„Cu Lumina Dumnezeieștii cunoștințe luminează – Doamne – inimile celor care Te laudă cu îndrăgostită credință. Dătătorule de viață – ține-mă în Sfânta-Ți Biserică să Îți fiu o lumânare luminândă întru întunericul lumii. Sfântă este însuflețita Biserică a slavei Tale – nu mă alunga din această inimă.”

Iată că, după doi ani de pandemie și restricții impuse de aceasta, scriitorul Adrian Georgescu pornește într-un nou tur de promovare a cărților sale, cărți de factură religioasă, care au văzut lumina tiparului în perioada 2020 – 2022.

Scriitor prolific, Adrian Georgescu propune, din nou, acea formă de literatură duhovnicească mărturisitoare în cărți precum „Întâmpinarea Domnului” (București: Stefadina, 2020), „Aștept învierea morților” (București: Stefadina, 2020), „Iisus Hristos în inima mea” (ed. a 2- reviz. București: Stefadina, 2020), „A înviat Domnul – o căutare a Preasfintei Treimi –” (București: Stefadina, 2020), „Bucuria de a muri” (București: Stefadina, 2021), „Bucuria mântuirii” (București: Stefadina, 2021), „Iertate îți sunt păcatele – un jurnal de bucurie” (București: Stefadina, 2021), „Iată fiul tău” (ed. a 2-a reviz, București: Stefadina, 2021).

Putem spune că acest an, 2022,  scriitorul Adrian Georgescu îl dedică Maicii Domnului, deoarece cele mai recente scrieri ale sale  reprezintă, după cum spunea arhim. Mihail Stanciu „un smerit urcuș pe cărările rugăciunii și ale comuniunii, având-o de această dată însoțitoare și călăuză pe Maica Domnului”.

Pentru Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa a devenit o tradiție ca de Sfânta Sărbătoare a Nașterii Maicii Domnului, în preambulul Rugii de la Vasiova, la Biserică, după Sfânta Liturghie, să fie prezentat un volum semnat de Adrian Georgescu. În acest an, volumul este unul dedicat Maicii Domnului, intitulat „Alba de Lumină” cu subtitlul: „Canoanele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”, carte apărută la Editura Stefadina din București, în două ediții, în anul 2022 și prefațată de arhim. Mihail Stanciu de la Mănăstirea Antim din București.

Așa cum ne-a obișnuit, Adrian Georgescu ne-a adus o carte frumoasă, mărturisitoare, care cuprinde veritabile imnuri de rugăciune înălțate spre Maica Domnului, „nebiruita și grabnica ajutătoare a creștinilor spre mântuire.”

Sunt rugăciuni-meditații care abundă în construcții stilistice și poetice de tip teologic, caracteristice inconfundabilului stil al scriitorului Adrian Georgescu.

Iar titlul cărții, atât de sugestiv, este explicat de prefațator astfel: „Această cascadă de construcții stilistice și poetice de mare conținut teologic și expresivitate literară ce fac referiri la lumină, foc, alb, zăpadă, transparență, curăție, ne oferă cheia înțelegerii titlului cărții: Maica Domnului este Alba de Lumină prin care a răsărit în lume Soarele dreptății – Domnul și Dumnezeu nostru Isus Hristos. De aceea, însuși titlul ne invită al rugăciune și reflecție smerită, la o dezîntunecare a minții și a sufletului prin vederea celor aflate dincolo de contururile lăsate de lumina materială: frumusețile spirituale ale iubirii luminoase în Dumnezeu – Părintele luminilor”.

Un volum frumos, închinat Maicii Domnului, o salbă de cântări înălțate „călăuzitoarei spre tărâmul mântuirii”… „Doamnă: Împărăteasă; Mireasă – Măicuța Domnului Nostru Hristos Iisus” (p. 35).

