(dialog cu pr. dr. Achim Alin Nicușor – paroh Teliucu Inferior)

– Se vorbește prin parohie că sunteți un preot apreciat și iubit de credincioși. Cum comentați?

– Hristos a înviat!… și vă mulțumesc pentru această întrevedere! Trebuie să recunosc, încă de la bun început, că m-ați pus în încurcătură… Niciodată nu m-am gândit la acest aspect și de aceea un răspuns limpede la această întrebare nu am. Când am fost numit ca preot paroh la Teliucu Inferior, singura mea grijă a fost aceea de a sluji cât mai bine, lui Dumnezeu, la Sfântul Altar. Nu am purtat niciodată grija de a plăcea oamenilor, dar, probabil, grija de a sluji frumos și dedicat lui Dumnezeu s-a concretizat, de-a lungul anilor, și într-o anumită apreciere din partea credincioșilor.

– Cum funcționează, la nivelul parohiei, activitatea serviciului social?

– Ca în orice parohie, grija preotului nu este doar aceea de a sluji în biserică, ci și aceea de a se pleca, pe cât posibil, asupra tuturor problemelor credincioșilor. În parohia noastră nu avem un serviciu social instituționalizat, aș zice, însă activitatea Comitetului Parohial este foarte eficientă, în sensul că mereu sunt sesizate probleme de ordin social, în comunitate. În acest caz, se întrunește Consiliul Parohial împreună cu Comitetul Parohial, se analizează situația și se iau măsurile care se impun, de cele mai multe ori cei în cauză fiind ajutați de parohie fie cu bunuri, fie cu bani, după caz.

– De serviciul misionar beneficiază mulți credincioși?

– Neavând un serviciu social concretizat de exemplu într-o cantină socială, sau after-school sau altceva de acest fel, numărul beneficiarilor activităților noastre social-misionare variază de la an la an. Noi avem un serviciu social extrem de dinamic, dar și flexibil, astfel încât ne organizăm din mers, pe parcursul anului, în funcție de problemele sociale care se ivesc. Dar dacă doriți o cifră, măcar orientativă, aș zice că ea fluctuează undeva între 20 și 30 de familii care beneficiază de servicii sociale, iar în ceea ce privește serviciul misionar, răspund solicitărilor tuturor credincioșilor de fiecare dată când este necesar.

– Punctați-ne ceva din realizările serviciului cultural.

– La acest capitol subliniez buna colaborare pe care o avem cu Școala gimnazială din localitate. La sărbătorile mai importante elevii vin la biserică, împreună cu profesorul de religie și alți profesori și ne încântă fie cu un buchet de pricesne sau colinde, după caz, noi răsplătindu-i, evident, cu dulciuri, fie vin pentru lecții deschise la biserică, fiindu-le prezentate și explicate concret diferite obiecte de cult la care nu au acces altundeva… Am avut, de asemenea, la biserică expunere de obiecte tradiționale și religioase, hand-made, cu vânzare, făcute de elevi. De asemenea, am fost, în colaborare cu primăria locală, cu credincioșii, în diferite pelerinaje prin țară, iar la căminul cultural din localitate se organizează în fiecare an evenimente cultural-religioase cum ar fi șezători tradiționale cu colinde, mărțișoare cu tradiții populare și pricesne și alte activități cultural-religioase.

– Despre serviciul pentru tineret, ce ne puteți spune?

– Cred că acest aspect este punctul vulnerabil al oricărei parohii. Este foarte greu. Din păcate, tinerii își anihilează nevoia de Dumnezeu prin ceea ce le oferă internetul, smartphone-ul, jocurile pe telefon etc. Este foarte greu. Ei și-au creat din tehnologie o lume virtuală, a lor, de unde pot fi scoși cu greu. Nu zic că tehnologia și internetul nu sunt bune. Sunt foarte bune și utile, dar trebuie folosite cu discernământ, iar tineretul nu are acest discernământ. În orice caz, în biserica noastră, în ultima vreme vin mulți tineri, totuși, și se îndrăgostesc mai ales de citirea și cântarea de la strană. Iar la această întrebare am răspuns parțial și la întrebarea de mai sus, când am expus colaborarea cu școala din localitate.

– Și în finalul dialogului, prezentați-ne agenda de lucru a serviciului social-gospodăresc.

