O picătură de sănătate

(sfatul medicului)

(ne vorbește  medicul primar Sandor SZAMOSI (foto) – Doctor în Științe Medicale, șef secție Cardiologie – Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu ” Hunedoara)

Pe lângă rolul credinței echipei medicale și al credinței personale a pacientului în vindecarea acestuia este de luat în considerare și rolul credinței în formarea unui stil de viață care să promoveze și să consolideze starea de sănătate, să prevină apariția unor boli noi sau agravarea celor deja existente și chiar să favorizeze sau să producă ameliorarea sau vindecarea anumitor afecțiuni de care suferă pacientul.

În perioada lucrării Sale pe pământ, Domnul Iisus Hristos a depus eforturi susținute pentru a-l înălța pe om din punct de vedere spiritual, intelectual și fizic, iar prin vindecările consemnate pe paginile Sfintelor Scripturi, ne-a demonstrat că Dumnezeu dorește să fim sănătoși. Biblia acordă o atenție deosebită trupului celui credincios, sănătății acestuia. Nu știți, oare, că voi sunteți templu al lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteți voi (1 Corinteni 3:16,17). Sau nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveți de la Dumnezeu și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu preț! Slăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu (1 Corinteni 6:19,20). Pentru ca Duhul lui Dumnezeu să locuiască în noi, trebuie să-i oferim un loc curat, neîntinat de obiceiuri rele. Mintea noastră fiind mijlocul de comunicare cu Dumnezeu, necesar pentru a menține relația cu El, trebuie să o păstrăm cât mai sănătoasă, într-o stare de funcționare optimă. Există o strânsă corelație între trup și minte, maxima „mens sana in corpore sano” păstrându-și valabilitatea și actualitatea de-a lungul întregii istorii a ființei umane. Tot ceea ce slăbește puterea fizică diminuează și capacitatea intelectuală, odată cu degradarea trupului și mintea va fi afectată, devenind mai puțin capabilă să facă deosebirea între bine și rău, fiind valabilă și legătura în sens invers, adică o minte bolnavă conduce, în timp, și la degenerarea trupului. Astfel, sănătatea devine foarte importantă din punct de vedere spiritual, fiind indisolubil legată de religie și de misiunea bisericii în lume.

În cele ce urmează, ne vom focaliza atenția asupra a patru din pilonii de bază ai unui stil de viață sănătos: alimentația, exercițiul fizic, temperanța și încrederea în Dumnezeu.

Cu peste 2000 de ani în urmă, părintele medicinei, Hipocrate a formulat aforismul: „Hrana ta să-ți fie medicament și medicamentul să-ți fie hrană”. Acest joc de cuvinte dorește să sublinieze că hrana noastră zilnică nu numai că ne susține fizic, ci are și proprietăți curative. Absența anumitor alimente din dietă cauzează boli de deficiență, cum ar fi rahitismul, scorbutul, pelagra, boala beri-beri. În prezent însă, pentru cea mai mare parte a populației, nu bolile de deficiență reprezintă o problemă, ci așa numitele „boli ale civilizației”, rezultate ale dietelor caracterizate prin consum caloric excesiv și prin dezechilibre nutriționale frecvente. Felul, frecvența și cantitatea alimentelor pe care le consumăm ne afectează în mod direct starea de sănătate. Folosirea abundentă a fructelor și legumelor previne debutul anumitor cancere. Consumul de cereale integrale, semințe și fructe oleaginoase reduce excesul de colesterol din sânge și riscul de infarct miocardic. În schimb, consumul de carne în cantități mari crește riscul de apariție a unor boli cardiovasculare și a unor tipuri de cancer. O dietă bogată în fibre, săracă în grăsimi și fără colesterol ajută la scăderea tensiunii arteriale, la regresia bolilor de inimă și a altor boli cronice degenerative. Multe substanțe nutritive se pierd în procesul de fabricație industrială. În general, cu cât hrana este mai naturală, mai puțin preparată și prefabricată cu atât este mai bogat conținutul în substanțe nutritive. În Sfânta Scriptură găsim recomandări cu privire la o alimentație sănătoasă, cu precădere în a treia și a cincea carte a lui Moise (Levitic, capitolul 11 și Deuteronom, capitolul 14).

Între mese, stomacul are nevoie de cel puțin două ore de repaus pentru a-și reface rezervele energetice și a prepara sucurile digestive pentru masa următoare. Noaptea, stomacul se odihnește împreună cu tot organismul. De aceea este recomandat ca seara să se mănânce foarte puțin sau deloc, iar după orele 18 nu este de dorit a se mai consuma alimente. Mâncând o cină foarte ușoară sau deloc, stomacul se va odihni peste noapte și vom putea dormi un somn adânc, esențial pentru a ne simți cu adevărat odihniți a doua zi. „Ut sis nocte levis, sit cena brevis” spune un proverb latin.

Sedentarismul este o cauză importantă de boală, iar exercițiul fizic este un mijloc de creștere a vigorii fizice, intelectuale și spirituale. Nu există medicament în circulație sau în perspectivă care să promită atât de mult în menținerea sănătății ca un program regulat de exercițiu fizic (Dr. Bortz, Jurnalul asociației medicale americane, 1982). Biblia condamnă în repetate rânduri inactivitatea, lenea: Sufletul celui leneș poftește, însă în zadar. Numai sufletul celor silitori este îndestulat. Calea celui leneș e ca un gard de spini, iar calea celui silitor e netedă. Lenea te face să cazi în toropeală. Pofta celui leneș îl omoară, căci mâinile nu voiesc să lucreze (Pildele lui Solomon).

Temperanța (cumpătarea, moderația) poate fi definită ca totală abstinență de la ceea ce este rău și vătămător și cumpătare în ceea ce este bun. Chiar și ceea ce este bun ne poate vătăma dacă este în exces. Consumul de alcool, fumatul, consumul de droguri sunt evident nocive pentru sănătate, dar și alimentele care sunt sănătoase, dacă sunt consumate în exces sau în asocieri necorespunzătoare devin dăunătoare sănătății. Luați seama la voi înșivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare și de băutură și de grijile vieții, ne spune Domnul Iisus în Sfânta Evanghelie după Luca, iar Sfântul Apostol Pavel ne sfătuiește să lepădăm fărădelegea și poftele lumești și, în veacul de acum, să trăim cu înțelepciune, cu dreptate și cu cucernicie (Tit 2:12).

Încrezându-ne în Dumnezeu, găsim în El putere și nu slăbiciune, înțelepciune și nu ignoranță. Voința și eforturile umane unite cu puterea lui Dumnezeu ne vor ajuta să depășim problemele vieții și să ne regăsim pacea interioară. Marele reformator Martin Luther spunea: „Am ținut multe lucruri în mâinile mele și le-am pierdut pe toate; dar orice am așezat în mâinile lui Dumnezeu, aceea am încă și acum”.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Dacă timpul ar fi avut răbdare, în data de 24 septembrie 2022  prof.univ.dr. istoric NICOLAE BOCȘAN, Cetățean de Onoare al orașului Bocșa și al județului Caraș-Severin, ar fi împlinit 75 de ani.

Personalitate marcantă a istoriografiei românești, reputat profesor și istoric, fost rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Nicolae Bocșan este unul dintre oamenii de seamă ai județului Caraș-Severin și ai orașului Bocșa.

Marele istoric s-a născut în orașul Bocșa, județul Caraș-Severin, în 24 septembrie 1947 și s-a stins în 19 iunie 2016 la Cluj-Napoca, lăsând în urma sa o operă științifică vastă și deosebit de valoroasă, fiind preocupat de cercetarea istoriei moderne a Banatului.

Principalele direcții de cercetare  sunt consacrate istoriei iluminismului în Banat, revoluției de la 1848 din Transilvania și Banat, istoriei culturii, societății și bisericii din cele două provincii, relațiilor româno-franceze din epoca modernă, istoriografiei.

Pe de altă parte, profesorul Nicolae Bocșan a fost preocupat de evoluția instituțiilor de istorie din Banatul său natal, sprijinindu-le în permanență.

Creator de școală de istorie, profesorul Nicolae Bocșan a fost mentorul a numeroase generații de studenți, cercetători și profesori care îi duc mai departe, cu cinste, munca și proiectele, ample teme de cercetare a istoriei moderne în spațiul românesc, cu precădere, în spațiul bănățean.[1]

Prin lucrările sale valoroase, prin viziunea sa de excepție, prin tenacitate și laborioasă muncă de cercetare, profesorul Nicolae Bocșan și-a înscris numele cu slove de aur în Istoria României.

Lista lucrărilor ştiinţifice şi colaborările la publicaţii de specialitate, începută încă din anii studenţiei, s-a îmbogăţit în fiecare an. În urma sa profesorul Nicolae Bocșan a lăsat o operă științifică vastă și deosebit de valoroasă, iar activitatea sa ştiinţifică a fost recompensată cu diverse premii, două dintre lucrările sale fiind distinse cu premii ale Academiei Române, domnia sa fiind distins cu Medalia „Pro Meritis” a Universității din Graz (Austria) și Doctor Honoris Causa al Universității din Oradea.

          Profesorul Nicolae Bocşan a intrat în galeria marilor intelectuali bănăţeni, iar în semn de recunoştiinţă pentru întreaga sa activitate, Consiliul Judeţean Caraş-Severin i-a acordat în 2007 Titlul de Cetăţean de Onoare al judeţului Caraş-Severin.

          La propunerea Bibliotecii Orăşeneşti „Tata Oancea”, în anul 2008, prin Hotărârea nr. 273/26.11.2008, Consiliul Local îi acordă Titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Bocşa^[2].

Dintre nenumăratele volume semnate amintim doar câteva: „Contribuții la istoria iluminismului românesc”.- Timișoara: Facla, 1986; „ Convergențe europene” Istorie și societate în epoca modernă (coautor).- Cluj-Napoca: Dacia, 1993;„Franţa şi Banatul 1789–1815” (coautor). Reşiţa. 1994; „Identitate și alteritate”: studii de imagologie (împreună cu Valeriu Leu).- Reșița: Banatica, 1996; „Ideea de naţiune la românii din Transilvania şi Banat (sec. alXIX-lea)”.- Reşiţa. Banatica „Presa universitară clujeană”. 1997; „Marele război în memoria bănăţeană 1914 – 1919” (coautor). Cluj-Napoca: Presa universitară clujeană, 2012 vol I.; Vol. II: „Memoriile lui Pavel Jumanca”.- Cluj-Napoca: Presa universitară clujeană, 2013 și Vol. III: „Marele război în memoria bănăţeană 1914 – 1919”(coautor).- Cluj-Napoca: Presa universitară clujeană, 2015.

De asemenea, doar câteva referinţe: Istorie şi artă bisericească: biserici din Protopopiatul ortodox român Reşiţa/ Gheorghe Jurma şi Vasile Petrica. Reşiţa. Timpul. 2000; Biserică. Societate. Identitate: In honorem Nicolae Bocşan. Cluj-Napoca. Presa Universitară Clujeană. 2007; Memento. Evenimente şi personalităţi din Banatul istoric. II./ coord. Vasile C. Ioniţă. Reşiţa. Banatul Montan 2008; Identitate şi destin cultural II/ Titus Crişciu. Oraviţa. 2008 (Anale cărăşene); Bocşa din inimă III/ Vasile Bogdan. Reşiţa. TIM. 2011; Istorie şi administraţie la Bocşa multiseculară/ Mihai Vişan şi Daniel Crecan. Timişoara. Mirton. 2011; Cărăşeni de neuitat XIV/ Petru P. Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara. Eurostampa. 2012; Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/Gabriela Șerban.-Reșița: TIM, 2013 (Bocșa- istorie și cultură; 30); revista Bocşa culturală^[3]; In memoriam Nicolae Bocșan/ Gabriela Șerban și Silviu Ferciug. Reșița: TIM, 2016; Supremum vale Nicolae Bocșan (1947 – 2016)/Gabriela Șerban și Silviu Ferciug. Timișoara: Nepsis, 2017; Vocația istoriei: studii în memoria profesorului Nicolae Bocșan/ Ligia Boldea și Rudolf Gräf. Cluj-Napoca: Mega, 2017; Personalități ale Universității Babeș-Bolyai. Vol. I: Nicolae Bocșan. Istoria sub semnul generozității și umanității/ volum coordonat de  Ioan-Aurel Pop, Ioan Bolovan și Mihaela Bedecean.- Presa Universitară Clujeană, 2018.

Fiu al Banatului, specialist de marcă al istoriei moderne a României, întemeietor de direcții de studiu în domeniul istoriei ecleziastice, profesorul Nicolae Bocșan s-a stins în data de 19 iunie 2016 la Cluj. Trecut prematur în veșnicie, savantul și omul Nicolae Bocșan rămâne astăzi prezent în memoria colegilor și, mai ales, a numeroaselor generații de studenți pe care i-a îndrumat și format de-a lungul carierei sale academice.

„…Toți cei care îl cunosc pe profesorul și omul Nicolae Bocșan, studenți, colegi, colaboratori, prieteni, au avut parte de sprijinul său necondiționat. Dacă am pune doar un minut din viața lui pentru fiecare dintre noi, rezultatul ne-ar înspăimânta, poate: câți ani din viața sa i-a petrecut pentru noi toți ceilalți! Trebuie să recunoaștem că fiecare îi datorăm ceea ce suntem, că nu am fi întregi și deplini fără larga sa generozitate.” Sunt rânduri scrise de membrii Catedrei de Istorie Modernă de la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca în 24 septembrie 2007, atunci când magistrul împlinea 60 de ani.

Din păcate, timpul n-a mai avut răbdare și, peste nici zece ani, profesorul Nicolae Bocșan se stingea la Cluj-Napoca, orașul carierei sale, orașul împlinirii sale din multe puncte de vedere, orașul pe care l-a văzut mai întâi prin ochii dascălului său de la Bocșa, profesorul Grecu, despre care și-a amintit întotdeauna cu plăcere și recunoștință: „…șansa a fost profesorul Grecu, moș Grecu, cum îi ziceau elevii, un om foarte instruit, pătruns de patima profesurii de istorie și cu școală foarte bună, făcută în anii grei ai refugiului la Sibiu a Universității din Cluj. […] Dânsul m-a îndreptat spre Cluj, spunându-mi: „dacă vrei să faci carte trebuie să te duci la Cluj”[…] Așa am ajuns istoric, grație profesorului Grecu, căruia am să-i port toată viața o amintire frumoasă…”[4]

Întreaga sa viață, profesorul Nicolae Bocșan a purtat în inima sa, pretutindeni în lume, Banatul său și Bocșa sa! „Pentru mine, Bocșa este o stare de spirit!” mărturisea istoricul cu emoție, completând magistral: „Iubesc Bocșa mea și bocșenii!”

În „Mesajul de condoleanțe” transmis în 2016, la trecerea în veșnicie a Dlui. prof. univ. dr. Nicolae Bocșan, „fiu al Banatului Montan și cercetător neobosit al trecutului Bisericii Ortodoxe Românești, fost rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj”, Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului evidenția, prin cuvinte alese și sincere, profesionalismul istoricului, dăruirea acestuia pe tărâm științific și didactic,  dar și imensa sa modestie și generozitate:

”Născut în Bocșa Română, la confluența Banatului de Munte cu cel de câmpie, profesorul Nicolae Bocșan a crescut în duhul creștinesc al locului. Urmându-și vocația culturală, a plecat pentru studii la Universitatea din Cluj și a rămas în orașul de pe Someș pentru a împlini un destin măreț. A fost un cercetător ambițios, un profesor de vocație și un dascăl cu o adevărată harismă paternală. A fost decan, prorector și rector al renumitei universități ardelene, creionând cu cinste un portret nemuritor în elita intelectuală a Clujului.

Noi, toți cei care l-am cunoscut, putem mărturisi verticalitatea științifică și profesională de care a dat dovadă în toate împrejurările pe care viața i le-a adus înainte. A condus cu competență instituții prestigioase și a îndrumat cu acribie și dragoste generații întregi de studenți și doctoranzi, oferind tuturor un sfat înțelept. A cercetat cu timp și fără timp trecutul neamului și al Bisericii noastre, creând, prin exemplu personal și implicare, un model educațional și moral în școala clujeană, un model apreciat și urmat de universitarii clujeni.

Ani la rând a studiat istoria Episcopiei Caransebeșului și, în general, istoria noastră bisericească, scoțând în evidență personalități și mentalități care dau înțelegere și sens trecutului. Și-a împlinit ostenelile prin apariția unor volume, care,  prin exigență științifică și prin meticulozitatea scrierii, sunt și vor rămâne normative pentru studierea istoriei bisericești din România. Nu trebuie uitată aici nici contribuția pe care a avut-o la evidențierea marelui mitropolit, Sfântul Andrei Șaguna. Toate aceste mărețe realizări au fost dublate de modestie, principala caracteristică a oamenilor de cultură autentici.

În orașul Bocșa și în întreaga Episcopie a Caransebeșului Profesorul și Istoricul Nicolae Bocșan a lăsat o frumoasă și mândră amintire. Banatul s-a dovedit și de această dată un spațiu care, prin diversitatea sa culturală, a oferit României conștiințe intelectuale inegalabile.[…]”

„Frumoasă și mândră amintire” a lăsat Nicolae Bocșan și Clujului, mediului universitar și academic clujean. Astfel că, numele acestui profesor, care cu acribie și pasiune a deslușit episoade relevante și interesante din istoria neamului românesc, este acordat Institutului de istorie ecleziastică din cadrul Facultății de Istorie și Filozofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.

Și nu doar un Institut de istorie îi poartă numele, ci și o bursă.

La inițiativa familiei Dana și Corina Bocșan, s-a instituit o bursă anuală de cercetare „Nicolae Bocșan” „acordată în amintirea istoricului și profesorului Nicolae Bocșan, cu scopul de a stimula interesul pentru cercetarea și cunoașterea istoriei moderne în rândurile studenților Facultății de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. Bursa „Nicolae Bocșan” reprezintă o recompensă morală și materială pentru studenții care s-au remarcat în cadrul Cercului de Istorie Modernă sau în alte manifestări cu caracter profesional și au realizat lucrări de licență originale, care valorifică documente de arhivă și alte izvoare istorice primare, înscriindu-se totodată pe direcțiile de teme cultivate de-a lungul carierei sale științifice de către profesorul și istoricul Nicolae Bocșan.”^[5]

Și orașul Bocșa se străduiește să cinstească cum se cuvine memoria unei astfel de personalități și, alături de acordarea Titlului de Cetățean de Onoare, administrația locală, la inițiativa primarului Mirel Patriciu Pascu, a demarat procedurile pentru cel mai frumos și indicat gest cuvenit acestui eminent dascăl: cel de atribuire a numelui „Dr. Nicolae Bocșan” unei instituții de învățământ. Și nu oricare! Ci una de prestigiu, Școala Gimnazială din Bocșa Română, ale cărei cursuri le-a frecventat și istoricul Nicolae Bocșan.

„Cu siguranță, ni-l amintim cu drag pe istoricul Nicolae Bocșan, ne gândim cu dragoste și recunoștință la omul Nicolae Bocșan, și, fiecare dintre noi putem aprecia memoria unei astfel de personalități complexe măcar prin astfel de gesturi pe care eu le propun astăzi: confecționarea, amplasarea și dezvelirea unei plăci omagiale pe Școala Generală nr. 1 Bocșa Română, cu textul: prof.dr. Nicolae Bocșan 1947-2016 și atribuirea numelui de Dr. Nicolae Bocșan Școlii Generale nr. 1 Bocșa Română. Apelez la înțelegerea dumneavoastră și vă rog să-mi fiți alături în demersurile de a realiza un minim gest prin care să-i păstrăm vie memoria și să-l prezentăm pe istoricul Nicolae Bocșan și celor care n-au avut șansa de a-l cunoaște, așezându-i numele la loc de cinste pe una dintre instituțiile școlare de bază ale urbei noastre.” precizeză edilul Mirel Patriciu Pascu în expunerea sa de motive.

Astăzi, când ar fi trebuit să fim împreună și să aniversăm cei 75 de ani de viață ai profesorului, ai istoricului, ai colaboratorului, ai omului Nicolae Bocșan, va trebui să ne mulțumim cu amintiri dragi, să-i răsfoim cărțile și să-i citim numeroasele articole și intervenții în și mai numeroase publicații și cărți. Să spunem o rugăciune și să-i mulțumim lui Dumnezeu că am avut bucuria și onoarea să cunoaștem un astfel de om! Dar și să-l rugăm pe Dumnezeu să ne îndrume și să ne ajute să realizăm proiectele propuse întru cinstirea și promovarea personalității istoricului prof. dr. Nicolae Bocșan.

Veșnică fie-i memoria și în veci pomenirea lui!

---

[1] Biserică, Societate, Identitate. In honorem Nicolae Bocșan/ Sorin Mitu, Rudolf Gräf, Ana Sima, Ion Cârja (coord.).- Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2007

[2] Bocşa culturală. Anul X. Nr. 1(64)/ 2009. P.3-6

[3] Şerban, Gabriela. Bibliografia revistei „Bocşa culturală”. 2000-2009. Reşiţa. TIM.2009

[4] Vasile Bogdan. Bocșa din inimă. Vol. III.- Reșița: TIM, 2008 (Bocșa, istorie și cultură)

[5]  http://webmail.hiphi.ubbcluj.ro/Public/File/burse/Regulament_bursa_Bocsan.pdf)

,,Recunoașterea calităților manageriale mi-a adus un plus de satisfacție vieții profesionale”

(dialog cu judecător Flavius Dacian CONTA preşedintele Tribunalului Hunedoara)

– Prezentați-ne pe scurt cele mai semnificative date biografice.

– Mă numesc Flavius Dacian Conta. Mă voi prezenta prin prisma carierei profesionale. Aşadar,  sunt preşedintele Tribunalului Hunedoara începând cu data de 16.08.2022.

Am deţinut funcţia de preşedinte al Judecătoriei Deva în perioada 01.01.2013–31.12.2020 şi cea de vicepreşedinte al Judecătoriei Deva în perioada 12.02.2021 – 12.08.2021.

În perioada  decembrie 2005 – martie 2006  am fost judecător la Judecătoria Hunedoara, iar în perioada aprilie 2006 – iunie 2019 am activat în cadrul  Judecătoriei Deva. În  iulie 2019 am  promovat în funcţie de execuţie la Tribunalul Hunedoara, fiind delegat la Judecătoria Deva până în august 2019, iar începând cu data de 01.09.2021 sunt judecător în cadrul Tribunalului Hunedoara.

– Se vorbește că sunteți „omul potrivit la locul potrivit”. Cum comentați?

– Consider că „omul potrivit la locul potrivit” este omul bine pregătit pentru ceea ce urmează să facă, având motivația corespunzătoare și dorința de a fi cel mai bun.

– Cum simțiți bucuria succesului de a deveni președinte și în ce măsură aceasta se revarsă asupra activității pe care o veți desfășura?

– Am fost numit în funcţia de preşedinte al Tribunalului Hunedoara în urma promovării concursului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor la curţi de apel, tribunale, tribunale specializate şi judecătorii, organizat în perioada mai-august 2022 de către Consiliul Superior al Magistraturii, pentru un mandat de 3 ani, conform art. 48 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Fără a nega faptul că recunoașterea calităților manageriale urmare a promovării unui  concurs, mi-a adus un plus de satisfacție a vieții profesionale, consider că validarea deplină a acestora va avea loc pe măsură ce obiectivele pe care mi le-am propus în acest mandat vor fi atinse, pas cu pas, zi după zi, fiindcă doar aducerea la îndeplinire a scopurilor propuse reprezintă, în fapt, esența unei cariere de succes.

De asemenea, îmi voi continua şi activitatea de judecător în cadrul Secţiei Penale a Tribunalului Hunedoara, cariera de judecător şi perfecţionarea permanentă fiind la fel de importante.

– Care credeți că trebuie să vă fie rafinamentul specific funcției, brandul care trebuie să vă aducă aprecieri activității d-vs. care de altfel solicită o mare responsabilitate.

– Conducerea instanţei are rolul de a configura managementul acesteia din perspectiva cetăţeanului, primul pas fiind acela al stabilirii unei relaţii cu acesta bazată pe comunicare permanentă, profesionalism, transparenţă, promptitudine în rezolvarea solicitărilor, atitudine proactivă şi bună credinţă.

Scopul final este îmbunătăţirea actului de justiţie tocmai în interesul cetăţeanului de rând, pentru ca reprezentanţii societăţii, indiferent de calitatea pe care aceştia o au, să aibă încredere în sistemul de justiţie, care este în interesul cetăţenilor şi pentru cetăţeni.

 În sistemul judiciar etica are o importanţă strategică întrucât integritatea este esenţială pentru îndeplinirea adecvată a funcţiei judiciare, iar legitimitatea soluţiilor pronunţate este conferită în primul rând de autoritatea morală şi integritatea magistraţilor.

            Conducătorul unei instituţii din sistemul judiciar trebuie să se raporteze în mod etic la atribuţiile funcţiei pe care o ocupă şi să integreze etica în toate componentele activităţii instanţei.

Cred că în calitate de conducător de instanţă îmi revine misiunea de a promova şi menţine standarde înalte de conduită profesională. De aceea consider că e important să promovez o cultură a actului de conducere etic, responsabil, transparent şi orientat către interesul public.

– Cum apreciați începutul de drum în activitatea de președinte?

– Sunt pe deplin conștient de provocările actuale cu care se confruntă Tribunalul Hunedoara și judecătoriile din raza de competență teritorială (lipsa de judecători, pensionarea colegilor cu consecința repartizării ciclice a dosarelor nesoluționate către judecătorii rămași în activitate și, implicit, creșterea volumului de activitate a acestora, dar și a presiunii datorată termenelor de soluționare, necorelarea schemelor de personal, instabilitatea legislativă cu efect în planul practicii judiciare neunitare, presiunea răspunderii disciplinare, infrastructură precară etc.) și care reclamă soluții urgente și adecvate. Acționând cu bună credință și responsabilitate față de valorile pe care sistemul nostru de justiție este chemat să le protejeze, am convingerea că prin valorificarea experienței mele profesionale, a abilităților dobândite și dezvoltate de-a lungul întregii mele cariere, pot aduce un plus valoare eforturilor susținute ale colectivului de înfăptuire a unui act de justiție de calitate, predictibil și transparent, prin realizarea unui management eficient al resurselor umane la instanţă, asigurarea unei dimensionări echilibrate a volumului de activitate raportat la fiecare judecător, asigurarea şi, mai cu seamă, buna gestionare a resurselor materiale, umane şi financiare, astfel încât să se asigure condiţiile optime necesare soluţionării dosarelor într-un termen rezonabil.

– Care vă este agenda de lucru, momentele care vă pot face mulțumit, fericit profesional?

– Menținerea unor standarde de eficiență ridicate la nivelul indicatorilor de calitate a activității judiciare, continuarea procesului de informatizare și simplificare a accesului la justiție în beneficiul direct al cetățeanului, precum și finalizarea unor lucrări importante de renovare și modernizare la clădirile instanțelor.

În linii mari, cred că succesul profesional este mai degrabă o stare, reflectată în interior, dar și în exterior și nu e determinat neapărat de ceea ce obții când ajungi la destinație, ci de ceea ce devii de-a lungul drumului.

– La ce vă gândiți acum privind viitorul d-vs. profesional?

– Transpunerea în practică a obiectivelor asumate, a cărei importanță este accentuată pe fondul profundelor transformări legislative la care asistăm, implică un proces complex ce trebuie gestionat cu obiectivitate, previzibilitate, coerență, transparență și adaptabilitate la situațiile inedite ce se pot ivi pe parcursul exercitării funcției de conducere.

Un sistem judiciar caracterizat de integritate, transparență și responsabilitate este una din condițiile sine qua non pentru dreptul la un proces echitabil, oportun și eficient, de către o instanță independentă și imparțială.

Încrederea reprezintă fundamentul fiecărui proces, iar pentru îmbunătățirea acesteia este nevoie de o comunicare eficace și clară din partea sistemului judiciar, publicul larg trebuind să fie pe deplin informat cu privire la activitatea acestuia.

În concluzie, transparența este cheia și presupune accesul la informații complete referitoare la sistemul judiciar, menite a promova și încuraja încrederea publicului în actorii implicați în procesul judiciar.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

            După cum ne informa recent expert Irina Ildiko GLĂMAN (foto) din cadrul Biroului de Informare și Relații Publice, începând cu data de 19 septembrie 2022, programul de relaţii cu publicul la compartimentele REGISTRATURĂ, ARHIVĂ ŞI ARHIVĂ DE FALIMENTE din cadrul Tribunalului Hunedoara se va desfăşura după cum urmează:

Toate acțiunile judecătorești sau orice alte acte vor fi depuse prin mijloace de comunicare la distanță, respectiv:

• prin e-mail: tr-hunedoara-reg@just.ro pentru transmiterea de acte la dosare, acțiuni, întâmpinări, precizări de acţiuni etc.; tribunalul.hunedoara@just.ro pentru corespondență administrativă
• personal, la Registratura instanţei, în zilele de LUNI – JOI, între orele 8:30 – 12:30
• în urna special amenajată, amplasată la intrarea în sediu, situat în Deva, Calea Zarandului, nr. 73, în intervalul orar 8:30 – 11:00, urmând ca acestea să fie ridicate la ora 11:15 de către personalul registraturii și prelucrate.

Actele vor fi depuse într-un plic pentru a se asigura confidențialitatea și a se evita riscul amestecării lor cu acte din alte dosare.

Cererile de eliberare a certificatelor de grefă și a copiilor legalizate de pe hotărâri sau alte acte din dosarele din anul 2020 şi mai vechi, care se află în altă locaţie, vor necesita termen de procesare mai mare de cel de 3 zile, prevăzut de regulament, astfel că, personalul însărcinat cu efectuarea acestor operaţiuni se va deplasa o dată pe săptămână, în ziua de vineri, la locaţia arhivei depozit, iar înscrisurile vor fi eliberate solicitanţilor, începând cu ziua de luni.                

Astfel: pentru cererile care sunt înregistrate luni – joi, înscrisurile se vor elibera începând de luni a săptămânii următoare în intervalul de timp 8:30 – 12:30.

La depunerea cererilor de acest gen, solicitanţii vor menţiona în cerere numărul de telefon pentru a fi contactaţi în situaţia în care cererea va fi soluţionată mai repede decât termenele arătate mai sus.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Mă simt fericit și împlinit atât profesional, cât și personal

(dialog cu medicul specialist gastroenterologie Horia TOMA – foto)

– Pentru început prezentați-vă cele mai semnificative date biografice?

– M-am născut în Hunedoara și am avut o copilărie fericită în acest oraș. Am absolvit Școala Generală Nr. 3 și ulterior am urmat Liceul de Informatică „Traian Lalescu” pe care l-am absolvit în 2005. Spre deosebire de majoritatea colegilor de clasă care a ales o facultate cu profil IT, eu m-am îndreptat spre Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca pe care am absolvit-o în 2011. Tot atunci m-am înscris la concursul de rezidențiat care mi-a permis să îmi aleg viitoarea specialitate (Gastroenterologie) pe care am studiat-o la pretigiosul Institut Regional de Gastroenterologie și Hepatologie din Cluj-Napoca. În 2015 am promovat examenul de specialitate. În vara acelui an am avut norocul de a se scoate un post în Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara pe care am reușit să-l ocup în urma examenului. Astfel că din ianuarie 2016 lucrez în acest  spital pe secția Gastroenterologie.

– De ce medic și nu altă specialitate?

– Mi-e greu să vă spun de ce am ales medicina, probabil pentru că am avut mereu dorința de a ajuta oamenii și mi s-a părut un domeniu interesant. Fiecare domeniu este important, dar consider că sănătatea este cea mai importantă și din păcate omul dă atenție acestui aspect uneori prea târziu.

– De unde pasiunea pentru medicină, mai exact gastroenterologie?

– Specialitatea Gastroenterologie mi s-a părut interesantă încă din anul 4 când am studiat-o, are o patologie diversă cu care nu te poți plictisi vreodată, există mai multe investigații pe care le poți face singur fără a depinde foarte mult de alții. La momentul alegerii după rezidențiat nu era singura opțiune pe care o aveam în cap, dar până la urmă asta m-am văzut făcând pe termen lung.

– De ce credeți că vă apreciază pacienții?

– Nu știu cât de mult mă apreciază pacienții, probabil sunt și destule persoane nemulțumite, dar încerc să ajut cât pot orice om și dacă consider că în acest spital nu se poate face mai mult, atunci fac tot posibilul să îi trimit în alte centre specializate. Cred că dacă ai compasiune și corectitudine față de oameni în general și față de pacienți în special, lumea apreciază acest lucru. Trebuie să ai răbdare cu fiecare om în parte și să îl asculți pentru că majoritatea celor care ne caută au probleme care le afectează viața.

– Decupați un aspect din succesele care v-au conturat personalitatea.

– Nu știu dacă personalitatea mi-a fost conturată de succese, cred că mai degrabă de oamenii cu care am intrat în contact, de la membrii familiei, prieteni, profesorii din generală, liceu și facultate până la medicii cu care am lucrat în rezidențiat și de la care am învățat foarte multe lucruri.

– Cum vă apreciați propria imagine?

– Cred că asta este unul dintre cele mai grele lucruri, să îmi fac propria evaluare… Nu știu ce să vă spun, mă consider o persoană sinceră atât în relația cu pacienții, cât și cu colegii, încerc să am cât mai multă răbdare cu orice om care mă caută și să fac tot ce ține de mine să rezolv problemele și nu fac toate astea doar pentru a fi apreciat, ci pentru că așa simt.

– Ati fost vreodată învins?

– Din păcate da, m-am simțit învins când am pierdut-o pe mama în noiembrie 2020, simt că toată viața s-a schimbat în acel moment și nimic nu mai e la fel.

– Aveți o viață agitată?

– În unele zile da, este agitată, nu tot timpul, dar uneori e foarte greu să faci mai multe lucruri în același timp. E greu să te împarți între secție, endoscopie și ambulatoriu. Două zile pe săptămână consult și la un cabinet privat, mai sunt și gărzile din spital, iar acasă am o fetiță minunată de 11 luni cu care abia aștept să mă joc în fiecare zi, deci unori pot spune că viața e destul de agitată.

– Vreo neîmplinire o puteți puncta?

– Nu aș putea spune că până în momentul de față am avut vreo neîmplinire, în general sunt o persoană optimistă și chiar dacă uneori lucrurile nu merg în direcția bună, fac tot ce pot să le schimb.

– Ce înseamnă pentru dvs. pacientul?

– Pacientul este un om aflat în suferință care ne caută în speranța că îl putem ajuta. Asta mă motivează și mă determină să fac tot ce pot. Pacientul este centrul activității noastre, tot ce facem este pentru pacient.

– Ce faceți pentru o continuă menținere a vitalității profesionale?

– Încerc cât pot de mult să citesc articolele medicale care apar online și să particip la webinarii și prezentări online. Din 2020 a fost mai greu cu participarea fizică la evenimente medicale, dar avem noroc cu cele online. Odată la câțiva ani apar ediții noi din cărțile de gastroenterologie consacrate pe care încerc să le cumpăr.

– Și totuși, sunteți mulțumit de destinul dvs?

– Da sunt mulțumit, mă aflu într-un punct al vieții în care mă simt fericit și împlinit, atât profesional cât și personal. Mereu este loc de mai bine și sper ca destinul să îmi aducă numai lucruri bune în viață.

– Despre studiul individual, cercetarea științifică și de specialitate, ce ne puteți zice?

– Medicina este un domeniu foarte dinamic, mereu sunt studii în derulare în diferite domenii și mereu apar noutăți. Uneori e greu să fii la curent cu tot, dar încerc măcar în specialitatea mea să urmăresc noutățile. Nefiind un centru universitar noi nu suntem implicați în cercetare, dar urmărim evoluția pacienților pe care îi trimitem în centrele superioare și colaborăm bine cu colegii de acolo pe care uneori îi ajută cazuistica direcționată spre ei.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

„Cu Lumina Dumnezeieștii cunoștințe luminează – Doamne – inimile celor care Te laudă cu îndrăgostită credință. Dătătorule de viață – ține-mă în Sfânta-Ți Biserică să Îți fiu o lumânare luminândă întru întunericul lumii. Sfântă este însuflețita Biserică a slavei Tale – nu mă alunga din această inimă.”

Iată că, după doi ani de pandemie și restricții impuse de aceasta, scriitorul Adrian Georgescu pornește într-un nou tur de promovare a cărților sale, cărți de factură religioasă, care au văzut lumina tiparului în perioada 2020 – 2022.

Scriitor prolific, Adrian Georgescu propune, din nou, acea formă de literatură duhovnicească mărturisitoare în cărți precum „Întâmpinarea Domnului” (București: Stefadina, 2020), „Aștept învierea morților” (București: Stefadina, 2020), „Iisus Hristos în inima mea” (ed. a 2- reviz. București: Stefadina, 2020), „A înviat Domnul – o căutare a Preasfintei Treimi –” (București: Stefadina, 2020), „Bucuria de a muri” (București: Stefadina, 2021), „Bucuria mântuirii” (București: Stefadina, 2021), „Iertate îți sunt păcatele – un jurnal de bucurie” (București: Stefadina, 2021), „Iată fiul tău” (ed. a 2-a reviz, București: Stefadina, 2021).

Putem spune că acest an, 2022,  scriitorul Adrian Georgescu îl dedică Maicii Domnului, deoarece cele mai recente scrieri ale sale  reprezintă, după cum spunea arhim. Mihail Stanciu „un smerit urcuș pe cărările rugăciunii și ale comuniunii, având-o de această dată însoțitoare și călăuză pe Maica Domnului”.

Pentru Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa a devenit o tradiție ca de Sfânta Sărbătoare a Nașterii Maicii Domnului, în preambulul Rugii de la Vasiova, la Biserică, după Sfânta Liturghie, să fie prezentat un volum semnat de Adrian Georgescu. În acest an, volumul este unul dedicat Maicii Domnului, intitulat „Alba de Lumină” cu subtitlul: „Canoanele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”, carte apărută la Editura Stefadina din București, în două ediții, în anul 2022 și prefațată de arhim. Mihail Stanciu de la Mănăstirea Antim din București.

Așa cum ne-a obișnuit, Adrian Georgescu ne-a adus o carte frumoasă, mărturisitoare, care cuprinde veritabile imnuri de rugăciune înălțate spre Maica Domnului, „nebiruita și grabnica ajutătoare a creștinilor spre mântuire.”

Sunt rugăciuni-meditații care abundă în construcții stilistice și poetice de tip teologic, caracteristice inconfundabilului stil al scriitorului Adrian Georgescu.

Iar titlul cărții, atât de sugestiv, este explicat de prefațator astfel: „Această cascadă de construcții stilistice și poetice de mare conținut teologic și expresivitate literară ce fac referiri la lumină, foc, alb, zăpadă, transparență, curăție, ne oferă cheia înțelegerii titlului cărții: Maica Domnului este Alba de Lumină prin care a răsărit în lume Soarele dreptății – Domnul și Dumnezeu nostru Isus Hristos. De aceea, însuși titlul ne invită al rugăciune și reflecție smerită, la o dezîntunecare a minții și a sufletului prin vederea celor aflate dincolo de contururile lăsate de lumina materială: frumusețile spirituale ale iubirii luminoase în Dumnezeu – Părintele luminilor”.

Un volum frumos, închinat Maicii Domnului, o salbă de cântări înălțate „călăuzitoarei spre tărâmul mântuirii”… „Doamnă: Împărăteasă; Mireasă – Măicuța Domnului Nostru Hristos Iisus” (p. 35).

 Acesta este volumul pe care în acest an scriitorul Adrian Georgescu, cu generozitate, ni l-a dăruit, volumul pe care l-am lansat în Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Vasiova, la ceas de Sfântă Sărbătoare, în 8 septembrie 2022, „când satul își serbează Ruga”.

La eveniment au participat credincioșii care s-au închinat în rugăciune la Sfânta Liturghie, elevi de la Liceul Teoretic „Tata Oancea” Bocșa însoțiți de dna. prof. Diana Vuca Abrudan, iar cartea a fost prezentată de scriitorul și criticul literar Gheorghe Jurma, de pr. dr. Daniel Crecan, de Gabriela Șerban și istoricul Mihai Vișan, ca, apoi, în încheiere, autorul Adrian Georgescu să vorbească publicului și să acorde autografe.

Un eveniment cu tradiție pentru Vasiova lui Tata Oancea, un eveniment pe care biblioteca publică din Bocșa îl organizează de foarte mulți ani –  colaborarea cu Adrian Georgescu începând de prin 2005, atunci când Doru Dinu Glăvan, director al radioului reșițean, i l-a prezentat Gabrielei Șerban pe acest scriitor și om de radio, iar de 12 ani Adrian Georgescu scrie doar literatură de factură religioasă, biblioteca inițiind, împreună cu pr. drd. Doru Melinescu, acest proiect cultural desfășurat de Hramul Bisericii din Vasiova.

Un proiect dedicat Vasiovei și vasiovenilor, dedicat iubitorilor de carte, dar, mai ales, dedicat celor bogați în  credință.

Prezentarea cărții lui Adrian Georgescu a deschis, într-un fel, Ruga de la Vasiova, scriitorii participând apoi, alături de tinerii de la Ansamblul „Bocșana”, la spectacolul desfășurat în deschiderea Rugii satului (instructori prof. Octavian Peptenar și prof. Ilia Ciurcia).

Biserica din Vasiova a strălucit de frumusețea copiilor și tinerilor îmbrăcați în straie de sărbătoare și în port popular, apoi, după slujba de binecuvântare, primarul orașului Bocșa, dr. Mirel Patriciu Pascu, a deschis Ruga. Alături de îndrăgitele interprete Stana Stepanescu și Maria Hurduzeu, bocșenii au jucat și s-au bucurat până la miezul nopții.

Eram doi tineri care terminau o facultate și care căutau un loc de muncă, eu absolvisem Facultatea de Mecanică și Daniel, soțul meu, Facultatea de Mecanică Agricolă în frumosul oraș Timișoara. Ajunși acasă, la Topleț, județul Caraș-Severin,  comuna în care am copilărit și pe care o iubeam enorm, am hotărât să ne căsătorim și să ne gândim încotro să o luăm, pe ce drum? Să rămânem în Timișoara? Să ne orientăm în jur, Severin, Herculane, Topleț? Trăiam timpuri grele, fabrica din Topleț era pe ducă, cam totul devenea trist și gri, degeaba aveai liniștea că ai unde să dormi, că ai familia lângă tine, dacă nu ai bucuria că vrei să faci ceva în viața ta, să îți câștigi existența, atunci pentru ce ai învățat atâția ani? Îmi părea rău că trebuia să mă desprind de locurile dragi, atât de frumoase, de iubitul Iorgovan cu mirosul lui de liliac, de Cerna care mi-a răcit sufletul din mine cu apa ei de gheață, dar mai ales de cei dragi, mi-aș fi dorit din toată ființa mea să lucrez acolo, dar,din păcate, distrugerea a pus stăpânire pe imensa fabrică, odată diamant pentru localnici.Nu am stat mult pe gânduri că îngerul nostru păzitor a apărut, trimis de Dumnezeu, avea și nume, Ștefan Blidariu, într-o frumoasă zi de toamnă acest domn, plecat și el în lume, ne-a întins pur și simplu mâna, iar noi am pornit pe drumul Lugojului, acolo unde ne aștepta o nouă viață. Totul a fost foarte repede, mama distinsului domn, mama Anica, cum îi spunea toată lumea din Topleț, o femeie cu ochi strălucitori și foarte credincioasă, a trecut pe strada noastră, așa cum trecea de obicei, și din vorbă în vorbă cu bunica mea, Maria, a aflat că suntem în căutare de serviciu, nici nu a stat pe gânduri și a acționat, i-a spus fiului său de noi, acesta fiind director la S.C. AGROMEC S.A. Lugoj și nu a durat mult că am pășit pe meleagurile lugojene, domnul director Ștefan Blidariu angajându-l pe Daniel, era toamna lui 1998…Toate sunt în mâinile lui Dumnezeu, mai ales viețile noastre, nimic nu este întâmplător, am ținut minte toată viața cuvintele lui mama Anica atunci când mergeam în vizită la ea: ”Copii, Bunul Dumnezeu hotărăște pentru noi, trebuie doar să-i urmăm calea.” Și mare dreptate a avut această femeie micuță, foarte harnică, plină de viață și bucurie, bună și înțeleaptă,dar nu poți să faci bine dacă nu ai înțelepciune. Este foarte important să ai parte de o pornire în viață, așa cum am avut noi, să primești un loc de muncă și un loc unde să dormi, amândoi am prins mâna trimisă de bunul Dumnezeu și viața noastră a fost luminată de frumusețea orașului Lugoj.Astăzi, după 24 de ani, am citit cu emoții mari, foarte mari, cartea ”MEREU ÎN OPOZIȚIE” scrisă de binefăcătorul nostru și am trăit clipe ce nu pot fi spuse în cuvinte, de câteva ori m-am întrebat: cum au trecut atâția ani? Pe parcurs ne-am schimbat mai multe locuri de muncă, ne-am mai întâlnit prin oraș cu domnul director, fiecare cu fericirile sau greutățile vieții, cu ajunsuri sau neajunsuri, însă de fiecare dată când îl întâlneam pe îngerul păzitor aveam în mine bucurie și recunoștință, chiar dacă vorbele și gesturile mele nu le arătau, dar eu cred că el știa acest lucru. Cartea a fost ca o baie în apă rece, parcă m-a aruncat cineva în Cerna și m-a scos pentru a mă arunca din nou și din nou…Cum poate un om să treacă prin atât de multe etape ale vieții și să îi râdă ochii după zeci de ani de muncă, zbatere, realizare sau eșec, mă gândesc că numai cu voință nemăsurată și pricepere, curaj și iubire cu dorința de libertate, de a avea un trai decent într-o țară normală, așa cum spune în carte: de la pionierul de ieri care nu putea sărbători Crăciunul, Paștele, decât pe ascuns, la utecistul de mai târziu ce era pedepsit dacă trimitea o scrisoare în lumea liberă cerând o melodie preferată, apoi la tânărul specialist obligat să lucreze acolo unde stabilea partidul, la directorul de mai târziu ce era planificat să fie o marionetă în mâinile puterii, el opunându-se în fiecare clipă, ființa de  astăzi a cărei dorință de a realiza ceva s-a împlinit, un copil care a crescut pe malurile Cernei, pe dealurile Toplețului înmiresmate și a simțit bucuria locului, a iubirii părinților și bunicilor, un copil care a absolvit un liceu, apoi a devenit inginer, s-a realizat profesional în sistemul comunist, dar mai ales în cel după 1989, astăzi fiind cel care încearcă să-și păstreze principiile și verticalitatea, dar numai așa poți să răzbați în toate momentele vieții.

De ce în opoziție?  Românul care s-a născut în același loc divin în care m-am născut eu, Ștefan Blidariu, ”la margini de imperii”, omul care spune cu lux de amănunte despre  ”primele amintiri”, dar și despre ”zile fără nori”, apoi unicitatea bunicilor, perioada în care era izolat de tradiții și biserică, sovietizarea satului românesc, această ființă crescută în respectul pentru muncă, student fiind i se părea firesc să păzească vacile satului atunci când le venea rândul, nu avea fasoane sau prejudecăți, a devenit elev la liceul din Orșova, tânără speranță…un copil normal, sportiv, descurcăreț, ajuns student în Timișoara, bursier la politehnică, demn și interesat de lucruri importante, eliminând cu desăvârșire intrarea în partid, ba mai mult, în conflict cu el, repartizat în Oltenia, apoi în Banat, mereu cu gândul la Toplețul iubit și la fabrica din sat, promovat, retrogradat, iubit de unii, dușmănit de alții, ajuns director cu forțe proprii în Bozovici, foarte bogat cu cei doi copii Bogdan și Cora, lumina ochilor, cu o soție iubitoare,deosebit de frumoasă, tipul demn care a intrat în conflict cu securitatea, cu tovarășii de la partid, și nu cu oricine, adjunctul lui Ceaușescu-Constantin Dăscălescu, spunându-i sincer și la subiect atunci când a fost apostrofat de acesta despre pierderile la treierat: ”Nu trageți concluzii din mașină, eu vă invit în lan, să verificăm dacă are pierderi vreo combină…”Și iarăși o nouă viață, un alt oraș, de data aceasta era Bocșa, acolo unde într-adevăr erau acei specialiști ai epocii de aur, colegi minunați, multă muncă în vremuri cu oameni care sufereau din cauza partidului, cu secretari de partid ce se perindau prin birouri și dădeau ordine peste ordine, mulți scăpați de sub control… Doamne Dumnezeule, am obosit citind, dar nu fizic, ci psihic,  pentru că am intrat pur și simplu în pielea acestui personaj trecut prin atâtea încercări, vremuri ciudate, până la urmă satisfacții, știind traiul din perioada comunistă, mă întreb: Cum a rezistat acest om? Cum a mers mai departe? Oare cât poate să ducă o ființă pentru a păstra neatinse cinstea, omenia și respectul? Poate că și sportul și-a spus cuvântul în cariera sa de profesionist, fiind un fotbalist foarte bun a înțeles că și cariera poate să dribleze cu viața și să dea gol în poarta viitorului, așa că am încercat să nu mai pun la suflet continuarea cărții pentru a ajunge la final, greu, dar am reușit, am avut emoții și trăiri extraordinare.După norii negri a venit soarele pe strada haiducului de la Topleț, în judecată cu primul secretar, comandamente, analize, raportări, apoi conflictul cu președintele Iliescu, arestări, socialismul luminos, dar friguros,  în sfârșit a apărut luminița de la capătul tunelului când milioane de români au strigat din suflet: ”Nu vă fie frică, Ceaușescu pică!” După multe încercări, realizări, lupte cu oameni supuși partidului și nu numai, Ștefan Blidariu ajunge primar la Bocșa unde are foarte multe realizări, era iubit de localnici, aici avea și o afacere proprie care mergea destul de bine. A avut ocazia să rămână în Franța, împreună cu familia, primarul din La Valette-du-Var, Jacques Roux, i-a oferit tot ce are nevoie, dar sufletul de român nu a putut face acest pas, spunând și demonstrând că și în țara ta poți să reușești financiar dacă muncești și îți păstrezi linia demnității. Ajuns Director la Camera de Comerțși Industrie Caraș-Severin, inginerul a înțeles că la întâlnirile cu oamenii de afaceri străini, dornici să investească în țara noastră se puneau bazele unor colaborări utile, se spuneau vorbe frumoase, existau dorințe reale de colaborare de ambele părți, dar putea oricine să constate cu ușurință că ușa fratelui sărac- țara noastră, era închisă pentru investitorii străini. Și din nou în agricultură! Acum, Ștefan Blidariu ocupa un loc în biroul sediului Combinatului Agroindustrial Caraș din Berzovia, cu toate că cu ani în urmă a refuzat să ajungă aici.  Obișnuit cu plecările, mutările, nici aici nu a fost să fie să rămână pentru că soarta l-a adus la Lugoj împreună cu familia, ca director AGROMEC Lugoj S.A. care avea o situație economică precară, pentru mulți era o luptă cu morile de vânt să pună pe picioare această societate, dar pentru luptătorul, inventivul, puternicul urmaș al lui Iovan Iorgovan din Topleț a fost o altă încercare, trebuia privatizare sau lichidare!Așa cum autorul spune în epilog: Viața merge înainte! Într-adevăr, acest sentiment l-am avut în mine la fiecare pagină citită din carte, parcă îmi șoptea în ureche haiducul vremurilor grele, ciudate, aceste cuvinte: viața merge înainte, nu te da bătut, suntem pe pământ cu un scop, nimic nu se poate realiza fără muncă, și mai ales fără credință, după vorbele lui mama Anica:”Dumnezeu îți arată calea, tu nu trebuie decât să o urmezi”. Și așa a fost mereu în viața fiului său, Ștefan Blidariu, omul care credea cu fanatism că totul este posibil și realizabil, tânărul crescut în spațiul mirific de pe malul Cernei, românul înțelept dotat cu luciditatea clipei, așa cum spune chiar el la finalul cărții și mai spune că:

”Anii nenumărați de muncă încununați de realizări și neîmpliniri uneori, au acum probabil un bilanț pozitiv. La ceas de cumpănă, constat că nu am trăit degeaba și am lăsat permanent o urmă după mine, un proiect realizat, o hală sau o cantină construită undeva sau doar un loc de bună ziua…dincolo de oricare alt lucru, contează la ceas de amurg să poți privi liniștit în urmă și mai ales să nu regreți nimic…treptat, munca mea, va avea un rod, iar copiii și nepoții mei vor continua lucrarea și se vor bucura de fructul agoniselii făcută prin muncă, un dram de înțelepciune și mult ajutor din partea lui Dumnezeu. Până atunci însă viața merge încă înainte, iar eu mai am de lăsat urme în praful amintirilor…       ”

MEREU ÎN OPOZIȚIE, această carte m-a făcut să colind din nou în istoria epocii comuniste, cu bune și rele, am intrat în tabloul copilăriei, mi-am pipăit destinul, însă ce m-a uimit cel mai mult la autor este exactitatea cu care își scrie memoriile, importanța acelor  vremuri ce scriu cu litere grele sufletești o viață de om, un sens, unele momente le-am retrăit, e drept că sunt puține, însă am aflat lucruri care trebuie să rămână în istoria acestui popor, unele să nu se mai repete, altele să fie exemplu pentru societatea de astăzi pierdută parcă printre anotimpuri, cuvintele inginerului m-au făcut să înțeleg mai bine aceste vremuri de demult, dar am și  primit aripi să zbor pe bolta unui curaj nebun de a înfrunta viața,cartea merită să fie citită, în special de tineri, pentru a cunoaște cât de cât trecutul poporului nostru.

Felicitări, domnule director Ștefan Blidariu!!!

Maria ROGOBETE   -Membru UZPR- 10.09.2022

„Unul dintre cei mai harnici oameni de cultură din partea Banatului numită Valea Almăjului este Iosif Băcilă, editor, conducător de reviste locale, autor a numeroase volume de poezii.” Astfel îl descrie criticul și istoricul literar Cornel Ungureanu în „Literatura Banatului” (Timișoara: Brumar, 2015) pe poetul și profesorul Iosif Băcilă de la Dalboșeț.

Aflându-se la ceas aniversar, poposim și noi, bocșenii, preț de câteva rânduri, lângă volumele poetului, și aruncăm un ochi și asupra portretului acestui „miracol” din „Valea Miracolelor”. Fiindcă Iosif Băcilă chiar este „un miracol” prin tot ceea ce a realizat și a dăruit celor din jur până la această vârstă!

Profesorul Iosif Băcilă s-a născut în 12 septembrie 1947 la Dalboșeț, în Valea Almăjului sau Valea Miracolelor, cum inspirat a numit-o chiar el.

Parcursul profesorului Băcilă este unul obișnuit, însă, prin talentul său și prin dăruirea sa, devine, cu timpul, unul dintre „miracolele” Văii Almăjului.

„Dimineața mă trezesc la ora 5/ Îmi place să văd și să simt/ Cum coboară lumina/ Peste fereastra aburită de stele…” mărturisește poetul Iosif Băcilă, mărturisire care face cinste absolventului școlii din Bozovici, apoi tânărului absolvent al Facultății de Filologie a Universității din Timișoara și, mai târziu, dascălului reîntors acasă, în „Valea Miracolelor”, unde „Odată cu trecerea timpului,/ Îmbătrânesc și fotografiile -/ Chiar și emoțiile la vederea/ Imaginilor de altădată.”

Pasionat de scris, înzestrat de Dumnezeu cu talantul creativității, harnicul profesor Iosif Băcilă va deveni un remarcabil „făcător” de reviste și publicații literare și, inevitabil, unul dintre cei mai importanți promotori culturali ai Văii Almăjului, arzând atât pe tărâm didactic, cât și cultural.

Numeroase și importante sunt revistele la care poetul-profesor colaborează, concurând, într-un fel sau altul, profesorul cu poetul.

Debutează în prestigioasa revistă timișoreană „Orizont” în 1979 și editorial în volumul „Afinitățile izvoarelor” în 1985, volum apărut la Editura Facla din Timișoara. Tot în această perioadă este câștigător al concursului de debut în poezie organizat de Editura Facla (Timișoara, 1983), dar este și câștigător al titlului „profesor evidențiat” acordat de MEI (Ord. Nr. 7650/ iunie 1989 – București); în anul 1993 este premiat de către Casa de Cultură a Municipiului Timișoara și  Asociația „Sorin Titel” din Banat pentru poezie, iar în 2003, alături de poetul Gheorghe Azap, este câștigătorul Premiului „Eminescu” al Clubului Intelectualilor de la Teatrul Vechi „Mihai Eminescu” din Oravița; în anul 2004 i se conferă „Meritul pentru Învățământ în grad de Cavaler, acordat de Președinția României (decret prez. Nr. 1097/ decembrie 2004- București). Și astfel poate continua lista diplomelor și recompenselor primite când de profesorul, când de poetul, când de poetul-profesor (sau „dascălul-poet”) Iosif Băcilă.

Versuri semnate de Iosif Băcilă sau cronici care fac referire la cărțile acestuia găsim în reviste precum: „Luceafărul”, „Familia”, „Transilvania”, „Banatul”, „Semenicul”, „Anotimpuri literare”, „Reflex”, „Orient latin”, „Arcadia”, „Bocșa culturală”, „Tăt Banatu-i fruncea”, „Almăjana”, „Arte” și multe altele.

Dintre volumele semnate, amintim: „Lumina cântecului” (Timișoara: Facla, 1986); „Poeme” (Reșița: Semenicul, 1993); „Poeme-Sânziene (Reșița: Timpul, 1997); „Îndestulare cu dor” (Reșița: Timpul, 1997); „Oglinzi în inima pietrei” (Reșița: Timpul, 2002); „Drumul unei sărbători” (Reșița: TIM, 2007); „Dor mărturisit” (Timișoara: Excelsior Art, 2010); „Răspântii peste veacuri: convorbiri” (Timișoara: Excelsior Art, 2011); „Poeme –Semenice” (Timișoara: Excelsior Art, 2014); „ Amurguri înflorind sau Poimâinele celorlalte oglinzi” (Timișoara: ArTPres, 2018); „Lacrimă sub candela aprinsă” (Timișoara: Cosmopolitanart, 2022).

Harnic și generos scriitor, Iosif Băcilă semnează în volume colective, dedică pagini întregi unor personalități bănățene și cărților acestora și ca îngrijitor de ediții. Dar, este și fondatorul revistei „Almăjana” de la Bozovici, precum și membru în colegiile redacționale ale unor prestigioase reviste bănățene.

De asemenea, trebuie neapărat subliniată apariția volumelor (4 la număr până în prezent) „Valea Almăjului – oameni și fapte (limbă, istorie, credință și cultură românească)”, amplă lucrare inițiată împreună cu Florina-Maria Băcilă în anul 2016, prin care sunt prezentate cele mai de seamă personalități ale Văii Almăjului sau, cum ne-ar plăcea nouă să spunem, „miracolele din Valea miracolelor”.  

Nominalizat „Om al anului 2005” de către Consiliul Editorilor Institutului American de Biografii și propus pentru a fi cuprins într-unul dintre multiplele sale volume biografice de referință, poetul Iosif Băcilă își are locul de cinste în „Dicționarul scriitorilor din Caraș-Severin” elaborat de Victoria Bitte, Nicolae Sârbu și Tiberiu Chiș (Reșița: Timpul, 1998); în  „Personalități române și faptele lor” de Constantin Toni Dârțu (Iași: Casa de Editură Venus, ed. I – 2002; vol. IV, ed. a II-a, 2005, vol. II și ed. a III-a, 2008, vol. XXXII); în „Dicționarul general al literaturii române” elaborat sub egida Academiei Române,coord. acad. prof. Eugen Simion (vol. I, A-B, București: Univers Enciclopedic, 2004 și ediția a II-a, revizuită și adăugită, vol. I, A-B, București: Muzeul Literaturii Române, 2016); în „Panorama poeziei românești (1970 – 2005) vol. I, autori Horia și Horiana Țâru (Timișoara: Mirton, 2006); în antologia de poezie religioasă intitulată „Se-nalță gândul frunților plecate…” realizată de Anton Georgescu (Reșița: TIM, 2014); în „Antologie a poeziei sepulcrale românești” de Simion Dănilă (Timișoara: Eurostampa, 2021); în „Cărășeni de neuitat”, partea a XVI-a, volum realizat de Petru P. Ciurea și Constantin C. Falcă (Timișoara: Eurostampa, 2012); în  „Literatura Banatului. Istorie, personalități, contexte” de Cornel Ungureanu (Timișoara: Brumar, 2015); în „Panorama presei din Caraș-Severin” de Gheorghe Jurma (Reșița: TIM, 2018), dar și în „Enciclopedia Banatului. I. Literatura”, coord. Doina Bogdan-Dascălu Timișoara: David PressPrint, 2016).

Despre poetul-profesor Iosif Băcilă au scris importanți oameni de cultură, personalități ale literaturii române, scriitori și poeți precum: Alexandru Ruja, Cornel Ungureanu, Constanța Buzea,  Octavian Doclin, Olimpia Berca,  Ionel Bota, Livius Petru Bercea, Gheorghe Jurma, Adrian Dinu Rachieru, Ion Marin-Almăjan, Florina-Maria Băcilă, Nicolae Sârbu, Constantin Buiciuc și alții nu mai puțin importanți.

Poetul Gheorghe Azap scria: „ Iosif Băcilă-i un împătimit liric al beletristicei cărășene, al unei melodioase erotici sublimate, cordial-discrete și cald-aromate: al vieții și peisajului piemontan din aceste pitoresc-ospitaliere meleaguri, al străbunelor lucrări și obiceiuri, pe care le cântă cu deplină afecțiune poetică.”

Iar poetul Octavian Doclin îl recomanda astfel: „ Poetul Iosif Băcilă este necesar, și nu numai în această „parte din întreg”, adică în literatura Banatului.  În esența ei, poezia lui Iosif Băcilă este, așadar, una senină, calmă, bogată în metafore și în simboluri proprii, limbajul său poetic (îmbrăcat adesea într-un profund veșmânt muzical) cinstește limba română…”

În prag de ceas aniversar, atunci când „Mai cade o frunză. E toamnă/ În țarini și-n suflet, cuvânt./ E toamnă. Ornice. Vise -/ În Cer și-n Pământ!”,poetul din „Valea Miracolelor” ne propune o „Lacrimă sub candela aprinsă”, un volum special, care înnobilează cele 75 de toamnede bună-credință ale autorului.

Un volum frumos, îngrijit și prefațat de Florina-Maria Băcilă, apărut la Editura Cosmopolitanart din Timișoara, în anul 2022, volum care cuprinde poeme scrise de Iosif Băcilă în ultimii patru ani, grupate în trei secțiuni: „Lotrul sau Gâlceava ochilor cu lumea”, „Poeme cu litere dăltuite noaptea” și secțiunea care dă și numele cărții: „Lacrimă sub candela aprinsă”.

Fiind un volum special, consemnează câteva referințe semnate de scriitori prieteni ai autorului, beneficiază de „Cuvinte însoțitoare” (cronici) și o notă biobibliografică. Un volum frumos construit, alcătuit, dăruit la ceas aniversar!

Felicitări și mulțumiri, în același timp, pentru încă „un miracol” în „Valea miracolelor” și în Banatul nostru montan. Ne alăturăm și noi, bocșenii, celor care transmit urări de bine și sănătatepoetului-profesor Iosif Băcilă la ceas de sărbătoare și-l asigurăm de toată dragostea și prețuirea noastră!

 La mulți și binecuvântați ani!

NOTĂ.

         În data de 3 septembrie 2022, la Bozovici, la Pensiunea „Floarea Almăjului” – Casa memorială  înv. Floarea Matei-, poetul-profesor Iosif Băcilă a fost aniversat de către familie, prieteni și colaboratori veniți din tot Banatul.

         Cu acest prilej, au fost lansate și volumele „Dorziana – poemul (ne)cuvântului întemeietor” de Florina-Maria Băcilă (Timișoara: Cosmopolitanart, 2021), cel de-al doilea volum care se referă la poezia lui Traian Dorz, „un autor român contemporan mai puțin studiat, din rândul scriitorilor care au manifestat un interes constant pentru simbolurile cu rezonanțe desprinse din pasajele biblice […] valorificându-le valențele într-o viziune artistică specială…”. Primul astfel de volum se intitulează „Dorziana – o (re)construcție a textului prin limbaj” (Timișoara: Excelsior Art, 2016 «Academica. Limba și literatura românească»), Florina-Maria Băcilă reușind performanța de a realiza, prin cele două volume, o excepțională lucrare de nivel academic; Cel de-al doile a volum prezentat a fost cartea a patra din „Valea Almăjului – oameni și fapte”,coordonatori Florina-Maria Băcilă și Iosif Băcilă (Timișoara: Cosmopolitanart, 2019) și cel de-al treilea volum lansat a fost cartea specială a poetului Iosif Băcilă, volumul aniversar: „Lacrimă sub candela aprinsă” (Timișoara: Cosmopolitanart, 2022).

Despre Iosif Băcilă, despre Florina-Maria Băcilă, dar și despre înv. Floarea Matei (1909 – 1982) au vorbit oameni ai cărții, oameni veniți de aproape sau de mai departe pentru câteva momente de împreună-bucurie: Florentina Cziple, Ada D. Cruceanu, Ionel Bota, Angelica Herac, Gabriela Șerban, Mihai Chiper și alți importanți dascăli, reprezentanți de seamă ai Văii Almăjului.

Cu bucurie și deosebită onoare, bocșenii și revista „Bocșa culturală”, prin Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, au acordat poetului-profesor Iosif Băcilă, la ceas aniversar, o Diplomă de Cinstire în semn de aleasă prețuire și calde mulțumiri pentru rodnică și frumoasă colaborare.

… ORGA Valentin-Gabriel (foto) – un om, un nume, o personalitate. Este omul de lângă noi. Unii îl cunosc, iar alții nu. Este cadru didactic – conferențiar  universitar doctor, director general al Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Blaga” din Cluj-Napoca.

Într-un recent interviu, la întrebarea Cum vă construiți destinul? a declarat cu sinceritate: încerc un răspuns, acceptând întrebarea în sensul unei „definiţii” date de Shakespeare: „Destinul nostru nu e scris în stele, ci în noi înşine.”

O mare parte din energii le voi investi în finalizarea proiectelor începute, atât cele instituţionale, cât şi cele personale. Reuşita acestora va da contur experinţei personale şi îmi va influenţa traiectoria viitoare, atât cea managerială, cât şi cea ştiinţifică.

Născut la Hunedoara. Studii preuniversitare la Hunedoara; Facultatea de Istorie şi Filosofie, secţia Istorie (1989-1994) şi Facultatea de Litere, specializarea Etnologie (1990-1994) din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Doctor în istorie (2002), coord. prof. univ. dr. Nicolae Bocşan. Muzeograf la Muzeul de Istorie şi Artă Sălaj (1994-1996); redactor, secretar general de redacţie la ziarul „Transilvania Sport” (1996-1998); bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară ,,Lucian Blaga” (1997 – prezent); asistent cercetare la Institutul de Istorie Orală din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (1998-1999), lector universitar (2003-2004), conferenţiar universitar din anul 2004 la Facultatea de Istorie şi Filosofie, UBB; secretar ştiinţific al Institutului de Istorie Orală (2004 – prezent); coordonator al departamentului Dezvoltarea, prelucrarea şi conservarea colecţiilor, Biblioteca Centrală Universitară ,,Lucian Blaga” (2006-2016); Director general al Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Blaga” din Cluj-Napoca (2016-prezent). Membru în colegiile de redacţie ale publicaţiilor: ,,Anuarul Institutului de Istorie Orală”; ,,Revista Bistriţei”; ,,Studia UBB” – seria Historia; ,,Lecturn” – revista BCU Timişoara; membru în consiliul ştiinţific al ,,Anuarului Muzeului Etnografic al Transilvaniei”; ,,Sargetia” – Acta Musei Devensis; redactor-şef al editurii Argonaut din Cluj-Napoca (2000-2016); coordonator de colecţii la editurile Argonaut şi Şcoala Ardeleană. Proiecte: coordonator al echipei de cercetare în cadrul proiectului internaţional Amintiri pentru viitor (Remember for the Future) – promotor Asociaţia Universităţilor Populare din Germania (2002-2003);coordonator al cercetării de teren în proiectul Război şi Pace. Povestiri ale germanilor din Romania (2003-2004), director de proiect: prof. univ. dr. Doru Radosav, proiect finanţat de IFA – Stuttgart; director de grant: Graniţa, refugiul şi exilul în memoria colectivă. Românii şi maghiarii din nord-vestul Transilvaniei de la ocupaţia hortystă la integrarea europeană. Cercetare de istorie orală (2005-2007) (Grant tip A- Cod CNCSIS – 212);

Premii naţionale:,,Premiul Media de Excelenţă 2018 (secţiunea Educaţie)” oferit de organizaţia Amprenta Advertising şi Trustul Digi, 2018; ,,Premiul pentru monografie al Facultăţii de Istorie şi Filosofie”, Universitatea Babeş-Bolyai, 2018; Premiul „Radu R. Rosetti” al Fundației culturale Magazin istoric, 2022 și Premiul „Constantin C. Giurescu” acordat de Societatea de Științe Istorice din România, 2022, ambele pentru lucrarea: Armata Română pe Frontul de Est în imagini (1941 – 1944) – editori: Ottmar Trașcă, Valentin Orga, Adrian Boda, Jozsef Benkö (Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2021)  

Este istoric, specializat în următoarele domenii: biblioteconomie şi ştiinţa informării; istorie oralǎ; istoria contemporanǎ a României (mişcarea studenţeascǎ din centrul universitar Cluj – 1922-1926, rezistenţa anticomunistǎ); istoria modernǎ a României (mişcarea naţionalǎ a românilor din Transilvania – a doua jumǎtate a sec. XIX – începutul sec. XX); istoria presei româneşti; etnologie.

Cărţi publicate:

– Volume de autor: Moţa – file de viaţă, pagini de istorie, Cluj-Napoca, Argonaut, 1999, 230 p.; ediţia revăzută şi adăugită 2018, 286 p.; Aurel Vlad. Istorie şi destin, Cluj-Napoca, Argonaut,2001, 520 p.;ediţia a II-a, 2005, 520 p.; ediţia revăzută şi adăugită 2018, 533 p.; Introducere în biblioteconomie, Cluj-Napoca, Argonaut, 2004, 200 p.; Teoria şi practica editării. Curs, Cluj-Napoca, Argonaut, 2008; Sebastian Bornemisa (1890-1953), Cluj-Napoca, Argonaut, 2018, 200 p.; ediţia a II-a, 2020, 360 p.

– Coautor la volumele: Veţel – Studiu monografic complex, Cluj-Napoca, Eurodidact, 2002, 268 p.; Aţel – Studiu monografic complex, Cluj-Napoca, Eurodidact, 2002, 242 p.; Apold – Studiu monografic complex, Cluj-Napoca, Eurodidact, 2003, 260 p.; Rezistenţa armată anticomunistă. Studiu de caz: zona Huedin. Cercetare de istorie orală, Cluj-Napoca, Argonaut, 2003, 250 p.; Mişcarea de rezistenţă anticomunistă din România: Banatul montan. Mărturii, 2 vol., Cluj-Napoca, Argonaut, 2015, 439 p.+616 p.; Centre de Documentare şi Informare. Manual de bune practici, Cluj-Napoca, Argonaut, 2015, 120 p.; Oameni care au făcut Unirea, Cluj-Napoca, Argonaut, 2018, 200 p.; Universitatea din Cluj în perioada interbelică, vol. I-IV, (coautor vol. I), Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2019.

– Editor/coordonator: Familie şi societate. Studii de Istorie a Transilvaniei (III), (coordonatori V. Orga şi I. Costea), Cluj-Napoca, Clusium, 1999, 233 p.; Studii de istorie a Transilvaniei (IV), (coordonatori V. Orga şi I. Costea), Cluj-Napoca, Accent, 2000, 350 p.; Mişcarea de rezistenţă anticomunistă din România. Grupul ,,Cruce şi Spadă”, Cluj-Napoca, Argonaut, 2005, 250 p.;  Saşii transilvăneni între statornicie şi dezrădăcinare. Die Siebenburger Sachsen zwischen Heimattreue und Entwurzelung (editori: C. Gaiu, V. Orga), Cluj-Napoca, Accent, 2006, 444 p.; Din modernitate spre contemporaneitate. Studii istorice dedicate lui George Cipăianu la împlinirea vârstei de 75 de ani (în colaborare cu Virgiliu-Leon Ţârău), Cluj-Napoca, Argonaut, 2017, 804 p.; Credenţional. Cartea Marii Uniri, 2 vol., (coordonatori D. Radosav, V. Orga, Al.-B. Bud), Cluj-Napoca, Argonaut, 2018, 864 p+1108 p.

–  Ediţii îngrijite: Elie Dăianu, Însemnări din închisoare şi exil, vol.I-II, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2002-2003 (Ediţie îngrijită de V. Orga, M. Aldea, C. Budeancă), 500 p.+430 p.; Ion Oprişan, 21 de luni pe căile robiei, ediţie îngrijită şi studiu introductiv de V. Orga, C. Budeancă, Cluj-Napoca, Argonaut, 2003,  250 p.;  Sebastian Bornemisa, Duhul cel rău, ediţie îngrijită de Iulia-Veronica Pop, studiu introductiv V. Orga, Cluj-Napoca, Argonaut, 2018, 147 p.; Gh. Ionescu, Jurnalul meu de front (1940-1941), studiu introductiv de V. Orga, C. Jurju, ediţie îngrijită de V. Orga, C. Budeancă, Cluj-Napoca, Argonaut, 2019, 350 p.; Francisc Hossu-Longin, Amintiri. Însemnări, ediţie îngrijită de V. Orga, Cluj-Napoca, Argonaut, 2020, 350 p.

–  Studii (selectiv): Sărbătoarea confiscată. Consideraţii asupra deturnării vieţii sociale a satului tradiţional, în AIO, I, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 1998; p. 118-134; Rezistenţa armată anticomunistă din zona Huedin. Organizaţia „Cruce şi spadă”, în AIO, II, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2001, p. 265-279; Implicarea lui Ioan Mihu şi Aurel Vlad în politica PNR după 1910, în Studii de istorie a Transilvaniei. Volum dedicat istoricului Ioachim Lazăr la 70 de ani, Cluj-Napoca, Argonaut, 2012, p. 296-356; De la haiducie la opoziţie faţă de regimul comunist: Grigore Başotă din Runcu Salvei, în Fabricat în Runcu Salvei, Cluj-Napoca, Eikon, 2013, p. 237-263; Sebastian Bornemisa şi proiectul său jurnalistic-editorial de la Orăştie, în Fascinaţia trecutului. Omagiu istoricului Simion Retegan la împlinirea vârstei de 75 de ani, Cluj-Napoca, Mega; Argonaut, 2014, p. 437-460; Sistemul financiar-bancar din ţinutul Orăştiei, în Diversitate culturală, realităţi politice şi multiconfesionale în Transilvania şi Banat (sec. XVIII-XX). Cercetătorului ştiinţific gr. I dr. Dumitru Suciu la împlinirea vârstei de 70 de ani, Cluj-Napoca, Argonaut, 2014, p. 461-496; Drumul spre Marea Unire, în Marea Unire şi Sălajul. Contribuţii documentare, Zalău, Caiete Silvane, 2018, p. 9-21; ,,Mica istorie” a Marii Uniri, în Contribuţia locuitorilor din Zona Huedin la realizarea României Mari, Cluj-Napoca, Argonaut,  2018, p. 9-15.

Referinţe: Maria Razba, Personalităţi hunedorene: oameni de cultură, artă, ştiinţă, tehnică şi sport (sec. XV-XX), Deva, Emia, 2004, p. 347; Judeţul Hunedoara. Monografie, vol. 5: Personalităţi hunedorene, Deva, Emia, 2015, p. 576-577.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Anul acesta – după cum ne spunea în exclusivitate, doamna prof. dr. Adela Ioana – Mateș  (foto), directorul Colegiului Național „Iancu de Hunedoara” – clopoțelul a sunat mai repede decât de obicei pentru a ne întâlni cu toții, profesori, elevi și părinți, în curtea școlii, astfel că ziua de 5 septembrie 2022 a primit o semnificație aparte. A fost ziua în care elevii mai mici sau mai mari, însoțiți de părinți, bunici am pășit din nou pe porțile Colegiului Național „Iancu de Hunedoara” după o vară în care am colindat țara sau continentul în lung și lat, ne-am cufundat în lectura cărților preferate sau pur și simplu ne-am bucurat de prietenii dragi.

Pentru unii dintre elevii Colegiului vacanța a însemnat și muncă în echipă, implicare, pentru a demonstra că poți „să faci rai din ce ai” dacă îți dorești acest lucru. E vorba de proiectul de arhitectură al școlii noastre, coordonat de doamna profesoară Petruțiu Ileana și doamna arhitect Dona Diana, prin care unele spații ale școlii noastre au prins viață peste vară, fiind mult mai primitoare pentru a-și întâmpina cu brațele deschise  elevii.

În curtea Colegiului, dar și la celelalte locații: fosta Școală Gimnazială 5, Școala Primară Răcăștie, Școala Postliceală Sanitară curtea a fost neîncăpătoare și a vibrat de emoția și nerăbdarea celor prezenți. E un nou an școlar, pentru unii primul în acest Colegiu, dar un an pe care ni-l dorim cu toții bogat în cunoștințe acumulate, în noi proiecte, experiențe și noi prietenii.

Ne-am bucurat că am avut alături de conducerea Colegiului, la festivitatea de deschidere a noului an școlar, pe doamna inspector coordonator prof. Cristina Bauman, care a transmis cuvântul Inspectoratului Școlar Hunedoara, pe domnii consilieri locali Ioan Butuc, Virgil Sevastru și Maria Cristea, care au transmis cuvântul domnului primar Dan Bobouțanu, pe reprezentantul Poliției de Proximitate, agent Bereczki Eva, iar din partea Episcopiei Devei și Hunedoarei, preoții Valentin Crainic și Daniel Bembea, care au  binecuvântat elevii și acest nou început de an școlar.

Și dacă Colegiul Național „Iancu de Hunedoara” înseamnă tradiție-inovație-performanță e bine de știut faptul că în spatele oricărei reușite e o muncă asiduă, e încrederea în forțele proprii, e pasiunea și dorința de a reuși. Tuturor elevilor noștri le dorim să aibă un an bun, cu note mari, să reușească în tot ceea ce și-au propus, iar profesorilor le dorim înțelepciune, calm și devotament față de nobila meserie de dascăl! Un nou an școlar cât mai  bun tuturor!

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Program săptămâna 12-16 septembrie 2022

12 septembrie 2022, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Repere cărășene. Prezentare de carte: „Obiceiuri tradiționale de pe Valea Bistrei, județul Caraș-Severin“, autor: Avram Boța, apărută la Editura „Dantony” din Timișoara, 2022.

13 septembrie 2022, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

„Măreția punctului”: Întâlnire cu pictura și literatura istoricului cultural și scriitorului, dr. Ionel Bota (Oravița).

15 septembrie 2022, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

La mijloc de Răpciune, sub semnul culturii (ediția a II-a).

„În prag de toamnă”: lansare de carte – Ana Kremm, „Rădăcini de poem”, Editura „Banatul Montan” Reşiţa, 2022 şi „Descifrând cărţi. Lecturi cu creionul în mână”, Editura „TIM” Reșița, 2022.

Expoziție documentară Ludwig Vinzenz Fischer și Rolf Bossert.