 Acesta este volumul pe care în acest an scriitorul Adrian Georgescu, cu generozitate, ni l-a dăruit, volumul pe care l-am lansat în Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Vasiova, la ceas de Sfântă Sărbătoare, în 8 septembrie 2022, „când satul își serbează Ruga”.

La eveniment au participat credincioșii care s-au închinat în rugăciune la Sfânta Liturghie, elevi de la Liceul Teoretic „Tata Oancea” Bocșa însoțiți de dna. prof. Diana Vuca Abrudan, iar cartea a fost prezentată de scriitorul și criticul literar Gheorghe Jurma, de pr. dr. Daniel Crecan, de Gabriela Șerban și istoricul Mihai Vișan, ca, apoi, în încheiere, autorul Adrian Georgescu să vorbească publicului și să acorde autografe.

Un eveniment cu tradiție pentru Vasiova lui Tata Oancea, un eveniment pe care biblioteca publică din Bocșa îl organizează de foarte mulți ani –  colaborarea cu Adrian Georgescu începând de prin 2005, atunci când Doru Dinu Glăvan, director al radioului reșițean, i l-a prezentat Gabrielei Șerban pe acest scriitor și om de radio, iar de 12 ani Adrian Georgescu scrie doar literatură de factură religioasă, biblioteca inițiind, împreună cu pr. drd. Doru Melinescu, acest proiect cultural desfășurat de Hramul Bisericii din Vasiova.

Un proiect dedicat Vasiovei și vasiovenilor, dedicat iubitorilor de carte, dar, mai ales, dedicat celor bogați în  credință.

Prezentarea cărții lui Adrian Georgescu a deschis, într-un fel, Ruga de la Vasiova, scriitorii participând apoi, alături de tinerii de la Ansamblul „Bocșana”, la spectacolul desfășurat în deschiderea Rugii satului (instructori prof. Octavian Peptenar și prof. Ilia Ciurcia).

Biserica din Vasiova a strălucit de frumusețea copiilor și tinerilor îmbrăcați în straie de sărbătoare și în port popular, apoi, după slujba de binecuvântare, primarul orașului Bocșa, dr. Mirel Patriciu Pascu, a deschis Ruga. Alături de îndrăgitele interprete Stana Stepanescu și Maria Hurduzeu, bocșenii au jucat și s-au bucurat până la miezul nopții.

Eram doi tineri care terminau o facultate și care căutau un loc de muncă, eu absolvisem Facultatea de Mecanică și Daniel, soțul meu, Facultatea de Mecanică Agricolă în frumosul oraș Timișoara. Ajunși acasă, la Topleț, județul Caraș-Severin,  comuna în care am copilărit și pe care o iubeam enorm, am hotărât să ne căsătorim și să ne gândim încotro să o luăm, pe ce drum? Să rămânem în Timișoara? Să ne orientăm în jur, Severin, Herculane, Topleț? Trăiam timpuri grele, fabrica din Topleț era pe ducă, cam totul devenea trist și gri, degeaba aveai liniștea că ai unde să dormi, că ai familia lângă tine, dacă nu ai bucuria că vrei să faci ceva în viața ta, să îți câștigi existența, atunci pentru ce ai învățat atâția ani? Îmi părea rău că trebuia să mă desprind de locurile dragi, atât de frumoase, de iubitul Iorgovan cu mirosul lui de liliac, de Cerna care mi-a răcit sufletul din mine cu apa ei de gheață, dar mai ales de cei dragi, mi-aș fi dorit din toată ființa mea să lucrez acolo, dar,din păcate, distrugerea a pus stăpânire pe imensa fabrică, odată diamant pentru localnici.Nu am stat mult pe gânduri că îngerul nostru păzitor a apărut, trimis de Dumnezeu, avea și nume, Ștefan Blidariu, într-o frumoasă zi de toamnă acest domn, plecat și el în lume, ne-a întins pur și simplu mâna, iar noi am pornit pe drumul Lugojului, acolo unde ne aștepta o nouă viață. Totul a fost foarte repede, mama distinsului domn, mama Anica, cum îi spunea toată lumea din Topleț, o femeie cu ochi strălucitori și foarte credincioasă, a trecut pe strada noastră, așa cum trecea de obicei, și din vorbă în vorbă cu bunica mea, Maria, a aflat că suntem în căutare de serviciu, nici nu a stat pe gânduri și a acționat, i-a spus fiului său de noi, acesta fiind director la S.C. AGROMEC S.A. Lugoj și nu a durat mult că am pășit pe meleagurile lugojene, domnul director Ștefan Blidariu angajându-l pe Daniel, era toamna lui 1998…Toate sunt în mâinile lui Dumnezeu, mai ales viețile noastre, nimic nu este întâmplător, am ținut minte toată viața cuvintele lui mama Anica atunci când mergeam în vizită la ea: ”Copii, Bunul Dumnezeu hotărăște pentru noi, trebuie doar să-i urmăm calea.” Și mare dreptate a avut această femeie micuță, foarte harnică, plină de viață și bucurie, bună și înțeleaptă,dar nu poți să faci bine dacă nu ai înțelepciune. Este foarte important să ai parte de o pornire în viață, așa cum am avut noi, să primești un loc de muncă și un loc unde să dormi, amândoi am prins mâna trimisă de bunul Dumnezeu și viața noastră a fost luminată de frumusețea orașului Lugoj.Astăzi, după 24 de ani, am citit cu emoții mari, foarte mari, cartea ”MEREU ÎN OPOZIȚIE” scrisă de binefăcătorul nostru și am trăit clipe ce nu pot fi spuse în cuvinte, de câteva ori m-am întrebat: cum au trecut atâția ani? Pe parcurs ne-am schimbat mai multe locuri de muncă, ne-am mai întâlnit prin oraș cu domnul director, fiecare cu fericirile sau greutățile vieții, cu ajunsuri sau neajunsuri, însă de fiecare dată când îl întâlneam pe îngerul păzitor aveam în mine bucurie și recunoștință, chiar dacă vorbele și gesturile mele nu le arătau, dar eu cred că el știa acest lucru. Cartea a fost ca o baie în apă rece, parcă m-a aruncat cineva în Cerna și m-a scos pentru a mă arunca din nou și din nou…Cum poate un om să treacă prin atât de multe etape ale vieții și să îi râdă ochii după zeci de ani de muncă, zbatere, realizare sau eșec, mă gândesc că numai cu voință nemăsurată și pricepere, curaj și iubire cu dorința de libertate, de a avea un trai decent într-o țară normală, așa cum spune în carte: de la pionierul de ieri care nu putea sărbători Crăciunul, Paștele, decât pe ascuns, la utecistul de mai târziu ce era pedepsit dacă trimitea o scrisoare în lumea liberă cerând o melodie preferată, apoi la tânărul specialist obligat să lucreze acolo unde stabilea partidul, la directorul de mai târziu ce era planificat să fie o marionetă în mâinile puterii, el opunându-se în fiecare clipă, ființa de  astăzi a cărei dorință de a realiza ceva s-a împlinit, un copil care a crescut pe malurile Cernei, pe dealurile Toplețului înmiresmate și a simțit bucuria locului, a iubirii părinților și bunicilor, un copil care a absolvit un liceu, apoi a devenit inginer, s-a realizat profesional în sistemul comunist, dar mai ales în cel după 1989, astăzi fiind cel care încearcă să-și păstreze principiile și verticalitatea, dar numai așa poți să răzbați în toate momentele vieții.

