Oamenii școlii răspund așteptărilor comunității

La Colegiul Economic „Emanuil Gojdu” din orașul de pe Cerna, demersurile educaționale vizează dezvoltarea personalității elevilor, cu accent pe participarea activă, conștientă și responsabilă a acestora în propria formare.

Complexitatea finalităților educaționale reflectă, printre altele, îmbinarea orelor de dirigenție cu activități educative extracurriculare și extrașcolare, dar și implementarea de proiecte cu stagii practice în străinătate.

Pe acest fond, am cerut amănunte de la prof. Mariana STOICA (foto), care ne-a relatat:

– Dacă Eminescu, revizor școlar, ar veni la Colegiul Economic „Emanuil Gojdu”, ar găsi un campus european complex, extins în mai multe clădiri.

Întâi ar fi impresionat de aspectul modern al clădirilor înconjurate de verdeața părculețelor îngrijite.

Apoi ar intra și ar fi impresionat de oamenii care au sfințit locul de atâtea generații, menținând școala în liga de campioni a învățământului preuniversitar.

Oamenii școlii răspund așteptărilor comunității, adaptându-se noilor cerințe educaționale și aplicând politicile europene cu privire la învățământ.

 Demersul didactic, formativ bazat pe informativ, reprezintă mâna care deschide minte și cuvânt, de la grupa pregătitoare și primele bastonașe până la firma de exercițiu și stagiile de pregătire practică.

E lung drumul, mult efort, multă perseverență, dar rezultatele sunt pe măsură.

Avem procentaj mare de promovabilitate la Evaluare Națională și la Bacalaureat, examenele fiind încununate și cu note de 10.

Am obținut premii importante la etapele naționale ale olimpiadelor și concursurilor școlare la limba română, lingvistică, matematică, fizică, chimie, geografie, istorie, discipline economice.

Creații literare ale elevilor sunt cunoscute la nivel național, fiind premiate și publicate în revista Ordinul povestitorilor sau în volume la Editura Arthur și în volumele online la Lecturiada elevilor.

Olimpiada poveștilor sau Olimpiada de benzi desenate, concursuri online, au printre câștigătorii de pe podium elevi de la Gojdu, și în semestrul I al acestui an școlar.

De 12 ani, elevi din toate școlile participă la Marșul cărții, inițiat și organizat de noi, împreună cu Biblioteca Municipală, Primăria Hunedoara și cercul profesorilor de limba română.

Clubul de debate îi ajută pe elevi să gândească dincolo de tipare, să își formeze propria matrice de dezvoltare personală.

Între teme, teze, cluburi, firme, avem timp și de colinde, târguri de Crăciun, baluri, carnavaluri sau plantări de pomi.

Ne-am adaptat la școala on-line, dar ne reunim fizic de câte ori se poate, căci împreună reușim mai multe.

Ne onorează premiile la faza națională a Concursului Cultură și Civilizație în România, obținute pentru originalitate și talent artistic, încununare a preocupărilor de cunoaștere, păstrare și promovare a tradițiilor, a turismului etno-folcloric.

Colegiul nostru a fost organizator al Olimpiadei naționale pentru disciplinele Economic, administrativ, comerț și Turism și Alimentație, precum și al Olimpiadei naționale de educație tehnologică – bineînțeles că elevii noștri au ocupat locuri fruntașe!

Clasele de turism contribuie anual la organizarea Târgului European al Castelelor la Muzeul Castelul Corvinilor.

Mințile performante sunt susținute de mișcare cu rezultate performante. Echipele de fotbal și de handbal ale gimnaziștilor au ocupat poziții fruntașe în clasamente regionale sau naționale.

Ne lăudăm cu Larisa Gîdei și Mircea Purcar, membri din 2021 în lotul național de triatlon, ca de altfel cu Dănuț Gârlenu, campion europen la box.

Tot în 2021 Adelin Daniel Pop a devenit campion național și a fost ales atletul anului.     Asigurăm educație incluzivă participând la proiectul „Școala Generației Unificate”, coordonat de asociația „Special Olympics” România, în cadrul căruia un grup de elevi a participat la „Campionatul Virtual de Fitness Unificat”.

Proiectul ROSE, „Alege să fii educat!”, contribuie la îmbunătățirea calității, creșterea eficienței procesului educațional și stoparea fenomenului de părăsire timpurie a școlii, prin activități remediale.

Competențele „familiei Gojdu” sunt dovedite și pe plan internațional.

Prin implementarea proiectelor Erasmus+ urmărim dezvoltarea abilităților elevilor prin efectuarea unor stagii de practică în străinătate. Parteneriatul cu firma italiană Della Vista din Rimini, oraș cu puternică tradiție în turism, a început în 2015 și de atunci 66 de elevi au făcut practică în străinătate. În următorii 4 ani 126 de elevi vor efectua stagii de pregătire practică în Europa.

Ne preocupăm și de conectarea permanentă a profesorilor la realitățile europene. Un exemplu este proiectul „Împreună facem școala mai bună”, care presupune, din 2021, participarea unui număr de 18 profesori la cursuri de formare în mai multe instituții europene din Spania, Italia, Malta și Portugalia.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Constantin Gruescu, la doi ani de la trecerea sa eternitate

Sunt personalități ale locului, care au marcat acest frumos Banat Montan de-a lungul vieții atât de mult, încât rămân înscrise în Cartea de Aur a acestei părți de țară pentru veșnicie. O astfel de personalitate a fost și Constantin Gruescu, trecut la cele eterne acum doi ani, în data de 22 ianuarie 2020, la el acasă, în „Casa Binelui” din Ocna de Fier.
Născut la Dognecea în data de 12 aprilie 1924, Constantin Gruescu a crescut, a învățat și a îmbătrânit iubind mineritul și oamenii dedicați adâncurilor. A adunat de-a lungul anilor minerale și roci din Munții Banatului, punând bazele Muzeului de Mineralogie Estetică a Fierului din casa sa, un muzeu privat, care avea să facă cunoscute Ocna de Fier și Dognecea nu numai în țară, ci și departe, peste hotarele României.
Alături de Tanti Mia, soția sa, care l-a însoțit de-a lungul zecilor de ani în activitatea sa în slujba Binelui, Nea Costică Gruescu a fost un om deosebit, un om care a iubit locul său natal și l-a făcut cunoscut pretutindeni. Cei care răsfoiesc caietele sale de amintiri, cu înscrisuri lăsate drept dovadă de cei au trecut pe aici, vor găsi nume de oameni importanți din știință și cercetare, din politică și administrație, din cultură și educație, reprezentanți ai caselor regale, ai bisericii, oameni importanți și oameni simpli, elevi, studenți, maturi și vârstnici…
Pasiunea sa dedicată geologiei acestor plaiuri va dăinui pe mai departe prin donațiile sale oferite unor instituții din România și de pe mapamond, precum și prin ce ne oferă și astăzi „Casa Binelui” din Ocna de Fier.
De-a lungul vieții, lui Constantin Gruescu i-au fost decernate diferite ordine și medalii, diplome și însemne de recunoștință. Din partea Președinției României a fost recompensat, în data de 4 martie 2003, cu Crucea Națională „Serviciul Credincios”, cls. a III-a, i s-a conferit Titlul de Cetățean de Onoare al județului Caraș-Severin (19 aprilie 2004), al Municipiului Timișoara (27 aprilie 2004), al orașului Bocșa (17 aprilie 2014), al comunelor Ocna de Fier (26 februarie 2003) și Dognecea (10 mai 2002), Membru de Onoare al Universității „Eftimie Murgu” din Reșița (21 decembrie 2011) și al Comunității Românilor din Uzdin / Serbia (23 aprilie 2002). A primit, printre altele, Diploma „Persona Maxima” a Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin (17 decembrie 2001), Diploma de Membru de Onoare al Muzeului Banatului din Timișoara (20 iulie 2007) și Diploma „Prieten prin excelență al etniei germane din Banatul Montan” (12 aprilie 2013).
A fost membru al Societății Române de Științe Naturale, al Asociației Internaționale a Mineralogilor din Basel / Elveția, al Societății Culturale „Plai Mioritic” din Iași și al Societății Române de Geografie.

Erwin Josef Ţigla

77 de ani de la începerea deportării germanilor în fosta URSS

În ultima săptămână din luna ianuarie a.c., comunitățile germane din Banatul Montan își vor aduce aminte, prin intermediul unor manifestări comemorative, de începuturile deportării germanilor în fosta URSS, în temeiul prevederilor tratatelor de pace de la încheierea celui de al II-lea Război Mondial.
În urmă cu 77 de ani, bărbați între 17 și 45 de ani și femei între 18 și 30 de ani, apți și apte de muncă, de pe întreg teritoriul României, din Transilvania, Banat, Satu Mare, Crișana, Bucovina, București și Dobrogea, au fost luați din sânul familiei și transportați, în vagoane pentru transportul animalelor, până departe, în teritoriul actualei Ucraine (zona Donețk) și al Rusiei (Munții Ural). În realitate, au fost deportați oameni și mai tineri sau mai în vârstă, până la urmă primând numărul…
Nu puțini au fost aceia care și-au pierdut viața acolo datorită condițiilor vitrege de muncă și viață. Ultimii deportați s-au reîntors acasă abia la sfârșit de decembrie 1949, după cinci ani de muncă depusă pentru „reconstrucția” statului sovietic.
Din cei aproximativ 75.000 de deportați din România se estimează că un număr de peste 10.000 și-au pierdut viața acolo.
Din județul Caraș-Severin au fost deportați aproximativ 9.000 – 10.000 de etnici germani. Astăzi mai sunt în viață în Banatul Montan (inclusiv Orșova) 13 de foști deportați, din care 7 reșițeni și 2 persoane din Caransebeș. Câte o persoană mai trăiește în Bocșa, Orșova, Văliug și în Gărâna.

Erwin Josef Ţigla

21 – 31 ianuarie 2022, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Expoziție filatelică având tematica „Deportarea germanilor în fosta Uniune Sovietică”, din colecția Norbert Blistyar (din Steierdorf, astăzi în Germania).

22 ianuarie 2022, ora 18.00, Kulturtreff al Forumului German din Satu Mare:
Prezentare de carte-album: Friedrich Philippi, Erwin Josef Ţigla, „Denkmäler und Gedenktafeln für die im Januar 1945 in die Sowjetunion deportierten Rumäniendeutschen = Monumente și plăci comemorative pentru germanii din România deportați în ianuarie 1945 în Uniunea Sovietică” – capitolul Transilvania de Nord apărut cu sprijinul familiei Crina și Dorin Dărăban. Cartea-album reprezintă cea de a 105-a apariție editorială a Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, apărută în anul 2020 la Editura „Banatul Montan” Reșița.

23 ianuarie 2022, ora 10.00, Biserica Romano-Catolică „Neprihănita Zămislire” Orșova:
Sfântă Liturghie duminicală în cadrul căreia comunitatea se roagă și pentru victimele deportării.

23 ianuarie 2022, ora 10.00, Biserica Romano-Catolică „Neprihănita Zămislire” Caransebeș:
Sfântă Liturghie duminicală în cadrul căreia comunitatea se roagă și pentru victimele deportării.

23 ianuarie 2022, ora 10.00, Biserica Romano-Catolică „Sfânta Fecioară Maria, Regină” Oțelu Roșu:
Sfântă Liturghie duminicală în cadrul căreia comunitatea se roagă și pentru victimele deportării.

23 ianuarie 2022, ora 10.00, Biserica Romano-Catolică „Nașterea Maicii Domnului” Dognecea:
Sfântă Liturghie duminicală în cadrul căreia comunitatea se roagă și pentru victimele deportării.

23 ianuarie 2022, ora 10.00, Biserica Romano-Catolică „Înălțarea Preasfintei Cruci” Oravița:
Sfântă Liturghie duminicală în cadrul căreia comunitatea se roagă și pentru victimele deportării.