– Din întrebările de mai sus am observat că dumneavoastră ați accentuat numai dimensiunea social-filantropică și culturală a Bisericii. Totuși, țin să vă amintesc faptul că aceasta, deși importantă, nu este cea esențială. Nu trebuie confundată Biserica cu o organizație social-filantropică omenească. Rostul esențial al Bisericii este acela de a-L dărui pe Hristos oamenilor…, de a-i îndruma pe oameni pe calea către Dumnezeu, căci, în fond, creștinul nu trăiește pentru viața aceasta, ci trăiește în viața aceasta construindu-și veșnicia în și prin biserică. Toate activitățile social-filantropice ale parohiei noastre au avut mult de suferit din cauza pandemiei, în ultimii doi ani. Cu toate acestea, nu am stagnat. Bisericile parohiei, căci sunt trei, au fost și sunt permanent îngrijite și înfrumusețate, iar, printre altele, dacă anul trecut am reușit să schimbăm acoperișul casei parohiale, anul acesta ne propunem să achiziționăm un sistem de încălzire al bisericii parohiale, mai performant.

– Ce gânduri transmiteți credincioșilor din parohie?

– Le transmit în primul rând rugăciunile mele… Apoi, ca gând, sau îndemn, să nu uite care sunt elementele care îi definesc ca fiind ceea ce sunt. Adică: credința în Dumnezeu, identitatea de limbă, tradițiile culturale și valorile naționale, rostul esențial al familiei pentru o societate sănătoasă etc. Și le mai transmit ceva: atunci când suntem în biserică „toată grija cea lumească de la noi s-o lepădăm“, iar când ieșim din biserică, duhul dobândit la Sfânta Liturghie să-l purtăm cu noi în familie și societate până la următoarea Sfântă Liturghie.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

(dialog cu dr. Melinda-Ildiko Mitranivici, medic primar, șef secție obstetrică-ginecologie – Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara)

– Să începem dialogul cu rugămintea de-a ne prezenta cele mai semnificative date biografice.

– Sunt medic primar, șef secție obstetrică-ginecologie în cadrul Spitalului Municipal „Dr. Alexandru  Simionescu” Hunedoara, cea mai mare unitate cu acest specific din județ, căsătorită. Doctor în Medicină, afiliată la diverse organizații medicale mondiale în cadrul cărora desfășor activități științifice cu publicații în reviste internaționale de prestigiu, listate pe Web of Science.

– De ce specialitatea obstetrică-ginecologie și nu alta?

– În Târgu Mureș unde am fost studentă se încuraja voluntariatul în Clinici. Participam activ la gărzi, astfel încât puteai ca student să înțelegi mai bine decât în cadrul cursurilor sau lucrărilor practice mecanismul investigării și tratării unui pacient. Astfel puteam din timp să ne orientăm către specialitatea care ni se potrivește mai bine. Acesta a fost motivul pentru care am ales această ramură.

– Cum v-ați acomodat ca șef de secție în cadrul Spitalului din Hunedoara?

– Cu dificultate. Am venit din „afara” spitalului și atunci a fost dificil să mă fac acceptată. Dar în meseria aceasta lucrează oameni cu inteligență ridicată care înțeleg să pună pacientul pe primul loc și acceptă schimbarea dacă aceasta e benefică.

– De unde atâta energie în tot ce faceți ca medic și șef de secție?

– Cred că m-am născut cu energie excesivă, motiv pentru care mă și manifest atât de multilateral.

– În activitatea profesională care vă sunt momentele hotărâtoare?

– Au fost examenele care m-au format, multiplele competențe și atestate pe care le-am obținut în diverse Centre Universitare, platforma e-learning și Global Fertility Academy care ulterior a devenit Global Women’s Health Academy unde am promovat examene care ulterior m-au propulsat în colaborarea cu grupul ESHRE în care desfășor din 2019 diverse activități științifice.

– Cum reușiți să finalizați responsabilitățile care le implică meseria de medic?

– Responsabilitățile sunt permanente. Ele nu se termină când ies pe poarta spitalului. În calitate de șef de secție răspund la telefon zi și noapte colegilor sau conducerii spitalului. Pe lângă aceasta, răspund și pacienților în funcție de necesitățile lor. Fac față cu burn outul aferent de care ați tot auzit și care ne copleșește, mai ales începând cu perioada pandemiei când multe cazuri încercam să tratăm la domiciliu sau veneau ulterior în stadii degradate. Din păcate nu cred că problemele cu care ne confruntăm sunt foarte bine înțelese sau gestionate, dar sperăm să le redresăm pe parcurs.

– Care vă este trăirea, sentimentele, în fața unei paciente care trebuie să nască?

– Orice pacientă care naște ne reamintește de complexitatea creației. Să vezi moștenitorul genetic al unui cuplu cum apare pe lume ne face și pe noi părtași la o minune pentru care personal sunt recunoscătoare. Puțini se pot lăuda că fac meseria pentru care au înclinație. Deci mă simt norocoasă.

– Sunteți mulțumită de finalizarea visului Dumneavoastră?

– Visul meu nu a ajuns la final. Mai am încă multe de făcut și de demonstrat…. pot spune că sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru parcursul meu de până acum și sper să continui pe acest drum!

– Succesele înregistrate sunt un impuls în activitatea de zi cu zi?

– Succesele mă motivează, dar mă și intimidează în același timp. E greu să ții ritmul în același fel, să obții performanțe similare, așteptate și de cele mai prestigioase instituții, dar mă străduiesc să mă ridic la nivelul cerut. Aici mă refer inclusiv la activitățile științifice, dar și la tratarea diverselor patologii din cadrul unor boli rare, diagnosticarea fiind dificilă, dar pentru acest lucru depun eforturi pe lângă diverse instituții care se dovedesc deschise la colaborare.

– Există riscuri în activitatea pe care o desfășurați?

– Bineînțeles că exista riscuri în meseria aceasta! Mai ales că e o ramură chirurgicală!

– Aveți colegi care vă invidiază?

– Dar de ce ar trebui să mă preocupe dacă sunt colegi care mă invidiază? Fiecare dintre noi are calea lui de urmat. Fiecare dintre noi ar trebui să se supraspecializeze într-o zonă a ginecologiei sau obstetricii, spre exemplu morfologie fetală, tratamentul sau investigația tumorilor mamare, am dat doar exemple. Acele platforme de învățământ sunt accesibile tuturor. Se poate face performanță dacă îți dorești, decât să îți pierzi timpul invidiind pe cineva.

– Punctați-ne un fapt inedit din activitatea Dumneavoastră ca medic?

– Inedite sunt patologiile rare cu care mă confrunt. Și nu e doar unul în care solicit intervenția colegilor din Programul Național de Boli Rare. Cred că e o instituție despre care fiecare din noi ar trebui să aibă cunoștință, nefiind promovată la nivel național. Sunt colegi care colaborează mult cu specialiști din Europa și nu numai și care ne sprijină în investigarea diagnosticelor dificile.

– Insuccese ați avut vreodată?

– Toți avem și insuccese. E bine să ni le reamintim.

– Și în finalul dialogului, vorbiți-ne despre activitatea Dumneavoastră de pregătire profesională și de cercetare științifică în domeniul specialității.

– Pregătirea profesională o consider continuă. Mai sunt atestate pe care doresc să le obțin și care mă ajută în activitatea profesională. Voi continua studiile științifice, cu sprijinul conducerii spitalului, urmând a disemina rezultatele în publicații internaționale de prestigiu cu factor de impact. Cu siguranță le voi prezenta și la conferințe de specialitate. Voi încerca în continuare să ader la programe regionale susținute din Fonduri Europene care vin în sprijinul pacientului în ce privește prevenția unor patologii. O parte sunt în curs de implementare, altele sunt la nivel de discuții.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

În cadrul proiectului „Sănătatea – primăvara vieții” desfășurat cu sprijinul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și a ziarului „Accent Media”, la inițiativa prof. Monika Hompot, la Liceul Tehnologic Energetic „Dragomir Hurmuzescu” Deva, s-a înființat cercul „Prietenii sănătății”.

Din acest cerc fac parte elevii: Matieș Georgiana, Scornea Marius, Puiu Andrada, Radu Mario.

Sub genericul „Sănătatea – să ne bucurăm de ea printr-un comportament responsabil pentru viață” membrii cercului doresc să contribuie la formarea unei generații de elevi capabili să trăiască în armonie cu natura și credința în sănătate, pe fondul unor măsuri înțelepte de prevenție și a unui stil de viață sănătos.

Prin toate activitățile organizate vor încerca să-și susțină faptul că, trebuie profitat de fiecare clipă a sănătății care trebuie păstrată și nu lăsată pe seama întâmplării.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR