietz Reșița
Ora 11:00
MasterClass – vioară
Andrei Mihail RADU – violonist la Filarmonica Banatul Timișoara

LICEUL DE ARTE SABIN PĂUȚA Reșița, Sala LIRA
Ora 18:00
Concert de Gală
Andrei Mihail RADU (vioară)
Adriana DOGARIU (pian)
și
Absolvenții cursului de măiestrie

Andrei Mihail RADU a absolvit în 2015 Liceul de Arte Bălașa Doamna, în 2019 și 2021 a absolvit studiile de Licență, respectiv Master din cadrul Universității Naționale de Muzică din București, specializarea interpretare instrumentală – vioară, la clasa conf. univ. dr. Ladislau CSENDES și muzică de cameră – conf. univ. dr. Manuela GIOSA, iar în prezent este doctorand în cadrul aceleiași universități, sub îndrumarea prof. univ. dr. Șerban DIMITRIE SOREANU. A susținut recitaluri instrumentale în Piața Festivalului George Enescu, în Festivalul Muzicienii mileniului III de la Sinaia, în numeroase concerte organizate de către Fundația Remember Enescu (Târgoviște, Ploiești și Muzeul Național George Enescu București), în Festivalul Internațional Sabin Pautza Reșița și Festivalul Sommerfest Rădăuți. Recitalurile camerale le-a susținut alături de pianista Măriuca POPA la Sala Mică a Ateneului Român, Muzeul Național George Enescu București, Câmpina, Centrul Cultural Aurel Stroe din Bușteni, Biserica Sf. Mihail și Gavriil din Reșița, la Institutul Petofi Sandor din București. În decembrie 2015 a colaborat cu Camerata Regală, în cadrul concertului organizat la Ateneul Român, iar în 2017 a colaborat cu Orchestra de Cameră Radio. Din 2016 este membru al Orchestrei Naționale de Tineret, Orchestrei Sinfonietta și al Orchestrei Naționale Simfonice a României. În toamna anului 2017 a făcut parte din Orchestra Națională de Tineret care a avut concerte în cadrul Festivalului Internațional George Enescu, fiind unul din cei 33 de membri selectați ai orchestrei care au cântat în închiderea festivalului alături de Royal Concertgebouw Orchestra din Amsterdam, în proiectul european Side by side. În 2016 a fost invitat de către pianiștii Corina RĂDUCAU și Eugen DUMITRESCU, împreună cu pianista Măriuca POPA, să ia parte la turneul național Enescu-sunet și culoare, ce a avut loc în 8 orașe din România. În vara anului 2017 a fost selectat să participe la un schimb de experiență între Orchestra Națională de Tineret a României și Nationaal Jeugd Orkest din Olanda. Din anul 2017 face parte din KamerArt, o camerată formată din tineri muzicieni, alături de care a concertat atât în ansamblu, cât și ca solist pe scene din Grecia și în România (în București, în cadrul Festivalului de Teatru, la Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al României, sub bagheta dirijorului Horia ANDREESCU). În ianuarie 2019 a făcut parte din Orchestra Națională Simfonică a României, care alături de dirijorul Cristian MĂCELARU, a reprezentat România, într-un turneu în Statele Unite ale Americii, cele mai de referință concerte fiind susținute în New York, la Lincoln Center, alături de legendarul trompetist Wynton MARSALIS și Jazz at Lincoln Center Orchestra. În octombrie 2019, a fost bursier al Romanian Chamber Orchestra, participând la cursuri de măiestrie cu violonistul Alexandru TOMESCU, dar și membru al orchestrei, susținând concerte în 3 orașe din România, alături de dirijorul Cristian MĂCELARU. Pe lângă participarea la cursurile de măiestrie ale lui Alexandru TOMESCU, a mai participat și la cursurile de măiestrie ale violoniștilor Alexei ANATOLEVICH KOȘVANEȚ, Christoph WYNEKEN, Rosanne PHILIPPENS și David GRIMAL. Din 2019 este bursier SoNoRo Interferențe, unde a cântat alături de muzicieni precum Alexandra VĂDUVA, Răzvan POPOVICI, Valentin RĂDUȚIU, Frans HELMERSON și Diana KETLER. În august 2021, alături de pianiștii Corina RĂDUCANU și Eugen DUMITRESCU a susținut turneul Rădăcini – Enescu 140 în 12 orașe din țară, turneu co-finanțat de A.F.C.N. Din 2021, este membru al partidei de vioara I a Filarmonicii Banatul din Timișoara.