De ce în opoziție?  Românul care s-a născut în același loc divin în care m-am născut eu, Ștefan Blidariu, ”la margini de imperii”, omul care spune cu lux de amănunte despre  ”primele amintiri”, dar și despre ”zile fără nori”, apoi unicitatea bunicilor, perioada în care era izolat de tradiții și biserică, sovietizarea satului românesc, această ființă crescută în respectul pentru muncă, student fiind i se părea firesc să păzească vacile satului atunci când le venea rândul, nu avea fasoane sau prejudecăți, a devenit elev la liceul din Orșova, tânără speranță…un copil normal, sportiv, descurcăreț, ajuns student în Timișoara, bursier la politehnică, demn și interesat de lucruri importante, eliminând cu desăvârșire intrarea în partid, ba mai mult, în conflict cu el, repartizat în Oltenia, apoi în Banat, mereu cu gândul la Toplețul iubit și la fabrica din sat, promovat, retrogradat, iubit de unii, dușmănit de alții, ajuns director cu forțe proprii în Bozovici, foarte bogat cu cei doi copii Bogdan și Cora, lumina ochilor, cu o soție iubitoare,deosebit de frumoasă, tipul demn care a intrat în conflict cu securitatea, cu tovarășii de la partid, și nu cu oricine, adjunctul lui Ceaușescu-Constantin Dăscălescu, spunându-i sincer și la subiect atunci când a fost apostrofat de acesta despre pierderile la treierat: ”Nu trageți concluzii din mașină, eu vă invit în lan, să verificăm dacă are pierderi vreo combină…”Și iarăși o nouă viață, un alt oraș, de data aceasta era Bocșa, acolo unde într-adevăr erau acei specialiști ai epocii de aur, colegi minunați, multă muncă în vremuri cu oameni care sufereau din cauza partidului, cu secretari de partid ce se perindau prin birouri și dădeau ordine peste ordine, mulți scăpați de sub control… Doamne Dumnezeule, am obosit citind, dar nu fizic, ci psihic,  pentru că am intrat pur și simplu în pielea acestui personaj trecut prin atâtea încercări, vremuri ciudate, până la urmă satisfacții, știind traiul din perioada comunistă, mă întreb: Cum a rezistat acest om? Cum a mers mai departe? Oare cât poate să ducă o ființă pentru a păstra neatinse cinstea, omenia și respectul? Poate că și sportul și-a spus cuvântul în cariera sa de profesionist, fiind un fotbalist foarte bun a înțeles că și cariera poate să dribleze cu viața și să dea gol în poarta viitorului, așa că am încercat să nu mai pun la suflet continuarea cărții pentru a ajunge la final, greu, dar am reușit, am avut emoții și trăiri extraordinare.După norii negri a venit soarele pe strada haiducului de la Topleț, în judecată cu primul secretar, comandamente, analize, raportări, apoi conflictul cu președintele Iliescu, arestări, socialismul luminos, dar friguros,  în sfârșit a apărut luminița de la capătul tunelului când milioane de români au strigat din suflet: ”Nu vă fie frică, Ceaușescu pică!” După multe încercări, realizări, lupte cu oameni supuși partidului și nu numai, Ștefan Blidariu ajunge primar la Bocșa unde are foarte multe realizări, era iubit de localnici, aici avea și o afacere proprie care mergea destul de bine. A avut ocazia să rămână în Franța, împreună cu familia, primarul din La Valette-du-Var, Jacques Roux, i-a oferit tot ce are nevoie, dar sufletul de român nu a putut face acest pas, spunând și demonstrând că și în țara ta poți să reușești financiar dacă muncești și îți păstrezi linia demnității. Ajuns Director la Camera de Comerțși Industrie Caraș-Severin, inginerul a înțeles că la întâlnirile cu oamenii de afaceri străini, dornici să investească în țara noastră se puneau bazele unor colaborări utile, se spuneau vorbe frumoase, existau dorințe reale de colaborare de ambele părți, dar putea oricine să constate cu ușurință că ușa fratelui sărac- țara noastră, era închisă pentru investitorii străini. Și din nou în agricultură! Acum, Ștefan Blidariu ocupa un loc în biroul sediului Combinatului Agroindustrial Caraș din Berzovia, cu toate că cu ani în urmă a refuzat să ajungă aici.  Obișnuit cu plecările, mutările, nici aici nu a fost să fie să rămână pentru că soarta l-a adus la Lugoj împreună cu familia, ca director AGROMEC Lugoj S.A. care avea o situație economică precară, pentru mulți era o luptă cu morile de vânt să pună pe picioare această societate, dar pentru luptătorul, inventivul, puternicul urmaș al lui Iovan Iorgovan din Topleț a fost o altă încercare, trebuia privatizare sau lichidare!Așa cum autorul spune în epilog: Viața merge înainte! Într-adevăr, acest sentiment l-am avut în mine la fiecare pagină citită din carte, parcă îmi șoptea în ureche haiducul vremurilor grele, ciudate, aceste cuvinte: viața merge înainte, nu te da bătut, suntem pe pământ cu un scop, nimic nu se poate realiza fără muncă, și mai ales fără credință, după vorbele lui mama Anica:”Dumnezeu îți arată calea, tu nu trebuie decât să o urmezi”. Și așa a fost mereu în viața fiului său, Ștefan Blidariu, omul care credea cu fanatism că totul este posibil și realizabil, tânărul crescut în spațiul mirific de pe malul Cernei, românul înțelept dotat cu luciditatea clipei, așa cum spune chiar el la finalul cărții și mai spune că:

”Anii nenumărați de muncă încununați de realizări și neîmpliniri uneori, au acum probabil un bilanț pozitiv. La ceas de cumpănă, constat că nu am trăit degeaba și am lăsat permanent o urmă după mine, un proiect realizat, o hală sau o cantină construită undeva sau doar un loc de bună ziua…dincolo de oricare alt lucru, contează la ceas de amurg să poți privi liniștit în urmă și mai ales să nu regreți nimic…treptat, munca mea, va avea un rod, iar copiii și nepoții mei vor continua lucrarea și se vor bucura de fructul agoniselii făcută prin muncă, un dram de înțelepciune și mult ajutor din partea lui Dumnezeu. Până atunci însă viața merge încă înainte, iar eu mai am de lăsat urme în praful amintirilor…       ”

MEREU ÎN OPOZIȚIE, această carte m-a făcut să colind din nou în istoria epocii comuniste, cu bune și rele, am intrat în tabloul copilăriei, mi-am pipăit destinul, însă ce m-a uimit cel mai mult la autor este exactitatea cu care își scrie memoriile, importanța acelor  vremuri ce scriu cu litere grele sufletești o viață de om, un sens, unele momente le-am retrăit, e drept că sunt puține, însă am aflat lucruri care trebuie să rămână în istoria acestui popor, unele să nu se mai repete, altele să fie exemplu pentru societatea de astăzi pierdută parcă printre anotimpuri, cuvintele inginerului m-au făcut să înțeleg mai bine aceste vremuri de demult, dar am și  primit aripi să zbor pe bolta unui curaj nebun de a înfrunta viața,cartea merită să fie citită, în special de tineri, pentru a cunoaște cât de cât trecutul poporului nostru.

Felicitări, domnule director Ștefan Blidariu!!!

Maria ROGOBETE   -Membru UZPR- 10.09.2022

„Unul dintre cei mai harnici oameni de cultură din partea Banatului numită Valea Almăjului este Iosif Băcilă, editor, conducător de reviste locale, autor a numeroase volume de poezii.” Astfel îl descrie criticul și istoricul literar Cornel Ungureanu în „Literatura Banatului” (Timișoara: Brumar, 2015) pe poetul și profesorul Iosif Băcilă de la Dalboșeț.

Aflându-se la ceas aniversar, poposim și noi, bocșenii, preț de câteva rânduri, lângă volumele poetului, și aruncăm un ochi și asupra portretului acestui „miracol” din „Valea Miracolelor”. Fiindcă Iosif Băcilă chiar este „un miracol” prin tot ceea ce a realizat și a dăruit celor din jur până la această vârstă!

