Școala Gimnazială Nr. 1 Hunedoara este o unitate de învățământ preuniversitar de stat, modernă, cu tradiție în formarea tinerilor din medii diferite.
– Doamna prof. Loredana Rodica VIȘOVAN (foto), în calitatea dvs. de director, veniți cu amănunte…
– În această școală se construiește permanent o comunitate de învățare în care elevii, profesorii și părinții învață să învețe, astfel prioritatea noastră este pregătirea elevilor pentru o lume în schimbare, formându-le capacități, deprinderi și competențe care să le permită să-și găsească locul și menirea socială.
Instituția noastră se remarcă prin rezultatele obținute de elevi, prin colectivul de cadre didactice bine pregătite profesional și pedagogic și o bună colaborare pe care o are cu părinții și comunitatea locală.
Cu sprijinul autorităților locale, infrastructura școlii a beneficiat de numeroase îmbunătățiri, ceea ce permite realizarea unui proces de învățământ de înaltă calitate.
Corpul B reabilitat în totalitate, săli de clasă dotate cu videoproiector și acces la internet, laboratoare, cabinet de consiliere și sprijin, biblioteci moderne cu spațiu de lectură, săli și terenuri de sport, o cantină, un club al elevilor și un amfiteatru destinat activitaților în aer liber.
Elevii școlii noastre sunt implicați în diferite activități școlare, unele cu caracter caritabil, fie la nivel de școală, fie în cadrul unor proiecte cu finanțare extrabugetară.
Aici putem aminti faptul că în fiecare an se organizează vizite la Căminul de bătrâni Hășdat și la familiile nevoiase de pe malul Cernei.
Implementăm proiecte cu finanțare extrabugetară. Amintim Proiectele de granturi pentru dezvoltare școlară „Copilărie în armonie”, Prevenirea abandonului școlar în județul Hunedoara și Integrare prin educație INTED_2021.
Elevii noștri mai participă constant la diferite concursuri și competiții, obținând rezultate frumoase: Concursul național Terra – mica olimpiadă de geografie, Comper, Cartierul meu verde, precum și la proiectele „Să cunoaștem peșterile, să le protejăm împreună!”, „Promovează performanța”, „Voluntari în slujba vieții” care au fost derulate de Clubul Sporturilor Montane Hunedoara pe baza unui parteneriat de lungă durată.
În cadrul proiectului „Zâmbet și culoare”, au fost decorate holurilor școlii cu mesaje simbolice, pe care elevii să le poată descifra, parcurgând pas cu pas, treptele cunoașterii, alături de dascălii lor. Proiectul s-a născut din dorința de a valorifica potențialul uman, pe care îl are școala, punând în lumină dibăcia și dăruirea colegelor noastre.
Unitatea noastră școlară vine în ajutorul persoanelor care nu au reușit să finalizeze învățământul obligatoriu, prin înființarea programului „A doua șansă“.
Cel care face posibil succesul elevilor, este colectivul de cadre didactice al școlii noastre, care se remarcă prin dăruire, muncă, statornicie, creativitate și implicarea atât în activitatea școlară, dar și în cea personală a copiilor. A fi dascăl înseamnă o misiune ce ține de artă, de a modela și educa generații frumoase la suflet. Semeni fapte, culegi deprinderi, semeni deprinderi, culegi caracter, semeni caracter, culegi un destin.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Este unanim acceptată necesitatea elevilor de autocunoaștere, înțelegere și acceptare a celorlalți, de participarea la activități colective – după cum ne informa prof. Carmen Elena LUPESCU (foto) de la Liceul Teoretic „Traian Lalescu” Hunedoara – care să le formeze sau să le dezvolte abilități necesare pe tot parcursul vieții. Școala are un impact major în acest sens și contribuie la formarea completă a educabililor nu numai prin diversele discipline studiate, ci, mai ales, prin orele de dirigenție, de consiliere și dezvoltare personală. Cadrele didactice, în calitatea lor de diriginți, devin responsabile atât în a furniza conținuturi, cunoștințe, în a forma competențe, cât și în a îndruma elevii în legătură cu problemele cotidiene.
Pentru elevi, profesorii nu sunt doar niște simpli oameni, ci se constituie în modele de urmat; profesorii sunt cei care au mereu sfaturile la îndemână, îi adaptează pe elevi realității și le fac cunoscute provocările vieții. Mediul comunicării autentice dintre profesori și elevi devine ora de dirigenție, unde se pot discuta diverse subiecte precum: adoptarea unei atitudini pozitive față de sine și a unui stil de viață sănătos și echilibrat, relaționarea armonioasă cu ceilalți în contexte școlare și extrașcolare, reflectarea asupra motivației și eficacității strategiilor pentru progres în învățare, luarea deciziilor legate de continuarea studiilor și carieră, educație și ocupații etc. Astfel, se constată importanța și necesitatea orelor de dirigenție, deoarece, pentru elevi, ele constituie mijlocul de evadare din rutina orelor obișnuite. Succesul acestora este dat de abilitatea profesorului diriginte de a se plia pe nevoile elevilor, de a fi dinamic, de a propune teme actuale și interesante, de a furniza idei și puncte de vedere valoroase, de a fi un real „antrenor”.
În calitatea mea de profesor diriginte am avut și am în vedere dezvoltarea personalității elevilor, a carierei, educația pentru muncă, de respectare a valorilor culturale, dar și pentru munca privată.
Nu au lipsit activitățile în vederea respectării mediului, de grijă pentru sănătate, privind protecția consumatorului, prevenirea delincvenței juvenile sau apărarea împotriva incendiilor.
Elevii mei au participat la implementarea de proiecte educaționale, învățându-i să gestioneze eficient nevoile grupului, situațiile conflictuale și problematice, dar și să-și asume rolurile și responsabilitățile ce le revin în clasă și societate.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

În 3 februarie 2021, în casa sa din Bocșa Română, se stingea, mult prea devreme, pictorul Viorel Coțoiu.

La un an de la plecarea „în lumea cea fără de dor”, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa organizează o expoziție cu câteva dintre lucrările acestui prieten artist, lucrări dăruie fie instituției, fie oamenilor din această Casă a Cărții.

Expoziția se dorește un omagiu adus omului și prietenului Viorel Coțoiu, artistului pe care, timp de 25 de ani, Biblioteca bocșană l-a susținut și l-a promovat cât i-a fost în putere.

Pe toată perioada lunii februarie 2022, în Sala „Biblionet” a Bibliotecii „Tata Oancea” Bocșa, pot fi admirate și studiate lucrări semnate de Viorel Coțoiu.

Viorel Coțoiu  s-a născut la 19 septembrie 1962 în Reşiţa și s-a stins în 3 februarie 2021la Bocșa. Toată viața și-a petrecut-o în Bocșa; și-a părăsit orașul doar pe perioada studiilor, fiind absolvent  al Academiei de Arte Timişoara – clasa de pictură a prof. Romul Nuţiu, promoţia 1996. A participat la saloanele studenţeşti de pictură (1991-1996), fiind foarte apreciat, iar în 1992 a obținut Premiul I la Festivalul Artei Studenţeşti.

Viorel Coțoiu a absolvit și studii de pictură bisericească cu profesorii Gheorghe Coştiurin, Andrei Răileanu şi  Dan Caceu. Nu punține sunt bisericile din Banat restaurate de artistul Viorel Coțoiu.

 În 1996 a debutat cu o expoziţie personală la Galeria ART din Timişoara și are un parcurs ascendant, până în anul 2000 vernisând patru expoziţii personale la Timişoara, Bocșa şi Reşiţa și participând la foarte multe expoziţii de grup, precum şi la saloane de artă plastică naţionale şi internaţionale. În scurt timp, a devenit membru  titular al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Reșița.

Prima expoziție la Bocșa, orașul său natal, s-a desfășurat la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, la inițiativa bocșeanului Dumitru Jacotă, în anul 1997. De atunci, Viorel Coțoiu începe o bună colaborare cu această instituție și cu managerul ei, iar expozițiile continuă: fie personale, fie de grup.

De asemenea, biblioteca bocșană a fost cea care s-a ocupat de promovarea muncii artistului Viorel Coțoiu, organizându-i vernisaje în diferite orașe: Reșița (prin prietenul și colegul Erwin Josef Țigla), Lugoj (prin prietenul Dan Haica) etc. 

Tot la inițiativa Bibliotecii publice din Bocșa, în anul 2008, scriitorul și reporterul Vasile Bogdan a realizat pentru TVR Timișoara un reportaj acasă la Viorel Coțoiu, menit să promoveze munca și talentul acestui pictor de geniu.

 După cum afirmau specialiștii, Viorel Coțoiu a pictat  şi restaurat artă bisericească, având o formulă laică a subiectelor bisericeşti în pictura de şevalet, iar atunci când se afla în faţa peisajului, era dominat de subiect, fidel acestuia prin culoare locală şi imagine.

De asemenea, are lucrări de grafică “realizate într-o formulă proprie, folosind drept limbaj o linie sinuoasă, barocă”. Pictorul Ion Bobeică spune:

”Viorel Coţoiu este un pictor al stărilor sale psihologice…Asemenea unui actor care se confundă cu rolul său, artistul se suprapune cu pictura sa până la uitarea de sine. Este un pictor sincer, adevărat şi pictura sa are viaţă.”

“Este semnificativ faptul că mulţi artişti tineri se îndepărtează de soluţiile artei abstracte şi revenind la figurativ se apropie de valorile sacre. Unul dintre aceşti artişti este Viorel Coţoiu”, afirmă criticul Deliu Petroiu. 

Criticul Corneliu Antim scrie: ”O plăcută descoperire este pictura lui Viorel Coțoiu. Un artist în care par să vegeteze miraculoase plăsmuiri ale omenirii așa cum ni s-au transmis prin frescele Orientului și Occidentului. Un efect vizual de vestigiu mural, obținut prin agitația păienjenișului de linii pe fonduri de albastruri sinilii ori ocruri aurii și roșuri patinate, din care se ițesc ca dintr-o mreajă de mistere, chipuri și siluete humaniforme sau animaliere, ca în icoanele bucovinene, dar și în maniera picturii profane ensoriene.”

Coţoiu este unul din artiştii adevăraţi care , având încredere în opera sa, a ales să locuiască în localitatea natală, unde , evident nu găseşte loc. Pe vremuri era considerat un pictor de viitor. Colegii rosteau cu ură amicală, firească ,,se dă geniu”. Expoziţiile sale de la subsolul operei, cu sute de lucrări de mari dimensiuni, au uimit publicul din Timişoara. Florile sale sunt embleme ale statutului simbolic al florii. Există prin culoarea ce transmite forţa sângelui. Există într-o aşezare plastică inedită. Sunt tulburătoare. Fascinează. (Călin Chincea)

Referinţe despre artistul Viorel Coțoiu găsim în multe lucrări de specialitate, dar și în câteva volume ale locului:  Bocşa din inimă/ Vasile Bogdan. Reşiţa. TIM. 2008; Întâlniri cu destine: interviuri/ Adalbert Gyuris. Cluj-Napoca. Grinta. 2012; Cărăşeni de neuitat XVIII/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă.Timişoara: Eurostampa, 2012; Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/Gabriela Șerban.-Reșița: TIM, 2013 (Bocșa- istorie și cultură; 30); revista Bocşa culturală. 

Viorel Coțoiu era într-adevăr genial! Datorită talentului său de geniu și-a împlinit acest vis devenind pictor. Se considera un om bogat, deoarece bogăția, în viziunea lui, avea conotații interpretative. Era generos! Picta în mod gratuit sau pe sume modice acolo unde era solicitat: a efectuat pictura Bisericii „Sf. Nicolae” din Bocșa Română, restaurări de cruci și troițe de pe raza orașului Bocșa și alte astfel de lucrări de mai mici sau mai mari dimensiuni. Era, întotdeauna, prezent când aveai nevoie de el (cu toate că nu i se răspundea la fel!).

Prin talentul său, a reprezentat orașul Bocșa cu cinste la toate expozițiile externe la care a fost invitat, în taberele de artă, în saloane și vernisaje de grup.

”Pentru mine pictura este o chemare”, mărturisea Viorel Coțoiu în reportajul realizat de Vasile Bogdan și, până în ultima clipă, și-a urmat această chemare…

          Dumnezeu să-l odihnească! Veșnică fie-i memoria!