Pianista Adriana DOGARIU și-a desăvârşit formarea muzicală la Universitatea Națională de Muzică din Bucureşti, apoi la Facultatea de Muzică din cadrul Universităţii de Vest Timişoara, la clasa profesorilor Dana BORȘAN și Dragoş MIHĂILESCU. A urmat cursuri de măiestrie interpretativă cu Gabriel AMIRAȘ, Andrei GAVRILOV, Dmitri BASHKIROV, Arkady SEVIDOV și Jean-François ANTONIOLI. În 2005 și 2006 Adriana DOGARIU a fost invitată să îndrume o clasă de interpretare pianistică în Studioul AHN din Jejudo Island – Coreea de Sud. A susţinut numeroase concerte și recitaluri în Austria, Germania, Italia şi în ţară. Colaborarea membrilor acestui trio datează din anul 2010 când sub egida Filarmonicii Banatul din Timișoara au interpretat un program Beethoven-Brahms. De atunci au avut numeroase evoluții în cadrul stagiunilor filarmonice din Arad, Iași și Timișoara, apreciate și așteptate de publicul meloman.

Mânăstirea Sfânta Ana de la Orșova, 29 octombrie 2022

Niciodată toamna nu fu mai tristă ca acum, când cotropit de gândul că recent se va împlini un an de zile de când OMUL Doru Dinu Glăvan, cu sufletul risipit prin oameni, cu vocația prieteniei, desăvârșit profesionist și un mare iubitor de Eminescu, poetul dar și jurnalistul, a plecat la cer neîmpăcat în spiritul său inoxidabil că tocmai pandemia îl va învinge, despre care cu câteva luni înainte de a pleca dintre noi, poate ca o predestinare, a lansat în spațiul mediatic Concursul tematic ,,Pandemie și Patriotism”, în curs de finalizare, care a generat o implicare semnificativă a confraților din breaslă dar și a multor iubitori de literatură și jurnalism.

Niciodată toamna nu fu mai pustie ca acum, în sufletul meu, gândind că mâine voi porni pe un traseu pe care cândva și pașii LUI l-au străbătut ,Timișoara, Lugoj,Caransebeș, Băile Herculane, Mânăstirea Sfânta Ana de la Orșova, ctitorie a unui alt mare promotor al jurnalismului românesc Pamfil Șeicaru, pentru  o comemorare comună în amintirea a tot ceea ce au clădit trainic și frumos aceste repere de moralitate și verticalitate în slujba cuvântului scris ori vorbit de-a lungul unui timp de referință în istoria poporului român.

Așadar, de dimineață pornim la drum,doar ceața ne mai limitează entuziasmul, și dincolo de Caransebeș cerul se deschide și razele soarelui ne îmbrățișează cu voluptate. E semn că Dumnezeu ne iubește pe toți. Ora 10,30, ajungem la Mânăstirea Sfânta Ana, platoul este aproape plin cu mașini din județele limitrofe, MH, DJ, GJ,TM, dar și din Buzău și Vâlcea. Până la ora 11.00, când avem programată slujba de pomenire, ne constituim într-o inedită,,Conferință de presă” pentru a stabili strategia de lucru. Sunt prezenți ziariștii Maria Rogobete, Aurel C. Muntoiu Ioan I.Ionescu, membri UZPR Timiș, Vasile și Maria Vulpașu, Andrușa R.Vătuiu, dar și cei ce l-au cunoscut și prețuit pe Doru Dinu Glăvan în diverse acțiuni întreprinse Lidia Buțoi, Alexandra Vătuiu, Daniel Rogobete, Mirela și Ovidiu Cocheci. Mai avem puțin timp la dispoziție și chiar la intrare în Mânăstire amenajăm expoziția itinerantă de pictură,,Nostalgii de toamnă”a doamnei Mirela Cocheci din Petroșani care,în cadrul programului stabilit la Biblioteca mânăstirii, ne va prezenta și recentul volum de poezie ,,Lumini și Ove”, o carte ca o călătorie de vis spre cel de-al cincilea anotimp.

