Octavian Doclin (*17.02.1950†11.02.2020, Reșița)

În 11 februarie 2020, cu doar o săptămână înainte de a împlini 70 de ani,  trecea la cele veșnice, brusc și mult prea devreme, în plină forță creatoare, poetul Octavian DOCLIN. Figură remarcabilă în Orașul cu poeți, a fost redactor-şef al revistei Reflex – artă, cultură, civilizaţie (Reşiţa) şi coordonatorul Colocviilor Naționale Reflex. Autor al peste 40 de volume (poezie, publicistică literară), membru din anul 1982 al Uniunii Scriitorilor din România, deținător al Ordinului Meritul Cultural în Grad de Cavaler (2004), acordat de Preşedintele României, Cetăţean de Onoare al comunei Doclin (Caraş-Severin) – 1997, Cetăţean de Onoare al municipiului Reşiţa, 2009. Despre el, Valy Ceia afirma: „Cutreierat de obsesii şi hărţuit de luciditate, Octavian Doclin unifică în opera sa ceea ce defineşte cu asupra de măsură viaţa noastră, iubirea şi cunoaşterea (…) transgresând, prin aglutinare, orice dogmă, creaţia docliniană conturează şi, deopotrivă, tânjeşte neîncetat după unitatea armonică a lumii, însufleţită de sacralitate (…). Octavian Doclin se aşează alături de aceia care izbutesc să ne reveleze un cosmos exemplar, viaţa noastră, în dimensiunile ei altitudinale.”

Octavian DOCLIN este semnatarul versurilor Imnului Reșiței al cărui muzică este semnată  de Sabin PAUTZA.

Imnul REȘIȚEI

I.

Orașul n-are ziduri de cetate

Și nici istorii milenare-n date,

Dar flacăra ce-n inima lui bate

E-un diamant cu sute de carate.

II.

O slovă-n foc acum e făurită

Cu pana, cu penelul și cu jocul,

Fîntîna lui la ceruri se ridică

Și-n ochii de copii citești norocul.

Refren 1:

În Reșița se nasc ceremonii,

De pe Bîrzava, dealuri-veșnicii.

La Reșița trăiești mai mult, îți zic,

Precum zăpezile în Munții Semenic.

III.

Pe soclu stă locomotiva  UNU

Și-n Turnul Vechi mai fierbe azi oțelul,

Prin cîntec și-armonii durat-am drumul,

La tîmplă-și poartă-orașul  ghiocelul.

IV.

 Cu ”CIOCOLOM” și cu un ”BUN SOSIT”

Cu ”GUTENTAG” și sîrbul ”DOBARDAN!

Te-ntîmpină orașul, de-ai venit

Să legi cu el noi vârste,  an de an.

Refren 2:

În Reșița se nasc ceremonii,

De pe Bîrzava, dealuri-veșnicii.

La Reșița dă floarea vieții-n spic

Precum izvoarele în Munții Semenic.

Notă: Se înțelege, firește, că expresiile notate cu ghilimele – strofa a IV-a, versul al II-lea – reproduc pronunția în limba română a cuvintelor de salut din limbile respective (germană, maghiară, sîrbă)

(revăzut  de autor, iunie  2019, Reșița)

http://semndecarte.metarsis.ro/

Satisfacția mea zilnică este zâmbetul pacienților la sfârșitul ședinței
(dialog cu medicul stomatolog Oana ARTEAN – Hunedoara)

– De ce stomatolog și nu altă profesie?
– În copilărie am fost inspirată de mama celei mai bune prietene ale mele, care era medic, era o femeie independentă, puternică și empatică. Oamenii veneau la ea pentru ajutor, iar ea le alina durerea și asta m-a inspirat, a fost un model pentru mine.

– Ce înseamnă pentru dumneavoastră pacientul?
– Un om care vine la noi de multe ori cu durere, de cele mai multe ori cu frică, cu anxietate legată atât de ce i se va întâmpla pe scaun, cât și de rezultatul muncii noastre. Încercăm, mai ales la prima vizită, să ascultăm pacientul, să vedem care sunt nevoile și așteptările lui, să creăm o legătură între noi și pacient, să îi dăm încredere și să îi scădem anxietatea.

– Vă aduce satisfacții activitatea de stomatolog?
– Cu siguranță. Este o meserie grea, solicitantă fizic și psihic, dar cu satisfacții imediate. Zâmbetul pacientului la sfârșitul ședinței, când îi dai oglinda în mână, după ce i-ai refăcut aspectul dinților frontali sau nenumăratele mulțumiri și ușurarea de pe fața unui pacient anxios, după un tratament lipsit de durere, toate astea sunt satisfacții zilnice care ne încurajează.