23 ianuarie 2022, ora 11.00, Biserica Romano-Catolică „Neprihănita Zămislire” Bocșa Montană:
Sfântă Liturghie duminicală în cadrul căreia comunitatea se roagă și pentru victimele deportării.

25 ianuarie 2022, ora 16.00, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița, online:
Prezentare de carte în limba germană: „ORDER 7161“, o carte foto-text a autorului Marc Schroeder din Luxemburg.

26 ianuarie 2022, ora 16.00, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița, online:
Întâlnire cu istoria. Invitat: dr. Ovidiu Laurențiu Roșu, Șef serviciu Serviciul Judeţean Caraş-Severin al Arhivelor Naţionale. Moderator: Erwin Josef Țigla. Manifestare online în limba română.

27 ianuarie 2022, ora 16.00, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița, online:
Întâlnire cu istoria. Invitați: dr. Anton Sterbling (Fürth / Germania) și Albert Bohn (Oppenheim / Germania). Moderator: Erwin Josef Țigla. Manifestare online în limba germană.

28 – 31 ianuarie 2022, Centrul Social „Frédéric Ozanam“ Reșița:
Expoziție de artă plastică a reșițenilor Anton Ferenschütz (10.11.1927, Reșița – †25.04.2018, Bielefeld / Germania) și Franz Binder (14.11.1924, Steierdorf – †11.11.2004, Reșița).

30 ianuarie 2022, ora 10.30, Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii“ Reșița:
Sfântă Liturghie duminicală în cadrul căreia comunitatea se roagă și pentru victimele deportării.

30 ianuarie 2022, ora 11.30, Monumentul deportaților din Parcul „Cărăşana“ Reșița:
Rugăciuni pentru victimele deportării, cu participarea păr. Veniamin Pălie, urmate de depuneri de coroane.

31 ianuarie – 15 februarie 2022, galeria Direcției județene pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:
Expoziție de artă plastică a reșițenilor Doina & Gustav Hlinka și Viorica Ana Farkas, membri ai Cercului de artă plastică „Deutsche Kunst Reschitza”, George Molin și Marianne Florea, membri ai Cercului de sculptură „Jakob Neubauer”, ambele ale Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, precum și Michael Messer (din Sânmartin de Arad, astăzi la Augsburg / Germania).

Online:
https://www.youtube.com/c/DemokratischesForumderBanaterBerglanddeutschen
https://www.facebook.com/Demokratisches.Forum.der.Banater.Berglanddeutschen

Finalul anului 2021 sub semnul unor sugestive activități

Anul 2021 s-a încheiat la Palatului Copiilor Deva și structurile Brad, Hațeg, Hunedoara și Orăștie – după cum ne spunea prof. Rodica PLEȘA (foto) în calitatea sa de director – cu un Decembrie plin de activități, bucurii pentru copii și cadre didactice, marcat de Ziua Națională a României prin cântec și strângeri de mâini prinse în Hora Unirii.

Moș Nicolae s-a strecurat și la Palat, iar prof. Ioana Magda de la cercul de Design i-a confecționat săculeții, pentru ca „Moșul cel bun” să pună dulciuri pentru cei mai mici „Prințișori ai Palatului”.

Ne-am mobilizat cu toții, mari și mici, să încropim ceva specific  vremii colindelor.

Am făcut repetiții. Copiii s-au bucurat de împodobitul bradului, i-au scris lui Moș Crăciun, au realizat ornamente și decorațiuni pentru brad, împodobitul sălilor de cerc și coridoarelor Palatului. Am trăit cu toții în spiritul sărbătorilor de iarnă.

La Palatul Copiilor Deva s-au remarcat prin reușite activități educative copiii și profesorii de la cercurile de Canto clasic și popular (prof. Cristina Pascaru), Dans popular (prof. Mariana Lemneață), Cultură și Civilizație Engleză (prof. Izabela Domokos) și prof. Andrei Crișan.

La Palatul Copiilor Deva – Structura Brad, cei mici s-au bucurat alături de prof. coordonator al structurii, Voicu Sava, de magia Bradului de Crăciun și de tot ce înseamnă sărbătoare.

La Structura Orăștie, micuții de la Cercul de Cultură și Civilizație Engleză alături de prof. Adriana Bârcean, i-au scris lui Moș Crăciun, i-au făcut portretul, așa, după imaginația lor bogată  și au împodobit sala în care se simt atât de bine.

Moșul nu a uitat să treacă pe la Structurile de la Hațeg și Hunedoara ale Palatului Copiilor și în scurta sa vizită, a descoperit ipostaze plăcute, în care copiii și profesorii au colindat pe mai multe scene din județ (Deva, Hațeg, Simeria, Orăștie), au decorat  frumos sălile și coridoarele instituției, bucurându-se cu toții de magia sărbătorilor de iarnă. Spiridușii aleși de Moș Crăciun au fost profesorii: Adriana Trif-Vințan (Muzică vocal-instrumentală), Trifina Sebastian (Pictură/Desen), Felicia Șerban (Atelierul Fanteziei).

De adăugat că anul 2022 îl dorim mai bun, mai rodnic, cu activități diverse, cu zâmbete și chipuri fericite de copii.

Semestrul al doilea va marca aici, la Palatul Copiilor și la structurile acestuia, entuziasmul unor reușite activități.

Cu toții am pornit într-un autentic maraton al ingeniozității, al pasiunii și creativității.

Dorim ca în continuare, și-n anul 2022, procesul educațional să fie un act de socializare, de culturalizare, de formare și dezvoltare a personalității participanților la cercurile Palatului Copiilor Deva și structurile acestuia.

Au consemnat,

Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Octava de rugăciune pentru unitatea creştinilor

Bănățenii creștini s-au obișnuit ca în fiecare an, în a doua parte a lunii ianuarie, să se organizeze în această parte de țară Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor sau, cum o cunoaștem cu toții, Săptămâna de rugăciune ecumenică.

Tradiția Octavei de rugăciune a început în 1740, în bisericile protestante din Scoția. Inițiativa a fost continuată de Asociația marilor biserici creștine și dezvoltată de Biserica Catolică prin organizarea unei Octave de rugăciune. Perioada Octavei de rugăciune ecumenică, 18 – 25 ianuarie, este marcată de către Biserica Romano-Catolică prin sărbătorirea Catedrei Sfântului Petru și Convertirea Sfântului Paul.

În diferite țări, broșura cu rugăciunile pentru unitate este folosită de creștini pentru rugăciuni particulare în luna ianuarie și pentru celebrări colective în preajma Rusaliilor. În emisfera sudică, unde luna ianuarie este lună de vacanță, Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor este programată tot în preajma Rusaliilor, ori cu o lună sau două mai târziu.

În județul Caraș-Severin, Octava se desfășoară în acest an pentru a 30-a oară, mișcarea pentru unitatea creștinilor fiind una dintre cele mai solide și perseverente din țara noastră, un exemplu pentru multe alte regiuni din țară și chiar peste hotare.

Motto-ul Octavei de rugăciune pentru unitatea creștinilor din acest an a fost ales și de data aceasta pe plan internațional: „Am văzut steaua Lui la răsărit și am venit să-l adorăm” (Mt 2,2).  Sub acesta se vor reuni creștinii diferitelor confesiuni împreună cu îndrumătorii lor spirituali în perioada 18 – 25 ianuarie, în fiecare seară, în diferite biserici creștine din județ.

Erwin Josef Țigla

UZPR continuă proiectul „Săptămâna Presei Românești. Pagini luminoase de istorie” – 2022. Despre Eminescu și reverberațiile jurnalismului din România

ZIUA 3

O disertație despre apariția și evoluția Agențiilor de Presă din România

Reporter, publicist, scriitor, Ambasador și director de Agenție de Presă, un cunoscător fidel al evoluției mass-media din România și de peste hotare, diplomatul Neagu Udroiu face o radiografie la zi a Agențiilor de Presă din România, punându-le în paralel cu instituții similare din străinătate. Cu bune și rele, cu influențe străine sau interesul politicului și al Statului, Agențiile de presă au evoluat, dizolvându-se în presa autohtonă ca un produs necesar, implicând relații bilaterale cu alte state și ajutând presa scrisă și audio-vizuală să-și amplifice prestațiile.

ZIUA 2

O pledoarie despre Revista „Lumea”

Publicist, scriitor, poate cel mai important și longeviv analist de politică internațională, Corneliu Vlad ne introduce în fascinanta lume a revistei „Lumea”, cu implicările politice din țară și vizitele din străinătate, raporturile protocolare și schimburile de experiențe dintre țările lumii, explicate pe larg în paginile revistei. O cronologie existențială pe care Corneliu Vlad ne-o expune din experiență proprie în calitate de redactor și conducător de revistă.

ZIUA 1

Programul evenimentelor online

 „A vorbi despre poet este ca şi cum ai striga într-o peşteră vastă: nu poate să ajungă vorba până la el, fără să-i supere pe ceilalţi. Numai graiul coardelor ar putea să povestească pe harfă şi să legene din depărtare delicata lui singurăteca slavă […]. Din tumultul dramatic al vieţii lui s-a ales un crucificat. Pentru pietatea noastră depăşită, dimensiunile lui trec peste noi, sus, şi peste văzduhuri. Fiind foarte român, Eminescu e universal […]. Sufletul secret al limbii, jocul de irizări din interiorul ei face vocabulele neputincioase, muntele începe de jur împrejur şi nu are poteci. Unde nu te poţi urca, te uiţi şi te mulţumeşti cu câteva imagini vaporoase…”. Sunt cuvintele lui Tudor Arghezi dintr-o înregistrare radiofonică din 1955, vorbind atunci despre „Eminescu – poetul”. A vorbi, însă, despre „Mihai Eminescu – jurnalistul” este, mai ales astăzi, o datorie de credință.

Începem, astfel, de Ziua Culturii, seria noastră de filme documentare dedicate presei românești, din țară și de peste hotare, neuitând să-l celebrăm, așa cum se cuvine, pe cel mai mare jurnalist al limbii române, așa cum este el perceput pe frontispiciul Uniunii Ziariștilor.
Se vor dedica acestui film-eveniment trei jurnaliști – eminescologi, eminescofili – Miron Manega, Nicolae Georgescu și Dan Toma Dulciu. UZPR vă propune și o perspectivă grafică inedită, în conceptul lui Mihail Cătrună, într-o expoziție la Cercul Militar Național, Galeria Foaier.
UZPR va continua, în următoarele zile, să aducă în prim-plan manifestări dedicate legăturii profunde dintre presă și cultură și importanței breslei jurnaliștilor pentru parcursul societății prin toate vremurile. „Săpămâna luminată”, așa cum a numit-o inspirat gen. Chelaru, propune să reînvie în memoria colectivă secvențe ale presei românești povestite, din perspectivă proprie, trăiri și implicare, de jurnaliști de notorietate.
Acest proiect al „paginilor luminoase de istorie” include fascinanta poveste a revistei „Lumea”, alături de trăirile și emoțiile jurnalistului Corneliu Vlad, trecând apoi la importanța agențiilor de presă din România, rememorate de Ambasador Neagu Udroiu, specialist în istoria presei, un popas în antrenanta poveste a presei sportive, alături de ziaristul sportiv Emanuel Fântâneanu, membru al Asociației Internaționale a Presei Sportive, prezentarea a două reviste care au depășit centenarul – „Contemporanul” și „Tribuna Economică”. Totodată, vor putea fi ascultați prof. univ. dr. Titus Vîjeu și  economistul Bogdan Pădure și nu a fost uitat spațiul românesc de dincolo de hotare: „Săptămâna Presei Românești. Pagini luminoase de istorie” va face un periplu prin presa românească din jurul României, de la Chișinău până în Banatul sârbesc.
Ediția 2022 a evenimentului multimedia „Săptămâna Presei Românești. Pagini luminoase de istorie” cuprinde și un spectacol pe texte din poezia şi publicistica lui Mihai Eminescu, la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara, instituție cu care UZPR are un fructuos parteneriat.

Ovidiu Zanfir

Zilele Culturii Naționale la Reșița (12 – 20 ianuarie).

17 ianuarie 2022, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița, online:

Zilele Culturii Naționale la Reșița (12 – 20 ianuarie).

Prezentarea cărții „Ecouri eminesciene“, autori: Gheorghe Jurma, Erwin Josef Țigla, Editura „TIM” Reșița, 2021.

https://www.youtube.com/c/DemokratischesForumderBanaterBerglanddeutschen

https://www.facebook.com/Demokratisches.Forum.der.Banater.Berglanddeutschen

SOMNUL RAȚIUNII UNEI SOCIETĂȚI ȘI  PENIBILA EXPECTATIVĂ A UNUI VIITOR PROVOCAT

Din fericire, noi oamenii nu suntem singurele vietăți de pe Pământ, însă nici Pământul nu este al nostru, așa cum trufia noastră ne îndeamnă a crede. E adevărat, Dumnezeu a creat omul, după chipul și asemănarea Lui, așezându-l, ca piesă dominantă a măreței Sale Creații, alături de celelalte vietăți, în acest minunat și unic leagăn al vieții care este Pământul, dându-i și menirea de a-l stăpâni. Totuși, contrar chemării sale, omul pare că își dorește azi o altă cale, un alt rol, diferit de cel atribuit prin nativitate de către creator, alimentat de dorința lui nemărginită de dominație, de putere, de depășire a condiției sale umane, într-un grandios și absurd egoism. Urmărindu-și  năzuințele, în calea sa spre măreție nu i se zărește decât țelul, indiferent dacă acesta presupune epuizarea mijloacelor pentru a-l atinge.

Evoluția omului, și implicit a societății pe care el a creat-o, a fost bazată încă de la începuturile sale, pe consum. Acest consum s-a axat în principal pe resursele naturale oferite de mediul înconjurător, în special de bogățiile planetei: cărbune, petrol, lemn, ș.a. Pe măsură ce populația planetei a crescut, cerințele pentru aceste resurse, s-au mărit și în același timp s-a diversificat și modul lor de utilizare. Din nefericire, această utilizare intensivă și în cantitate din ce în ce mai mare a devenit în zilele noastre o importantă sursă de poluare, și implicit de alterare a mediului în care trăim. Rezultatul arderii combustibililor fosili (cărbune, petrol, și derivații lor, lemnul, etc.), diversele tehnologii de producție industrial, ce emană reziduuri atât în atmosferă cât și în sol, afectează în mod grav, uneori ireversibil, mediul înconjurător. Acestora li se asociază consumul produselor rezultate prin prelucrarea chimică, grație progresului tehnologic, cum sunt cele din plastic, a căror utilizare se finalizează cu producerea deșeurilor care, prin gestionarea lor defectuoasă, otrăvesc în mod constant întreg mediul nostru de viață, cu cele trei elemente esențiale vieții: apa, aerul și solul. Prin urmare, iată că omul, prin activitățile sale, prin omniprezența și modul său de viață, devine nociv propriului său habitat, provocând o serioasă amenințare asupra însăși existenței sale.

Urmând un tipar de viață, alert, precipitat, dedicat îndeplinirii unor atribuții considerate vitale, și care, datorită rutinei zilnice, ne aduce în preajma posturii unor roboți care trudesc, într-o deplină și egală supunere sub impulsul unei comenzi unice, puțini dintre noi observăm că tot acest timp prezent este derulat sub spectrul acestor amenințări asupra vieții, asupra viitorului ei, oferit de indolența și lipsa de înțelegere a mecanismului de funcționare a acestui perfect ecosistem de susținere a vieții, atribuit genezei și Creatorului nostru, fără de care viața nu mai poate fi aidoma celei oferite omului. Atât pericolul, cât și amploarea lui, nu sunt percepute la adevărata lor dimensiune, și asta în cele mai multe situații datorită plasării potențialului pericol într-un orizont de timp aflat la o anumită depărtare, prea puțin apreciabil pentru timpul prezent. Motivele acestei neputințe a priceperii sunt diferite, ele fiind determinate, în general, de gradul de cultură si educație, de nivelul social în care habitează individul, sau cel economic în care își desfășoară activitatea mare parte din membrii societății. În plus, și din păcate, indiferent de zona în care se plasează individul, aceste percepții sunt marcate, în general, de un caracter autist, individualist, în care primează interesul propriu, sau în unele cazuri, cele de grup.

Evident, există, și asta este un lucru pozitiv, o reacție a societății, prin unele organizații, sau prin vocile unor persoane cu vastă reputație în viața publică, potențiali formatori, care iau atitudine, însă insuficient pentru a mișca masa de oameni încremenită în indolență. La nivel de națiuni, negocierile, în cazul așa numitelor summit-uri, sunt anevoioase, acestea sunt influențate de diverși factori ce țin de anumite interese ale marilor actori economici, cel mai des interconectate cu politicul, având în vedere că măsurile propuse, ca necesare a se lua, implică fatalmente o garantată diminuare a profiturilor activităților economice generatoare de poluare. Egoismul, duplicitatea și indiferența acestora aduc din păcate prejudicii sănătății oamenilor și implicit a căminului nostru, unicul leagăn al vieții, cunoscut nouă, care este Pământul. În acest context, putem evidenția și unele strategii guvernamentale de diminuare a efectelor poluării, derulate la nivel național, însă acestea sunt mult prea timide în contextual actual în care planeta, epuizată de resursele sale, ne dă semnale atât de evidente, în special prin schimbările climatice, care după modul în care se manifestă pot fi considerate, într-un anumit context, un ,,început al sfârșitului”. Dacă ele nu vor fi luate în seamă, și stopate, sau cel puțin limitate, efectele sale ne vor copleși și ne vor complica viața, atât a noastră, cât îndeosebi a generațiilor viitoare. În acest context, în care societatea, prin liderii ei, este neputincioasă în a rezolva aceste probleme, este necesară formarea unui puternic curent în rândul maselor. Acest curent trebuie să conste într-o mobilizare viguroasă care să conțină în esența sa o conștientizare individuală a gravității situației, care să se concretizeze în o schimbare a modului de viață propriu, îndreptat spre limitarea maximă, sau chiar renunțarea, a oricărui consum care implică epuizarea resurselor naturale și duc în același timp la emisiile de noxe care poluează mediul înconjurător, precum și acordarea unei mai mari atenții asupra felului în care își produce și gestionează propriile deșeuri..

Dacă nu ne vom îndrepta atenția temeinic asupra acestor aspecte ale vieții noastre cotidiene, vom îngreuna mult viața generațiilor ce ne vor urma, care vor ,,onora” nota de plată și ne vor judeca aspru pentru indolența și neputința noastră.

A sosit vremea, ,,ceasul al doisprezecelea”, în care omul trebuie să înțeleagă că e timpul să și ofere, în schimbul a tot ceea ce a primit până acum, acordând deplina sa condescendență Creației, din care el însuși face parte, și șansă existenței sale, vieții în arhetipul său.

Constantin VLAICU/UZPR

„Monumentele Mihai Eminescu”, de Gheorghe Jurma & Erwin Josef Țigla

În editura „Banatului Montan” din Reșița, a apărut nu de mult, în condiții grafice excelente, lucrarea documentară Monumentele Mihai Eminescu. E vorba de o nouă ediție, după aceea din 2015, tipărită în colecția inițiată de Editura Tim sub genericul „Eminescu” în care au văzut lumina tiparului studii, eseuri și comentarii privind opera marelui scriitor și gânditor semnate de G. I. Tohăneanu, Eugen Todoran, C. Cubleșan, Gheorghe Jurma, Mircea Popa, Ionel Bota, Ion Buzași, Ștefan Cazimir ș.a.).

Lucrarea de față este o carte-abum dedicată „periplului (eminescian) prin Banat și implicit prin Banatul Montan, atât de drag mie”. Precizarea aparține unuia din autori, documentaristul-fotograf Erwin Josef Țigla, originar din Reșița, orașul natal și al celui dintâi traducător al „Luceafărului” în limba germană, Ludwig Vinzenz Fischer (Morgenstern, 1889), colaborator al lui Corneliu Diaconescu la „Romänische Revue” și medaliat cu aur de Regele Carol I.

  1. J. Țigla (bibliotecar și fotograf la Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” din capitala Caraș-Severinului) aduce mulțumiri „celui mai important eminescolog al Banatului Montan, profesorul Gheorghe Jurma” (celălalt nume de pe copertă), care i-a oferit posibilitatea să editeze cartea în prestigioasa colecție a editurii reșițene:

„Albumul de față propune o panoramă reprezentativă a monumentelor închinate lui Mihai Eminescu, a tentativelor atâtor mari artiști de a descifra absolutul eminescian și de a se exprima pe ei înșiși în același spirit, ca dialog necesar în interiorul eminescologiei. Chipul geniului am încercat să-l situăm în context, aducând adeseori și alte imagini ale ambianței naturale sau urbane. Firește că nu am reușit o arhivă exhaustivă, mai sunt statui, case, instituții, precum biblioteci, școli, muzee, colecții, care merită a fi cunoscute și consemnate în imagini fotografice spre mai dreapta lor prețuire. O cartografiere a acestui patrimoniu eminescian ar fi o datorie a tuturor.”

În albumul realizat color și pe hârtie lucioasă la „InterGraf”-Reșița sunt inserate „și câteva poezii sau fragmente eminesciene al căror mesaj de adâncime încearcă deschideri spre esența întemeietoare a operei, deci spre portretul hyperionic”.

Cartea-album reprezintă „doar un crâmpei al întregului artei plastice dedicate lui Eminescu, ce poate fi completat în fiecare moment”, preciza E.J. Țigla în considerațiile introductive de la prima ediție, făcându-ne cunoscut și ajutorul primit de la câțiva prieteni, inclusiv sprijinul Bibliotecii Județene în editarea lucrării.

Odată lămurite aceste chestiuni, E. J. Țigla urmărește iconografic amintirea poetului, mai întâi, „Pe meleagurile natale” botoșănene, reproducând imagistic monumentul ridicat în curtea bisericii Uspenia (Oscar Han, 1964), apoi casa părintească din Ipotești cu bustul din grădină (Gheorghe Anghel), bisericuța cu mormintele părinților, Memorialul Ipotești, bustul din Parcul central din Botoșani executat de Ion Georgescu (1890) și cel din fața Teatrului Național, străjuind „nu numai clădirea ci și actele de cultură organizate aici” (1960), precum și cel din fața colegiului ce-i poartă numele, executat de R. P. Hette, amplasat mai întâi la Cernăuți (1924) și adus în 2012 la Botoșani, în urma unei acțiuni de vandalism a șovinilor rusofili locali…

Dacă sejurul ieșean al poetului este amintit atât de „Teiul lui Eminescu” din Grădina Copou (cu o vârstă multiseculară) cât și de statuia ridicată în 1929 de sculptorul Ion Schmidt Faur, perioada bucureșteană constituie un bun prilej de ridicare a unor viitoare monumente de către Gheorghe Anghel (Statuia de la Ateneu), Ion Jalea (Rotonda din Cișmigiu, 1943), Mihai Onofrei (Herăstrău, 1953), Ionel Stoicescu (Liceul „Mihai Eminescu”, 2003), Ion Georgescu (efigia de pe monumentul funerar de la Bellu, 1890).

Capitolul „În inima Transilvaniei” comentează și reproduce imagini cu bustul poetului ridicat în 1991 la Blaj, amintind de „popasul Luceafărului” în Mica Romă, dar și cele aflate în Parcul „Sub Arini” din Sibiu (Radu Moga, 1938), Vatra Dornei (Ion Irimescu, 2002), Deva (Tudor Panait, 1970), Alba Iulia (Nicolae Pașca, 2000), Cluj-Napoca (Ovidiu Maitec, 1976), Târgu-Mureș (Izsac Martine) etc.