Ora 11.00, începe Slujba de comemorare săvârșită cu mult har de preoții Mihai Zorilă, Crăciun Pufan și Iulian Nedelcu. A fost un moment de  reculegere și contemplare profundă în fața căruia nu poți decât a te minuna ,,Ce capodoperă este Omul”. Desigur că acest moment de reîntâlnire cu omul Doru Dinu Glăvan și cu Dumnezeu ne-a fost mijlocită de maica stareță Justina Popovici și măicuțele Mănăstirii Sfânta Ana Orșova, care ne-au primit cu multă dragoste și s-au bucurat de micile noastre daruri cu iz cultural artistic, cărora le mulțumim din suflet, precum și domnului Andrușa Vătuiu.

Au fost prezentate și alte cărți ,,Sfinxul Banatului – George Bălteanu, viața și opera”, un dascăl deosebit și respectat de comunitatea din Topleț, un om cu iubire de semeni și credință în Dumnezeu (Maria Rogobete),,,Picătura de iubire”, despre care ÎPS IOAN,Mitropolitul Banatului, spune: Omul este și el o icoană vie pe care Dumnezeu o așteaptă pentru a-și împodobi împărăția celui de Sus (Aurel C. Muntoiu) ,,Pandemie și Patriotism”, o carte care va rămâne, mai mult decât voiau cei ce au generat pandemia, în memoria comunității și va fi un element de meditație profundă pentru generațiile viitoare, lor le va trebui această carte pentru a judeca în cunoștință de cauză (Dumitru Buțoi).

Au fost rostite și alte alocuțiuni, ca un semn de prețuire și neuitare, pentru cel plecat dintre noi Doru Dinu Glăvan.

Mai aproape de cer/ Cu o faptă bună cu un gând frumos/ Cu o mângâiere cu o îmbrățișare/Mai aproape de Dumnezeu și Hristos/ Cu o privire senină pe zare! Mai aproape de cer/Cu un pas cu o mână întinsă spre soare/ Prin văzduhul de lacrimi/Cu o spaimă izvorâtă din starea/ De necuprins, necuprinsă/De-atâta milostenie și suspinare!Mai aproape de cer/ Cu o jertfă, cu toată ființa noastră/Cu o rugăciune de seară/Mai aproape de bolta albastră/Cu o iubire mai aproape de neam și de țară! Mai aproape de cer/ Prin oameni, prin copii,prin tată și mamă/Mai aproape de îngeri și Dumnezeu/Când visul în alte visuri se destramă/Floarea iubirii înflorește de-a pururi în sufletul meu!

