Garda Națională de Mediu – după cum ne relata recent ec. Dorel Ovidiu BRETEAN (foto) în calitatea sa de comisar șef al Comisariatului Județean Hunedoara – este instituție publică și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat, în subordinea autorității publice centrale pentru protecția mediului în baza HG 1005/2012 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu.
Comisarii Gărzii Naționale de Mediu efectuează acțiuni de inspecție și control în domeniul legislației specifice poluării industriale și managementului riscului, substanțelor și preparatelor periculoase, biodiversității și ariilor naturale protejate, fondului de mediu și altor domenii prevăzute de legislația specifică în vigoare, îndeosebi la operatorii economici care desfășoară activități cu impact sau impact semnificativ asupra mediului și care necesită deținerea autorizației de mediu sau autorizației integrate de mediu, avize de mediu, acord de mediu (după caz).
În cadul acestor controale se urmărește respectarea legislației specifice privind mediul având în vedere faptul că unele abateri pot fi chiar infracțiuni. Se urmărește în primul rând ca activitățile desfășurate să nu aducă un prejudiciu factorilor de mediu: apă, aer, sol, biodiversitate.
În domeniul biodiversității urmărim respectarea legislației specifice, respectarea prevederilor planurilor de management al ariilor naturale protejate având în vedere faptul că peste 30 % din suprafața județului se suprapune unor Parcuri Naționale, Parcuri Naturale, Geoparcului Dinozaurilor „Țara Hațegului”, situri Natura 2000 sau monumente ale naturii.
Garda Națională de Mediu îndeplinește un rol activ pentru asigurarea securității mediului prin acțiuni de prevenire a riscurilor și limitarea amenințărilor de ordin ecologic, respectiv poluarea resurselor de apă, a aerului, diminuarea fertilității solului, poluarea transfrontalieră și altele.
Pentru identificarea amenințărilor și riscurilor la adresa securității mediului, GNM dezvoltă cooperarea transfrontalieră la toate nivelurile, în scopul adoptării măsurilor comune privind prevenirea și diminuarea impactului în cazul accidentelor majore și al situațiilor excepționale, precum și informarea și atragerea publicului în soluționarea problemelor ce țin de amenințările securității mediului.
Comisariatul Județean al Gărzii Naționale de Mediu se află în subordinea Comisariatului General al G.N.M. având un număr de 14 angajați dintre care 12 au atribuțiuni de inspecție și control.
În cursul anului 2021, cele 6 echipe de comisari au efectuat un număr total de 830 de controale dintre care un număr de 178 au fost planificate, iar un număr de 652 au fost neplanificate.
Dintre controalele neplanificate mai mult de 100 au fost efectuate ca urmare a sesizărilor transmise de către persoane fizice sau persoane juridice la care s-au adaugat controalele efectuate ca urmare a autosesizării comisarilor din cadrul CJ Hunedoara al GNM, controale dispuse de către GNM Comisariatul General sau pentru investigarea unor accidente sau incidente cu impact asupra mediului.
Au fost aplicate un număr total de 98 sancțiuni principale dintre care 29 de avertismente și 69 de amenzi contravenționale în valoare totală de 1.595.600 lei. Pe lângă sancțiunile principale au fost transmise către Agenția pentru Protecția Mediului Hunedoara 4 propuneri privind suspendarea actelor de reglementare deținute și au fost transmise 3 sesizări către organele de cercetare penală pentru investigarea unor posibile infracțiuni de mediu.
Au fost returnate în țările de origine un număr de 3 transporturi de deșeuri identificate pe raza județului Hunedoara care nu îndeplineau condițiile legale pentru a fi valorificate în România și au fost confiscate 2 autovehicule care transportau ilegal deșeuri și urmau să fie abandonate în locuri neautorizate.
În cursul anului 2022, în conformitate cu Planul anual de inspecție și control, aprobat la nivelul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, comisarii din cadrul Comisariatului Județean Hunedoara al GNM vor efectua controale care vor viza: verificarea stadiului de realizare a măsurilor prioritare de guvernanţă privind gestionarea deşeurilor municipale (conform PNGD) şi gradul de atingere a obiectivelor de reciclare pentru 2021, a realizării măsurilor din Planurile de calitatea aerului şi din Planurile de menţinere a calităţii aerului; a instalaţiilor în care se desfăşoară activităţi care se supun prevederilor directivei 2010/75/UE privind emisiile industriale (prevenirea şi controlul integrat al poluării), cu atingerea tuturor aspectelor ce privesc emisii/imisii şi calitatea aerului înconjurător; verificare privind transferul de deşeuri conform Regulamentului 1013/2006, conform Planului anual de acţiune la expeditori, destinatari; verificarea Regulamentului 995/2010 privind obligaţiile care revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn și a modului de comercializare şi deţinere a speciilor CITES (comerţ online); cât și respectarea prevederilor legislaţiei privind VSU (vehicule scoase din uz), acumulatorii uzaţi, anvelopele uzate; verificarea activităţilor grădinilor botanice, zoologice şi menajerii, acțiuni de prevenire și combatere a braconajului piscicol.
Garda Națională de Mediu participă împreună cu celelalte autorități și instituții publice ale statului, după caz, la consilierea, educarea și informarea populației pentru asigurarea unei protecții proactive și responsabile a mediului și editează publicații de specialitate în domeniul protecției mediului și poate sprijini asociațiile/organizațiile care au ca obiect de activitate protecția mediului în acțiunea de înființare și funcționare a centrelor de consultanță, informare și educare a cetățenilor.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Pe 15 februarie s-a deschis perioada de depunere a candidaturilor pentru Premiul pentru Jurnalism „Lorenzo Natali” (#NataliPrize), decernat de Uniunea Europeană.

Premiul, care se află anul acesta la cea de a 30-a ediție a sa, îi recompensează pe jurnaliștii care abordează în reportajele lor teme precum inegalitatea, sărăcia, clima, educația, migrația, ocuparea forței de muncă, mediul digital, asistența medicală, pacea, democrația și drepturile omului.

Comisarul pentru parteneriate internaționale, Jutta Urpilainen, a declarat: Premiul pentru Jurnalism „Lorenzo Natali” împlinește anul acesta 30 de ani de existență. Regresele democratice la care am asistat în timpul pandemiei, amenințările hibride, dezinformarea și restrângerea spațiului societății civile sunt fenomene îngrijorătoare, pe care jurnaliștii curajoși nu se tem să le abordeze. Astfel cum a demonstrat la Summitul pentru democrație din luna decembrie, UE este o susținătoare ferventă a libertăților fundamentale și a celor care apără aceste libertăți, asumându-și adeseori riscuri personale ridicate. Premiul pentru Jurnalism „Lorenzo Natali” este un simbol al sprijinului pe care îl arătăm față de cei care dau glas celor fără glas și care scot adevărul la lumină.

Condiții pentru depunerea candidaturilor

Jurnaliștii pot transmite reportajele cu care candidează în format scris, audio sau video la una dintre următoarele trei categorii:

• Marele Premiu: pentru reportaje publicate de o instituție de presă cu sediul în una dintre țările partenere ale Uniunii Europene.
• Premiul Europa: pentru reportaje publicate de o instituție de presă cu sediul în Uniunea Europeană.
• Premiul pentru cel mai bun reportaj al unui tânăr jurnalist: pentru reportaje realizate de jurnaliști cu vârsta sub 30 de ani, publicate de o instituție de presă cu sediul în Uniunea Europeană sau într-una din țările sale partenere.

Reportajele trebuie trimise online în una dintre cele cinci limbi acceptate (engleză, franceză, spaniolă, portugheză sau germană). Candidaturile pot fi depuse începând din 15 februarie, până la 31 martie 2022, ora 23:59, ora Europei Centrale (CET).

Selecția câștigătorilor

Un juriu format din jurnaliști de talie internațională și din specialiști în domeniul dezvoltării internaționale din întreaga lume va desemna câștigătorii pentru fiecare categorie. Fiecare câștigător va primi un premiu în valoare de 10 000 EUR. Câștigătorului la categoria „Cel mai bun reportaj al unui tânăr jurnalist” i se va oferi, de asemenea, șansa de a colabora cu un partener media.

Câștigătorii vor fi anunțați în cadrul ceremoniei de decernare a Premiului pentru Jurnalism „Lorenzo Natali”, ce va avea loc cu ocazia evenimentului Zilele europene ale dezvoltării în perioada 14-15 iunie 2022.

Premiul a fost numit astfel în cinstea lui Lorenzo Natali, fost comisar european pentru dezvoltare și apărător fervent al libertății de exprimare, al democrației și al drepturilor omului. Moștenirea sa spirituală a fost menținută vie în ultimele trei decenii prin premiul care îi poartă numele și care aduce un omagiu jurnaliștilor ale căror relatări pun în lumină provocările comune cu care ne confruntăm la scară planetară și insuflă voința de schimbare.

Premiul a fost decernat pentru prima dată de Comisia Europeană în 1992, în semn de recunoaștere a curajului și a excelenței în domeniul reportajelor privind dezvoltarea durabilă și favorabilă incluziunii.

Constantin Brâncuși este el însuși un monument cât întreaga lume, este la fel de cunoscut pe mapamond ca Michelangelo și considerat părintele sculpturii moderne. România nu are un brand Brâncuși care să se apropie măcar de aceste dimensiuni; România marchează viața și opera marelui creator – care a plecat cândva de la Hobița și a universalizat simbolistica tradițională românească – cu evenimente de anvergură limitată; România pășește cu mare grijă în preajma moștenirii spirituale a artistului mondial care a vrut – și nu a putut – să-i lase moștenire totul.

