Emisiunea „România în mișcare”, realizată de Lavinia Șandru la Canal 33, și-a propus, după cum însăși realizatoarea a mărturisit, să dezbată în cadru special „despre cultură, presă și Eminescu”.
Cu doi ani în urmă, UZPR a lansat proiectul intitulat „Săptămâna luminată a presei românești”, context în care moderatoarea i-a invitat pe reprezentanții Uniunii prezenți în platou să se refere la calitatea de jurnalist a lui Mihai Eminescu și să treacă prin reverberațiile timpurilor până la starea actuală a presei din România.
În intervenția sa, Sorin Stanciu, președinte interimar al UZPR, a subliniat că s-au împlinit 103 ani de la înființarea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. „Eminescu, care se află pe efigia Uniunii, este considerat de noi ziaristul-simbol, ziaristul-ziarist pentru gazetăria românească. Există multe volume care cuprind gazetăria ui Eminescu – dacă îi parcurgem opera acum, totul se potrivește: mentalități, moravuri, neajunsuri sociale care se manifestă astăzi. Mulți dintre colegii noștri și-au făcut din Eminescu un simbol și o pildă”.
La rândul său, Nicolae Băciuț, membru al Consiliului Director al UZPR și coordonator al Filialei Târgu Mureș, a ținut să precizeze că dacă ar fi trăit astăzi, Eminescu ar fi scris „exact ceea ce a scris în 1878, în ziarul Timpul, despre politica vremii. Este atât de actual, încât pot spune că este contemporanul nostru. S-au schimbat actorii, problemele au rămas aceleași – și în politică, și în viața economică, și în viața internațională. Vocea de atunci a lui Eminescu a fost cea a unui gazetar atins de aripa geniului”.
Invitat în platou, Mircea Pospai, membru în Consiliul Director al UZPR, coordonator al Filialei Dolj, membru în Consiliul de Administrație al Radio România, a punctat câteva detalii inedite despre vizita la Craiova a lui Eminescu, în 1878. „Eminescu a rămas atunci aproape toată vara în Craiova. A fost vizitat de Slavici, care a spus că se simte foarte bine în Craiova, și a remarcat frumusețea teatrului de aici”.

De la Ploiești, Claudius Dociu, membru în Consiliul Director al UZPR, coordonator al Filialei Prahova a UZPR, a intervenit spunând că „ne raportăm la Eminescu ca la un reper extrem de important. Dacă astăzi ar veni la Ploiești, Eminescu ar întreba de Caragiale și amândoi probabil ar fi stat de vorbă despre cât de talentat este tânărul Nichita Stănescu. Amândoi ar fi găsit aici destule subiecte pentru articole, în cazul lui Eminescu, în care să combat ceea ce nu se întâmplă cum trebuie în urbe, și subiecte de comedie, mai mult de râsu`-plânsu`, în cazul lui Caragiale. Mi se pare foarte importantă la Eminescu latura civică a jurnalismului său. Cred că de aici avem multe de învățat astăzi. Un jurnalist nu trebuie să rămână doar un observatory – în opinia mea, este și un om al cetății. Eminescu a fost genul de jurnalist care nu se rezuma la a consemna și constata ce nu merge bine, ci și la a-i mobiliza pe cititorii săi în a trece la acțiune. Cred că și noi avem această misiune”.
Invitații au continuat firul dezbaterilor pe tema situației actuale a presei din România. „Presa tradițională se păstrează, deși cu mare greutate. Sunt de admirat cei care fac efortul s-o mențină, în special cei din provincie”, a argumentat Sorin Stanciu. Ca reprezentant al tinerei generații de jurnaliști români, Claudius Dociu a adăugat că „lumea și presa sunt în mișcare și mai sunt puține publicații care apar pe hârtie, dar sunt câteva și este foarte bine că se încăpățânează colegii mei să le aducă publicului în fiecare lună, săptămână sau chiar în fiecare zi. Pe lângă nostalgia de a răsfoi o gazetă există și nevoia ca aceste publicații să continue să apară în forma lor fizică”.
Emisiunea a continuat cu intervenția lui Miron Manega, vicepreședinte al UZPR, care a subliniat că „în afară de Eminescu, totul este aproximativ. În 2002, ambasadorul de atunci al Braziliei la București făcea o afirmație care m-a determinat să fac săpături – aceea că țara sa îi datora lui Eminescu cea mai mare creștere economică din lume. Am cercetat și am aflat că teoria statului organic a fost prezentă în publicistica lui Eminescu. Lucrarea care conține această teorie a ajuns în Brazilia curs universitar, iar în anii 1970 ai secolului trecut a devenit program economic”.
Emisiunea „România în mișcare” s-a încheiat cu întrebarea (retorică) a lui Sorin Stanciu: De ce nu se mai predă în școala românească Eminescu un semestru întreg, așa cum se făcea nu cu mult timp în urmă?

Departamentul Comunicare

ACADEMIA OAMENILOR DE ŞTIINŢĂ DIN ROMÂNIA, FILIALA USA
UNIUNEA ZIARIŞTILOR PROFESIONIŞTI DIN ROMÂNIA
MITROPOLIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ A CELOR DOUĂ AMERICI
INSTITUTUL ROMÂN DE TEOLOGIE ŞI SPIRITUALITATE ORTODOXĂ, NEW YORK

Al XXIX-lea Simpozion “Mihai Eminescu”
(172 de ani de la naşterea poetului)

Eminescu şi unitatea spirituală a tuturor românilor în lumina aniversării a 150 de ani de la Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni – Putna – 1871

Duminică 16 ianuarie 2022, ora 2:00 PM
la Biserica ortodoxă română „Sf. Ap. Petru şi Pavel”, Astoria, New York (14-20 27th Ave.)