Dumitru BUȚOI/ UZPR Timiș

Cu exact un an în urmă, la 31 octombrie 2021, jurnalistul, omul de radio, omul de sport și de cultură, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Doru Dinu Glăvan, trecea la cele veșnice, la Reșița, luând cu el o lume miraculoasă, plină de talent și de har dar, în egală măsură, de muncă de multe ori epuizantă și de ardere. O ardere completă, care l-a definit nu numai pe el ca om și ca profesionist, ci și pe cei din jur, care au avut ocazia să învețe de la el și să-l prețuiască. Ar fi avut atât de multe de spus! Chiar și în ultimele zile, bolnav pe un pat de spital dar cu speranța tuturor că va trece și peste această încercare, așa cum a depășit multe în viață, Doru vorbea la telefon cu colegii săi de la UZPR, despre proiecte în curs ale celei mai mari organizații de jurnaliști din România. Pentru că noul UZPR este, fără nicio îndoială, creația lui Doru Dinu Glăvan. Prin el a devenit o uniune de creație publică, căpătând un statut fără precedent în rândul organizațiilor jurnalistice, o probabilitate aparent imposibilă. Este greu să te oprești din a povesti despre Doru Dinu Glăvan, despre uriașa sa personalitate.
O facem, totuși, pentru moment, dând cuvântul colegilor săi din Filiala Caraș-Severin a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, pentru că ei au ținut să comemoreze luni, 31 octombrie 2022, un an de la dispariția bruscă și dramatică a lui Doru, adunându-se, la Biblioteca Germană ”Alexander Tietz” din Reșița, reuniți sub efortul moderator al cunoscutei jurnaliste reșițene, Dorina Sgaverdia, care, desigur, inclusiv din această postură, a evocat personalitatea lui Doru Dinu Glăvan.
Apreciatul gazetar, critic, scriitor, editor Gheorghe Jurma, cel care a scris, printre multe altele, o panoramă a presei reșițene, a remarcat că pe Doru Dinu Glăvan l-a cunoscut înainte de a-l întâlni personal, prin intermediul corespondențelor din emisiunile de radio. De altfel, remarca Gheorghe Jurma, Doru a debutat încă de când era elev, în 1964, născut fiind la 7 iunie 1946, la Timișoara. „Mi-a devenit de atunci un colaborator permanent, spune reputatul gazetar. Dar Doru Dinu Glăvan a început să colaboreze și cu presa națională, mărturie fiind colecțiile de ziare. Cunoștea foarte bine atletismul, gimnastica, înotul. A avut o contribuție deosebită, după 1990, îndeosebi la Radio Reșița, neputându-i-se nega rolul de întemeietor al unei instituții cu valențe culturale, cu o bibliotecă documentară proprie dar și cu meritul editării sub egida radioului a unor cărți importante.” Gheorghe Jurma s-a referit și la ziarul ”Certitudinea”, editat de UZPR, care, tocmai la numărul 100, îi dedică câteva pagini întregi lui Doru Dinu Glăvan, cu regretul că în loc să fie vorba de o sărbătoare a ziarului, iată, gazeta trebuie să consemneze dispariția dar și personalitatea sa. „A plecat brusc, fără preaviz, scrie gazeta UZPR, ca și cum dispariția sa ar fi ascuns un tâlc, considerându-ne suficient de maturi pentru a duce mai departe ce a început el. Poate pentru că n-am fost vrednici de prezența lui printre noi. Nu știm, o vor dovedi într-un fel sau altul, faptele noastre viitoare. Dacă vom continua să scriem împreună istoria clipei, înseamnă că asta e tâlcul, iar Doru Dinu Glăvan a câștigat pariul cu eternitatea. Iar dacă nu, noi suntem cei care vom deconta individual și împreună rușinea dezbinării și ingratitudinea față de cel care a încercat imposibilul.” Gheorghe Jurma considera binevenită această întâlnire, nu numai sub aspect comemorativ, ci și pentru faptul că ziariștii ar trebui să se întâlnească mai des, pentru a se cunoaște și aprecia între ei și a se solidariza între ei într-o bătălie pentru valori, pentru cultură, pentru mai binele acestor locuri.