Interviul săptămânal realizat de Mădălina Corina Diaonu, secretar general al UZPR, la Radio Helsinki, din Graz, de unde Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România emite pentru toți românii în fiecare vineri, îl are ca invitat special pe Miron Manega, vicepreședintele UZPR. „Ce știm sau ce nu știm despre Brâncuși?” pune degetul pe anumite răni ale relației României cu marele său artist. „În 1951, în plin apogeu al carierei sale artistice, Constantin Brâncuși decide să doneze statului român toate operele sale din atelierul său din Paris: 230 de sculpturi, 1.600 de fotografii și clișee, unelte, mobilier. Statul român îi refuză cererea. În încercarea de a-și proteja opera, Constantin Brâncuși avea să renunțe la cetățenia română, pe 1 august 1951, iar un an mai târziu avea să primească cetățenia franceză… În 1955, simțind că i se apropie sfârșitul, Brâncuși înaintează statului român o cerere privind repatrierea sa, în care își exprima dorința de a se întoarce acasă pentru a fi înmormântat lângă părinții săi, în cimitirul de la Hobița. Și această cerere îi este refuzată” (Horia Muntenuș, „Dincolo de Brâncuși”, Editura Gedo, 2009).

Despre anvergura perenă, globală, a marelui Brâncuși, la Radio Helsinki, Graz, postul românismului fără hotare, vineri, 18 februarie, de la ora 13:00, ora Austriei.

Posted On 18 feb. 2022

Ziua Naţională „Constantin Brâncuşi”, o sărbătoare a întregii lumi

La 146 de ani de la naşterea marelui sculptor român, Constantin Brâncuși, Ziua Naţională „Constantin Brâncuşi” este marcată prin proiecţii, concerte, expoziţii şi conferinţe susţinute de specialişti, organizate la reprezentaţele Institutului Cultural Român.

Ambasada României la Oslo, cu sprijinul ICR Stockholm, va difuza pe canalele sale online materialul video „L-au întâlnit pe Brâncuşi”, al Doinei Lemny, realizat în 2021. Imagini reprezentative, proiectate pe faţada sediului ICR Budapesta şi a filialei sale de la Seghedin. Aceste momente vor fi evidenţiate ulterior şi pe pagina oficială de Facebook a reprezentanţei, pentru publicul local şi internaţional, cu scopul de a promova cultura română.

Filmul „Constantin Brâncuşi: The Essence of Things” va fi prezentat sâmbătă, de la ora locală 10:00 (12:00 ora României), pe reţelele de socializare ale ICR Londra. Călătoria despre căutarea esenţei lui Brâncuşi de la Tate Modern din Londra este o redescoperire a emblematicului artist prin ochii lui Matthew Gale, Senior Curator at Large, curatorul expoziţiei Tate din 2004, „Constantin Brâncuşi: The Essence of Things”, care urmăreşte amestecul de inspiraţii ce au făcut ca arta marelui sculptor român să aibă astăzi rezonanţe în întreaga lume.

Sâmbătă, reprezentanţa ICR New York va difuza online pe reţelele sale de socializare şi pe cele ale partenerilor un material video despre influenţa universală exercitată de marele artist român. Absorbind influenţe de o uimitoare diversitate, opera lui Constantin Brâncuşi a devenit, la rândul ei, o importantă sursă de inspiraţie pentru artiştii de pretutindeni. La New York începe, chiar de ziua marelui inovator al formelor moderne, o călătorie în jurul lumii pentru a explora durabilul impact al artei sale. Explorarea este realizată în compania lui Matthew Kirsch, curator pentru programe de cercetare în cadrul Noguchi Museum, care ne provoacă să îl redescoperim pe Brâncuşi prin prisma influenţei sale asupra altui creator celebru, Isamu Noguchi. Fascinat de esenţe, la fel ca şi maestrul său român, artistul americano-japonez a aspirat să le exprime nu numai în lucrările sale de sculptură, ci şi în grădinile pe care le-a proiectat sau în obiectele casnice pe care le-a conceput, în încercarea de a integra arta în locurile obişnuite şi în viaţa de zi cu zi.

Masă rotundă despre viaţa şi opera lui Constantin Brâncuşi la Madrid. Sâmbătă, de la ora 12.00 (ora locală), va fi difuzată pe pagina de Facebook a ICR Madrid o discuţie, subtitrată în limba spaniolă. La dezbaterea online despre viaţa şi opera celui mai mare sculptor al secolului XX vor participa: Clara Janés Nadal, scriitoare, poetă şi traducătoare spaniolă, autoarea cărţii „Brâncuşi şi o scrisoare de la Chillida”, Claudia Motea, actriţă, scriitoare, traducătoare, autoarea cărţii „Brâncuşi, Dragostea mea!”, Ovidiu Popescu, consilier Consiliul judeţean Gorj, Luminiţa Pigüi Neagoe, avocat, preşedintele asociaţiei ASESTERMUR (Asociaţia Ţărilor Est-Europene) cu sediul în Murcia, Nicoleta Paninopol, manager general al Centrului Cultural UNESCO Mihai Eminescu din Bucureşti.

„Scrisoare imaginară a lui Constantin Brâncuşi” (2018, r. Cornel Mihalache), produs de Televiziunea Română în seria „Români care au schimbat lumea”, va fi difuzat pe reţelele de socializare ale Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia. Filmul evocă, într-o manieră poetică, persoana artistului Constantin Brâncuşi, printr-un monolog construit de Cornel Mihalache pe baza corespondenţei şi a altor documente scrise din epoca în care a trăit artistul. Eseul este ilustrat cu imagini de arhivă, fotografii din epocă, precum şi filmări şi fotografii recente. „Cel mai bun portret pe care i-l poate face cineva lui Constantin Brâncuşi este propriul autoportret. Din cuvintele scrise de el, nu scrise de alţii că le-ar fi spus, din fotografiile lui cu opera lui şi din imaginile filmate de el însuşi.” (Cornel Mihalache)

Proiectul „Compozitori în atelierul lui Constantin Brâncuşi” – un concert clasic, însoţit de o expoziţie multimedia, va fi organizat de Institutul Cultural Român „Titu Maiorescu” din Berlin care va avea are loc luni, 21 februarie, de la ora 19:00, la Ambasada României de la Berlin. Evenimentul înfăţişează personalitatea marelui sculptor în aspectele sale mai puţin cunoscute publicului larg. Pe de o parte, concertul aduce în atenţia publicului relaţia pe care marele sculptor a avut-o cu trei compozitori importanţi ai secolului al XX-lea: Erik Satie, Darius Milhaud şi Marcel Mihalovici. Lucrările celor trei compozitori vor fi interpretate de pianiştii Cristian Niculescu şi Iosef Ion Prunner, alături de violonista Alina Petrescu-Lepper.

Pe de altă parte, expoziţia multimedia „Constantin Brâncuşi – sculptorul cosmogoniei moderne” prezintă parcursul operei brâncuşiene, începând cu plecarea sculptorului pe jos la Paris şi ajungând la ceea ce Brâncuşi şi-a dorit să fie încununarea operei sale, „Templul din Indore”, relevând cei trei piloni filosofici pe care s-a sprijinit opera sa: arta populară românească, misterele eleusine şi cosmogonia indiană. Expoziţia va fi realizată de Cristina Enăşescu şi se va desfăşura sub forma unui material video de aproximativ 20 de minute.

„Brâncuşi à l’œuvre – compozitori în atelierul lui Brâncuşi” este un concert în Sala Bizantină a Hôtel de Béhague. Evenimentul va fi organizat la sediul Ambasadei României la Paris, luni, 28 februarie, ora 19:00, în interpretarea muzicienilor Cristian Niculescu (Berlin), Iosif Ion Prunner (Bucureşti) şi a interpreţilor invitaţi de la Orchestra Filarmonică Radio France, Mihaela Smolean şi Teodor Coman. Evenimentul este organizat pentru a marca Ziua Naţională Constantin Brâncuşi şi, în acelaşi timp, este dedicat Preşedinţiei Franceze a Consiliului Uniunii Europene. Concertul îşi propune să „restituie” marelui public muzica pe care marele sculptor o asculta în timp ce crea. Compoziţii ale unor prieteni apropiaţi, precum Erik Satie.

Volumul trilingv semnat de Doina Lemny, cercetător, doctor în istoria artei, specialist în sculptura din prima jumătate a secolului al XX-lea, va fi lansat luni, ora 17:00, la sediul Ambasadei României în Marele Ducat al Luxemburgului, în prezenţa ES Livia Rusu, Ambasadorul României la Luxemburg şi a directorului ICR Bruxelles, a membrilor ambasadei, precum şi a invitaţilor – parteneri, personalităţi din lumea culturală, academică, diplomatică, artişti, curatori, experţi, critici de artă din Benelux. Volumul va fi prezentat de autor şi constituie un omagiu adus lui Constantin Brâncuşi, a cărui operă a marcat creaţia artistică a secolului XX, devenind un punct de reper pentru arta modernă şi contemporană. „Ansamblul monumental de la Târgu Jiu reprezintă visul împlinit al lui Brâncuşi. Artistul proiectează, în regiunea sa natală, un monument legat de istoria României şi a Europei la începutul secolului XX, monument ce dobândeşte semnificaţia şi valoarea unui loc de meditaţie asupra dragostei şi a morţii, altfel spus, asupra existenţei înseşi. Este moştenirea cea mai de preţ pe care sculptorul o lasă poporului român.” (Doina Lemny)

Constantin Brâncuși (1876-1957), cel mai important sculptor al primei jumătăți a secolului XX, a avut o influență fascinantă și de durată asupra unei generații de artiști americani contemporani.

Perspectivele despre moștenirea lui Brâncuși sunt prezentate în filmul „Pe aripile lui Brâncuși” de Carl Andre, Lynda Benglis, Ellsworth Kelly, Martin Puryear, Richard Serra și Joel Shapiro, cu comentarii suplimentare despre Dan Flavin, Donald Judd, Roy Lichtenstein, Isamu Noguchi și Claes Oldenburg. Locațiile de filmare includ studioul re-creat al lui Brâncuși de la Centrul Pompidou, galeria Brâncuși a Muzeului de Artă din Philadelphia, atelierele și expozițiile artiștilor.