– Vă confruntați cu greutăți?
– Din păcate, deoarece tratamentele stomatologice sunt costisitoare și nu sunt decontate de către stat și nici nu se face suficientă educație de prevenție, mulți pacienți ajung la noi foarte târziu, după ce au pierdut mulți dinți sau dinții restanți sunt foarte afectați, iar posibilitățile de tratament sunt limitate sau foarte costisitoare.
De multe ori este o discrepanță foarte mare între ceea ce își dorește pacientul și ce se mai poate face la costuri rezonabile. Spre exemplu, nu vor să extragă un dinte care nu mai poate fi salvat, sau nu acceptă ideea de proteză mobilă.
E nevoie de multă răbdare și empatie, sunt dăți în care reluăm din nou și din nou aceleași explicații cu un pacient până când ajungem la un plan de tratament asupra căruia să cădem de acord.

– Ce tratamente moderne folosiți în slujba pacientului?
– Încercăm pe cât posibil să ținem pasul cu tehnologia pentru a veni în întâmpinarea nevoilor pacienților.
Pe lângă apex locator, ace endodontice rotative și diga care deja nu mai reprezintă o noutate, ci normalitatea în efectuarea tratamentelor endodontice (scosul de nerv), de 2 ani am introdus și scanarea digitală.
Cu ajutorul scanerului intra-oral, înregistrăm dinții pacientului și ocluzia și o transmitem digital tehnicianului dentar care realizează pe calculator designul restaurării dentare și apoi dă comanda unei mașini care frezează dinții într-un bloc de zirconiu.
Scanerul intra-oral practic înlocuiește amprentarea clasică sau mulajul cum îi spun pacienții. Este mult mai precis și mai ușor de suportat de către pacienți.

– Aveți în vedere cumva legea compensației?
– Avem în vedere o etică a muncii și a profesiei noastre de medic. Avem o meserie foarte tehnică cu ace, freze, turbine, milimetri, dar toate astea se desfășoară în gura unui om și se poate întâmpla să faci un tratament perfect tehnic și totuși pacientul să plece nemulțumit. De accea tot ce facem trebuie gândit în contextul complex al stării generale fizice și psihice a pacientului.
Niciodată nu gândim tratamentul din perspectiva câștigului nostru financiar, ci îl adaptăm la pacient. Țelul este ca pacientul să plece mulțumit din cabinet. Câteodată asta se întâmplă foarte ușor, iar altă dată durează luni de zile sau nu se întâmplă deloc. Dacă reușim să obținem acest deziderat, compensația vine pentru că el ne recomandă familiei, vecinilor, cunoștințelor sau ne trimite o poză sau o filmare în care zâmbește fericit cu noua dantură.

– Cum folosiți timpul între cabinet și familie, fiind soție și tânără mamă?
– Timpul este într-adevăr foarte prețios, încerc să îl gestionez cât mai bine. Din fericire, fac o echipă bună cu soțul meu atât la cabinet, cât și acasă.
Lucrăm pe ture inverse astfel încât fiecare dintre noi să fie jumătate de zi la cabinet și cealaltă jumătate acasă cu copiii. Mă consider norocoasă din acest punct de vedere, pentru că reușesc să împac cariera profesională cu viața de familie.

– Timp liber aveți?
– Strict pentru mine foarte puțin. Timpul liber îl petrec în general cu copiii, care sunt acum destul de mărișori ca să putem face diferite activități împreună, plimbări cu bicicleta, schi, ieșiri în natură. Din când în când, chemăm bunicii în ajutor, iar eu și cu soțul meu plecăm câteva zile undeva. Cu un stil de viață așa de alert și petrecând atât de puțin timp împreună în timpul săptămânii, este esențial ca din când în când să ne mai deconectăm și să petrecem timp numai noi doi, departe de grijile cotidiene.

– Vă preocupă pregătirea profesională și activitatea de cercetare în domeniu?
– Stomatologia este un domeniu al medicinei care a evoluat foarte mult la noi în țară în ultimele decenii. Noile materiale și tehnologii ne permit să le facem pacienților tratamente mult mai corecte și mai sigure din punct de vedere al sterilizării (fiecare pacient are trusa lui sterilizată și sigilată al cărei cod este trecut în fișa lui medicală).
Prin intermediul implanturilor dentare avem posibilitatea să înlocuim dinții lipsă, astfel încât pacienții să nu ajungă edentați sau cu proteză mobilă.
Și estetica materialelor a crescut semnificativ, cu ajutorul zirconiului și al ceramicii presate, tehnicienii dentari reușesc să obțină dinți foarte estetici și naturali, iar noi facem tot posibilul să ținem pasul cu noile tehnologii astfel încât să le putem oferi pacienților noștri toate aceste tratamente inovatoare.

– Care vă sunt gândurile de viitor?
– În viitorul apropiat ne dorim să ne extindem și să ne mărim echipa astfel încât intervalul de timp până la o nouă programare să fie mai scurt.
De asemenea, vrem să continuăm buna colaborare pe care o avem cu colegii noștri de specialitate ortodontică sau chirurgicală, astfel încât să le oferim pacienților toate serviciile stomatologice de care au nevoie, de la radiologie dentară până la ortodonție și implantologie într-un singur loc.
Avem în vedere și achiziționarea de noi aparate și tehnologii care să ne ușureze munca și să le putem oferi pacienților aceleași tratamente la ei în oraș de care ar beneficia într-o clinică din capitală, spre exemplu.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Gândindu-mă că se apropie, cu pași repezi, aniversarea unui om drag, bun prieten și veritabil colaborator, gândul m-a dus în trecut, amintindu-mi despre începuturile prieteniei noastre.
Evident, mai întâi mi l-am amintit pe prietenul Eugen Stan (Puiu Stan, cum îl dezmierda dna. Florica Cernescu), jurnalist, profesor de muzică, istoriograf, neobosit în a căuta și a scoate la iveală pagini, fragmente și flash-uri din istoria uitată a Bocșei, omul căruia i se datorează multiplele imagini reprezentând oameni, evenimente, detalii din Bocșa veche, imagini care circulă pretutindeni, fără a mai specifica cineva sursa!
Eugen Stan s-a născut la Bocșa în 11 aprilie 1948 și s-a stins mult prea devreme, în 30 martie 2004, înmormântat fiind în Cimitirul Ortodox din Bocșa Montană.
Plecarea lui Eugen ni l-a adus mult mai aproape pe fratele acestuia, Costică, despre care auzisem doar cuvinte frumoase din toate părțile și, pe care îl cunoșteam personal, deși nu foarte bine.
Constantin-Tufan Stan (Costică a păstrat, ca un al doilea prenume, numele de fată al mamei) s-a născut la Bocșa și este fratele mai mic al lui Eugen Stan, copiii unei renumite familii de învățători ai Bocșei, Stan Petru și Ioana.

S-a căsătorit la Belinț (județul Timiș) și, împreună cu familia, venea foarte des acasă la Bocșa. Astfel, pe nesimțite, s-a înfiripat, mai întâi, o bună colaborare a noastră, apoi, o sinceră prietenie, pentru că, familia muzicologului Constantin-Tufan Stan este de o calitate rară! Deși, atât de valoroși, acești oameni emană atâta căldură și bunătate, atâta modestie și smerenie cum rar întâlnești în zilele noastre!
O familie aleasă, educată, un model de modestie și de viață trăită întru Bine și Frumos, o viață împlinită prin faptul că fiecare membru al familiei și-a înmulțit talantul cu care a fost dăruit de bunul Dumnezeu: soția Maria, Doamna casei și-a familiei tradiționale, de la țară, cu obiceiuri sănătoase și bine împământenite de-a lungul vremii, dar și un apreciat medic pediatru și sufletist cadru medical; Costică, un erudit, neobosit în ale studiului și cercetării, dar și o fire sensibilă, de artist; fiul Adrian, un magistrat remarcabil, care are alături o Corină frumoasă, harnică și deosebit de deșteaptă, un avocat de succes! Iată, o „echipă” excepțională împlinită și prin micuța Aida, inteligentă și talentată!
Oameni buni și harnici, care nu se feresc de muncă (inclusiv de grădinărit!), preocupați de tot ce este frumos!
Când Dumnezeu îți scoate în cale astfel de oameni, te poți considera binecuvântat! Iar eu mă consider o răsfățată din acest punct de vedere!
Oameni precum Constantin-Tufan Stan sunt veritabile modele, demne de urmat, deoarece binele și optimismul lor, hărnicia și seriozitatea lor, se propagă ca un mod de a fi și este important ca toți să ne „molipsim” de aceste calități!
E important să privim mai des și mai profund oamenii de lângă noi și să primim ceea ce ei oferă prin propriul lor exemplu, mai ales când omul este deschis și generos precum Constantin-Tufan Stan, aniversatul nostru prieten și colaborator, care împlinește o frumoasă vârstă – 65!
Constantin-Tufan Stan s-a născut în 13 februarie 1957 la Bocşa Montană, jud. Caraş-Severin, este căsătorit la Belinț, în județul Timiș și își desfășoară activitatea la Lugoj.
Muzicolog, profesor, publicist, compozitor. Absolvent al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, iar din 2008 Doctor în Muzicologie titlu obţinut cu calificativul summa cum laude la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca cu teza Vocaţia muzicală a oraşului Lugoj. Monografie. Conducător ştiinţific prof. univ. dr. Francisc László.
Are o activitate didactică remarcabilă. Din 1981 este profesor titular la Şcoala de Arte Frumoase „Filaret Barbu” din Lugoj, catedra de pian principal, iar din 2010 lector la Facultatea de Muzică a Universităţii de Vest din Timişoara.
Din 2004 este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România; în 2010 dr. Constantin Tufan Stan primeşte Premiul pentru istoriografie al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România pe anul 2009.
Cetăţean de Onoare al Comunei Belinţ, jud. Timiş (2006), iar, la propunerea Bibliotecii „Tata Oancea”, din 2009 este Cetăţean de Onoare al Oraşului său natal Bocşa. Evident, este o prezență constantă în cadrul activităților culturale și de gen: Festivalul – concurs de interpretare folclorică „Aurelia Fătu Răduțu”, precum și la Festivalul de romanțe și lieduri „Nicolae Florei”.
De asemenea, profesorului dr. Constantin-Tufan Stan i se datorează parteneriatul Şcolii de Arte Frumoase „Filaret Barbu” din Lugoj cu Liceul Teoretic „Tata Oancea” Bocșa, dar și cu Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, derulând împreună activități cultural-artistice deosebite și atractive, atât la Lugoj, cât și la Bocșa.
Volume: Rapsodia din Belinţ. Timişoara. Marineasa. 2003; Corul din Chizătău. Timişoara. Marineasa. 2004; Societatea Corală „Lira” din Lugoj. Timişoara. Marineasa. 2005; Zeno Vancea. Etape biografice şi împliniri muzicale. Reşiţa. Timpul. 2007; Laurian Nicorescu. Compozitorul şi artistul liric. Timişoara. Anthropos. 2008; Titus Olariu. Artistul şi epoca sa. Timişoara. Anthropos. 2008; György Kurtág. Reîntoarcerea la matricea primordială. Cluj-Napoca. MediaMusica. 2009. Centenar Dimitrie Stan. Cântecul străbate lumea (coautor). Timişoara. Eurobit. 2006; Remus Taşcău – 40 de ani de activitate artistică în fruntea corului „Ion Vidu” din Lugoj (1968 – 2008). Timişoara. Brumar. 2008; Victor Vlad Delamarina şi familia sa. Contribuţii biografice. (coautor). Timişoara. Eurostampa. 2009; George Enescu în Banat. Timişoara. Eurostampa. 2009; De la Reuniunea Română de Cântări şi Muzică la Corul „Ion Vidu” 1810 – 2010. Timişoara. Eurostampa. 2010; Aurel C. Popovici-Racoviţă. Preotul-compozitor şi profesorul. Timişoara. Eurostampa. 2010.; Muzicieni din Banat. Timişoara. Eurostampa. 2011; Mihail Bejan. Autorul primei traduceri în limba română a Cronicii notarului anonim al regelui Béla. Timişoara. Eurostampa. 2012; Vasile Ijac – părintele simfonismului bănățean. Timișoara: Eurostampa, 2013; Liviu Tempea, pianistul compozitor. Timișoara: Eurostampa, 2015; George Enescu – consonanțe bănățene – cronici, evocări, interviuri, omagii, mărturii. Timișoara: Eurostampa, 2016 și cea de-a doua ediție, revăzută și adăugită în 2018; Ioan Vidu. Doinitorul Marii Uniri. Timișoara: Eurostampa, 2017; Banat. Miscellanea musicologica.(culegere de articole) Timișoara: Eurostampa, 2018; Eternul feminin. Particularități stilistice în creația vocală a lui Nicolae Coman. Timișoara: Eurostampa, 2019; Ioan Vidu. Creația literară. Culegere de studii, articole, amintiri…întocmită de Viorel Cosma. Timișoara: Eurostampa, 2019; Corul de la Chizătău, Ediția aII-a, revăzută și adăugită. Timișoara: Eurostampa, 2020; Bredicenii: studii și articole. Timișoara: Eurostampa, 2021.
Îl găsim ca îngrijitor de ediții la cărți precum: Poezii de Alexandru Racolța, Monografia muzicală a comunei Belinț de Sabin V. Drăgoi, Scrieri de Felician Brânzeu etc. Semnează studii de muzicologie în volume colective şi amintim doar volumul Vi-l prezentăm pe Ioachim Perian. Reşiţa. Timpul. 2004.
Creaţie corală: Voroneţ, pentru cor mixt, pe versuri de Constanţa Buzea în volumul de Cântece patriotice. Bucureşti. Editura Muzicală. 1986; Doină şi iar doină, cor mixt, pe versuri de Vasile Voiculescu; Aştept anul unu, cor mixt, pe versuri de Magda Isanos; Dorul, cor mixt, pe versuri de Lucian Blaga; Patriei, cor mixt, pe versuri de Virgil Carianopol.
Referinţe: Muzicieni din România. Lexicon biobibliografic. vol. VIII/ Viorel Cosma.- Bucureşti: Editura Muzicală, 2005; Bocşa din inimă III/ Vasile Bogdan.- Reşiţa: TIM, 2011; Muzicieni din Banat: lexicon/ Ioan Tomi.-Timişoara: Eurostampa, 2012; Cărăşeni de neuitat XIV/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă.-Timişoara: Eurostampa, 2012; Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2013; Dascăli bocșeni prezentați de Gabriela Șerban în: Dascăli bănățeni de ieri și de azi/ coord. Nicoleta Marcu.- Reșița: Editura Gheorghe Magas, 2019, p. 228 – 258.
După cum se poate observa, muzicologul Constantin Tufan Stan este un harnic și minuțios cercetător, publicând volume valoroase și semnând articole în revistele vremii din țară și străinătate, dar eu mă opresc doar la revista reșițeană „Reflex” și la cea bocșeană, „Bocșa culturală”.
Și mai semnalez un aspect demn de admirația noastră: în prag de pensionare, prof. dr. Constantin-Tufan Stan este „tânăr” doctorand al Facultății de istorie din Oradea. Tratând cu seriozitate fiecare implicare a sa, cel mai recent proiect inițiat de doctorandul în istorie, de astă dată, este Conferința Internațională de Istorie „Acta Historica Civitatis Lugosiensis” Ediția I, România, Lugoj, 2021, care s-a desfășurat în perioada 17 – 19 septembrie 2021, la Lugoj, județul Timiș, gazdă fiind prestigioasa Universitate Europeană „Drăgan” din Lugoj. Evenimentul a fost organizat de o serie de instituții importante, care și-au dat mâna pentru a reuni, timp de trei zile, personalități și oameni de seamă din țară și străinătate, iar, inițiatorul acestui veritabil și important proiect a fost harnicul și creativul prof. dr. în muzicologie și drd. în istorie, Constantin –Tufan Stan.
La mulți ani, maestre!
La mulți ani, dragul nostru prieten, bocșean-belințean-lugojean! Cu sănătate și cu spor și mereu aproape de noi și de Bocșa!

Potrivit normelor europene de bune practici în agricultură – după cum ne spunea Veronica TOPOR (foto) director executiv al Centrului Județean APIA Hunedoara – GAEC nr. 6.2, arderea terenurilor agricole, a păşunilor şi a vegetaţiei uscate este interzisă! Arderea acestora se face doar cu autorizație și în anumite condiții. Ordinul nr. 352/636/54/2015 pentru aprobarea normelor privind ecocondiționalitatea în cadrul schemelor și măsurilor de sprijin pentru fermieri în România prevede faptul că: este interzisă arderea miriştilor şi a resturilor vegetale pe terenul arabil, precum şi a vegetaţiei pajiştilor permanente. Obiectivul acestui standard este menţinerea materiei organice în sol şi prevenirea poluării atmosferei. Arderea miriştilor şi pajiştilor este total contraindicată de către specialiştii în domeniu, pentru că se distruge toată microflora solului, iar arderea, de fapt, reduce fertilitatea respectivului teren. Fermierii care utilizează teren arabil (inclusiv pajişti temporare) şi/sau pajişti permanente nu trebuie să ardă miriştile sau resturile vegetale rezultate după recoltarea culturilor (paie de cereale păioase, vreji de plante proteice sau de cartof, coceni de porumb, tulpini de floarea soarelui, rapiţă, inclusiv iarba rămasă după cosirea pajiştilor temporare etc.) şi/sau pajiştile permanente.
Proprietarii care recurg la incendierea terenurilor pentru a le curăţa riscă să rămână fără subvenţiile pe care le primesc de la APIA. Pentru a stopa arderile necontrolate, instituţiile statului au semnat un protocol de colaborare pentru a monitoriza acţiunile fermierilor. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Hunedoara, Garda Naţională de Mediu şi APIA Hunedoara au încheiat un protocol de colaborare pentru a monitoriza dacă fermierii respectă condiţiile referitoare la arderea miriştilor şi a resturilor vegetale de pe terenurile arabile şi pajişti. Scopul protocolului îl reprezintă creşterea eficienţei acţiunilor de control privind respectarea de către fermierii care solicită sprijin financiar din fonduri europene şi naţionale a bunelor condiţii agricole şi de mediu referitoare la arderea miriştilor şi a resturilor vegetale pe teren arabil şi la arderea pajiştilor, protejarea mediului împotriva poluării şi prevenirea incendiilor.
Conformitatea/neconformitatea cu GAEC 6.2. se stabileşte la controlul pe teren, unde se constată dacă miriştea sau resturile vegetale au fost sau nu arse. Dacă fermierul care exploatează terenul a provocat incendiul, inspectorul APIA încadrează fapta la intenţie. Urmare nerespectării acestui GAEC, în funcție de amploarea și persistenta pe care o capătă incendiul provocat, fermierii sunt pasibili de sancțiuni, care pot ajunge până la excluderea de la plată.
Având în vedere apariția frecventă a incendiilor în această perioadă, APIA va întreprinde controale pe raza întregului județ în vederea identificării și sancționării celor vinovați. Pentru e evita riscul de a fi penalizați, fermierii care nu au dat foc terenurilor, dar ale căror terenuri au ars din cauza parcelelor învecinate trebuie să prezinte la APIA în termen de 10 zile lucrătoare de la producerea evenimentului o copie după sesizarea depusă și înregistrată la Politia locală; comunicarea sesizării depuse și înregistrate la poliție se poate transmite către APIA Hunedoara și în format electronic la adresa instituției: apia.hunedoara@apia.org.ro

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

De curând, a văzut lumina tiparului un nou volum trudit de Protosinghelul dr. Ioanichie Petrică, duhovnicul Mănăstirii „Sfântul Ilie de la Izvor” din Bocșa Vasiova, un volum care se alătură celorlalte cărți semnate de recunoscutul, deja, scriitor bocșean. Este vorba de volumul: „Mănăstirea «Sfântul Ilie de la Izvor». Mărturii în Foaia Diecezană. Organul oficial al Eparhiei ortodoxe române a Caransebeșului 1905 – 1950” (Editura Episcopiei Caransebeșului, 2021).
Ionel Petrică a debutat publicistic în 1998 în « Foaia diecezanǎ »din Caransebeş. Continuǎ sǎ publice eseuri în „Reflex”, „24 de Ore”, „Timpul” (Reşiţa), „Bocșa culturală”, iar debutul editorial se petrece în 2006 cu volumul „Meditaţii pentru contemporani”, apǎrut la editura Marineasa din Timişoara. Apoi „Conceptul sentimentului de comuniune socială la Alfred Adler”.- Timişoara : Marineasa, 2008 ; „Cuvinte vechi tâlcuite în timpuri noi.”- Sibiu : Agnos, 2009 ; „Conceptul sentimentului de comuniune socială la Alfred Adler” ed. a II-a revizuită.- Timişoara : Nepsis ; Eurobit, 2010 ; „Complementaritatea între Biserică şi statul român cu privire la protecţia copilului”. Timişoara. Nepsis; Eurobit, 2010 ; „Meditaţii pentru contemporani”. ed. a II-a revizuită. Timişoara. Nepsis; Eurobit, 2010; „Comunicarea organizaţională”. Studiu de caz. Arad. Editura Universităţii « Aurel Vlaicu ». 2010; „Părintele Paisie Olaru sau acolo unde sălăşluia Iubirea”. Deva. Charisma. 2012; „Biserica şi asistenţa socială din România”. Iaşi. Institutul European. 2012 ; „Religiozitatea și instituțiile sociale în România”. Iași : Institutul European, 2013.
De asemenea, semnează postfața ediției a III-a a volumului „Anastasis” de Adrian Georgescu (București : No 14 Plus Minus, 2014).
În anul 2021, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, Protos. Ioanichie inițiază un proiect de reeditare cărți, articole și diverse informații apărute în presa vremii cu privire la Mănăstirea „Sfântul Ilie de la Izvor” și slujitorii acesteia, o inițiativă lăudabilă și necesară, încurajată de Preasfințitul nostru ierarh : „…încurajăm și nădăjduim că actualul duhovnic al mănăstirii Vasiova, Protosinghelul dr. Ioanichie Petrică, născut în Bocșa, vrednic urmaș al marilor duhovnici, inițiatorul acestui proiect de reeditare, își va lua responsabilitatea de a continua cercetarea în vederea elaborării unei lucrări complete despre mănăstirea Sf. Ilie de la Izvor – Bocșa Vasiova.”
Iată că, Avva Ioanichie urmează îndemnul ierarhului și, la finalul anului 2021, vine cu o nouă carte, în care adună o serie de articole publicate în periodicul eparhial „Foaia Diecezană”, mărturii despre Mănăstirea „Sfântul Ilie de la Izvor”, perioada 1905 – 1950, sfințirea mănăstirii, activitatea de aici, dar și portrete ale slujitorilor și binefăcătorilor ei. De altfel, în „Cuvânt către cititori” autorii precizează: „Prin această lucrare aducem un pios și binemeritat omagiu călugărului adevărat, desprins de lumea plăcerilor, călugărului care, mai bine de jumătate de veac, a arătat, prin cuvinte și fapte, cum se trăiește adevărul Evangheliei ; cum prin credință, meditație și studiu și, mai ales, prin rugăciune cucernică de zi și noapte, îngenunchiat în fața sfintei icoane, luminată de razele candelei vecinic aprinse, un simplu cantor de sat, autodidact, călcând pe urmele Mântuitorului, se poate ridica la treapta vieții îngerești și poate muri cu aureolă de sfânt – Părintele Protosinghel Macarie Gușcă, ctitorul Mănăstirii ”Sf. Ilie de la Izvor” din Bocșa-Vasiova, la cea de-a 75-a comemorare a înveșnicirii sale.”
De această dată, în acest demers, părintele Ioanichie este ajutat de inginerul pensionar Ionel Vucescu, împreună reușind să ofere un volum frumos, bine ticluit, „o lucrare necesară pentru consolidarea memoriei identitar-spirituale, pe care această mănăstire o oferă Banatului”, conchide Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului în Cuvântul de binecuvântare care deschide această frumoasă și necesară carte.
Cu cele două cărți, părintele Protosinghel Ioanichie ne propune un excepțional proiect de a culege și a înmănunchia în volume informații cu privire la Mănăstirea „Sf. Ilie de la Izvor”, mai întâi din revista Episcopiei Caransebeșului „Foaia Diecezană”, apoi din alte periodice, cărți și publicații, ca, în final, să poată fi constituită o monografie a acestei frumoase și vechi mănăstiri de la Vasiova.
Felicităm autorii, așteptăm cu interes următoarele volume și oferim sprijin în editarea lor, cunoscut fiind faptul că aceste cărți se înscriu în Seria „Bocșa, istorie și cultură”, serie apărută sub egida Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” și sprijinită de Consiliul Local și Primăria Orașului Bocșa, primar dr. Mirel Patriciu Pascu.

Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa dă startul celei de-a XII-a ediție a proiectului „Îndrăgostiți de carte”, unul dintre proiectele de suflet ale instituției bocșene, dedicat prietenilor bibliotecii, iubitorilor de carte și lectură.
Ideea inițierii acestui proiect s-a născut în urmă cu 12 ani când, de Valentine’s Day, ne-am dorit să obișnuim oamenii să dăruiască mai mult decât flori și inimioare, să adauge și o carte.
Apoi, am descoperit că în 14 februarie chiar există o Zi Internațională a Dăruirii de Cărți (International Book Giving Day).
Așadar, iată, este al XII-lea an când, iubitorii de carte și lectură sunt invitați – în zilele de 14 și 24 februarie – la Bibliotecă, pentru a primi o carte în dar. Toți cei care vor trece pragul bibliotecii bocșene în zilele de 14 februarie și 24 februarie, vor primi o carte în dar!
Proiectul „Îndrăgostiți de carte” se bucură de câțiva parteneri importanți, între care sunt scriitorii, dar și instituții precum Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin și ANBPR filiala Caraș-Severin. Evident, susținătorul principal rămâne administrația locală – Primăria și Consiliul Local Bocșa – prin inițiatorul și organizatorul proiectului: Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa.
Vă așteptăm la bibliotecă de Valentine’s Day și de Dragobete pentru a vă dărui o carte, deoarece „ o carte este un dar pe care-l poți deschide iar și iar!”

Deja doi ani fără Octavian Doclin…

Îmi amintesc totul de parcă ar fi fost ieri… Vizita la spital, cartea lui Nuțu Cărmăzan, revistele „Bocșa culturală” și „România literară” – cele din urmă lecturi ale Poetului -, bucuria revederii, planurile și, mai ales, optimismul pe care-l revărsa asupra noastră cu generozitatea-i caracteristică… Tot îmi amintesc… Era vineri și era bine… Apoi, duminică… n-a mai fost bine… Și a venit vestea… pe care eu cu greu am crezut-o…

Deși au trecut doi ani, întotdeauna când lucrez sau planific ceva, mă întreb „oare ce-ar fi spus Tavi?” și parcă m-aș repezi la telefon să-l sun…

Dar… „când s-a împlinit vremea/ plecării din poem/ el, poetul, nepăsător/ mai degrabă decât laș/și-a luat rămas bun/ numai de la poemă/ din cortul celui dintâi/ s-a auzit doar un prelung/ hohot de râs.” (Hohotul de Octavian Doclin)

Poetul Octavian Doclin Chisăliță s-a născut în 17 februarie 1950 în comuna Doclin din Caraș-Severin și s-a stins în 11 februarie 2020, la Reșița.

      Profesor, referent cultural, scriitor, editor, Preşedintele Fundaţiei Cultural-Sociale OCTAVIAN DOCLIN Reşiţa; redactor-şef al revistei „Reflex – artă, cultură, civilizaţie” (Reşiţa) şi coordonatorul Bibliotecii Reflex; director al Editurii Modus (Modus P. H.) Reşiţa, dar, mai ales, un sensibil și talentat Poet, Octavian Doclin a lăsat în urma sa 50 de volume de autor și multe și importante colaborări la reviste și volume colective.

Din anul 1982 este membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR), iar în perioada 1990 – 2005 a fost membru în Comitetul de conducere al Filialei Timişoara a USR; de asemenea este membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România şi membru al Societăţii de Ştiinţe Filologice din România, Filiala Reşiţa.

În anul 1968 a avut loc debutul absolut în  revista Vîrste cărăşene a Liceului din Grădinari, an I (1968), nr. 1 (cu grupajul de versuri „Trei teme despre meşterii lutului”, semnat Oct. Chisăliţă), p. 8; în revista Orizont, Timişoara, an XXI (94), nr. 6, iunie 1970 (semnează pentru prima dată cu numele literar adoptat de atunci, Octavian Doclin), cu poezia „Galilei”, p. 58 (Atelier poetic); în 1970, debutează în volumul „Ritmuri din Ţara lui Iovan Iorgovan”, o culegere de versuri îngrijită de Petru Oallde și prefaţată de Pavel Bellu, iar debutul editorial se produce în 1979 cu volumul Neliniştea purpurei, un volum de poeme care beneficiază de prezentări ale unor importanţi scriitori precum Anghel Dumbrăveanu şi Gheorghe Grigurcu.

Apoi poetul îşi revarsă talentul, iar scriitura sa curge în mai multe volume (50), unele în mai multe ediţii şi în mai multe limbi.

Un volum frumos,(cea de-a 49-a carte),  pe care poetul îl aștepta cu bucurie și mândrie, fiind apărut sub egida Editurii Academiei Române din București, în ciclul „O sută una de poezii” este chiar așa intitulat „O sută și una de poezii”, un volum pe care Octavian Doclin nu a apucat să-l vadă, trudit de Ada D. Cruceanu, cu o prefață de Zenovie Cârlugea și cu repere critice purtând semnătura unor importanți scriitori români: Cornel Ungureanu, Gheorghe Pituț, Petre Stoica, Laurențiu Ulici, Al. Cistelecan, Alexandru Ruja, Marian Popa, Cornelia Ștefănescu, Paul Aretzu, Mircea Martin, Cristian Livescu, Simona Grazia-Dima, Ionel Bota, Marian Barbu, Mircea Popa, Ion Cristofor, Marcel Pop-Corniș, Gheorghe Jurma, Constantin Cubleșan, Adrian Dinu Rachieru, Marian Odangiu, Tudorel Urian, Mircea Bârsilă, Ion Marin Almăjan și Ion Pop. Volumul a fost lansat în data de 13 februarie 2020, după înmormântarea poetului și a fost prezentat de scriitori precum: Cornel Ungureanu, Alexandru Ruja, Gheorghe Jurma, Erwin Josef Țigla, Vasile Petrica, Marcu Mihail Deleanu, Vasile Dan, Ioan Mateuț, Nicolae Sârbu și alții.

        Tot postum, sub îngrijirea atentă a dr. Ada D. Cruceanu, este volumul Privirea peste umăr (…și cu cît mai mult mă uit în urmă). Poeme 2018 – 2019; Elogiu poemului liber și mîinii care-l gîndeşte la ieșirea din Subterană pentru ultima oară, cu o prefață de Al. Cistelecan (apărut la Timișoara: Editura Gordian, 2020) dedicat „Adei, desigur, această carte care închide cercul (doclinian)” și cu precizarea: Cu această carte, autorul ajuns la borna 70 a vieții sale, a vrut să dea seama/ socoteală despre o experiență/trăire poetică de peste 50 de ani. Ce va urma, vorba cinicului, voi muri și voi vedea.”

Nu putem omite însă volumele de referinţe critice dedicate operei docliniene: Ionel Bota, Muntele şi iluzia. Eseu asupra poeziei lui Octavian Doclin, Reşiţa, Timpul, 1997; Doru Timofte, Apologia lui Esau. Eseu asupra poeziei lui Octavian Doclin, Timişoara, Marineasa, 2001. Ionel Bota, Muntele şi poezia. Lirica lui Octavian Doclin, ed. a 2-a, Oraviţa, 2008 şi Adrian Dinu Rachieru, Cercul doclinian, Timişoara, Marineasa, 2015 și cea de-a doua ediție, revăzută și adăugită, apărută la Timișoara: Gordian, 2020.

Octavian Doclin inițiază și realizează împreună cu Ada D. Cruceanu, timp de 20 de ani, revista Reflex dar şi colaborează la cele mai prestigioase şi importante publicaţii de literatură din ţară şi străinătate. De asemenea, opera docliniană este reflectată în presa vremii (ex. Orizont – Timişoara, Luceafărul – Bucureşti; Contemporanul – Bucureşti; Familia – Oradea; Steaua – Cluj; Transilvania – Sibiu, Poesis – Satu Mare; Scrisul Românesc – Craiova; Portal Măiastra – Tg. Jiu etc.).

Deţinător al multor premii şi distincţii importante în plan literar, merită totuşi menţionat măcar Titlul Cavaler al Ordinului Cultural „Eminescu – 1868 – Oraviţa” primit în 2006, Premiul pentru poezie în 2008 şi în 2010 al USR Filiala Timişoara sau Premiul de excelenţă al Municipiului Timişoara pe anul 2011.

Din anul 1997 este Cetăţean de Onoare al comunei Doclin; din 2009 este Cetăţean de Onoare al Municipiului Reşiţa, iar din 2004 este onorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, acordat de Preşedintele României.

Senior al poeziei, Senior al culturii cărăşene, un scriitor care a trecut cu cinste fruntariile țării de nenumărate ori, Octavian Doclin este, fără doar şi poate, un poet de excepţie şi  un veritabil om de cultură.

„Ca orice poet adevărat/ născut în Vărsător/ aduna aduna până se umplea/ și apoi dădea tot ce-i/ mai bun din el/ se aprindea repede/ dar ardea încet tot mai încet/ ca feștila din lampa cu petrol/ în lumina căreia citea/ în nopțile de iarnă din copilărie/ acum simte aproape nedumerit/ și vede mai ales/ ca o altă feștilă/ mâna lui făcută scrum/ și pulbere de flacăra/ ochiului al treilea – Marele Domn.” („Al treilea ochi” de Octavian Doclin)

Veșnică fie-i memoria și în pace somnul!