Profesorul Iosif Băcilă s-a născut în 12 septembrie 1947 la Dalboșeț, în Valea Almăjului sau Valea Miracolelor, cum inspirat a numit-o chiar el.

Parcursul profesorului Băcilă este unul obișnuit, însă, prin talentul său și prin dăruirea sa, devine, cu timpul, unul dintre „miracolele” Văii Almăjului.

„Dimineața mă trezesc la ora 5/ Îmi place să văd și să simt/ Cum coboară lumina/ Peste fereastra aburită de stele…” mărturisește poetul Iosif Băcilă, mărturisire care face cinste absolventului școlii din Bozovici, apoi tânărului absolvent al Facultății de Filologie a Universității din Timișoara și, mai târziu, dascălului reîntors acasă, în „Valea Miracolelor”, unde „Odată cu trecerea timpului,/ Îmbătrânesc și fotografiile -/ Chiar și emoțiile la vederea/ Imaginilor de altădată.”

Pasionat de scris, înzestrat de Dumnezeu cu talantul creativității, harnicul profesor Iosif Băcilă va deveni un remarcabil „făcător” de reviste și publicații literare și, inevitabil, unul dintre cei mai importanți promotori culturali ai Văii Almăjului, arzând atât pe tărâm didactic, cât și cultural.

Numeroase și importante sunt revistele la care poetul-profesor colaborează, concurând, într-un fel sau altul, profesorul cu poetul.

Debutează în prestigioasa revistă timișoreană „Orizont” în 1979 și editorial în volumul „Afinitățile izvoarelor” în 1985, volum apărut la Editura Facla din Timișoara. Tot în această perioadă este câștigător al concursului de debut în poezie organizat de Editura Facla (Timișoara, 1983), dar este și câștigător al titlului „profesor evidențiat” acordat de MEI (Ord. Nr. 7650/ iunie 1989 – București); în anul 1993 este premiat de către Casa de Cultură a Municipiului Timișoara și  Asociația „Sorin Titel” din Banat pentru poezie, iar în 2003, alături de poetul Gheorghe Azap, este câștigătorul Premiului „Eminescu” al Clubului Intelectualilor de la Teatrul Vechi „Mihai Eminescu” din Oravița; în anul 2004 i se conferă „Meritul pentru Învățământ în grad de Cavaler, acordat de Președinția României (decret prez. Nr. 1097/ decembrie 2004- București). Și astfel poate continua lista diplomelor și recompenselor primite când de profesorul, când de poetul, când de poetul-profesor (sau „dascălul-poet”) Iosif Băcilă.

Versuri semnate de Iosif Băcilă sau cronici care fac referire la cărțile acestuia găsim în reviste precum: „Luceafărul”, „Familia”, „Transilvania”, „Banatul”, „Semenicul”, „Anotimpuri literare”, „Reflex”, „Orient latin”, „Arcadia”, „Bocșa culturală”, „Tăt Banatu-i fruncea”, „Almăjana”, „Arte” și multe altele.

Dintre volumele semnate, amintim: „Lumina cântecului” (Timișoara: Facla, 1986); „Poeme” (Reșița: Semenicul, 1993); „Poeme-Sânziene (Reșița: Timpul, 1997); „Îndestulare cu dor” (Reșița: Timpul, 1997); „Oglinzi în inima pietrei” (Reșița: Timpul, 2002); „Drumul unei sărbători” (Reșița: TIM, 2007); „Dor mărturisit” (Timișoara: Excelsior Art, 2010); „Răspântii peste veacuri: convorbiri” (Timișoara: Excelsior Art, 2011); „Poeme –Semenice” (Timișoara: Excelsior Art, 2014); „ Amurguri înflorind sau Poimâinele celorlalte oglinzi” (Timișoara: ArTPres, 2018); „Lacrimă sub candela aprinsă” (Timișoara: Cosmopolitanart, 2022).

