MARIN PREDA ‒ CENTENAR, la Filiala Timișoara a Academiei Române

Academia Română, Filiala Timişoara; Biblioteca Academiei Române ‒ Filiala Timișoara; Universitatea Politehnica din Timișoara, în colaborare cu Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii ‒ Filiala Timișoara; Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Filiala „Valeriu Braniște” ‒ Timiș, organizează Simpozionul Științific MARIN PREDA ‒ CENTENAR

Marin Preda (n. 5 august 1922, în Siliștea Gumești, Teleorman, România – d. 16 mai 1980, Mogoșoaia, Ilfov, România) a fost unul dintre cei mai importanți romancieri români din perioada postbelică. Debutează cu schița Părlitu’ în ziarul „Timpul” în 1942. Debutul îi dă încredere în scrisul său, publicând în continuare schițele și povestirile: Strigoaica, Salcâmul, Calul, Noaptea, La camp.

Câteva din operele marelui romancier Marin Preda: Întâlnirea din pământuri, nuvele (1948), Ana Roșculeț (1949), Desfășurarea (1952), Moromeții, roman, volumul I (1955), Ferestre întunecate (1956), Îndrăzneala (1959), Risipitorii, roman (1963), Moromeții, roman, volumul II (1967), Intrusul, roman (1968), Imposibila întoarcere, roman (1972), Marele singuratic, roman (1972), Întâlnirea din pământuri, roman (ediția a 2-a), (1973), Delirul, roman (1975), Viața ca o pradă, roman (1977), Cel mai iubit dintre pământeni, fiind și ultimul său roman (1980).

Cuvântul de deschidere aparține acad. Dan Dubină, președintele Filialei Timișoara a Academiei Române, după care urmează alocuțiuni din partea: Prof. univ. dr. Adrian Dinu Rachieru, scriitor, critic și istoric literar, Soarta unui roman ‒ Delirul;  Prof. Gheorghe Jurma, scriitor, critic și istoric literar, Istorie și ficțiune literară; prof. univ. dr. Cornel Ungureanu, președintele Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara, Marin Preda ‒ Vremea amintirilor; prof. univ. dr. Viorica Bălteanu, Universitatea de Vest din Timișoara, Receptarea operei lui Marin Preda în literatura italiană; acad. Păun Ion Otiman, președinte de onoare al Filialei Timișoara a Academiei Române; Reflecții pe marginea unui subiect de bacalaureat: Dragostea țăranului român față de glia străbună; prof. univ. dr. Stere Gulea, regizor, scenarist și producător de filme, Despre democrație în Moromeții (Secvențe cinematografice din film). Moderatorul manifestării științifice este conf. univ., CS II, dr. Ioan David, directorul Bibliotecii Academiei Române, Filiala Timișoara și președintele Filialei „Valeriu Braniște” – Timiș a UZPR.

Manifestarea va avea loc luni, 17 octombrie 2022, ora 11.00, în Aula Filialei din Timişoara a Academiei Române, Bd. Mihai Viteazu, nr. 24.

Stere Gulea, regizor, scenarist și producător român, s-a născut la data de 2 august 1943, în comuna Mihail Kogălniceanu, județul Constanța. A terminat Institutul Pedagogic și Facultatea de Filologie, Constanța și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, secția „Teatrologie-Filmologie” (1970). După absolvire, a lucrat ca redactor la Studioul Cinematografic București. Între 1990-1996 a fost și decan al Facultății de Cinema din cadrul ATF. A condus Televiziunea Română din poziția de director general interimar, în perioada 1996-1998. A fost profesor de film între 1990-2015 la ATF, iar din 2001 UNATC. În 2006 a avut loc lansarea DVD-ul cu filmul Moromeții, eveniment ce a marcat împlinirea a 20 de ani de la realizarea acestei producții. A regizat: Dincolo de nisipuri (1974), Tatăl risipitor (1974), Iarba verde de acasă (1977), Castelul din Carpați (1981), Ochi de urs (1983), Moromeții (1987) după romanul cu același nume a lui Marin Preda, Piața Universității – România (1991)

Vulpe – vânător (1993), Stare de fapt (1995), Hacker (serial TV) (2003) – serial TV, Weekend cu mama (2009), Sunt o babă comunistă (2013), Moromeții 2 (2018).

În anul 2000 a primul Ordinul național „Steaua României” în grad de Comandor, „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”.

Daniela FLORIAN

Secretar Filiala „Valeriu Braniște” – Timiș

https://uzp.org.ro

Screenshot

Mass-media modelează discursul public pe tema schimbărilor climatice și a modului de răspuns la acestea. Grupul interguvernamental de experți pentru schimbări climatice (IPCC) al ONU a lansat recent un raport de referință, în care arată că această putere a presei poate construi în mod util sprijinul public pentru a accelera atenuarea schimbărilor climatice, dar poate genera și efectul invers. Acest lucru pune o responsabilitate uriașă pe umerii companiilor media și ai jurnaliștilor.
Potrivit documentului, acoperirea media globală a poveștilor legate de climă, într-un studiu din 59 de țări, a crescut semnificativ, de la aproximativ 47.000 de articole în 2016-2017 la aproximativ 87.000 în 2020-2021. Cum pot jurnaliștii să fie o forță a binelui în mijlocul acestor provocări și a ceea ce secretarul general al ONU António Guterres a considerat o „urgență climatică”? Andrew Revkin, unul dintre cei mai experimentați jurnaliști de mediu din Statele Unite și directorul fondator al noii Inițiative pentru Comunicare și Durabilitate la Institutul Pământului de la Universitatea Columbia, afirmă că există câteva reguli care, odată respectate, pot face diferența.
Fără exces de dramatism
Oamenii cer din ce în ce mai mult informații despre ceea ce se întâmplă și, de asemenea, despre ce pot face ei și guvernele lor în contextual schimbărilor climatice. Potrivit UNESCO, trei dintre rolurile tradiționale ale mass-media – informarea publicului, supravegherea autorităților și atenția la probleme sociale – sunt deosebit de relevante în contextul unui climat în schimbare. „Ajungem să transmitem, din păcate, mai mult o poveste cu probleme către public. Este foarte important să fim mai clari când alegem cuvinte și cum ar putea ele transmite o impresie falsă”, punctează Revkin. Potrivit UNESCO și studiilor efectuate de Institutul Thomson Reuters, narațiunea dezastrului îi poate face pe unii oameni pur și simplu să-și piardă interesul.
A inspira implicarea cititorilor este a reflecta că schimbările climatice nu sunt doar „o poveste”, ci contextul în care se vor desfășura atât de multe alte povești. Revkin afirmă că adoptarea unei abordări mai contextuale poate crea, de asemenea, spațiu pentru povești care altfel ar putea rămâne nerelatate. De altfel, inclusiv UNESCO arată că clima este o temă care preocupă și poate atrage audiențe în mediul online, pe print și pe undele de radio; jurnaliştii nu au nevoie să pună „climă” în titlurile lor pentru a spune poveşti bune despre schimbările climatic, arată raportul citat de news.un.org.
Focus pe local
Oamenii de știință IPCC au punctat, de asemenea, cât de importantă este atenția „explicită” acordată echității și justiției, atât pentru acceptarea socială, cât și pentru o legislație echitabilă și eficientă care să poată răspunde schimbărilor climatice. Analizând contextele locale și factorii sociali, jurnaliștii pot crea și povești legate de justiția climatică. De asemenea, trebuie acordată toată atenţia știrilor false, concepute pentru a manipula percepția oamenilor asupra realității. Revkin atrage atenția că normalizarea și crearea unei modalități simple de a avea o „formulare a riscului” în poveștile jurnaliștilor poate fi un instrument major pentru combaterea dezinformării: „Crești încrederea, construiești angajamentul și gândești la nivel de comunitate. Cine va reuși în jurnalism este cel care seamănă mai mult cu un ghid montan după o avalanșă decât cu un stenograf tradițional. Înseamnă că oamenii dezvoltă o înțelegere și încredere în tine ca pentru un broker cinstit în mijlocul acestui roi de argumente contradictorii”. (redacția UZPR)
Foto: Wikipedia

https://uzp.org.ro/13/10/2022/70611/