Comentariul este oferit de Anne d’Harnoncourt; Co-curatorii expoziției Brâncuși din 1995 de la Centrul Pompidou și PMA: Margit Rowell și Ann Temkin (Marie-Josee și Henry Kravis, curator șef de pictură și sculptură, Muzeul de Artă Modernă, N.Y.); Robert Storr, artist, critic și curator; Richard Woodward, critic de artă; și William Tucker, artist.

Link video

Dr. Tessa Dunlop celebrează viața și opera marelui sculptor într-un episod din Who Is Romania, produs de Storytailors pentru Institutul Cultural Român din Londra.
https://www.youtube.com/watch?v=xmCaumjtznY&t=14s&ab_channel=RomanianCulturalInstituteLondon

Dr. Tessa Dunlop celebrează viața și opera marelui sculptor într-un episod din Who Is Romania, produs de Storytailors pentru Institutul Cultural Român din Londra.

Starea de alertă rămâne în picioare în țara noastră, doar masca suferă pentru că nu o să mai fie vedeta anului, în curând o să sufere și prietenul măștii, renumitul vaccin împotriva renumitului virus, apoi vor înceta să mai apară și marii ”specialiști” care își dădeau și încă își mai dau cu părerea ocupând scaune în diferitele televiziuni, se vede că reclamele cu vaccinul minune s-au infectat cu omicron și probabil că aceste reclame se tratează la domiciliu, că nu le mai vedem, între timp cineva ne distrage atenția cu un război, uite trupele, nu sunt trupele…praf în ochi, vor să uităm acești doi ani de bătaie de joc, restricții, scumpiri, sărăcie, oameni arși de vii în spitale, protocoale respectate cu strictețe care au dus la decese, arestări, amenzi, intenția de a introduce certificatul verde, acest pașaport ”mâna diavolului” care a ajuns cu succes în alte țări, în OCCIDENT? Pe bune? Nu mă așteptam la țări ca: Franța, Italia, Austria, să nu mai vorbesc de Canada și de Australia, să oblige oamenii la vaccinare?! Păi acolo plecau românii pentru o viață mai bunicică, așa se spunea, plec în Occident, acolo viață frate! Nu, mulțumesc, nu am nevoie de acest Occident de astăzi, unde nu mai ai voie să protestezi, nu mai ai voie să-ți ceri drepturile, libertatea, că jandarmi înarmați până în dinți pun garduri, dau cu sprayuri lacrimogene, apă și bastoane, vai de OCCIDENT, vai de BRUXELLES, vai de tine Europă, mai bine în țara mea să lupt pentru drepturile și libertățile fundamentale!!! Nu vă mai lăsați îngenuncheați, prostiți, loviți, discriminați, jigniți, niciodată, dar niciodată, să se mai întoarcă și mama mamelor pandemiei!!!

De ce lupt, de ce fac asta? Pentru că sunt urmașa unui român care a murit pentru țara lui în CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL, IOAN MATEIOVICIU, BUNICUL MEU EROUL MEU, pentru că soția acestui BUNIC EROU, auzind că el nu mai vine acasă a luat coasa și a pornit să-l caute, să lupte împotriva nemților, să-și aducă acasă bărbatul mort, bunica Maria a fost oprită din drum și trimisă la ea în Topleț, la fiica sa de patru ani care își aștepta părinții,  de aceea astăzi nu am cum să nu lupt pentru LIBERTATE, nu am cum!!!

De doi ani mă uit la un film horror și nu se mai termină, se spune că în primăvara aceasta se cam gată cu totul, păi se gată fiindcă au ieșit oameni din aproape toate țările în stradă, unii au fost arestați, bătuți, mușcați de câini, gazați, împușcați cu gloanțe de cauciuc, târâți pe caldarâm, dar ce nu face omul pentru a sa libertate? Românii au murit împușcați la revoluție, poate că de aceea nu le-a mers cu multe chestii guvernului dictator, am fost mușcați de șarpe, ne-am tratat, iar astăzi suntem cu ochii-n patru, cum se spune. Mai grav este că unii vaccinați se considerau și se mai consideră superiori față de nevaccinați, cică nevaccinații nu au cei șapte ani de-acasă, că stau prost la capitolul inteligență, nu au școală, câte și mai câte, parcă nu a fost de-ajuns lupta cu politica, dar trece și asta, într-o bună zi vor sta toți la masă, la terase, ”LA MALL” cei vaccinați cu cei nevaccinați și vor uita de această zânzanie cu care mâna diavolului a construit-o PAS CU PAS! Ne vom aminti toți că suntem români, nu dușmani, cum au reușit să ne transforme cei care guvernează România de zeci de ani…și ne vom iubi.

Nu vă mai fie frică, pandemia pică! Nu vă mai fie frică oameni buni, în curând o să pice și starea de alertă, o să pice și personajele dubioase care ne-au prostit și ne-au înjosit, ne-au dezumanizat, în curând vom fi acei oameni de acum doi ani, însă nu și ei, cei care și-au bătut joc de țară, de popor, de sufletul românesc, sunt convinsă că toți vor plăti mai devreme sau mai târziu. Și cel mai grav, oameni buni, cel mai grav a fost faptul că au vrut să cedeze suveranitatea poporului român, peste toate mai treci, măști, certificat verde, amenzi, înjurături, dar SUVERANITATEA POPORULUI ROMÂN să fie cedată? NICIODATĂ!

Nu mi-am dorit niciodată O ȚARĂ CA AFARĂ, nu știu de ce, îmi doresc o Românie curată, oameni cu demnitate, cu un trai decent, cu oameni creativi și sănătoși la minte, cu pământuri rodnice, ape sufocate de pești, păduri virgine, câmpii pline cu maci, livezi cosite și lunci cu miros de cucuruz, grâu, grădini cu smochini și nuci, ciocârlii în ramuri de cireși, cuci morocănoși pe dealuri cântătoare, copii fericiți trecând puntea bucuriei cu floarea soarelui în mână, îmi doresc să port ie și să spun mereu, așa cum am spus de când mă știu: SUNT ROMÂNCĂ!   

Dumnezeu să ajute poporul român!

Mia ROGOBETE/UZPR 

16 februarie 2022

Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin și Colegiul Național „Diaconovici – Tietz” Reșița își aduc aminte în aceste zile de poetul, traducătorul, eseistului şi editorul german născut la Reșița, Rolf Bossert, de la a cărui moarte se împlinesc, la 17 februarie a.c., 36 de ani.
Iată câteva date de referință despre această personalitate a Reșiței:
Rolf Günther Bossert, născut la 16 decembrie 1952 (părinții: Alice şi Emil Bossert), urmează cursurile școlii generale (Nr. 1 – Casa Muncitorească) și de liceu („Bastilia“, astăzi Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“) în localitatea sa natală, Reșița (1959 – 1971). Apoi urmează studii de germană – engleză la Universitatea din București (1971 – 1975).
Ca tânăr absolvent este numit profesor la Bușteni / Prahova (1975 – 1979). Între anii 1979 și 1981 activează ca instructor cultural al Casei de Cultură „Friedrich Schiller“ din București. În 1981 devine redactor la Editura „Meridiane“ din capitală, iar din 1982 la Editura „Kriterion“.
În 1984 Rolf Bossert înaintează actele de emigrare în Germania, ceea ce îi aduce interzicerea de publicare. În decembrie 1985 emigrează împreună cu soția Gudrun şi cei doi fii, Frank şi Klaus. La 17 februarie 1986, după numai două luni de locuit în Germania, se sinucide în Frankfurt pe Main.
Rolf Bossert debutează ca poet în 1971 în revista de literatură în limba germană „Neue Literatur“ din București, an 22, nr. 2 / februarie 1971. Aici îi apare poezia „Japanisches Märchen“ („Poveste japoneză“). În 1979 îi apare cartea de debut, „siebensachen“.
Între anii 1972 și 1974 devine membru al grupării literare „Aktionsgruppe Banat“ din Timișoara. În anul 1979 primește Premiul de poezie al Uniunii Tineretului Comunist, în anul 1980 Premiul pentru literatură pentru copii „Ileana Cosânzeana“, iar în anul 1982, Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru traducerea din opera lui Gellu Naum, în germană. În același an i se decernează Premiul cercului literar „Adam Müller-Guttenbrunn“ din Timișoara.
În perioada 1996 – 2022, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița și Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin au editat un număr de 9 plicuri filatelice ocazionale și au emis un număr de 7 ștampile filatelice ocazionale, toate dedicate amintirii lui Rolf Bossert. În anul 2002, ambele organizații ale etniei germane din Banatul Montan au finanțat și lansat o medalie jubiliară „Rolf Bossert”, realizată la Monetăria Statului din București.
Una dintre sălile de clasă ale Colegiului Național „Diaconovici – Tietz” Reșița a primit, cu prilejul împlinirii a 30 de ani de la intrarea poetului în eternitate, printr-o omagiere desfășurată în data de 17 februarie 2016, numele de SALA „ROLF BOSSERT”.
De asemenea, din inițiativa celor două organizații germane s-au desfășurat de a lungul anilor un număr de 25 manifestări comemorative în diferite instituții de învățământ și cultură reșițene, dar și în cadrul Bibliotecii Germane „Alexander Tietz“ din municipiu.
Consiliului local al Municipiului Reșița, reunit la 10 februarie 2011, a hotărât, la inițiativa Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, să confere titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Reșița, post mortem, poetului născut la Reșița.
Cunoscut și apreciat pentru cele 10 volume proprii (din care 6 postume), 4 volume cu traduceri și multe apariții în publicații din țară și de peste hotare, Rolf Bossert rămâne cel mai cunoscut literat german din Banatul Montan al ultimelor decenii din secolul XX.
Pentru a marca împlinirea celor 36 de ani, în sala de manifestări a Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” a fost organizată o miniexpoziție documentară dedicată scriitorului reșițean. Tot în amintirea reșițeanului Rolf Bossert, în data de 15 februarie a avut loc la Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“ Reșița, în cadrul manifestărilor desfășurate cu prilejul Zilei Naționale a Lecturii, o activitate interactivă cu participarea elevilor din clasa a V-a B, secția germană, Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“; coordonator: prof. Sonia Maria Chwoika, invitat fiind Erwin Josef Țigla. În cadrul acesteia s-a vorbit despre personalitatea și creația lui Rolf Bossert, despre legătura sa cu această instituție de învățământ reșițeană.
Trebuie totodată evidențiat faptul că, anul acesta, se află în plină desfășurare cea de a III-a ediție a Concursului literar internațional de limbă germană „Rolf Bossert”, inițiat de scriitorul Hellmut Seiler din Germania, originar din România, un apropiat al poetului reșițean, concurs care își va găsi finalitatea prin decernarea Premiului Literar Comemorativ „Rolf Bossert” în cadrul „Zilelor Literaturii Germane la Reșița”, ediția a XXXII-a, care se vor desfășura în luna august a.c. Secretariatul concursului se află la Reșița.

Erwin Josef Țigla

Întotdeauna, pentru instituțiile școlare și biblioteci, cartea și lectura au fost prioritare la Bocșa și sunt bine cunoscute publicului diversele și nenumăratele evenimente culturale, care au avut ca principal obiectiv promovarea de carte, îndemnul la lectură, aducerea scriitorilor și autorilor de cărți în atenția tinerilor și nu numai.
Din anul 2005, și la Bocșa, ca pretutindeni în lume, în 23 aprilie este sărbătorită Ziua Internațională a Cărții și a Dreptului de Autor, precum și Ziua Bibliotecarului.

Din 2016, la începutul lunii februarie, în întreaga lume este sărbătorită Ziua Internațională a Cititului Împreună, un eveniment global la care participă milioane de oameni.
Evenimentul, organizat de LitWorld, întrunește într-o singură zi copii și tineri, adulți și vârstnici, din peste o sută de țări ale lumii și se dorește a fi un îndemn la lectură, o frumoasă celebrare a puterii Cuvântului.
De șase ani, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa s-a alăturat acestui atractiv proiect și, la început de februarie, invită tineri și vârstnici pentru a citi împreună, cu voce tare.
Iată că, începând din acest an, 2022, România are o Zi naţională a lecturii: 15 februarie, ziua de naștere a două mari personalități cu un rol fundamental în dezvoltarea școlii românești și în promovarea lecturii în România, atât prin operele lor literare, cât și prin activitatea politică și socială: Titu Maiorescu (15 februarie 1840 – 18 iunie 1917) și Spiru Haret (15 februarie 1851 – 17 decembrie 1912).
Bineînțeles că și orașul Bocșa s-a alăturat acestui frumos proiect și, în data de 15 februarie, în toate școlile de pe raza orașului, timp de cel puțin o oră, au loc sesiuni de lectură, activități care au ca obiect principal cartea, menite să stârnească plăcere și preocupare pentru lectură și cuvântul scris.
Cu acest prilej, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” a pregătit un moment special, de astă dată pentru cei mai mici beneficiari ai serviciilor bibliotecii, apelând la cadrele didactice de la Grădinița cu Program Prelungit Bocșa (prof. Ionela Vuia, prof. Luminița Miloș și prof. Ana Mureșanu), precum și la un voluntar, o elevă de frunte a Liceului Teoretic „Tata Oancea” Bocșa. Eleva Silviana Maria Ferciug a fost, pentru o oră, Zâna Poveștilor, încântând copiii de la grădiniță prin lecturarea unor cunoscute povești, dar și prin frumusețe și darul vorbirii.
De asemenea, organizatorii au dăruit câteva cărți de povești și de colorat, precum și diplome, care să amintească celor prezenți că, în fiecare an, în 15 februarie, vor dedica, măcar o oră, din timpul lor, unei cărți și unei lecturi preferate.
Campania de promovare a cărții la Biblioteca „Tata Oancea” din Bocșa continuă cu cea de-a XII-a ediție a proiectului „Îndrăgostiți de carte”, prin care, fiecare utilizator al serviciilor bibliotecii, care trece pragul instituției în zilele de 14 și 24 februarie, primește o carte în dar, dar și cu cel mai nou proiect desfășurat la nivel județean, intitulat „Pro Lectura”, și constând în Concurs de eseuri, compuneri, creație plastică, pentru elevi de gimnaziu și liceu, un proiect propus de Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici”, Caraș-Severin, și derulat în toate bibliotecile publice din județ, în perioada 15 februarie – 8 aprilie 2022.
Iată că, prin activitățile derulate de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, în parteneriat cu instituțiile școlare, orașul Bocșa din Caraș-Severin se alătură cu cinste proiectelor naționale și internaționale organizate în vederea promovării cărții, a lecturii și a autorilor de carte.
La mulți ani, tuturor celor care iubesc să citească!

Octavian Doclin (*17.02.1950†11.02.2020, Reșița)

În 11 februarie 2020, cu doar o săptămână înainte de a împlini 70 de ani,  trecea la cele veșnice, brusc și mult prea devreme, în plină forță creatoare, poetul Octavian DOCLIN. Figură remarcabilă în Orașul cu poeți, a fost redactor-şef al revistei Reflex – artă, cultură, civilizaţie (Reşiţa) şi coordonatorul Colocviilor Naționale Reflex. Autor al peste 40 de volume (poezie, publicistică literară), membru din anul 1982 al Uniunii Scriitorilor din România, deținător al Ordinului Meritul Cultural în Grad de Cavaler (2004), acordat de Preşedintele României, Cetăţean de Onoare al comunei Doclin (Caraş-Severin) – 1997, Cetăţean de Onoare al municipiului Reşiţa, 2009. Despre el, Valy Ceia afirma: „Cutreierat de obsesii şi hărţuit de luciditate, Octavian Doclin unifică în opera sa ceea ce defineşte cu asupra de măsură viaţa noastră, iubirea şi cunoaşterea (…) transgresând, prin aglutinare, orice dogmă, creaţia docliniană conturează şi, deopotrivă, tânjeşte neîncetat după unitatea armonică a lumii, însufleţită de sacralitate (…). Octavian Doclin se aşează alături de aceia care izbutesc să ne reveleze un cosmos exemplar, viaţa noastră, în dimensiunile ei altitudinale.”

Octavian DOCLIN este semnatarul versurilor Imnului Reșiței al cărui muzică este semnată  de Sabin PAUTZA.

Imnul REȘIȚEI

I.

Orașul n-are ziduri de cetate

Și nici istorii milenare-n date,

Dar flacăra ce-n inima lui bate

E-un diamant cu sute de carate.

II.

O slovă-n foc acum e făurită

Cu pana, cu penelul și cu jocul,

Fîntîna lui la ceruri se ridică

Și-n ochii de copii citești norocul.

Refren 1:

În Reșița se nasc ceremonii,

De pe Bîrzava, dealuri-veșnicii.

La Reșița trăiești mai mult, îți zic,

Precum zăpezile în Munții Semenic.

III.

Pe soclu stă locomotiva  UNU

Și-n Turnul Vechi mai fierbe azi oțelul,

Prin cîntec și-armonii durat-am drumul,

La tîmplă-și poartă-orașul  ghiocelul.

IV.

 Cu ”CIOCOLOM” și cu un ”BUN SOSIT”

Cu ”GUTENTAG” și sîrbul ”DOBARDAN!

Te-ntîmpină orașul, de-ai venit

Să legi cu el noi vârste,  an de an.

Refren 2:

În Reșița se nasc ceremonii,

De pe Bîrzava, dealuri-veșnicii.

La Reșița dă floarea vieții-n spic

Precum izvoarele în Munții Semenic.

Notă: Se înțelege, firește, că expresiile notate cu ghilimele – strofa a IV-a, versul al II-lea – reproduc pronunția în limba română a cuvintelor de salut din limbile respective (germană, maghiară, sîrbă)

(revăzut  de autor, iunie  2019, Reșița)

http://semndecarte.metarsis.ro/

Satisfacția mea zilnică este zâmbetul pacienților la sfârșitul ședinței
(dialog cu medicul stomatolog Oana ARTEAN – Hunedoara)

– De ce stomatolog și nu altă profesie?
– În copilărie am fost inspirată de mama celei mai bune prietene ale mele, care era medic, era o femeie independentă, puternică și empatică. Oamenii veneau la ea pentru ajutor, iar ea le alina durerea și asta m-a inspirat, a fost un model pentru mine.

– Ce înseamnă pentru dumneavoastră pacientul?
– Un om care vine la noi de multe ori cu durere, de cele mai multe ori cu frică, cu anxietate legată atât de ce i se va întâmpla pe scaun, cât și de rezultatul muncii noastre. Încercăm, mai ales la prima vizită, să ascultăm pacientul, să vedem care sunt nevoile și așteptările lui, să creăm o legătură între noi și pacient, să îi dăm încredere și să îi scădem anxietatea.

– Vă aduce satisfacții activitatea de stomatolog?
– Cu siguranță. Este o meserie grea, solicitantă fizic și psihic, dar cu satisfacții imediate. Zâmbetul pacientului la sfârșitul ședinței, când îi dai oglinda în mână, după ce i-ai refăcut aspectul dinților frontali sau nenumăratele mulțumiri și ușurarea de pe fața unui pacient anxios, după un tratament lipsit de durere, toate astea sunt satisfacții zilnice care ne încurajează.

– Vă confruntați cu greutăți?
– Din păcate, deoarece tratamentele stomatologice sunt costisitoare și nu sunt decontate de către stat și nici nu se face suficientă educație de prevenție, mulți pacienți ajung la noi foarte târziu, după ce au pierdut mulți dinți sau dinții restanți sunt foarte afectați, iar posibilitățile de tratament sunt limitate sau foarte costisitoare.
De multe ori este o discrepanță foarte mare între ceea ce își dorește pacientul și ce se mai poate face la costuri rezonabile. Spre exemplu, nu vor să extragă un dinte care nu mai poate fi salvat, sau nu acceptă ideea de proteză mobilă.
E nevoie de multă răbdare și empatie, sunt dăți în care reluăm din nou și din nou aceleași explicații cu un pacient până când ajungem la un plan de tratament asupra căruia să cădem de acord.

– Ce tratamente moderne folosiți în slujba pacientului?
– Încercăm pe cât posibil să ținem pasul cu tehnologia pentru a veni în întâmpinarea nevoilor pacienților.
Pe lângă apex locator, ace endodontice rotative și diga care deja nu mai reprezintă o noutate, ci normalitatea în efectuarea tratamentelor endodontice (scosul de nerv), de 2 ani am introdus și scanarea digitală.
Cu ajutorul scanerului intra-oral, înregistrăm dinții pacientului și ocluzia și o transmitem digital tehnicianului dentar care realizează pe calculator designul restaurării dentare și apoi dă comanda unei mașini care frezează dinții într-un bloc de zirconiu.
Scanerul intra-oral practic înlocuiește amprentarea clasică sau mulajul cum îi spun pacienții. Este mult mai precis și mai ușor de suportat de către pacienți.

– Aveți în vedere cumva legea compensației?
– Avem în vedere o etică a muncii și a profesiei noastre de medic. Avem o meserie foarte tehnică cu ace, freze, turbine, milimetri, dar toate astea se desfășoară în gura unui om și se poate întâmpla să faci un tratament perfect tehnic și totuși pacientul să plece nemulțumit. De accea tot ce facem trebuie gândit în contextul complex al stării generale fizice și psihice a pacientului.
Niciodată nu gândim tratamentul din perspectiva câștigului nostru financiar, ci îl adaptăm la pacient. Țelul este ca pacientul să plece mulțumit din cabinet. Câteodată asta se întâmplă foarte ușor, iar altă dată durează luni de zile sau nu se întâmplă deloc. Dacă reușim să obținem acest deziderat, compensația vine pentru că el ne recomandă familiei, vecinilor, cunoștințelor sau ne trimite o poză sau o filmare în care zâmbește fericit cu noua dantură.

– Cum folosiți timpul între cabinet și familie, fiind soție și tânără mamă?
– Timpul este într-adevăr foarte prețios, încerc să îl gestionez cât mai bine. Din fericire, fac o echipă bună cu soțul meu atât la cabinet, cât și acasă.
Lucrăm pe ture inverse astfel încât fiecare dintre noi să fie jumătate de zi la cabinet și cealaltă jumătate acasă cu copiii. Mă consider norocoasă din acest punct de vedere, pentru că reușesc să împac cariera profesională cu viața de familie.

– Timp liber aveți?
– Strict pentru mine foarte puțin. Timpul liber îl petrec în general cu copiii, care sunt acum destul de mărișori ca să putem face diferite activități împreună, plimbări cu bicicleta, schi, ieșiri în natură. Din când în când, chemăm bunicii în ajutor, iar eu și cu soțul meu plecăm câteva zile undeva. Cu un stil de viață așa de alert și petrecând atât de puțin timp împreună în timpul săptămânii, este esențial ca din când în când să ne mai deconectăm și să petrecem timp numai noi doi, departe de grijile cotidiene.

– Vă preocupă pregătirea profesională și activitatea de cercetare în domeniu?
– Stomatologia este un domeniu al medicinei care a evoluat foarte mult la noi în țară în ultimele decenii. Noile materiale și tehnologii ne permit să le facem pacienților tratamente mult mai corecte și mai sigure din punct de vedere al sterilizării (fiecare pacient are trusa lui sterilizată și sigilată al cărei cod este trecut în fișa lui medicală).
Prin intermediul implanturilor dentare avem posibilitatea să înlocuim dinții lipsă, astfel încât pacienții să nu ajungă edentați sau cu proteză mobilă.
Și estetica materialelor a crescut semnificativ, cu ajutorul zirconiului și al ceramicii presate, tehnicienii dentari reușesc să obțină dinți foarte estetici și naturali, iar noi facem tot posibilul să ținem pasul cu noile tehnologii astfel încât să le putem oferi pacienților noștri toate aceste tratamente inovatoare.

– Care vă sunt gândurile de viitor?
– În viitorul apropiat ne dorim să ne extindem și să ne mărim echipa astfel încât intervalul de timp până la o nouă programare să fie mai scurt.
De asemenea, vrem să continuăm buna colaborare pe care o avem cu colegii noștri de specialitate ortodontică sau chirurgicală, astfel încât să le oferim pacienților toate serviciile stomatologice de care au nevoie, de la radiologie dentară până la ortodonție și implantologie într-un singur loc.
Avem în vedere și achiziționarea de noi aparate și tehnologii care să ne ușureze munca și să le putem oferi pacienților aceleași tratamente la ei în oraș de care ar beneficia într-o clinică din capitală, spre exemplu.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Gândindu-mă că se apropie, cu pași repezi, aniversarea unui om drag, bun prieten și veritabil colaborator, gândul m-a dus în trecut, amintindu-mi despre începuturile prieteniei noastre.
Evident, mai întâi mi l-am amintit pe prietenul Eugen Stan (Puiu Stan, cum îl dezmierda dna. Florica Cernescu), jurnalist, profesor de muzică, istoriograf, neobosit în a căuta și a scoate la iveală pagini, fragmente și flash-uri din istoria uitată a Bocșei, omul căruia i se datorează multiplele imagini reprezentând oameni, evenimente, detalii din Bocșa veche, imagini care circulă pretutindeni, fără a mai specifica cineva sursa!
Eugen Stan s-a născut la Bocșa în 11 aprilie 1948 și s-a stins mult prea devreme, în 30 martie 2004, înmormântat fiind în Cimitirul Ortodox din Bocșa Montană.
Plecarea lui Eugen ni l-a adus mult mai aproape pe fratele acestuia, Costică, despre care auzisem doar cuvinte frumoase din toate părțile și, pe care îl cunoșteam personal, deși nu foarte bine.
Constantin-Tufan Stan (Costică a păstrat, ca un al doilea prenume, numele de fată al mamei) s-a născut la Bocșa și este fratele mai mic al lui Eugen Stan, copiii unei renumite familii de învățători ai Bocșei, Stan Petru și Ioana.