Probabil, însă, că unul dintre cele mai emoționante momente a fost constituit de o scrisoare a jurnalistei Oana Glăvan Cenan către tatăl ei. Oana, din păcate, n-a putut fi prezentă, din motive justificate, la comemorare aflându-se, însă, Mihai Cenan, ginerele lui Doru. Care, în paranteză fie spus, a remarcat odată, citat de Dorina Sgaverdia, că „Doru Dinu Glăvan a trăit cum i-a plăcut”. „Nu e ușor, dar e foarte frumos” se intitulează această scrisoare, citită cu emoție de Dorina Sgaverdia. „Oricine a trăit lângă Doru Dinu Glăvan, pentru mai mult sau mai puțin timp, începe Oana, știe că așa a fost viața lângă el. În fiecare secundă a vieții mele l-am simțit alături, fie că era la o cameră distanță sau la mii de kilometri depărtare. Să vorbesc despre el la trecut, e imposibil. El este lângă mine în fiecare secundă. Cu el mă sfătuiesc, la el mă plâng, pe el îl sun să-i spun despre noi, ai lui. (…). Tata a fost un vizionar, spune, printre altele, Oana. Adesea eram geloasă, dacă vorbim despre valorile unei profesii, pe timpul pe care tatăl meu îl aloca radioului reșițean. Tatei nu-i stătea nimic în cale, atunci când își propunea să facă ceva, era ca un tăvălug sau o avalanșă, în stare să mute munții din loc până reușea. După ce alături de oameni inimoși a zidit radioul reșițean, a început să-l crească, să-l educe, pentru ca mai apoi să-l vadă împlinit.” Oana Glăvan Cenan relatează un episod dintr-o îndepărtată lună februarie, atunci când jurnaliștii de aici încă lucrau cu mașini de scris. Doru le-a spus, „de la 1 martie nu o să mai scrieți pe mașini de scris, o să aveți calculatoare.” „Ne-am amuzat, spune Oana, nu era niciun calculator în redacție, dar în următoarele zile au început să apară calculatoarele și imprimantele și odată cu ele a început școlarizarea noastră.” Și Oana Glăvan Cenan continuă în această tulburătoare scrisoare: „Poate cel mai important lucru pe care l-am învățat de la tatăl meu este să fiu cinstită cu mine și cu oamenii din jurul meu, să încerc să mă pun mereu în locul celorlalți și să ajut ori de câte ori pot, fără să cer nimic în schimb. Am crescut cu crezul insuflat de tatăl meu: iubirea față de țară, dragostea de oameni și frica de Dumnezeu.” Ziaristul Ioan D. Cucu, secretarul UZPR Caraș-Severin, om care i-a fost extrem de apropiat lui Doru la București și nu numai, a vorbit în termeni elogioși, dar justificați, despre regretatul jurnalist. „Dacă observați, în dreapta mea e un scaun gol, a spus Cucu. Aceasta nu pentru a mă separa de Dorina Sgaverdia (aflată la prezidiul manifestării, n.n.), ci pentru că Doru Dinu Glăvan a plecat doar fizic dintre noi, el e încă aici, acest scaun îi aparține. V-aș propune să păstrăm scaunul lui Doru neocupat, pentru că nu știu dacă vreunul dintre noi vom putea ocupa vreodată acest scaun pe care l-a construit el, realizând această filială. (…) Doru este un reper, în primul rând pentru că a fost OM, un prieten credincios. Am construit la București împreună, am reușit să facem o uniune de excepție, cu toate bătăliile grele pe care le-am dus. Înseamnă foarte mult să unești 3.000 de ziariști, oameni cu pregătire superioară, care îndeplinesc niște criterii. Este meritul său exclusiv.”
Rând pe rând apoi, au fost relevate calități de necontestat pe care le-a avut regretatul gazetar și om de radio, anume lider național, prieten de suflet, deschis multiculturalismului, voce a sportului, susținător al mișcării culturale. Au vorbit emoționant omul de cultură și gazetarul Erwin Iosef Țigla, președintele Forumului Democrat al Germanilor din România, jurnalista de radio Daniela Tudor, aducând când zâmbete, când o lacrimă în colțul câte unui ochi, atunci când a relatat despre viața în redacție, arhitecta Ioana Mihăescu, omul de cultură Camelia Duca, prof. Dorina Iana, dr. Felicia Quint.
Dar un lucru absolut mișcător despre Doru Dinu Glăvan a fost povestit de maestrul Sabin Păuța, unul dintre cei mai mari dirijori și compozitori români în viață, aflat la comemorarea de luni. Maestrul a povestit că pur și simplu îi datorează regretatului jurnalist pensia de la Uniunea Compozitorilor, fără de care nu ar fi putut trăi. Aceasta pentru că Doru a insistat spre recunoașterea unei personalități extraordinare a culturii și artei românești. (ecronica.org)

Jurnalista Oana Glăvan Cenan, la un an de la dispariția tatălui ei, gazetarul Doru Dinu Glăvan: „Tata a fost un vizionar!”

Societatea pentru Cultură METARSIS, în parteneriat cu UZPR Filiala Caraș-Severin, Inspectoratul Școlar Județean Caraș Severin si Biblioteca Județeană Paul Iorgovici anunță concursul MICII MARI JURNALIȘTI. În honorem Doru Dinu Glăvan, ediția I: Reșița, dragostea mea. Concursul, structurat pe două secțiuni: gimnaziu si liceu, se adresează tinerilor talentați dornici de comunicare și afirmare și va avea ca premii distincții și cărți. Juriul, unul profesionist, va anunța câștigătorii primei ediții în data de 7 iunie 2023.

Despre Grădina Maicii Domnului – România, savantul Nicolae Iorga spunea că este formată din mai multe țări. Una din aceste țări este situată în partea de sud-vest, în munții Banatului, Țara Almăjului. O depresiune intra-montană locuită din îndepărtatul neolitic, cu aproximativ 40.000 de ani în urmă, de oameni adamici, nu darviniști, pe Valea Minișului, în peșterile din munții Aninei. Cu timpul și-au construit case pe platourile de-a lungul pârâurilor afluenți ai râului Nera, care străbate depresiunea de la Nord la Sud. În Țara Almăjului, străvechi ținut al etnogenezei românești, la frumusețea locurilor, s-a adăugat hărnicia locuitorilor care și-au format o cultură proprie din civilizația lemnului din munți, din civilizația păstoritului din zonele colinare și din civilizația culturii mari în lunca Nerei. Viața lor era guvernată de legile divine – zamolxiene, cu acțiune în toate activitățile sociale și spirituale, regăsindu-se astăzi în obiceiurile pâlc, moară și clacă. Acești locuitori iubeau munca, limba și credința. Munca lor era strâns legată de pământul pe care îl lucrau și de la care se hrăneau. Așa se explică apariția așezărilor mici, cătune, ori zbăguri (locuri de refugiu) în jurul vetrei actuale a satelor almăjene. După trecerea pericolului prezentat de popoarele migratoare, locuitorii acestor cătune (săliște) în secolele XV-XVI, au coborât la locuri mai accesibile, întemeind alte așezări. Aceste colectivități rustice, conduse de ”oameni buni și bătrâni”, dețineau casa și intravilanul în proprietate personală, în timp ce pădurea, fânețurile și apele, erau exploatate de obște.

Sigur, cătunele (săliște), nu s-au putut ivi așa, dintr-o dată, ci sunt produsul unor perioade îndelungate de construcție și organizare, mult anterioare. Populația lor, formată din români ortodocși, avea organizații militare aparte, în frunte cu cnejii aleși, participă la războaie, când într-o tabără când în alta, în funcție de interesele lor.

Dintre cele 15 sate din Țara Almăjului, se remarcă satul Prigor, așezat pe râul cu același nume, înainte de vărsarea lui în Nera, la o distanță aproape egală între munții Almăjului la est și munții Semenic la Vest. Atestat documentar la 1550, Prigorul este străjuit de dealurile Dâlmei și Crâst la nord și Stănia la sud. În anul 1741, Prigorul se prezenta cu 63 de case din bârne. Casele erau construite de localnici din materialul aflat la îndemână, lemnul și piatra. Fundația era zidită din piatră, primele bârne erau mai mari numite bulvani, peste care se așezau bârnele încheiate în coadă de rândunică, până la o înălțime de aproape 2 metri, erau legate de grinzi, peste care se puneau căpriorii ce susțineau acoperișul din șândrilă. Casele erau așezate cu căpentul spre drum, aveau ferestre mici la camere, de obicei aveau 2 sau 3 camere. Aveau săpat în pământ pivnița, care era folosită pentru depozitarea legumelor și răchie, peste care se aflau camerele unde locuiau proprietarii iar în pod se punea cucuruzul (porumb). Paralel cu casa, era curtea închisă, sistem cetate, din gard de lemn sau de piatră. În spate erau grajdul pentru animale și în continuare, grădina. În 1773, în urma vizitei împăratului Iosif al II-lea, reiese din jurnalul de călătorie, că locuitorii celor 13 sate din Almăj, locuiau în colibe mizerabile și erau toate românești. Țăranii cultivă pământul cu porumb și pruni.

În satul Prigor s-a organizat compania a III-a din Regimentul Valaho-Ilir, cu garnizoana la Biserica Albă, în urma militarizării Almăjului din anul 1773. Clădirile în care au fost cantonați militarii au ars în jur de 1800, iar între 1808 și 1821 au fost construite clădiri noi din cărămidă și piatră, care există și astăzi. În scopul impunerii și a folosirii satelor pentru granița militară, la 1777, se dispune ca toate satele să iasă la drumul mare, părăsind săliștele și cătunele, punând baza noilor vetre a satelor almăjene. În 1782 sunt trimiși ingineri în graniță, care stabilesc loturile de pământ pentru grăniceri și așezarea caselor în grupuri, între care e interval de scurgere a ogașelor și poteci pentru ieșirea animalelor la păscut, pe Dâlmă și Stănia. Astăzi, lăcomia și prostia au făcut să dispară acest interval dintre case, creând un real pericol pentru inundații.

În anii 1788-1789, peste Almăj a trecut războiul dintre austrieci și turci, care a pârjolit satele din Almăj, trecând și trupele austriece și turcești. Nicolae Stoica de Hațeg, relatează despre foametea prin care au trecut locuitorii satelor ascunși în pădure, deci și prigorenii, care se hrăneau cu poame pădurețe și-și făceau coleșă din coajă de copac. ”În locul caselor arse de turci, bordeie mici în pământ își săpară”. În urma acestei urgii a războiului, la Prigor au rămas 15 case.

După ocuparea austriacă, în satul Prigor au fost trimiși de către episcopul Simion Dascălu de la Vâlcea, frații Câmpeanu, ca preoți. Ei au slujit în Biserica din lemn construită în centrul satului și au fost și primii dascăli, la școala din tinda bisericii. Biserica a ars în 1744 și au construit o biserică din nuiele care a ars în a1789. La sfârșitul războiului, prigorenii au revenit din pădure și și-au reconstruit casele și au adunat bani de pe carne și răchie, pentru a-și face biserică nouă din piatră și cărămidă. Între anii 1802-1805 a fost construită biserica, existând și astăzi.

Pe plan edilitar, în secolul XIX, în satul Prigor existau, o biserică ortodoxă din piatră, școală națională din bârne, post de comandă și hambar de grâne, școală germană și locuința căpitanului din piatră și cărămidă, casă care după desființarea graniței a fost cumpărată de către învățătorul Iosif Toader și Paul Buracu. Mai exista poligon de tragere amenajat din lemn, unde a fost terenul de fotbal. Hanul ”Crucea de Aur”, azi, casa lui Ion Rotaru (Negoiță) care a mai fost numit ”La 2 cocoși” și apoi ”Hanul Hașca”. Clădirea a fost construită la 1840. În 1830 a fost făcut drumul, la gura văii.

La desfințarea graniței, în anul 1872, în Prigor erau 189 de clădiri și 1704 locuitori, toți români, iar în 1900 au fost 1843 de locuitori. În secolul XIX, casele erau cele mai multe din lemn, dar grănicerii mai înstăriți și-au făcut și din piatră și cărămidă. După Primul Război Mondial, toate casele erau din cărămidă și piatră și au început să fie acoperite cu țiglă. În toată perioada, au fost păstrate colibele, unde erau ținute animalele. Până în Primul Război Mondial la colibă stăteau cei tineri, iar după război la colibă erau bătrânii. După al Doilea Război Mondial, casele au căpătat o altă înfățișare, fiind construite cu latul la strada și cu ferestre mari. Dacă până la Primul Război Mondial, dintr-o casă cu 2-3 camere ieșeau 10-15 oameni, ca hârții (șoarecii) de sub claie, astăzi, dintr-o casă cu 10 camere, ies 2 persoane bătrâne și gârbove.

Almăjul, creează o stare de spirit vizitatorilor, care le face bine prin acel ”suflu vital” al muntelui. Această stare apare în contact cu locuitorii zonei, și prigoreni, care se raportează la munte ca la întregul din care ei însăși fac parte. Almăjenii au în fibra lor, o dimensiune a tradiției nepieritoare, un calm al valorilor. Aici nu se spune virtute la păcat, pentru a mulțumi pe păcătoși.

Prof. Panduru Pavel

sursă: Monografia localității Prigor, editura Timpul, 2000, Reșița

foto: Liviu Călin

De ani de zile, cimitirele romano-catolice din Banatul Montan sunt în 2 noiembrie, în ziua de comemorare a răposaților, tot mai sărace în vizitatori și în lumânări aprinse. Despre aceasta s-a amintit de foarte multe ori în publicația reșițeană de limbă germană „Echo der Vortragsreihe” = „Ecoul Asociației”.
La citirea unui asemenea articol, dr. Herwig Brandstetter din Graz / Stiria, membru de onoare al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților din Reșița, a luat inițiativa să lanseze un proiect numit „Ziua morților, 2003”. Era vorba despre „mai multe lumânări pe morminte de ziua de comemorare a morților”, după cum a spus dr. Brandstetter. La apelul lui către conducerea firmei „DRAUCH” din Hausmannstätten / Austria, care produce renumitele lumânări JEKA, pentru o sponsorizare, aceasta a donat spontan lumânări pentru cimitir.
Astăzi putem spune că ideea de atunci a fost un succes, dacă ne-am uitat la cimitirele noastre în anii de după demararea inițiativei, perioadă în care proiectul a continuat. Inițiativa din 2003 a avut continuitate și în 2022, de data aceasta și în amintirea inițiatorului, dr. Herwig Brandstetter, care a trecut în eternitate anul trecut în 8 octombrie.
O parte din lumânările donate anul trecut luminează din nou, pe 1 și 2 noiembrie, de ziua de comemorare a morților după calendarul romano-catolic, în cimitirul german din Reșița (Cimitirul nr. 2-3). De aceasta au grijă copii și adulți voluntari, care sprijină proiectul și în acest an.
Mulțumiri în eternitate inițiatorului, dr. Herwig Brandstetter, firmei „DRAUCH“, cât și tuturor celor care au avut grijă ca acest proiect să se realizeze și ca, astfel, multe lumânări să lumineze din nou la Reșița, cimitirul din cartierul Muncitoresc.

Erwin Josef Ţigla

Foto: 2019

Program 2022:

1 noiembrie 2022, ora 15.30, Cimitirul nr. 2 – 3 Reșița, mormântul aviatorilor:

Derularea proiectului „Ziua răposaților, 2022: Mai multe lumânări în cimitirele noastre“.

1 noiembrie 2022, ora 16.00, Cimitirul nr. 2 – 3 Reșița, mormântul preoților:

Devoțiune pentru cei răposați, cu păr. Veniamin Pălie, arhidiacon al Banatului Montan.