,,O carte scrisă sau citită este ca o boală învinsă”- spunea filozoful Lucian Blaga. Așadar, cartea istoricului Costin Feneșan- Diplome de înnobilare și blazon din Banat, apărută la Editura de Vest, Timișoara, 2007 are menirea de a-l vindeca pe cititor de boala ce planează asupra poporului român- pericolul de a se pierde identitatea- dovedindu-se a fi o rezistență a gândului și a bunului simț în vremurile de azi.
Apariția cărții este un gest recuperator, dar și de justiție pentru nobilimea română din secolele XIV- XVII, în Banat. Ea demonstrează continuitatea românilor în spațiul bănățean, ca și în țară și că elementul țărănesc era dominat de români în Banatul evului mediu.
Figură proeminentă a istoriografiei contemporane- istoricul Costin Feneșan se dovedește a fi o impresionantă personalitate culturală, cu o uimitoare perspicacitate, un cărturar umanist multilateral, de formație enciclopedică. Este un savant și un gânditor autentic preocupat de descifrarea misterului originii și continuității poporului român în spațiul dintre Carpați și Dunăre, care ține la adevăr și este străin de orice lingușire.
L-am cunoscut cu prilejul simpozioanelor de istorie națională organizate în județul Caraș- Severin de către profesorul Gheorghe Magas- inspector școlar de specialitate, cât și din cărțile Domniei Sale și am constatat că are o ținută ce exprimă măreție și demnitate, sugerând în persoana lui un spirit luminat, care aduce vederi înaintate, în epoca fripturiștilor, menite să împrospăteze cultura și să deschidă societății românești noi perspective.
Cartea conține 59 diplome de înnobilare și blazon, fiind astfel întocmită încât să intereseze publicul cultivat, dar este folositoare și stimulativă pentru studenții, profesorii și cercetătorii interesați de istoria Banatului. Ea este una dintre cele mai originale apariții ale culturii noastre în această zonă. Este o lucrare istorică în care autorul redă obiectiv faptele și fenomenele istorice, prin cercetarea cât mai complexă a izvoarelor inedite, analizându-le critic și apreciindu-le fără părtinire, lucid și imparțial.
Scrierea este de un înalt nivel științific, cu argumente temeinice și un aparat critic bine pus la punct.
Prin apariția acestei cărți, în ansamblul lor, cunoștințele noastre asupra evului mediu bănățean au făcut însemnate progrese, prin izvoare noi, uneori fundamentale, cu o metodă de lucru bazată pe erudiție și critică severă. Din ea aflăm că voievozii și cnezii români aveau o puternică bază românească, disociată de migratori și destul de puternică încât să-i poată asimila. Ei au obținut nobilitatea pentru serviciile militare și civile aduse regalității maghiare, ori principilor ardeleni. Astfel, pătura feudală a românilor era continuitatea poporului român, pe pământul țării sale și corolarul ei necesar: unitatea sa etnică, lingvistică și politică. Așa că în secolele XIV-XVII ,,nobilimea bănățeană era românească în mare parte și își păstrează limba și etnia”- ne spune autorul.
,,Dar noi locului ne ținem
Cum am fost așa rămânem.”
Cartea comunică, în același timp că, ,,prin înnobilare, românii din părțile Caransebeșului și Lugojului nu s-au desprins de comunitatea din rândurile căreia proveneau și nu și-au pierdut conștiința de neam, credința și nici tradițiile românești și locale.
Poporul român a fost mai întâi și a ajuns să fie și cel din urmă stăpân al pământului său și va fi în veci.
Banatul de munte a fost, în aceste vremuri, o punte de legătură între est și vest. Așadar- strămoșii sunt ei înșiși substanța vitală a poporului, iar a pierde identitatea este totuna cu a pierde ce este mai scump pe Pământ.
Cartea prezentată este un argument al continuității și sensibilizării conștiinței etnice ce conservă tradițiile de cultură și simțire românească esențiale pentru istoria românilor. În ea se oglindește cerul nostru sufletesc, axa lumii noastre, ne învață iubirea care preface vorbele în rază de lumină, ce încântă și purifică. Cu atât mai mult se cade să exprimăm gratitudinea noastră pentru carte și autor.
Prof. Pavel Panduru/UZPR