Una dintre misiunile culturale însuşite de către Forumul Democratic al Germanilor din judeţul Caraş-Severin şi de către Asociaţia Germană de Cultură şi Educaţie a Adulţilor Reşiţa este aceea de a reaminti iubitorilor de cultură şi spiritualitate personalităţile care s-au născut sau au trăit pe meleagurile Banatului Montan, numele lor fiind trecute în cartea de aur a acestui spaţiu de interferenţe culturale.
De data aceasta să ne aducem aminte de o personalitate uitată în Banatul Montan, amintită actualmente în treacăt de dr. Ionel Bota sau de doctorul Julius Gálfy din Timișoara.
Reproducem în continuare un text despre Friedrich Bach, redactat de doctorul Julius Gálfy din Timișoara, de curând trecut în eternitate, care s-a ocupat profund de viața medicală a Oraviței.
Friedrich Bach (1817 – 1865): medic și poet
Medicul poet Friedrich Bach s-a născut la 13 martie 1817 la Königsgrätz în Boemia, ca fiul funcționarului imperial Francisc Bach, făcând parte dintr-o familie cu mulți copii: doi frați mai mari și trei surori.
În anul 1827, părinții lui Bach se mută la Praga, unde tânărul Friedrich urmează școala elementară și gimnaziul. Ca elev a făcut însemnate studii muzicale, ajungând un apreciat pianist. Deși de tânăr se simte atras de științele naturale, studiază concomitent clasicii literaturii germane și se face remarcat ca un desenator talentat.
Medicina o urmează la Facultatea din Praga. După ce își dă examenele de absolvire la 6 aprilie și la 8 iulie 1842, în același an, în 22 iulie susține disertația sa intitulată: „De tussi convulsiva“. În 27 iulie 1842 este promovat ca doctor în medicină, iar în 1843 obține și titlul de doctor în chirurgie.
Ca student frecventează cercurile tinerilor cehi cu vederi progresiste. Tot ca student și apoi ca medic cunoaște ideile progresiste ale tineretului maghiar prin intermediul prietenului său Friedrich Hirsch-Szavardy. Tânărul medic începe să practice la Praga și împrejurimi medicina, dar nu poate concura cu numărul mare al colegilor săi mai în vârstă.
În anul 1847 începe construcția căii ferate montane între Oravița și Lișava. Lucrările de construcție au fost conduse de fratele lui Friedrich Bach, inginerul Karl Bach. În același an, în timpul unei epidemii de febră tifoidă, care a bântuit între muncitorii de la calea ferată, se sting din viață medicul montanistic Gheorghe C. Roja și chirurgul regal montanistic Peter Wierzbicky, îngrijind muncitorii bolnavi.
Neputându-și asigura existența la Praga, Friedrich Bach, la sfatul fratelui său, se mută în toamna anului 1847 la Oravița unde este numit „Bergphysikus” provizoriu și medic la căile ferate, post înființat după epidemia din anul 1847.
În drum spre Banat, Bach se oprește la Viena, unde îl cunoaște personal pe marele poet Nikolaus Lenau. La Budapesta, la prietenul său, Friedrich Hirsch-Szavardy (1822 – 1882), diplomatul de mai târziu al lui Kossuth, îl introduce în Clubul Național Revoluționar.
Deși la început, Friedrich Bach consideră Oravița ca un loc de exil, activitatea sa zilnică de medic, societatea unor intelectuali cu idei progresiste și viața familiară, îl leagă treptat de acest orășel. Friedrich Bach sprijină cererile juste ale minerilor din Oravița din 9 aprilie 1848, adresate Direcției Miniere, fiind cunoscut simpatizant al ideilor progresiste. La 15 octombrie 1849 se căsătorește cu Maria Piskovics. Din această căsătorie va avea doi copii: Maria și Friedrich care va ajunge primar al Oraviței.
Drept presiune pentru ideile sale progresiste, Bach este mutat în anul 1851 de către Direcția Minieră la Steierdorf, ca medic montanist, localitate care începe să se dezvolte datorită minelor sale de cărbuni. Depune muncă grea și plină de abnegație în mijlocul coloniștilor din Steierdorf, în rândul cărora apar numeroase boli contagioase, favorizate de aglomerația și subalimentația cronică.
În anul 1854, dr. Bach este transferat la Reșița, unde va funcționa și în anul 1855, figurând pe liste medicilor care au intrat în serviciul Societății StEG. După scurt timp este însă din nou transferat ca medic al căilor ferate la Vârșeț, unde își va desfășura activitatea timp de 10 ani.
În dimineața zilei de 5 septembrie 1865, în drum spre un bolnav, decedează de ictus apoplectic, fiind în vârstă de 48 de ani. Astăzi, mormântul său din cimitirul din Vârșeț nu mai este identificabil.
Dragostea pentru literatură a lui Friedrich Bach se manifestă deja ca elev, fiind îndrumat în acest domeniu de profesorul său din Praga, Josef Jakob Jungmann (1773 – 1847). Ca student scrie poezii lirice, care apar în publicațiile literare ale vremurilor. Dintre poeții germani îl influențează mai ales Nikolaus Lenau (1802 – 1850) și Friedrich Rückert (1788 – 1866).
Acest tânăr visător, cu părul blond, ondulat, cu o sănătate șubredă, era socotit pe lângă Alfred Meissner (1822 – 1885) și Moritz Hartmann (1821 – 1872) unul dintre poeții tineri talentați din Austria. Sub influența lui Jungmann și a poetului ceh Karl Macha, Bach scrie câteva poezii și în limba cehă.
În anul 1839 apare volumul său de poezii intitulat: „Die Sensitiven“ („Sensibilii”) la Leipzig, în editura „Baumgärtner”. Prin acest volum de poezii, Bach pătrunde în lumea literară contemporană.
Scurt timp, în anul 1847, după stabilirea lui la Oravița, apare o a doua ediție, iar în anul 1900 una îmbunătățită și completată a poeziilor sale la Praga, editată de Julius Reinwarth.
La Oravița, Bach are legături de prietenie cu poetul și folcloristul Arthur Schott (1814 – 1875), autorul primei culegeri de povești românești, și cu poetul Julius von der Traun (Julius Alexander Schindler, 1818 – 1885), poet și scriitor cu concepții liberale, care funcționa în acel timp la Oravița ca avocat.
Deși preocupările profesionale zilnice, sănătatea sa precară și desele mutări, îl împiedicau pe dr. Bach să-și mai manifeste în continuare talentul său de poet liric, în acești ani, el a rămas unul din poeții apreciați ai literaturii germane și mai ales ai literaturii bănățene de limbă germană.
Friedrich Bach a fost unul dintre importanții promotorii culturali ai Oraviței din perioada existenței sale aici, activând și în cadrul multiplelor activități ale teatrului orăvițean, ca centru de cultură al întregii regiuni.
Reproducem în continuare și un text redactat de dr. Ionel Bota referitor la personalitatea celui comemorat din punct de vedere medical.
„Organizările pe principii moderne ale serviciului medical vor deveni, după 1855, parte din responsabilitățile asumate de StEG. La moartea lui Wierzbicky, inginerul de căi ferate Karl Bach îl aduce pe fratele său, medicul Friedrich Bach (născut în 13 martie 1817 la Königsgrätz în Boemia, mort la Vârșeț în 5 septembrie 1865, de ictus apoplectic). Își susține teza de doctorat cu tema „De tussi convulsiva“ în 1842, iar în 1843 susține și al doilea doctorat în chirurgie. Din 1851 este medic uzinal la Steierdorf, din 1854 e la Reșița, din 1855 ajunge medic la căile ferate din Vârșeț. Împreună cu Friedrich Bach, în Oravița, medicii R. Weinberger și F. Dobrovsky depun o activitate meritorie în domeniu, mai ales când, pentru un scurt interval de timp, Alexandru Popovici, viitor director al Băilor Herculane, este numit, în 1861, prin decizia Consiliului Comitatens Caraș, prezidat de Emanoil Gojdu, comite suprem, medic districtual cu sediul în Oravița.”
(„Medicină și societate în Banatul Montan“, de Ionel Bota,
Editura TIM, 2016, pag. 10 – 11).
Pentru a marca împlinirea celor 205 de ani, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița lansează un plic filatelic ocazional. Cu același prilej a fost confecționată o ștampilă filatelică ocazională. Ștampila este folosită la oficiul poștal Reșița 1, în data de 14 martie. Menționăm faptul că această ștampilă a fost aprobată de Federația Filatelică Română și de către Poșta Română pentru întreaga corespondență expediată în data de 14 martie din Reșița.
Erwin Josef Țigla
UZPR CARAS SEVERIN 