S-a căsătorit la Belinț (județul Timiș) și, împreună cu familia, venea foarte des acasă la Bocșa. Astfel, pe nesimțite, s-a înfiripat, mai întâi, o bună colaborare a noastră, apoi, o sinceră prietenie, pentru că, familia muzicologului Constantin-Tufan Stan este de o calitate rară! Deși, atât de valoroși, acești oameni emană atâta căldură și bunătate, atâta modestie și smerenie cum rar întâlnești în zilele noastre!
O familie aleasă, educată, un model de modestie și de viață trăită întru Bine și Frumos, o viață împlinită prin faptul că fiecare membru al familiei și-a înmulțit talantul cu care a fost dăruit de bunul Dumnezeu: soția Maria, Doamna casei și-a familiei tradiționale, de la țară, cu obiceiuri sănătoase și bine împământenite de-a lungul vremii, dar și un apreciat medic pediatru și sufletist cadru medical; Costică, un erudit, neobosit în ale studiului și cercetării, dar și o fire sensibilă, de artist; fiul Adrian, un magistrat remarcabil, care are alături o Corină frumoasă, harnică și deosebit de deșteaptă, un avocat de succes! Iată, o „echipă” excepțională împlinită și prin micuța Aida, inteligentă și talentată!
Oameni buni și harnici, care nu se feresc de muncă (inclusiv de grădinărit!), preocupați de tot ce este frumos!
Când Dumnezeu îți scoate în cale astfel de oameni, te poți considera binecuvântat! Iar eu mă consider o răsfățată din acest punct de vedere!
Oameni precum Constantin-Tufan Stan sunt veritabile modele, demne de urmat, deoarece binele și optimismul lor, hărnicia și seriozitatea lor, se propagă ca un mod de a fi și este important ca toți să ne „molipsim” de aceste calități!
E important să privim mai des și mai profund oamenii de lângă noi și să primim ceea ce ei oferă prin propriul lor exemplu, mai ales când omul este deschis și generos precum Constantin-Tufan Stan, aniversatul nostru prieten și colaborator, care împlinește o frumoasă vârstă – 65!
Constantin-Tufan Stan s-a născut în 13 februarie 1957 la Bocşa Montană, jud. Caraş-Severin, este căsătorit la Belinț, în județul Timiș și își desfășoară activitatea la Lugoj.
Muzicolog, profesor, publicist, compozitor. Absolvent al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, iar din 2008 Doctor în Muzicologie titlu obţinut cu calificativul summa cum laude la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca cu teza Vocaţia muzicală a oraşului Lugoj. Monografie. Conducător ştiinţific prof. univ. dr. Francisc László.
Are o activitate didactică remarcabilă. Din 1981 este profesor titular la Şcoala de Arte Frumoase „Filaret Barbu” din Lugoj, catedra de pian principal, iar din 2010 lector la Facultatea de Muzică a Universităţii de Vest din Timişoara.
Din 2004 este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România; în 2010 dr. Constantin Tufan Stan primeşte Premiul pentru istoriografie al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România pe anul 2009.
Cetăţean de Onoare al Comunei Belinţ, jud. Timiş (2006), iar, la propunerea Bibliotecii „Tata Oancea”, din 2009 este Cetăţean de Onoare al Oraşului său natal Bocşa. Evident, este o prezență constantă în cadrul activităților culturale și de gen: Festivalul – concurs de interpretare folclorică „Aurelia Fătu Răduțu”, precum și la Festivalul de romanțe și lieduri „Nicolae Florei”.
De asemenea, profesorului dr. Constantin-Tufan Stan i se datorează parteneriatul Şcolii de Arte Frumoase „Filaret Barbu” din Lugoj cu Liceul Teoretic „Tata Oancea” Bocșa, dar și cu Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, derulând împreună activități cultural-artistice deosebite și atractive, atât la Lugoj, cât și la Bocșa.
Volume: Rapsodia din Belinţ. Timişoara. Marineasa. 2003; Corul din Chizătău. Timişoara. Marineasa. 2004; Societatea Corală „Lira” din Lugoj. Timişoara. Marineasa. 2005; Zeno Vancea. Etape biografice şi împliniri muzicale. Reşiţa. Timpul. 2007; Laurian Nicorescu. Compozitorul şi artistul liric. Timişoara. Anthropos. 2008; Titus Olariu. Artistul şi epoca sa. Timişoara. Anthropos. 2008; György Kurtág. Reîntoarcerea la matricea primordială. Cluj-Napoca. MediaMusica. 2009. Centenar Dimitrie Stan. Cântecul străbate lumea (coautor). Timişoara. Eurobit. 2006; Remus Taşcău – 40 de ani de activitate artistică în fruntea corului „Ion Vidu” din Lugoj (1968 – 2008). Timişoara. Brumar. 2008; Victor Vlad Delamarina şi familia sa. Contribuţii biografice. (coautor). Timişoara. Eurostampa. 2009; George Enescu în Banat. Timişoara. Eurostampa. 2009; De la Reuniunea Română de Cântări şi Muzică la Corul „Ion Vidu” 1810 – 2010. Timişoara. Eurostampa. 2010; Aurel C. Popovici-Racoviţă. Preotul-compozitor şi profesorul. Timişoara. Eurostampa. 2010.; Muzicieni din Banat. Timişoara. Eurostampa. 2011; Mihail Bejan. Autorul primei traduceri în limba română a Cronicii notarului anonim al regelui Béla. Timişoara. Eurostampa. 2012; Vasile Ijac – părintele simfonismului bănățean. Timișoara: Eurostampa, 2013; Liviu Tempea, pianistul compozitor. Timișoara: Eurostampa, 2015; George Enescu – consonanțe bănățene – cronici, evocări, interviuri, omagii, mărturii. Timișoara: Eurostampa, 2016 și cea de-a doua ediție, revăzută și adăugită în 2018; Ioan Vidu. Doinitorul Marii Uniri. Timișoara: Eurostampa, 2017; Banat. Miscellanea musicologica.(culegere de articole) Timișoara: Eurostampa, 2018; Eternul feminin. Particularități stilistice în creația vocală a lui Nicolae Coman. Timișoara: Eurostampa, 2019; Ioan Vidu. Creația literară. Culegere de studii, articole, amintiri…întocmită de Viorel Cosma. Timișoara: Eurostampa, 2019; Corul de la Chizătău, Ediția aII-a, revăzută și adăugită. Timișoara: Eurostampa, 2020; Bredicenii: studii și articole. Timișoara: Eurostampa, 2021.
Îl găsim ca îngrijitor de ediții la cărți precum: Poezii de Alexandru Racolța, Monografia muzicală a comunei Belinț de Sabin V. Drăgoi, Scrieri de Felician Brânzeu etc. Semnează studii de muzicologie în volume colective şi amintim doar volumul Vi-l prezentăm pe Ioachim Perian. Reşiţa. Timpul. 2004.
Creaţie corală: Voroneţ, pentru cor mixt, pe versuri de Constanţa Buzea în volumul de Cântece patriotice. Bucureşti. Editura Muzicală. 1986; Doină şi iar doină, cor mixt, pe versuri de Vasile Voiculescu; Aştept anul unu, cor mixt, pe versuri de Magda Isanos; Dorul, cor mixt, pe versuri de Lucian Blaga; Patriei, cor mixt, pe versuri de Virgil Carianopol.
Referinţe: Muzicieni din România. Lexicon biobibliografic. vol. VIII/ Viorel Cosma.- Bucureşti: Editura Muzicală, 2005; Bocşa din inimă III/ Vasile Bogdan.- Reşiţa: TIM, 2011; Muzicieni din Banat: lexicon/ Ioan Tomi.-Timişoara: Eurostampa, 2012; Cărăşeni de neuitat XIV/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă.-Timişoara: Eurostampa, 2012; Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2013; Dascăli bocșeni prezentați de Gabriela Șerban în: Dascăli bănățeni de ieri și de azi/ coord. Nicoleta Marcu.- Reșița: Editura Gheorghe Magas, 2019, p. 228 – 258.
După cum se poate observa, muzicologul Constantin Tufan Stan este un harnic și minuțios cercetător, publicând volume valoroase și semnând articole în revistele vremii din țară și străinătate, dar eu mă opresc doar la revista reșițeană „Reflex” și la cea bocșeană, „Bocșa culturală”.
Și mai semnalez un aspect demn de admirația noastră: în prag de pensionare, prof. dr. Constantin-Tufan Stan este „tânăr” doctorand al Facultății de istorie din Oradea. Tratând cu seriozitate fiecare implicare a sa, cel mai recent proiect inițiat de doctorandul în istorie, de astă dată, este Conferința Internațională de Istorie „Acta Historica Civitatis Lugosiensis” Ediția I, România, Lugoj, 2021, care s-a desfășurat în perioada 17 – 19 septembrie 2021, la Lugoj, județul Timiș, gazdă fiind prestigioasa Universitate Europeană „Drăgan” din Lugoj. Evenimentul a fost organizat de o serie de instituții importante, care și-au dat mâna pentru a reuni, timp de trei zile, personalități și oameni de seamă din țară și străinătate, iar, inițiatorul acestui veritabil și important proiect a fost harnicul și creativul prof. dr. în muzicologie și drd. în istorie, Constantin –Tufan Stan.
La mulți ani, maestre!
La mulți ani, dragul nostru prieten, bocșean-belințean-lugojean! Cu sănătate și cu spor și mereu aproape de noi și de Bocșa!

Potrivit normelor europene de bune practici în agricultură – după cum ne spunea Veronica TOPOR (foto) director executiv al Centrului Județean APIA Hunedoara – GAEC nr. 6.2, arderea terenurilor agricole, a păşunilor şi a vegetaţiei uscate este interzisă! Arderea acestora se face doar cu autorizație și în anumite condiții. Ordinul nr. 352/636/54/2015 pentru aprobarea normelor privind ecocondiționalitatea în cadrul schemelor și măsurilor de sprijin pentru fermieri în România prevede faptul că: este interzisă arderea miriştilor şi a resturilor vegetale pe terenul arabil, precum şi a vegetaţiei pajiştilor permanente. Obiectivul acestui standard este menţinerea materiei organice în sol şi prevenirea poluării atmosferei. Arderea miriştilor şi pajiştilor este total contraindicată de către specialiştii în domeniu, pentru că se distruge toată microflora solului, iar arderea, de fapt, reduce fertilitatea respectivului teren. Fermierii care utilizează teren arabil (inclusiv pajişti temporare) şi/sau pajişti permanente nu trebuie să ardă miriştile sau resturile vegetale rezultate după recoltarea culturilor (paie de cereale păioase, vreji de plante proteice sau de cartof, coceni de porumb, tulpini de floarea soarelui, rapiţă, inclusiv iarba rămasă după cosirea pajiştilor temporare etc.) şi/sau pajiştile permanente.
Proprietarii care recurg la incendierea terenurilor pentru a le curăţa riscă să rămână fără subvenţiile pe care le primesc de la APIA. Pentru a stopa arderile necontrolate, instituţiile statului au semnat un protocol de colaborare pentru a monitoriza acţiunile fermierilor. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Hunedoara, Garda Naţională de Mediu şi APIA Hunedoara au încheiat un protocol de colaborare pentru a monitoriza dacă fermierii respectă condiţiile referitoare la arderea miriştilor şi a resturilor vegetale de pe terenurile arabile şi pajişti. Scopul protocolului îl reprezintă creşterea eficienţei acţiunilor de control privind respectarea de către fermierii care solicită sprijin financiar din fonduri europene şi naţionale a bunelor condiţii agricole şi de mediu referitoare la arderea miriştilor şi a resturilor vegetale pe teren arabil şi la arderea pajiştilor, protejarea mediului împotriva poluării şi prevenirea incendiilor.
Conformitatea/neconformitatea cu GAEC 6.2. se stabileşte la controlul pe teren, unde se constată dacă miriştea sau resturile vegetale au fost sau nu arse. Dacă fermierul care exploatează terenul a provocat incendiul, inspectorul APIA încadrează fapta la intenţie. Urmare nerespectării acestui GAEC, în funcție de amploarea și persistenta pe care o capătă incendiul provocat, fermierii sunt pasibili de sancțiuni, care pot ajunge până la excluderea de la plată.
Având în vedere apariția frecventă a incendiilor în această perioadă, APIA va întreprinde controale pe raza întregului județ în vederea identificării și sancționării celor vinovați. Pentru e evita riscul de a fi penalizați, fermierii care nu au dat foc terenurilor, dar ale căror terenuri au ars din cauza parcelelor învecinate trebuie să prezinte la APIA în termen de 10 zile lucrătoare de la producerea evenimentului o copie după sesizarea depusă și înregistrată la Politia locală; comunicarea sesizării depuse și înregistrate la poliție se poate transmite către APIA Hunedoara și în format electronic la adresa instituției: apia.hunedoara@apia.org.ro

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

De curând, a văzut lumina tiparului un nou volum trudit de Protosinghelul dr. Ioanichie Petrică, duhovnicul Mănăstirii „Sfântul Ilie de la Izvor” din Bocșa Vasiova, un volum care se alătură celorlalte cărți semnate de recunoscutul, deja, scriitor bocșean. Este vorba de volumul: „Mănăstirea «Sfântul Ilie de la Izvor». Mărturii în Foaia Diecezană. Organul oficial al Eparhiei ortodoxe române a Caransebeșului 1905 – 1950” (Editura Episcopiei Caransebeșului, 2021).
Ionel Petrică a debutat publicistic în 1998 în « Foaia diecezanǎ »din Caransebeş. Continuǎ sǎ publice eseuri în „Reflex”, „24 de Ore”, „Timpul” (Reşiţa), „Bocșa culturală”, iar debutul editorial se petrece în 2006 cu volumul „Meditaţii pentru contemporani”, apǎrut la editura Marineasa din Timişoara. Apoi „Conceptul sentimentului de comuniune socială la Alfred Adler”.- Timişoara : Marineasa, 2008 ; „Cuvinte vechi tâlcuite în timpuri noi.”- Sibiu : Agnos, 2009 ; „Conceptul sentimentului de comuniune socială la Alfred Adler” ed. a II-a revizuită.- Timişoara : Nepsis ; Eurobit, 2010 ; „Complementaritatea între Biserică şi statul român cu privire la protecţia copilului”. Timişoara. Nepsis; Eurobit, 2010 ; „Meditaţii pentru contemporani”. ed. a II-a revizuită. Timişoara. Nepsis; Eurobit, 2010; „Comunicarea organizaţională”. Studiu de caz. Arad. Editura Universităţii « Aurel Vlaicu ». 2010; „Părintele Paisie Olaru sau acolo unde sălăşluia Iubirea”. Deva. Charisma. 2012; „Biserica şi asistenţa socială din România”. Iaşi. Institutul European. 2012 ; „Religiozitatea și instituțiile sociale în România”. Iași : Institutul European, 2013.
De asemenea, semnează postfața ediției a III-a a volumului „Anastasis” de Adrian Georgescu (București : No 14 Plus Minus, 2014).
În anul 2021, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, Protos. Ioanichie inițiază un proiect de reeditare cărți, articole și diverse informații apărute în presa vremii cu privire la Mănăstirea „Sfântul Ilie de la Izvor” și slujitorii acesteia, o inițiativă lăudabilă și necesară, încurajată de Preasfințitul nostru ierarh : „…încurajăm și nădăjduim că actualul duhovnic al mănăstirii Vasiova, Protosinghelul dr. Ioanichie Petrică, născut în Bocșa, vrednic urmaș al marilor duhovnici, inițiatorul acestui proiect de reeditare, își va lua responsabilitatea de a continua cercetarea în vederea elaborării unei lucrări complete despre mănăstirea Sf. Ilie de la Izvor – Bocșa Vasiova.”
Iată că, Avva Ioanichie urmează îndemnul ierarhului și, la finalul anului 2021, vine cu o nouă carte, în care adună o serie de articole publicate în periodicul eparhial „Foaia Diecezană”, mărturii despre Mănăstirea „Sfântul Ilie de la Izvor”, perioada 1905 – 1950, sfințirea mănăstirii, activitatea de aici, dar și portrete ale slujitorilor și binefăcătorilor ei. De altfel, în „Cuvânt către cititori” autorii precizează: „Prin această lucrare aducem un pios și binemeritat omagiu călugărului adevărat, desprins de lumea plăcerilor, călugărului care, mai bine de jumătate de veac, a arătat, prin cuvinte și fapte, cum se trăiește adevărul Evangheliei ; cum prin credință, meditație și studiu și, mai ales, prin rugăciune cucernică de zi și noapte, îngenunchiat în fața sfintei icoane, luminată de razele candelei vecinic aprinse, un simplu cantor de sat, autodidact, călcând pe urmele Mântuitorului, se poate ridica la treapta vieții îngerești și poate muri cu aureolă de sfânt – Părintele Protosinghel Macarie Gușcă, ctitorul Mănăstirii ”Sf. Ilie de la Izvor” din Bocșa-Vasiova, la cea de-a 75-a comemorare a înveșnicirii sale.”
De această dată, în acest demers, părintele Ioanichie este ajutat de inginerul pensionar Ionel Vucescu, împreună reușind să ofere un volum frumos, bine ticluit, „o lucrare necesară pentru consolidarea memoriei identitar-spirituale, pe care această mănăstire o oferă Banatului”, conchide Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului în Cuvântul de binecuvântare care deschide această frumoasă și necesară carte.
Cu cele două cărți, părintele Protosinghel Ioanichie ne propune un excepțional proiect de a culege și a înmănunchia în volume informații cu privire la Mănăstirea „Sf. Ilie de la Izvor”, mai întâi din revista Episcopiei Caransebeșului „Foaia Diecezană”, apoi din alte periodice, cărți și publicații, ca, în final, să poată fi constituită o monografie a acestei frumoase și vechi mănăstiri de la Vasiova.
Felicităm autorii, așteptăm cu interes următoarele volume și oferim sprijin în editarea lor, cunoscut fiind faptul că aceste cărți se înscriu în Seria „Bocșa, istorie și cultură”, serie apărută sub egida Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” și sprijinită de Consiliul Local și Primăria Orașului Bocșa, primar dr. Mirel Patriciu Pascu.

Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa dă startul celei de-a XII-a ediție a proiectului „Îndrăgostiți de carte”, unul dintre proiectele de suflet ale instituției bocșene, dedicat prietenilor bibliotecii, iubitorilor de carte și lectură.
Ideea inițierii acestui proiect s-a născut în urmă cu 12 ani când, de Valentine’s Day, ne-am dorit să obișnuim oamenii să dăruiască mai mult decât flori și inimioare, să adauge și o carte.
Apoi, am descoperit că în 14 februarie chiar există o Zi Internațională a Dăruirii de Cărți (International Book Giving Day).
Așadar, iată, este al XII-lea an când, iubitorii de carte și lectură sunt invitați – în zilele de 14 și 24 februarie – la Bibliotecă, pentru a primi o carte în dar. Toți cei care vor trece pragul bibliotecii bocșene în zilele de 14 februarie și 24 februarie, vor primi o carte în dar!
Proiectul „Îndrăgostiți de carte” se bucură de câțiva parteneri importanți, între care sunt scriitorii, dar și instituții precum Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin și ANBPR filiala Caraș-Severin. Evident, susținătorul principal rămâne administrația locală – Primăria și Consiliul Local Bocșa – prin inițiatorul și organizatorul proiectului: Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa.
Vă așteptăm la bibliotecă de Valentine’s Day și de Dragobete pentru a vă dărui o carte, deoarece „ o carte este un dar pe care-l poți deschide iar și iar!”

Deja doi ani fără Octavian Doclin…

Îmi amintesc totul de parcă ar fi fost ieri… Vizita la spital, cartea lui Nuțu Cărmăzan, revistele „Bocșa culturală” și „România literară” – cele din urmă lecturi ale Poetului -, bucuria revederii, planurile și, mai ales, optimismul pe care-l revărsa asupra noastră cu generozitatea-i caracteristică… Tot îmi amintesc… Era vineri și era bine… Apoi, duminică… n-a mai fost bine… Și a venit vestea… pe care eu cu greu am crezut-o…

Deși au trecut doi ani, întotdeauna când lucrez sau planific ceva, mă întreb „oare ce-ar fi spus Tavi?” și parcă m-aș repezi la telefon să-l sun…

Dar… „când s-a împlinit vremea/ plecării din poem/ el, poetul, nepăsător/ mai degrabă decât laș/și-a luat rămas bun/ numai de la poemă/ din cortul celui dintâi/ s-a auzit doar un prelung/ hohot de râs.” (Hohotul de Octavian Doclin)

Poetul Octavian Doclin Chisăliță s-a născut în 17 februarie 1950 în comuna Doclin din Caraș-Severin și s-a stins în 11 februarie 2020, la Reșița.

      Profesor, referent cultural, scriitor, editor, Preşedintele Fundaţiei Cultural-Sociale OCTAVIAN DOCLIN Reşiţa; redactor-şef al revistei „Reflex – artă, cultură, civilizaţie” (Reşiţa) şi coordonatorul Bibliotecii Reflex; director al Editurii Modus (Modus P. H.) Reşiţa, dar, mai ales, un sensibil și talentat Poet, Octavian Doclin a lăsat în urma sa 50 de volume de autor și multe și importante colaborări la reviste și volume colective.

Din anul 1982 este membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR), iar în perioada 1990 – 2005 a fost membru în Comitetul de conducere al Filialei Timişoara a USR; de asemenea este membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România şi membru al Societăţii de Ştiinţe Filologice din România, Filiala Reşiţa.

În anul 1968 a avut loc debutul absolut în  revista Vîrste cărăşene a Liceului din Grădinari, an I (1968), nr. 1 (cu grupajul de versuri „Trei teme despre meşterii lutului”, semnat Oct. Chisăliţă), p. 8; în revista Orizont, Timişoara, an XXI (94), nr. 6, iunie 1970 (semnează pentru prima dată cu numele literar adoptat de atunci, Octavian Doclin), cu poezia „Galilei”, p. 58 (Atelier poetic); în 1970, debutează în volumul „Ritmuri din Ţara lui Iovan Iorgovan”, o culegere de versuri îngrijită de Petru Oallde și prefaţată de Pavel Bellu, iar debutul editorial se produce în 1979 cu volumul Neliniştea purpurei, un volum de poeme care beneficiază de prezentări ale unor importanţi scriitori precum Anghel Dumbrăveanu şi Gheorghe Grigurcu.

Apoi poetul îşi revarsă talentul, iar scriitura sa curge în mai multe volume (50), unele în mai multe ediţii şi în mai multe limbi.

Un volum frumos,(cea de-a 49-a carte),  pe care poetul îl aștepta cu bucurie și mândrie, fiind apărut sub egida Editurii Academiei Române din București, în ciclul „O sută una de poezii” este chiar așa intitulat „O sută și una de poezii”, un volum pe care Octavian Doclin nu a apucat să-l vadă, trudit de Ada D. Cruceanu, cu o prefață de Zenovie Cârlugea și cu repere critice purtând semnătura unor importanți scriitori români: Cornel Ungureanu, Gheorghe Pituț, Petre Stoica, Laurențiu Ulici, Al. Cistelecan, Alexandru Ruja, Marian Popa, Cornelia Ștefănescu, Paul Aretzu, Mircea Martin, Cristian Livescu, Simona Grazia-Dima, Ionel Bota, Marian Barbu, Mircea Popa, Ion Cristofor, Marcel Pop-Corniș, Gheorghe Jurma, Constantin Cubleșan, Adrian Dinu Rachieru, Marian Odangiu, Tudorel Urian, Mircea Bârsilă, Ion Marin Almăjan și Ion Pop. Volumul a fost lansat în data de 13 februarie 2020, după înmormântarea poetului și a fost prezentat de scriitori precum: Cornel Ungureanu, Alexandru Ruja, Gheorghe Jurma, Erwin Josef Țigla, Vasile Petrica, Marcu Mihail Deleanu, Vasile Dan, Ioan Mateuț, Nicolae Sârbu și alții.

        Tot postum, sub îngrijirea atentă a dr. Ada D. Cruceanu, este volumul Privirea peste umăr (…și cu cît mai mult mă uit în urmă). Poeme 2018 – 2019; Elogiu poemului liber și mîinii care-l gîndeşte la ieșirea din Subterană pentru ultima oară, cu o prefață de Al. Cistelecan (apărut la Timișoara: Editura Gordian, 2020) dedicat „Adei, desigur, această carte care închide cercul (doclinian)” și cu precizarea: Cu această carte, autorul ajuns la borna 70 a vieții sale, a vrut să dea seama/ socoteală despre o experiență/trăire poetică de peste 50 de ani. Ce va urma, vorba cinicului, voi muri și voi vedea.”

Nu putem omite însă volumele de referinţe critice dedicate operei docliniene: Ionel Bota, Muntele şi iluzia. Eseu asupra poeziei lui Octavian Doclin, Reşiţa, Timpul, 1997; Doru Timofte, Apologia lui Esau. Eseu asupra poeziei lui Octavian Doclin, Timişoara, Marineasa, 2001. Ionel Bota, Muntele şi poezia. Lirica lui Octavian Doclin, ed. a 2-a, Oraviţa, 2008 şi Adrian Dinu Rachieru, Cercul doclinian, Timişoara, Marineasa, 2015 și cea de-a doua ediție, revăzută și adăugită, apărută la Timișoara: Gordian, 2020.

Octavian Doclin inițiază și realizează împreună cu Ada D. Cruceanu, timp de 20 de ani, revista Reflex dar şi colaborează la cele mai prestigioase şi importante publicaţii de literatură din ţară şi străinătate. De asemenea, opera docliniană este reflectată în presa vremii (ex. Orizont – Timişoara, Luceafărul – Bucureşti; Contemporanul – Bucureşti; Familia – Oradea; Steaua – Cluj; Transilvania – Sibiu, Poesis – Satu Mare; Scrisul Românesc – Craiova; Portal Măiastra – Tg. Jiu etc.).

Deţinător al multor premii şi distincţii importante în plan literar, merită totuşi menţionat măcar Titlul Cavaler al Ordinului Cultural „Eminescu – 1868 – Oraviţa” primit în 2006, Premiul pentru poezie în 2008 şi în 2010 al USR Filiala Timişoara sau Premiul de excelenţă al Municipiului Timişoara pe anul 2011.

Din anul 1997 este Cetăţean de Onoare al comunei Doclin; din 2009 este Cetăţean de Onoare al Municipiului Reşiţa, iar din 2004 este onorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, acordat de Preşedintele României.

Senior al poeziei, Senior al culturii cărăşene, un scriitor care a trecut cu cinste fruntariile țării de nenumărate ori, Octavian Doclin este, fără doar şi poate, un poet de excepţie şi  un veritabil om de cultură.

„Ca orice poet adevărat/ născut în Vărsător/ aduna aduna până se umplea/ și apoi dădea tot ce-i/ mai bun din el/ se aprindea repede/ dar ardea încet tot mai încet/ ca feștila din lampa cu petrol/ în lumina căreia citea/ în nopțile de iarnă din copilărie/ acum simte aproape nedumerit/ și vede mai ales/ ca o altă feștilă/ mâna lui făcută scrum/ și pulbere de flacăra/ ochiului al treilea – Marele Domn.” („Al treilea ochi” de Octavian Doclin)

Veșnică fie-i memoria și în pace somnul!

Și în anul 2022, în comuna Vața de Jos – după cum ne spunea Ioan Liviu LINȚĂ (foto) în calitatea sa de primar – activitatea cultural artistică – o adevărată marcă a nobleții spirituale, se continuă printr-o autentică valorificare și finalizare a unor experiențe cu accent pe un conținut corespunzător și asigurarea stimulării de inițiative a spiritului creator al oamenilor din comunitate.

Nu sunt uitate tradiția și obiceiurile – adevărata zestre prețioasă care trebuie păstrată și transmisă nealterat generației viitoare.

Dar iată și evenimentele culturale ale anului 2022 din comuna Vața de Jos înscrise pe agenda de activitate a Primăriei și a Consiliului Local:

• Expoziția mărțișorului: 1 martie – 8 martie (expoziție de mărțișoare și felicitări confecționate de către elevii Școlii Gimnaziale Vața de Jos);
• Expo – târg (are loc în luna mai și obiectivul principal îl constituie expoziția de utilaje agricole pentru zona montană. De asemenea, vor fi organizate expoziții cu animale și păsări ale fermierilor din comună. Manifestarea se încheie cu un program artistic susținut de către soliști și instrumentiști din comuna Vața de Jos);
• Nedeea de la Vața și sărbătorirea iei românești (pe scena Căminului Cultural din localitatea Vața de Jos, în cadrul programului artistic susținut de soliști de renume, sunt promovate și tinere talente din Țara Zarandului. Va avea loc și o expoziție de costume populare din satele aparținătoare comunei);
• Festivalul taragotului (are loc în luna august și sunt invitați instrumentiști virtuoși ai taragotului din țară).

Pot adăuga și alte evenimente interesante, atractive și educative:

• Festivalul vânătorilor (are loc în luna octombrie. Se va organiza o prezentare de accesorii, obiecte și trofee de vânătoare. Spre deliciul participanților, vor fi prezentate spre degustare preparate vânătorești. În cadrul evenimentului va avea loc și o expoziție canină cu vânzare, iar festivalul se încheie cu un spectacol folcloric);
• Comemorarea eroilor căzuți la Revoluția de la 1848 – „Salca Roșie” (evenimentul va avea loc în data de 8 noiembrie în localitatea Târnava de Criș și debutează cu un parastas pentru eroi, evocare istorică și intonarea de cântece patriotice);
• 1 Decembrie – Ziua Națională a României (activitatea se desfășoară la Căminul Cultural Vața de Jos cu evocarea istorică a evenimentului urmat de un spectacol de cântece patriotice);
• Festivalul de colinde (la acest festival participă colindători atât din comuna Vața de Jos, cât și din comunele învecinate. Vor fi prezentate colinde vechi din străbuni împletite frumos cu obiceiurile și tradițiile locului).

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta – Ileana Cizmaș/ UZPR

Ne aflăm la Ciungani, un sat aparținător comunei Vața de Jos. Anumite documente privind această așezare s-au găsit la cetatea Șiria, județul Arad.

Amănunte semnificative privind această zonă cerem de la ing. Paulin BUDĂU (foto) de la Primăria Vața de Jos, care cu amabilitatea ce-l caracterizează, ne-a informat:

– Alături de Biserica de lemn care este declarată monument istoric și datează din anul 1742, peisajul absolut mirific, ca și atracție a locului există la Ciungani un „Izvor de leac” cum îi spun localnicii. Despre acest izvor se știe de cel puțin 100 de ani, aici venind oameni chiar și din județele vecine, Arad și Bihor, pentru a lua apă de băut, pe care o foloseau și pentru a se spăla cu ea. Calitățile acestei ape erau cunoscute ca fiind vindecătoare pentru tot ceea ce înseamnă afecțiune a pielii (infecții, eczeme etc.).

Acest fapt a fost cunoscut printr-o pățanie a unui țăran deținător de capre. Acesta a observat căci caprele sale aveau râie. În disperare, le-a dat drumul în pădure pentru a fi mâncate de lupi. Însă, caprele trecând pe lângă acest izvor, au luat contact cu apa respectivă, au băut, iar după o perioadă de rătăcire prin pădure, au fost văzute curate, vindecate.

Această apă izvorăște de la 6 m înălțime dintr-o crăpătură în stâncă. Este semicaldă. Se spune că e bine ca apa aceasta să fie folosită în zilele de sărbătoare, mai ales de Paște, Rusalii, Înălțarea Domnului și în special în ziua de Izvorul Tămăduirii când are loc anual o manifestare  religioasă care constă în maslu și slujbă, la locul unde se află izvorul și unde este ridicată o troiță.

Și, încă o poveste reală. Persoana în cauză trăiește și azi, are vârsta de 65 de ani și se numește Manase Valeria.

În copilărie a avut o infecție a pielii de  pe față care nu a putut fi tratată cu niciun tratament medicamentos.

Spălându-se cu apa de la „izvorul de leac”, infecția a dispărut.

De asemenea, și în prezent, sunt oameni care vin frecvent după apă la „izvorul de leac” și care declară beneficiile acesteia și starea de bine.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta – Ileana Cizmaș/ UZPR