Harnic și generos scriitor, Iosif Băcilă semnează în volume colective, dedică pagini întregi unor personalități bănățene și cărților acestora și ca îngrijitor de ediții. Dar, este și fondatorul revistei „Almăjana” de la Bozovici, precum și membru în colegiile redacționale ale unor prestigioase reviste bănățene.

De asemenea, trebuie neapărat subliniată apariția volumelor (4 la număr până în prezent) „Valea Almăjului – oameni și fapte (limbă, istorie, credință și cultură românească)”, amplă lucrare inițiată împreună cu Florina-Maria Băcilă în anul 2016, prin care sunt prezentate cele mai de seamă personalități ale Văii Almăjului sau, cum ne-ar plăcea nouă să spunem, „miracolele din Valea miracolelor”.  

Nominalizat „Om al anului 2005” de către Consiliul Editorilor Institutului American de Biografii și propus pentru a fi cuprins într-unul dintre multiplele sale volume biografice de referință, poetul Iosif Băcilă își are locul de cinste în „Dicționarul scriitorilor din Caraș-Severin” elaborat de Victoria Bitte, Nicolae Sârbu și Tiberiu Chiș (Reșița: Timpul, 1998); în  „Personalități române și faptele lor” de Constantin Toni Dârțu (Iași: Casa de Editură Venus, ed. I – 2002; vol. IV, ed. a II-a, 2005, vol. II și ed. a III-a, 2008, vol. XXXII); în „Dicționarul general al literaturii române” elaborat sub egida Academiei Române,coord. acad. prof. Eugen Simion (vol. I, A-B, București: Univers Enciclopedic, 2004 și ediția a II-a, revizuită și adăugită, vol. I, A-B, București: Muzeul Literaturii Române, 2016); în „Panorama poeziei românești (1970 – 2005) vol. I, autori Horia și Horiana Țâru (Timișoara: Mirton, 2006); în antologia de poezie religioasă intitulată „Se-nalță gândul frunților plecate…” realizată de Anton Georgescu (Reșița: TIM, 2014); în „Antologie a poeziei sepulcrale românești” de Simion Dănilă (Timișoara: Eurostampa, 2021); în „Cărășeni de neuitat”, partea a XVI-a, volum realizat de Petru P. Ciurea și Constantin C. Falcă (Timișoara: Eurostampa, 2012); în  „Literatura Banatului. Istorie, personalități, contexte” de Cornel Ungureanu (Timișoara: Brumar, 2015); în „Panorama presei din Caraș-Severin” de Gheorghe Jurma (Reșița: TIM, 2018), dar și în „Enciclopedia Banatului. I. Literatura”, coord. Doina Bogdan-Dascălu Timișoara: David PressPrint, 2016).

Despre poetul-profesor Iosif Băcilă au scris importanți oameni de cultură, personalități ale literaturii române, scriitori și poeți precum: Alexandru Ruja, Cornel Ungureanu, Constanța Buzea,  Octavian Doclin, Olimpia Berca,  Ionel Bota, Livius Petru Bercea, Gheorghe Jurma, Adrian Dinu Rachieru, Ion Marin-Almăjan, Florina-Maria Băcilă, Nicolae Sârbu, Constantin Buiciuc și alții nu mai puțin importanți.

Poetul Gheorghe Azap scria: „ Iosif Băcilă-i un împătimit liric al beletristicei cărășene, al unei melodioase erotici sublimate, cordial-discrete și cald-aromate: al vieții și peisajului piemontan din aceste pitoresc-ospitaliere meleaguri, al străbunelor lucrări și obiceiuri, pe care le cântă cu deplină afecțiune poetică.”

Iar poetul Octavian Doclin îl recomanda astfel: „ Poetul Iosif Băcilă este necesar, și nu numai în această „parte din întreg”, adică în literatura Banatului.  În esența ei, poezia lui Iosif Băcilă este, așadar, una senină, calmă, bogată în metafore și în simboluri proprii, limbajul său poetic (îmbrăcat adesea într-un profund veșmânt muzical) cinstește limba română…”

În prag de ceas aniversar, atunci când „Mai cade o frunză. E toamnă/ În țarini și-n suflet, cuvânt./ E toamnă. Ornice. Vise -/ În Cer și-n Pământ!”,poetul din „Valea Miracolelor” ne propune o „Lacrimă sub candela aprinsă”, un volum special, care înnobilează cele 75 de toamnede bună-credință ale autorului.

Un volum frumos, îngrijit și prefațat de Florina-Maria Băcilă, apărut la Editura Cosmopolitanart din Timișoara, în anul 2022, volum care cuprinde poeme scrise de Iosif Băcilă în ultimii patru ani, grupate în trei secțiuni: „Lotrul sau Gâlceava ochilor cu lumea”, „Poeme cu litere dăltuite noaptea” și secțiunea care dă și numele cărții: „Lacrimă sub candela aprinsă”.

Fiind un volum special, consemnează câteva referințe semnate de scriitori prieteni ai autorului, beneficiază de „Cuvinte însoțitoare” (cronici) și o notă biobibliografică. Un volum frumos construit, alcătuit, dăruit la ceas aniversar!

Felicitări și mulțumiri, în același timp, pentru încă „un miracol” în „Valea miracolelor” și în Banatul nostru montan. Ne alăturăm și noi, bocșenii, celor care transmit urări de bine și sănătatepoetului-profesor Iosif Băcilă la ceas de sărbătoare și-l asigurăm de toată dragostea și prețuirea noastră!

 La mulți și binecuvântați ani!

NOTĂ.

         În data de 3 septembrie 2022, la Bozovici, la Pensiunea „Floarea Almăjului” – Casa memorială  înv. Floarea Matei-, poetul-profesor Iosif Băcilă a fost aniversat de către familie, prieteni și colaboratori veniți din tot Banatul.

         Cu acest prilej, au fost lansate și volumele „Dorziana – poemul (ne)cuvântului întemeietor” de Florina-Maria Băcilă (Timișoara: Cosmopolitanart, 2021), cel de-al doilea volum care se referă la poezia lui Traian Dorz, „un autor român contemporan mai puțin studiat, din rândul scriitorilor care au manifestat un interes constant pentru simbolurile cu rezonanțe desprinse din pasajele biblice […] valorificându-le valențele într-o viziune artistică specială…”. Primul astfel de volum se intitulează „Dorziana – o (re)construcție a textului prin limbaj” (Timișoara: Excelsior Art, 2016 «Academica. Limba și literatura românească»), Florina-Maria Băcilă reușind performanța de a realiza, prin cele două volume, o excepțională lucrare de nivel academic; Cel de-al doile a volum prezentat a fost cartea a patra din „Valea Almăjului – oameni și fapte”,coordonatori Florina-Maria Băcilă și Iosif Băcilă (Timișoara: Cosmopolitanart, 2019) și cel de-al treilea volum lansat a fost cartea specială a poetului Iosif Băcilă, volumul aniversar: „Lacrimă sub candela aprinsă” (Timișoara: Cosmopolitanart, 2022).

Despre Iosif Băcilă, despre Florina-Maria Băcilă, dar și despre înv. Floarea Matei (1909 – 1982) au vorbit oameni ai cărții, oameni veniți de aproape sau de mai departe pentru câteva momente de împreună-bucurie: Florentina Cziple, Ada D. Cruceanu, Ionel Bota, Angelica Herac, Gabriela Șerban, Mihai Chiper și alți importanți dascăli, reprezentanți de seamă ai Văii Almăjului.

Cu bucurie și deosebită onoare, bocșenii și revista „Bocșa culturală”, prin Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, au acordat poetului-profesor Iosif Băcilă, la ceas aniversar, o Diplomă de Cinstire în semn de aleasă prețuire și calde mulțumiri pentru rodnică și frumoasă colaborare.