PROGRAM
Protocolul deschiderii
Pr. Prof. Dr. Theodor Damian, Preşedintele Filialei New York a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România şi al Institutului Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă

Rugăciune de M. Eminescu, interpretează Lia Lungu
Imnul lui Ştefan Vodă
Deşteaptă-te Române

COMUNICĂRI

Moderatoare: Prof. Nicole Smith

Anca Sîrghie, Profesor universitar, scriitoare, Sibiu
Drama destinului publicistic la transilvăneanul Nicolae Cristea şi la moldoveanul Mihai Eminescu

Marian Nencescu, Critic şi istoric literar, cercetător asociat la Institutul de Filosofie „C. Rădulescu-Motru” al Academiei Române, Bucuresti
Enciclopedismul eminescian

Ştefan Stoenescu, Eseist, comparatist şi traducător, Ithaca, New York
Simboluri şi ecouri ale unor compoziţii poetice eminesciene ce au determinat constituirea unităţii spirituale româneşti

M. N. Rusu, Critic şi istoric literar, Redactor şef al revistei Lumină Lină, New York
Eminescu şi unitatea militară a poporului român

Prof. Dr. Doru Tsaganea, Profesor de matematică la Metropolitan College of New York
Congresul studenţilor români de la Mănăstirea Putna din perspectiva situaţiei politice europeene din anii 1870-1871

Prof. univ. Valentina Ciaprazi, Scriitoare, Profesoară de limbă şi literatură franceză, LaGuardia College, New York
Spiritualitatea eminesciană, reflecţie a autenticii spiritualităţi româneşti

Pr. Prof. Dr. Theodor Damian, Scriitor, Profesor emeritus la Metropolitan College of New York, Preşedinte al Filialei americane a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România şi al Institutului Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă, New York
Eminescu, diaspora română şi Ţara mamă

Dă clic pentru a accesa bocsa-culturala-nr.4_2021.pdf

12 ianuarie 2022, ora 16.00, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița, online:

Zilele Culturii Naționale la Reșița (12 – 20 ianuarie).

Proiectul „Reșița: 250 de ani de industrie”. Întâlniri de suflet cu oameni pentru care Reșița înseamnă ceva… La discuții cu Nikolaus Rudolf Pilly (Călan) și dr. ing. Romulus Vasile Ioan (Reșița / Hunedoara).

https://www.youtube.com/c/DemokratischesForumderBanaterBerglanddeutschen

https://www.facebook.com/Demokratisches.Forum.der.Banater.Berglanddeutschen

11 ianuarie este ziua în care, cu 103 ani în urmă, lua ființă Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, emulație a Marii Uniri de la 1918, organizație reprezentativă a marilor personalități care au creionat, în toți acești ani, ceea ce este astăzi presa din România.
Prima organizație de breaslă din România reîntregită prin Marea Unire lua ființă la 11 ianuarie 1919 și avea să intre în conștiința publică sub numele de Uniunea Ziariștilor Profesioniști, organizație care a fost mereu un organism de frunte al gazetăriei românești în ultimul secol. Dacă la prima reuniune participau cu entuziasm Victor Iamandi, Eugen Filotti – viitori miniştri, Nicolae Batzaria, Ion Minulescu, Ion Pas, Cezar Petrescu – poeţi şi prozatori care se afirmau încă de pe atunci în literatură, Constantin Papacostea, Samson Abramovici, Brunea Fox, Dinu Dumbravă, Ion Felea, Mircea Grigorescu, I.G. Peltz, Nicolae Pora, Jean Vulpescu şi Pamfil Şeicaru, ce vor deveni peste ani personalităţi ale gazetăriei româneşti, deceniile următoare au înregistrat printre gazetarii Uniunii alte galerii de voci publice scânteietoare, de la George Macovescu, George Ivaşcu, Dante Dănciulescu la Ion Felea, Gheorghe Dinu, Mihnea Gheorghiu, Leon Sărăţeanu și mulți, mulți alții.
„Nu se poate imagina o lume modernă fără o presă dedicată și riguroasă, supusă propriilor standarde valorice înalte, iar jurnalismul românesc, care a străbătut cu cinste ultimul secol, este o bună dovadă în acest sens. După ce a trecut prin timpuri de toate felurile cu fruntea sus și reunind în rândurile sale unele dintre cele mai ilustre condeie ale limbii române, UZPR se prezintă astăzi în același etalon de frunte al marilor și altruiștilor slujitori ai opiniei publice. Aflați în primele rânduri ale utilității publice, fapt atestat ca atare prin însăși legea creației, ziariștii din UZPR activează în cele mai de seamă organisme de informare în masă, de la Televiziunea publică și Radio România până la cotidiane și reviste de prestigiu. A fost, este și va fi o breaslă de frunte, care are ca etalon, la rându-i, o renăscută Uniune profesională”, scria în anul 2019, cu ocazia celebrării unui secol de existență a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, regretatul președinte Doru Dinu Glăvan. În ultimii ani, sub conducerea sa, UZPR a cunoscut o anvergură fără precedent, consolidând legătura cu filiale puternice, în toată țara și peste hotare, coagulând cele mai bune idei și acțiuni ale jurnalismului profesionist actual, aducând alături tinerele talente ale presei și pe seniorii gazetăriei, adevărați mentori cu o expertiză de neprețuit. UZPR a inițiat și a transformat în tradiție evenimentul de marcă Seratele „Eminescu, jurnalistul”, a derulat proiecte de anvergură, care i-au certificat utilitatea publică, în fastă colaborare cu instituții de prim rang, cum sunt Academia Română sau UNESCO, se mândrește să publice în fiecare an, sub egida editurii proprii, cele mai bune producții publicistice ale membrilor săi și, la exact un secol de la înființarea organizației, a amplasat o placă omagială pe clădirea care a găzduit înființarea UZPR. Dimensiunea internațională a Uniunii este dată de comunicarea strânsă cu organizații similare din alte țări.
Trecut prestigios, istorie recentă fastă și densă, proiecție în viitor. Uniunea Ziariștilor Prfesioniști din România se prezintă astăzi, grație efortului constant și pasiunii fără preget din utimii ani a președintelui Doru Dnu Glăvan, care a strâns laolaltă atâtea energii creatoare ale miilor de membri ai Uniunii, ca un organism puternic, dinamic, deschis tuturor ramurilor jurnalismului profesionist, gata să marcheze cu importanța acestei nobile profesii secolele următoare.

Ovidiu Zanfir

• 580 de pagini A-3
• 1.480 de articole

În luna februarie va apărea pe piață volumul II al Antologiei CERTITUDINEA, care va cuprinde următoarele 46 de numere ale revistei (primul volum a inclus numerele de la 0 la 34). Antologia este legată într-un format de 27,5 x 40 cm (aprox. A-3) • Are 580 de pagini alb-negru (echivalentul a 1.160 pagini A-4), însumând 1.480 de articole • Include CUPRINS și INDICE DE AUTORI • Editorul Antologiei CERTITUDINEA este Editura URANUS.

Pentru comenzi, puteți contacta Editura URANUS, București, str. Melinești nr. 7, sector 4, telefon: 0722.268.633, fax: 021.683.63.35, www.editurauranus.ro, e-mail: editurauranus@gmail.com. Antologia CERTITUDINEA e un remediu împotriva psihozei și singurătății, o fereastră către un trecut mai liber decât prezentul pandemic și viitorul concentraționar. O antologie a curajului trecut și un rechizitoriu al lașității contemporane. O mărturie fără botniță, care s-ar putea să nu se mai repete. Un testament pentru copiii de astăzi și pentru copiii copiilor lor.

SUMAR:

• „UZPR nu este un culcuș, e o baricadă!” – Scrisoare imaginară a lui Doru Dinu Glăvan către membrii Uniunii
• OANA GLĂVAN. Demnitate, profesionalism şi trudenie
• DANIELA GÎFU. Salahorul unei utopii pragmatice
• MARIAN NENCESCU. Agenda vie a Uniunii
• ADINA ANDRIȚOIU. Cu faţa la Brâncuşi
• GABRIEL NICULESCU. Ziarist în două orânduiri, trăitor în două milenii
• THEODOR DAMIAN. Modelul unui OM mare
• IOAN DAVID. L-a iubit fără margini pe Eminescu
• ANCA SÎRGHIE. Directorul bolnav de muncă de la „Radio Reşiţa dragostea mea”
• RĂZVAN CIUCĂ. Cetăţean al României dodoloaţe
• ALEXANDRU PRIPON. Drumeţ oglindit în ochiul furtunii
• CAMELIA DUCA. „Minunată-i prietenia…”
• CORINA POPESCU. Proiecte din trecut – amintiri din viitor
• MARIA-DANIELA PĂNĂZAN. Moartea unui nemuritor
• DOINA DABIJA. Într-un veac în care a fi bun este o ruşine, el nu s-a ruşinat să fie OM
• DRAGOȘ BAKO. N-a luat nimic cu el, ci ne-a lăsat totul
• DUMITRU BUȚOI. În Valea Domanului se va aşterne tăcerea
• ELENA CĂPĂȚÎNĂ. Ultimul eveniment
• ECATERINA CHIFU. Se vorbea despre el în, şoaptă, ca despre o mare personalitate
• EMIL ȘIMĂNDAN. Crainic sportiv şi promotor al culturii
• GEORGE G. ECHIM. Un mandat întrerupt
• EMILIAN SIMION. Momente
• OCTAVIAN ȚÎCU. Anul 2021 mi-a mai luat un prieten
• EUGEN DOGA. Harul primit de la Dumnezeu
• CRISTINA LEORENȚ. Am rămas mai săraci
• IULIANA GOREA COSTIN. I-a diminuat lui Eugen Doga sentimentul de înstrăinare
• FIRIȚĂ CARP. Capitolul Glăvan
• IONEL POPESCU. Ctitor al emisiunilor creştine difuzate la Radio Reşiţa
• ICĂ SĂLIȘTEANU …o lumină pe care probabil n-am meritat-o
• MARCEL CIUBOTARU. Cât n-aş da să fie aşa…!
• LUCIA BIBARȚ. Nestigmatizat de puterea funcţiei
• MIHAELA ALBU. Prin Doru Dinu Glăvan, UZPR a intrat în istorie
• NICOLAE STANCIU. A încercat să resusciteze cele două principii de bază ale presei: Adevărul şi Libertatea
• MARIN ȘTEFAN. Doru Dinu Glăvan, supravieţuieşte prin aura sa
• VALERIU TĂNASĂ. Nu ne e permis să vorbim despre el la timpul trecut!
• ZENO FODOR. „Punţile de lumină” ale lui Doru Dinu Glăvan
• Andrei Viziru în dialog cu Doru Dinu Glăvan, preşedintele UZPR
• MARICELA-PARASCHIVA BUICESCU. Un spirit nu moare niciodată!
• CRINA POPESCU. Pentru Doru Dinu Glăvan, „eu” însemna „noi”
• DORIN OCNERIU. Înfiinţarea „Radio Rai”
• VASILE FILIP. Întâlniri cu „DOM’ PRESIDENT”
• MIRCEA POSPAI. A greşit o singură dată: atunci când a plecat dintre noi!
• NISTOR BECIA. Înfiinţarea filialei UZPR din Marea Britanie a fost dorinţa lui
• MARIA STANCIU. Născut să fie primul
• TUDOR NEDELCEA. Împreună scriem istoria clipei!
• VASILE VUL Doru Dinu Glăvan: „România nu e o tarabă cu obiecte de patrimoniu. România eun sanctuar păzit de osemintele celor care au murit pentru ca ea să existe!”
• MIRON MANEGA. A vrut să scoată presa din condiţia de femeie de serviciu a politicii

12 ianuarie 2022, ora 16.00, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița, online:

Zilele Culturii Naționale la Reșița (12 – 20 ianuarie).

Proiectul „Reșița: 250 de ani de industrie”. Întâlniri de suflet cu oameni pentru care Reșița înseamnă ceva… La discuții cu Nikolaus Rudolf Pilly (Călan) și dr. ing. Romulus Vasile Ioan (Reșița / Hunedoara).

13 ianuarie 2022, ora 12.00, Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“ Reșița:

Zilele Culturii Naționale la Reșița (12 – 20 ianuarie).

Citim EMINESCU: o manifestare interactivă în cinstea Poetului național, organizat în parteneriat: Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“ Reșița, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici“ Caraș-Severin și Teatrul de Vest Reșița.

14 – 21 ianuarie 2022, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița:

Zilele Culturii Naționale la Reșița (12 – 20 ianuarie).

Expoziție de fotografii cu tematica „Iarna în Munții Banatului”. Expune: Nicolae Șușara (Anina).

17 – 27 ianuarie 2022, Direcția pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:

Zilele Culturii Naționale la Reșița (12 – 20 ianuarie).

Expoziție de artă plastică Flavia Beatris Grădinaru (Reșița).

17 – 20 ianuarie 2022, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița:

Zilele Culturii Naționale la Reșița (12 – 20 ianuarie).

Expoziția filatelică „Mihai Eminescu“, cu exponate din colecția Doina și Gustav Hlinka.

17 ianuarie 2022, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Zilele Culturii Naționale la Reșița (12 – 20 ianuarie).

Prezentarea cărții „Ecouri eminesciene“, autori: Gheorghe Jurma, Erwin Josef Țigla, Editura „TIM” Reșița, 2021.

18 ianuarie 2022, ora 20.15, studioul postului de televiziune „Banat TV” Reșița:

Zilele Culturii Naționale la Reșița (12 – 20 ianuarie).

Emisiunea TV „Călător fără bilet”. Moderator: col. Valentin Homescu. Participă Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla.

20 ianuarie 2022, ora 16.00, Centrul Universitar Reșița al UBB, locația: Centrul de învățare „UBB – Real students’ dreams”:

Zilele Culturii Naționale la Reșița (12 – 20 ianuarie).

„Educațiunea e cultura caracterului, iar cultura e educațiunea minții.“ (Mihai Eminescu): o manifestare interactivă în cinstea Poetului național, organizat în parteneriat: Centrul Universitar Reșița al UBB și Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici“ Caraș-Severin.

Toate manifestările se vor organiza şi desfăşura cu respectarea măsurilor pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, stabilite de autorităţile naţionale şi locale, aplicabile la data desfăşurării acestora.

Proaspăt ieșit de la tipar, calendarul UZPR pentru anul 2022 vă expune 13 case memoriale, unele devenite muzee. Pe frontispiciul calendarului regăsiți Casa Memorială „Mihai Eminescu” (Ipotești, jud. Botoșani), adăugându-se în ordinea lunilor: Casa Memorială „Vasile Alecsandri” (Mircești, jud. Iași); Casa Memorială „Tudor Arghezi” (Mărțișor, București); Casa Memorială „Nicolae Bălcescu” (Bălcești, jud. Vâlcea); Casa Memorială „George Coșbuc” (Hordou – azi, comuna George Coșbuc –, jud. Bistrița-Năsăud); Casa Memorială „Octavian Goga” (Ciucea, jud. Cluj); Casa Memorială „Nicolae Iorga” (Vălenii de Munte, jud. Prahova); Casa Memorială „Cezar Petrescu” (Bușteni, jud. Prahova); Casa Memorială „Liviu Rebreanu” (Prislop – azi localitatea Liviu Rebreanu –, Bistrița-Năsăud); Casa Memorială „Ioan Slavici” (Șiria, jud. Arad); Casa Memorială „Mihail Sadoveanu” (Copou, Iași); Casa Memorială „Constantin Stere” (Bucov, jud. Prahova); Muzeul Memorial „Alexandru Vlahuţă” (Dragosloveni, jud. Vrancea).
Calendarul a apărut cu efortul fotojurnalistic al membrilor din filialele UZPR, sub îndrumarea consultantului în istoria presei Neagu Udroiu.

Departamentul de comunicare

Calendarul poate fi achiziționat de la Sediul UZPR

de Erwin Lucian BURERIU

Este o mare nedreptate. Această superbă civilizație, ridicată treaptă cu treaptă de ființele umane, atât de frumoase și inteligente este pusă mereu pe punctul de a dispărea, cu tot cu creatorul ei. S-au topit în neant cei care au ridicat edificiile incașilor, într-adevăr o suspectă, misterioasă dispariție. Au rămas doar basmele unei Atlantide care s-a scufundat nu știm unde. Nenumărate războaie, mai ales cele două mondiale au fost măcar concrete, pagubele își au autorii lor. Din cenușă s-au ridicat din nou construcții impresionante, infrastructuri nemaipomenite, tărâmuri sălbatice sunt străbătute de vapoare și avioane, abia atunci, când suntem la bordul acestora vedem câtă sălbăticiune, câte tărâmuri nelocuite mai există pe planetă și că doar câteva fâșii propice vieții, porțiuni destul de înguste sunt apte pentru civilizație și acolo ne aglomerăm. Iar acum întreaga noastră parte locuibilă este acoperită ca o plasă de pescuit de un văzduh de viruși. Poate fi cu adevărat sfârșitul acestei lumi, iar cei ce planifică mari resetări pentru viitor, s-ar putea să devină, la rândul lor resetați de coronavirus. Pandemia nu e doar un pretext pentru om de a schimba capitalismul în ceva mai bun, poate fi un război total și pierdut pentru om în fața unei forțe nevăzute. Iar dacă anumiți indivizi au dorit să fabrice acest virus, până la urmă vor muri și ei, așa că sunt convins că pandemia nu a fost planificată de câțiva nebuni. Iar ea nu dă semne că ar putea dispare în scurt timp. Oare am intrat în agonia vieții pe pământ?

Pentru Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița data de 9 ianuarie înseamnă debutul anului cultural al germanilor din sud-vestul țării. De ce? Fiindcă în această zi, în anul 1898, se năștea în Reșița Alexander Tietz, cea mai importantă și complexă personalitate a etniei germane din Banatul Montan din secolul al XX-lea.
Binecunoscutul scriitor, etnograf și pedagog reșițean Alexander Tietz (9 ianuarie 1898 – † 10 iunie 1978) a editat în timpul vieții un număr de cinci cărți în limba germană, care conțin legende și povestiri culese de la mulți locuitori ai acestui spațiu. A scris totodată multe articole în presa germană și română a timpului. Postum, i-au apărut 8 cărți, editate la Reșița, Timișoara și București. De asemenea i-au fost selectate câteva povești pentru o înregistrare pe disc. Alexander Tietz a devenit Cetățean de onoare post mortem al municipiului Reșița, începând cu data de 24 februarie 2004. Numele lui este purtat în prezent de biblioteca germană din Reșița, în fața căreia stă ridicat și bustul său, realizat de artistul plastic bucureștean Horea Flămând. De asemenea, Colegiul Național „Diaconovici – Tietz” din municipiul Reșița îi poartă numele alături de cel al unchiului său după mamă, Corneliu Diaconovici, primul enciclopedist român. Alexander Tietz a fost unul dintre cei mai recunoscuți pedagogi germani reșițeni din secolul trecut, care a insuflat elevilor săi dragostea pentru locul natal, pentru cultură, turism și protecția mediului. La biblioteca germană care îi poartă numele, secție a Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici“ din municipiul de pe Bârzava, va fi organizată în 9 ianuarie, cu respectarea restricțiilor în condițiile pandemice actuale, într-un cerc restrâns, o evocare a personalității lui Alexander Tietz și o expoziție tematică de documentate privind viața și opera sa. Totodată se va aminti și de împlinirea, la 7 ianuarie, a 120 de ani de la nașterea profesoarei de pian și compozitoarei reșițene Margarete Cäcilie Josefa Tietz-Cocora (7 ianuarie 1902 – † 10 iunie 1977), sora lui Alexander Tietz.

În „Lexicon. Muzicieni din Banat. Banatul Montan – Banatul Sârbesc”, autor Ioan Tomi, apărut la Editura „Eurostampa” din Timișoara, 2012, se pot citi următoarele: „TIETZ-COCORA, Margareta (n.7.I.1902, Reșița, CS / †10.VI.1977, Reșița). Pianistă, profesoară de pian, compozitoare. Își însușește o cultură muzicală solidă de la tatăl său, Josef Tietz, reputat dascăl, cantor, organist și dirijor din Reșița. Tehnica interpretării pianistice o dobândește la început de la sora ei, Matia (mai mare cu 19 ani), iar apoi, la conservatorul comunal, de la profesoara Irma Hun. Dovedește calități excepționale, ceea ce o recomanda pentru un nivel de pregătire mai înalt decât putea să-i ofere Reșița, așa că este încurajată să își desăvârșească studiile la Conservatorul din Budapesta. Se impune ca solistă în perioada interbelică, susținând recitaluri de pian, concerte de muzică de cameră, în colaborare cu soliști vocali, instrumentiști sau formații de profil, concerte cu orchestra simfonică. Repertoriul ei cu orchestra a fost impresionant. … Presa din Timișoara, Lugoj și Reșița i-a apreciat la superlativ evoluțiile solistice. Margareta Tietz-Cocora a cochetat și cu compoziția, scriind muzică pentru instrumentul pe care l-a slujit întreaga viață, pianul. Printre acestea figurează și cele «Cinci piese pentru pian» tipărite, după mai bine de o jumătate de secol, la Editura «Tempus» Timișoara, 1996. Căsătorită cu profesorul și dirijorul Coriolan Cocora, s-a dedicat, alături de soțul ei, cu dăruire și mult folos carierei didactice, mulți dintre elevii ei devenind muzicieni profesioniști precum Doru Popovici, Damian Vulpe, Heinz Kostyak ș.a., cu loc bine stabilit în viața muzicală românească sau de peste hotare.“
Anul acesta, în ziua de 9 ianuarie, se va comemora și împlinirea a 30 de ani de la trecerea în eternitate a preotului romano-catolic și maestru al muzicii de orgă, Josef Gerstenengst (*3 iulie 1920 – † 9 ianuarie 1992), fost preot vicar parohial la Biserica romano-catolică „Maria Zăpezii” din Reșița, între anii 1946 și 1958, cel care, în București, a făcut din orga de la Catedrala romano-catolică „Sfântul Iosif” cu adevărat „regina instrumentelor”. Debutul carierei sale s-a făcut așadar la Reșița, cea care nu l-a uitat și îi ține memoria aprinsă până în ziua de astăzi. Consiliul Local și municipalitatea reșițeană i-au oferit titlul de Cetățean de onoare post mortem, în data de 31 martie 2017.

Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița marchează împlinirea celor 30 de ani de la trecerea în eternitate a preotului-organist Josef Gerstenengst și cei 120 de ani de la nașterea profesoarei de pian și compozitoarei reșițene Margarete Cäcilie Josefa Tietz-Cocora prin câte un plic filatelic ocazional și câte o ștampilă adecvată. Întreaga corespondență trimisă de la Oficiul poștal Reșița 1, în ziua de 7, respectiv, 10 ianuarie 2022, este fi obliterată cu această ștampilă.

Cu prilejul reuniunii din 9 ianuarie se vor sărbători și cei 32 de ani de la constituirea Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin prin adunarea constitutivă care s-a desfășurat în 9 ianuarie 1990, în sala de conferințe a Casei de Cultură a Sindicatelor Reșița.

Erwin Josef Ţigla

Un rol foarte important, decisiv chiar, în promovarea literaturii de limbă română din Serbia l-a avut revista LUMINA, înființată în 1947 de marele poet sâtb de origine română Vasko Popa (29 iunie 1922, Grebenat, Banatul de Sud, užnobanatskiupravniokrug, Serbia – 5 ianuarie 1991, Belgrad). La această publicație au colaborat – în condițiile multietnicismului, plurilingvismului și multiculturalismului – mai toți scriitorii din Serbia, atât cei din generațiile interbelice cât și cei din noile generații afirmate după război, în special scriitori sârbi de limbă română din Provincia Autonomă Voivodina, precum și scriitori români nu numai din spațiul Banatului istoric.

Este vorba, așadar, de „un fenomen cultural de excepție” în cadrul literaturilor balcanice, ale cărui ipostaze și deveniri valorice „în circuitul european” sunt relevate de criticul literar universitar Virginia Popovici, profesor la Facultatea de Filosofie din Novi Sad, care semnează postfața „Literatura română din Serbia, fenomen cultural de excepție” (pp. 233-244), la cartea dlui Florian Copcea, „O istorie a liricii românești din Serbia”(Editura Academiei Române, București – Casa de Presă și Editură „Libertatea”, Pančevo, 2018, 248 p.), beneficiind de un cuvânt înainte semnat de acad. Mihai Cimpoi,„Argumente pentru o istorie necesară și utilă”.

Dl Florian Copcea se înscrie, cu această „istorie a liricii românești din Serbia”, într-un demers istorico-literar care, de la Radu Flora („Literatura română din Voivodina. Panorama unui sfert de veac, 1946-1970”, 1977) până la autori din zilele noastre (Ioan Baba, Ștefan N. Popa, Costa Roșu, Vasa Barbu, Boris & Daniela Crăciun, Dan Mariana, Catinca Agache, Carmen Dărăbuș, Brândușa Juică, Virginia Popovici ș.a.) s-au dovedit buni descriptori și analiști ai fenomenului literar din Banatul sârbesc.

Este vorba de o pleiadă de critici, istorici literari și gazetari care, deși vin din generații diferite, s-au aplecat cu atenția cuvenită asupra valorizării literaturii create de românii din Serbia, evocând fenomenul atât în evoluția lui periodică și specifică, din interbelic până în contemporaneitate, cât și în raport cu direcțiile evoluției literaturii din țara-mamă, într-un context mai larg, european.

Numai astfel literatura română din spațiul ex-iugoslav poate fi valorificată la adevărata ei specificitate și diferențiere, având acest statut de cultură transfrontalieră, care, dincolo de istoria și condițiile unei evoluții proprii, vine să completeze marele Tablou de valori al culturii și literaturii române, în sensul modernului concept de Géographielitteraire, temă de tradiție în sociologia occidentală, îndeosebi cea franceză: Robert Éscarpit (Sociologie de la littérature, Paris, PUF, 1964), André Ferré (Géographie littéraire, 1946), Lionel Dupuy (L’imaginaire géographique: essai de géographie littéraire, Puppa, 2019).

Sinteză utilă și destul de clarificatoare în prezentarea punctuală a desfășurărilor literare, în sensul ajungerii la conștiința de sine a unui gen literar cu vădite antene imanentiste și onto-gnoseologice, „O istorie a liricii românești din Serbia” intră în bibliografia de referință atât prin efortul sistematizator aproape exhaustiv, cât și prin echilibrul unor temeinice judecăți de valoare. Cartea contribuie totodată și la cunoașterea mai largă a poeziei de expresie română care s-a scris și se scrie azi în Serbia vecină, Voivodina fiind un alodiu de indimenticabile valori literare.

*

Revista „Lumina”, inițiată în 1947 de Vasko Popa (1922-1991), va fi condusă cu deosebită abnegație și mare talent gazetăresc de poetul, traducătorul, eseistul, documentaristul și editorul IOAN BABA, începând din 1995. L-am cunoscut pe vrednicul poet la ediția din iunie 2020 a Festivalului Internațional de Literatură „Mihai Eminescu” de la Drobeta Turnu-Severin, oferindu-i cu acest prilej recenta mea carte „MIHAI EMINESCU – DICȚIONAR ESENȚIAL: Oamenii din viața lui” (Tipo Moldova, 2019), care l-a surprins plăcut. Iată ce consemna, apoi, dl Ioan Baba în ziarul „Lumina” din Pancevo(numărul 19 din 9 mai 2020), rezumând sumarul bogat al numărului din LUMINA, Anul LXXIII, Nr. 1-3 (622-624):

„Noul dicționar monografic face parte din profundele scrieri capitale ale exegetului de la Târgu-Jiu,ZenovieCârlugea, și este la fel de esențial și monumental ca și cele publicate în prealabil – „Lucian Blaga. Oameni din viața lui”, respectiv „Tudor Arghezi. Oameni din viața lui”.Pentru că această carte are 752 de pagini, vom aminti alfabetic doar câteva nume cu mențiunea că autorul redă și date noi, mai puțin cunoscute despre relația unora cu Mihai Eminescu, precum: V. Alecsandri, Tudor Arghezi, Samson Bodnărescu, Ion. C. Brătianu, I.L. Caragiale, Carol I, Vasile Conta, Ion Creangă, A.I. Cuza, Elisabeta, regina României / Carmen Sylva, Al. Grama, B.P. Hașdeu, N. Iorga, Mihail Kogălniceanu, Mite Kremnitz, Al. Macedonski, Titu Maiorescu, Veronica Micle, Cleopatra Poenaru, Ciprian Porumbescu, Aron Pumnul, Ioan Slavici, Iosif Vulcan, A.D. Xenopol…[…]

La „Prezentări, semnale, lecturi”, citim textul semnat de acad. Mihai Cimpoi „Ultimul deceniu de viață a lui Eminescu într-o nouă viziune”, despre cartea lui Dumitru Copilu-Copillin „Eminescu în ultimul deceniu de viață”. ZenovieCârlugea ține în centrul atenției culegerea multilingvă (selecție și tălmăciri din creația a 40 de poeți, realizată de Ioan Baba și Ivo Muncian) „Punte spirituală nouă” dintre două Capitale Culturale Europene, Novi Sad și Timișoara, carte apărută la Societatea Scriitorilor din Novi Sad. În aceeași ordine de idei transfrontaliere, dar și în preajma aniversării a 75 de ani de existență a Casei de Presă și Editură „Libertatea”, se înscrie și antologia bilingvă „Lirica româno-sârbă” în care întâlnim 53 de poeți din Serbia și România, selectați de Nicu Cobanu și SlavomirGvozdenović. Marina Ancaițan a realizat cu antologatorii dialogul „Antologia – ca patrie a două limbi”. (Ioan BABA, „Libertatea”, Pancevo, nr. 19/2020).

            Deși în ultimul an de existență al revistei „Lumina” avem informații că ar exista unele disfuncțiuni pe linie instituțional-editorială (de aceea avem la îndemână doar numărul pe care îl postăm), ne exprimăm convingerea că, după mai bine de 25 de ani de păstorire cu sârg și indimenticabile merite (începând din 1995), scriitorul IOAN BABA este arhitectul cel mai potrivit și cel mai îndreptățit să ducă mai departe destinele acestei reviste-fanion de cultură, literatură și spiritualitate transfrontalieră, îndeobște recunoscută nu numai în cultura română.

Zenovie CÂRLUGEA

Pe 28 decembrie, părintele-profesor Theodor Damian, scriitor, jurnalist cultural, profesor emerit la Metropolitan College, din New York, dar mai cu seamă desăvârșit predicator, după pilda Sfântului Ioan Gură de Aur, „ambasadorul săracilor”, cum îl numea cândva părintele Damian într-o omilie publicată la Lausanne, în 1983, a împlinit frumoasa vârstă de 70 de ani. Cu acest prilej, Prea-Fericitul Daniel, Patriarhul României, i-a acordat preotului-paroh al Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, din Queens, districtul Astoria, NY, Ordinul „Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, Noul Hozevit”, răsplătind astfel „activitatea deosebită în susținerea și promovarea credinței creștin-ortodoxe, a filantropiei, a vieții culturale și parohiale, și ca semn al prețuirii noastre”. Ordinul patriarhal răsplătește astfel o viață dedicată comunității creștine românești, de peste Ocean, efortului de a elimina, cel puțin în planul  credinței, diferența dintre „ce e al meu” și „ce e al nostru”, de a cultiva iubirea creștină sub cea mai înaltă formă a sa, milostenia, „regina între viruți”, cum o numea Sfântul Ioan Gură de Aur,  în Tratatul său „Despre preoție”.

Preot, jurnalist cultural, scriitor și ideolog de factură doctrinar-creștină, Theodor Damiam s-a născut la 28 decembrie 1951, la Botoșani. A absolvit Institutul Teologic din București, și, după o activitate pastorală și publicistică în țară, și-a susținut Doctoratul în Teologie, la Fordham University, din New York, în 1993, reeditând această performanță și la Universitatea din București, în 1999. Din anul 1988 s-a stabilit în Statele Unite, unde a înființat Parohia Ortodoxă „Sf. Petru și Pavel”, dar și Cenaclul Literar „Mihai Eminescu”, și Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă, ce funcționează sub egida Academiei Oamenilor de Știință din România, conducând totodată și Filiala pentru America a acestei organizații științifice de prestigiu. Din 1996 publică lunar, la New York, revista trimestrială bilingvă,  Lumină Lină/Gracious Light, o punte culturală între România și Occident. De-a lungul anilor, părintele-profesor Theodor Damian a publicat peste 30 de volume originale – poezie, eseuri, cronici literare,  interviuri, meditații filosofico-teologice -, participând la peste 100 de congrese și consfătuiri internaționale, și prezidând peste 70 dintre acestea.

Membru al UZPR din 1996, părintele-profesor Theodor Damian are vechi și temeinice legături cu jurnalismul cultural, încă din vremea când lucra ca secretar de redacție la Telegraful Român, revista Mitropoliei Ardealului, cea mai veche publicație cu apariție neîntreruptă, din România, înființată în 1853,  de Sfântul, pomenită să-i fie amintirea!, Andrei Șaguna. Membru în Comitetul de redacție de la peste 20 de publicații din țară și din străinătate, Theodor Damian a participat, pe 20 septembrie 2019, la Adunarea Generală solemnă, prilejuită de împlinirea a 100 de ani de la înființarea  UZPR, de la Sala de Concerte a Radiodifuziunii Române, rostind cu acest prilej un memorabil discurs: „Cum se vede România de la New York? Depinde cine o vede. Frumusețea e în ochii privitorului, ca și urâtul. Când e vorba de Țara-mamă, cu frumusețile și spiritualittatea ei, se vede cu drag și cu nostalgie. Când e vorba de realitățille politico-sociale, ea se vede diferit, și în general impresia este de nemulțumire. Cînd e vorba de talente, cum e cazul în sport, acestea generează justificata mândrie de a fi român”

Tot în 2019, părintele Theodor Damian a primit, la New York, o delegație a UZPR, alcătuită din regretatul Doru Dinu Glăvan și Miron Manega, directorul publicației Certitudinea. Cu acest prilej, gazdelor,  le-au fost oferite daruri din partea Uniunii, inclusiv Placheta „100 de ani de UZPR”, și Diploma „Loialitate și Credință”. Câteva luni mai târziu, în ianuarie 2020, i-am cunoscut și eu pe o parte dintre inimoșii compatrioți și coreligionari ai părintelui Theodor Damian, stabiliți în Lumea Nouă, participând, cu o comunicare științifică, la ediția a 27-a a Simpozionului anual „Mihai Eminescu”, găzduit de Biserica „Sfântul Andrei” (preot-paroh Ioan Proteasa), din Districtul Jamaica, NY.

Autor complex și polivalent, jurnalist cu har, Theodor Damian abordează fenomenul cultural romînesc, în armonie cu creștinismul  ancestral nativ al neamului, promovând România la un nivel științific încă neatins până azi. Este și motivul pentru care Ministerul de Externe român, prin Departamentul Românilor de Pretudinteni i-a acordat, în Anul Centenarului, 2018, disticția „100 de personalități din întreaga Diaspora”, o recunoaștere unanimă a unei strălucite cariere în slujba culturii și a neamului românesc.

La mulți ani, rodnici și fericiți, iubite Părinte Theodor Damian!

                                                                                                             Marian Nencescu

Lumea informației a fost martoră la schimbări transformaționale uriașe în ultimele două decenii. Doar între 2010 și 2019, lumea a adăugat 1,9 miliarde de noi utilizatori de internet, iar acest număr va crește pe măsură ce accesul la internet va evolua într-un drept fundamental, de la un simplu serviciu.

Această dinamică în schimbare pune în fața jurnalismului și a celor care îl practică mai multe provocări existențiale, printre acestea una dintre cele mai importante fiind dacă jurnalismul poate trece dincolo de știri și poate oferi valoare într-o lume „post-știri”.

Într-o lume a surplusului de informații, știrile ca produs își pierd rapid din relevanță. Pătrunderea tehnologiei în viața de zi cu zi oferă fiecărui individ posibilitatea de a crea și de a prezenta instantaneu lumea din jurul său. Acest lucru a dus la o creștere rapidă atât a colectării de informații, cât și a consumului. Indivizii și grupurile sociale, care s-au bazat cândva pe jurnaliști pentru a le oferi o doză zilnică de informații, renunță la intermediari și își primesc „știrile” direct prin intermediul platformelor de socializare. Acum, fiecare utilizator de smartphone are capacitatea de a fi propriul mijloc media prin intermediul platformelor. Pandemia a servit drept catalizator pentru această schimbare de comportament.

Nu demult, în absența unui mediu concurent, știrile erau identificate ca punct unic al tuturor informațiilor relevante pentru societate, colectate de jurnaliști, care erau astfel principalii responsabili pentru informarea cetățenilor. Astăzi, informațiile sunt infinite și cresc cu fiecare minut, iar accesul la ele este disponibil oricui.

Într-o lume plină de mass-media, distincția pre-digitală dintre știri și informații a devenit mai distribuită, pe baza relevanței individuale. Informațiile caracterizate cândva ca știri de către jurnaliști – și în mod implicit relevante pentru toată lumea – sunt acum mai predispuse la afinități individuale. Aceeași informații vor fi văzute diferit de către doi indivizi, pe baza exclusiv a ceea ce contează pentru ei. Știrile relevante ale unei persoane sunt irelevante pentru altcineva.

„Întrebarea fundamentală cu care ar trebui să se confrunte toți jurnaliștii – în special cei care tocmai intră în profesie – este: cum poate jurnalismul să adauge valoare într-o lume în care unele dintre cele mai puternice instrumente ale profesiei au devenit irelevante? Este nevoie să trecem dincolo de știri? Poate jurnalismul să treacă dincolo de știri?”, punctează  Shalabh Upadhyay fondator al NEWJ India.

Credibilitatea este adesea legată mai mult de procesul rezultatului decât de rezultatul în sine.

În acest scop, jurnaliştii trebuie să creeze procese transparente care să ofere publicului larg mijloacele de validare a muncii lor. Acest proces ar trebui să fie un set de standarde etice și principii convenite, pe baza cărora să se judece orice activitate jurnalistică. „Jurnalismul trebuie, de asemenea, să creeze un proces definit despre modul în care o persoană poate deveni jurnalist. Așa cum avocații trebuie să promoveze examenul de barou, medicii trebuie să îndeplinească standarde pentru a continua să profeseze, iar contabilii trebuie să treacă examene ample, și jurnaliştii trebuie să aibă un standard minim necesar pentru a fi incluși în profesie. Cum ne putem aștepta la încrederea publicului atunci când nu există linii directoare, standarde sau criterii de referință pentru ca jurnaliștii să poată certifica această încredere? 2022 ar putea fi un alt an în care să punem la îndoială validitatea și starea jurnalismului. Dar cred că 2022 va fi un an în care noi, ca profesie, va trebui să înțelegem nevoia și urgența de a acționa și de a evolua în ceea ce societățile actuale și viitoare ar aștepta de la apărătorii democrației: transparență și obiectivitate”, adaugă Upadhyay

Sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, ziarul „Accent Media” și Centrul Educativ „Copii și Tineri pentru Comunitatea Europeană”, au organizat un inedit concurs internațional de jurnalism pe tema „Sănătatea – primăvara vieții”.

Pe acest fond, concurenții care s-au remarcat printr-un mod literar de exprimare, comunicare și informare a materialului publicistic, dovedindu-se actori ai actului de jurnalism, au primit distincția „Prietenul jurnalismului – punte spre viitor”. Printre aceștia, am notat pe: Natalia Rednic, Maria Gîrbovan (Colegiul Național „George Coșbuc” Cluj-Napoca), Dorina Roxana Botoș (Școala Gimnazială „Romul Ladea” Oravița), Georgiana Matieș, Marius  Scornea (Liceul Tehnologic Energetic „Dragomir Hurmuzescu” Deva), Elena Medeea Munteanu Școala Gimnazială „Iordache Cantacuzino” Pașcani, Andreea Alexandra Pătcaș, Lorena Pletea (Palatul Copiilor Arad), Cătălina Cumpănașu, Cristina Petea (Colegiul Național „Iancu de Hunedoara” Hunedoara), Dan Bădău Vlad, Maria CătălinaRoșu, Andreea Oprița (Colegiul Național „Decebal” Deva), Bianca Alexa (Liceul Tehnologic „Nicolae Stoica de Hațeg” Mehadia),Anisia Maria Staicu, Mihai David Staicu (Școala EuropeanăNr. 1 Bruxelles), Raluca Maria Gherman (Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul  Mitropolit Simion Ștefan” Alba Iulia) și Alexandra Maria Bikfolvi (Școala Gimnazială „Aron Densușianu” Hațeg).

În contextul acestui concurs jurnalistic s-a tipărit pliantul „SĂNĂTATEA – CEL MAI DE PREȚ DAR AL VIEȚII”. S-au înființat cercuri intitulate „Prietenii sănătății”, membrii acestora fiind chiar participanți la această întrecere literară. (a se vedea foto)

După implementarea obiectivelor stabilite, am cerut în exclusivitate opinia președintelui juriului, Cornel POENAR (membru UZPR), directorul ziarului „Accent Media”, care ne-a declarat: „Întrecerea jurnalistică cu tema „Sănătatea – primăvara vieții” s-a dovedit una de suflet și entuziasm. Participanții au dovedit un model de comportament jurnalistic, prin lucrările lor exprimându-și propria oglindă a vocației, un început de drum spre arta scrisului. Cu toții au dovedit abilități jurnalistice, reflectând prin scris realitatea în mod obiectiv, cu expresii de calitate și conștiință – un îndemn la optimism și speranță.

De notat este și faptul că, asemenea concursuri literare sunt o adevărată poartă deschisă spre jurnalismul profesionist, dar și spre latura creativității, a gustului pentru lectură al elevilor”.

Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR