,,Vreau să mă caracterizeze profesionalismul, demnitatea și credința strămoșească”
(dialog cu Daniela Crișan asistent medical – Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu ” Hunedoara)
– Este plăcută activitatea de asistent medical?
– Am știut de la început ce vreau să profesez. Am studiat la Școala Postliceală Sanitară din Hunedoara, cu dorința de a avea o profesie frumoasă prin care să ajut oamenii suferinzi și a mă forma un bun asistent medical. De fapt ce este mai util decât să ajuți oamenii bolnavi la nevoie, să fii mereu alături de ei, încurajându-i și tratându-i.
– Ce înseamnă pentru dvs. pacientul?
– Este un „suflet” îmbrăcat în haine de om pe care unii nu-l înțeleg, nu-i simt durerea. Este omul suferind care vine și-mi povestește probleme de sănătate și chiar unele personale. Eu îi trăiesc durerea, uneori îmi cad lacrimile, dar încerc să îi readuc zâmbetul pe buze, optimismul.
– Care vă sunt abilitățile față de acesta?
– Îl ascult cu atenție, mă transpun în suferința lui, îl încurajez, îi dau sfaturi profesioniste privind tratamentul prescris de medic și îi răspund cu drag la orice întrebare.
– Sunteți mulțumită de destinul dvs.?
– Da, sunt. Cred că Dumnezeu m-a ajutat și mă ajută. El știe cel mai bine care trebuie să fie destinul meu uman și profesional.
– Punctați-ne o satisfacție din activitatea dvs. profesională.
– Nimic alta decât atunci când pacientul pleacă din cabinet mulțumit, cu zâmbetul pe buze și optimist.
– Ce faceți în timpul liber?
– Îl petrec împreună cu familia și prietenii, dar mă și procupă continua pregătire profesională prin studiu de specialitate.
– Ce credeți, vă iubesc pacienții?
– Sunt convinsă că mulți din ei mă apreciază, sunt bucuroși că-i ajut răspuzând cu drag solicitărilor pe linia dorinței lor de însănătoșire.
– Evaluați-vă imaginea profesională.
– Îmi iubesc profesia aleasă, îmi respect cu strictețe sarcinile din fișa postului. Colaborez bine cu membrii colectivului din care fac parte și încerc să fiu mereu alături de pacienți și suferințele lor.
– Sunteți o femeie fericită?
– Da. Nu pot spune că nu am și momente în care sunt dezamăgită, uneori obosită, dar mulțumesc lui Dumnezeu pentru binefacerile care mi le oferă și viața frumoasă de care mă bucur.
– Care vă este țelul vieții?
– Să fiu sănătoasă și să mă bucur de respect din partea pacienților care trec pragul cabinetului și a tuturor colegilor cu care am tangență pe linie profesională. Vreau ca mereu să mă caracterizeze profesionalismul, cinstea, omenia, demnitatea și credința strămoșească.
Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