Și în Banat, amintirea lui Eminescu este încă vie, de la Sânnicolaul Mare (I. C. Dumitru-Bârlad, 1925), la Oravița (Romul Ladea, 1933), Lugoj (placă memorială pe fațada fostului Teatru Orășenesc și bust (Dumitru Pasima, 1993), Băile Herculane (Oscar Han, 1948), Timișoara (de același vrednic O. Han, care l-a întruchipat pe poet cu consecvență și în monumentele de la Putna, Constanța, Timișoara, Băile Herculane). Banatul mai are bustul poetului la Moldova Nouă (G. Dima), la Baziaș, Jimbolia, Dumbrăvița… De menționat și busturile din Banatul Sârbesc, de la Coștei (D. Pasima, 1993) și Uzdin (Florin Musta).

Observația că „toate localitățile marginale au crezut de cuviință să ridice statui poetului Mihai Eminescu” este foarte interesantă, identificându-se astfel de monumente la Dorohoi (Gh. Adoc), dar și la Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Piatra Neamț, Vatra Dornei, Oradea, Arad, Șiria, Sânnicolaul Mare, Timișoara, Orșova, Drobeta Turnu-Severin, Giurgiu, Galați, Brăila, Vaslui, Bârlad, Târgu-Mureș, Brașov, Ploiești, Focșani, Slatina, Craiova, Tg.-Jiu, Râmnicu-Vâlcea ș.a.

Să reținem că „cea dintâi statuie din România închinată Poetului este cea de la Galați” (F. Storck, 1911), inaugurată în prezența lui Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Duiliu Zamfirescu, Emil Gârleanu.

Dincolo de fruntariile țării, monumente care amintesc trecerea poetului pe acolo avem la Cernăuți, busturi și efigie (artist Marcel Guguianu, Dumitru Gorșcovschi), Chișinău (Lazăr Dubinovschi, 1958), Odessa (Marcel Mănăstireanu), Viena (placă memorială și bust), la care se adaugă cele ridicate mai recent la Budapesta, Paris (artist Ion Vlad), în Canada (Montreal 2004 – Vasile Gorduz), Hamilton (Nică Petre, Windsor-Ontario), New York, Venezuela (Caracas)…

Desigur, monumente dedicate poetului se pot întâlni mai peste tot în țară, inclusiv în Oltenia, autorii întregind, acum, ediția cu busturile poetului din localitatea Florești-Gorj (lângă Filiași), unde Eminescu și-a petrecut săptămâni bune din vara anului 1878 (lunile iunie și iulie), cu o misiune precisă din partea Academiei, pentru care a fost remunerat (traducerea primului volum din Documentele Hurmuzaki, „Fragmente zur Geschichte der Rumänen”, apărută în 1879). Popasul floreștean de o vară merită amintit la loc de cinste în itineranta biografie a poetului, noi înșine dedicând o carte prezenței poetului pe meleagurile Gorjului, ținut de străvechi românism străbătut de pașii Poetului în două rânduri, în 1866 (când, venit de la Rășinari, coboară munții la Novaci, pe cărarea de transhumanță a viitoarei Transalpina) și în 1878, la conacul junimistului Nicolae Mandrea (aici la Muzeul „Mihai Eminescu” din Florești și la gara din Filiași sunt câteva busturi).

Recenta ediție a cărții-album „Monumentele Mihai Eminescu” a apărut în cadrul proiectului România Centenar 2018-2019, sub egida Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și a Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, cu sprijinul Guvernului României – Departamentul pentru Relații Interetnice.

În mod paradoxal, însă, la Reșița „nu există un monument Eminescu”, deși interesul manifestat față de poetul național datează încă din ultimii ani ai secolului al XIX-lea, când în capitala Banatului Montan ființa redacția și tipografia revistei „Romänische Revue” a bănățeanului Corneliu Diaconovici (prin 1881, acesta edita la Lugoj „Südungarischen Revue”, la care a colaborat Ludwig Vinzenz Fischer).

În periodicul reșițean au apărut în mai multe rânduri versuri ale lui Eminescu în traducerea localnicului Ludwig Vinzenz Fischer, ba chiar un portret al poetului făcut de graficianul Curții Imperiale de la Viena, Th. Mayerhofer (nr. 6/1890).

Este vorba de o lucrare de referință în domeniu, de felul celor realizate de regretatul cărturar gorjean Petre Popescu-Gogan – arhivar și cercetător cu state vechi în Academia Română, autor al masivului Album documentar Ecouri eminesciene în arta plastică (Meridiane, 1992), reeditat în 2000 sub titlul Rezonanțe eminesciene în arta plastică (Ed. Litera Internațional, Chișinău) -, Victor și Cristina Crăciun (Imaginea Poetului în arte2000), Constantin-Liviu Rusu – Olga Rusu (Mihai Eminescu – o monografie în imagini, 2000) ș.a.

De reținut efortul itinerant al lui Erwin Josef Țigla care mărturisește că în ultimii cinci ani a străbătut „toate regiunile României și alte țări, precum Ucraina, Republica Moldova, Ungaria, Austria și Germania, parcurgând peste 15.000 de kilometri pentru a realiza mii de fotografii, adică tot atâtea mărturii despre spații în care există monumente și plăci comemorative dedicate lui Eminescu”.

Și încă o mențiune pentru vrednicul de laudă documentarist reșițean: realizarea unei ediții liliput a Luceafărului, reprezentând prima traducere în limba germană a reșițeanului Ludwig Vinzenz Fischer (1889), dar și a unei monografii dedicate acestui important traducător și promotor al poeziei românești în spațiul limbii germane.

Să remarcăm, deopotrivă, acuratețea imaginilor, sugestiva lor așezare în paginile albumului, precum și explicațiile, mai succinte sau mai detaliate, care asigură la un loc o bună informare în domeniu. Nu lipsesc anumite considerații critice și deopotrivă de ordin estetic pe marginea acestei ample cartografieri artistice: „Busturile, efigiile, statuile au plecat de la imaginile păstrate de cele câteva fotografii ale poetului, au promovat mai cu seamă figura de tinerețe, mai interiorizată sau mai senină, dar au descoperit și figura de maturitate, au ținut cont de poeziile și de semnificația operei eminesciene, dar și de viața și de mitul brodat în juru-i”. Așadar, de la „figura astrală” a poetului din tinerețe, la cea a maturității bucureștene din 1878, iar de aici la chipurile târzii (din 1884 și 1887) marcate adânc de suferințele omului iremediabil pierdut, artiștii plastici (sculptori, pictori, graficieni) s-au străduit a surprinde trăsături esențiale menite a-i releva personalitatea, spiritualitatea, geniul, în morfologii artistice care de care mai expresive și irepetabile („dacă fotografia și tiparul au arătat cele dintâi chipul poetului, precizează Gh. Jurma, monumentele publice au promovat în timp o imagine complexă și simbolică până la dimensiunea unui «paznic de far» al comunității cu care se identifică sau de apărător al granițelor sale”).

Apărut, evident, cu semnificații speciale și într-o reușită condiție tipografică, albumul-documentar „Monumentele Mihai Eminescu” este un binevenit omagiu plastic itinerant adus poetului nostru național, al cărui geniu reverberează, mai de mult și deopotrivă, atât în conștiința românității noastre carpatice precum și în aceea a românilor de pretutindeni…

Zenovie Cârlugea

Mihai Eminescu – Repere majore din viața marelui geniu. 172 de ani de la nașterea sa…

Astăzi, 15 ianuarie, se împlinesc 172 de ani de la nașterea celui care a modelat cultura și simțirea românească într-o manieră irepetabilă.

Mihai Eminescu este chintesența a tot ce este mai frumos, mai profund, mai adevărat, mai vizionar din spiritul românesc.

A vorbi despre el este un privilegiu și o datorie sacră.

Iar astăzi, când sărbătorim nașterea unui om fără de care am fi fost mult mai săraci, împreună cu profesorul Mihai Popescu, ne-am propus să cuprindem într-o emisiune, sintetizat, cele mai importante aspecte din viața lui sau cu privire la opera sa.

Vizionare cu folos!

Daniel Roxin

„Ruxanda. O lume care se duce”, de Dorina Sgaverdia. „Cât de departe poți să mergi în căutarea adevărului?”

Carte frumoasă, plină, vie, „jucată”, „Ruxanda. O lume care se duce” este, înainte de toate, dinamică. Scrisă de un jurnalist, Dorina Sgaverdia, povestea ca un arbore cu mii de ramuri este proaspătă, marcată de real și plauzibil.

Mulți cititori duc dorul firescului, al naturalului, al lecturii cu care să poată rezona fără excese, fără teribilisme, „la firul ierbii” vieții personale. Cum de peste tot consumatorul de lectură este asaltat de strădaniile atâtor creatori de a fi teribili, spectaculoși, excesivi, inediți, cartea Dorinei Sgaverdia este ca o respirație profundă. Cititorul se reconectează cu el însuși, cu propiile legături ancestrale, se revede plângând la mormântul părinților, ducând în spate extrazul și agonia unei epoci, revoltându-se în fața ticăloșiei, admirând senectutea limpede a străbunilor, căzând și ridicându-se. „Elma, singura ei fiică, s-a stins în urma unui avort provocat. A făcut septicemie și n-a mai putut fi salvată.  Era imediat după ce Ceaușescu interzisese întreruperea sarcinilor”.

Un segment aparte al volumului este „Cronica de la Borlova”. Introducând flash-uri care trădează stilul jurnalistic, direct, concis și ferm, într-un roman al firescului, Dorina Sgaverdia „face priză” cu cititorul prin momente literar-istorice concentrate ca niște esențe de viață: „Mare izbândă că după atâtea ortografieri străine, la Borlova se vorbește cea mai curată limbă română. Sigur, cu accente dialectale. Dar ce-ar fi Borlova fără parfumul Banatului?”.

Așadar, o monografie de suflet, punctată cu personaje memorabile și cu povești relevante.

Ruxanda devine eroină în mod natural, pur și simplu trăind, suferind, zbătându-se, mirându-se și mergând înainte, cu picătura sa de supranatural care o transformă în legătura dintre generații și clipe existențiale.

(Roxana Istudor)

UZPR „Valeriu Braniște” – Timiș anunță prima ediție a Simpozionului Internațional cu tema „Presa din Banat în oglinda vremii”

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România „Valeriu Braniște” –Timiș, împreună cu instituții academice și universitare și Asociația Română de Istorie a Presei organizează, în luna iunie 2022, prima ediție a Simpozionului Internațional cu tema „Presa din Banat în oglinda vremii”.
Cei care doresc să participe la acest eveniment pot trimite (doar) titlul comunicării și un scurt rezumat al lucrării (maximum zece rânduri), la adresa ioandavidtm@gmail.com, până la sfârșitul lunii ianuarie 2022.
De asemenea, dat fiind faptul că organizatorii și-au propus să tipărească volumul manifestării științifice până la data desfășurării evenimentului, este necesar ca articolele/studiile să fie transmise, la aceeași adresă, până în data de 31 martie a.c. Textele trebuie să nu depășească 15 pagini (format A4) și să dețină, în mod obligatoriu, cuvinte-cheie în limba română (la începutul articolului), iar la capătul acestuia cuvinte-cheie și rezumat în limba engleză.
După data de 1 februarie a.c., persoanelor înscrise li se vor transmite normele de redactare.
Orice alte informații se pot obține la numărul de telefon 0741.142.978 sau la adresa electronică ioandavidtm@gmail.com

conf.  univ. CS II dr. Ioan David
președintele Filialei UZPR „Valeriu Braniște” – Timiș

UZPR continuă proiectul „Săptămâna Presei Românești. Pagini luminoase de istorie” – 2022. Despre Eminescu și reverberațiile jurnalismului din România

 „A vorbi despre poet este ca şi cum ai striga într-o peşteră vastă: nu poate să ajungă vorba până la el, fără să-i supere pe ceilalţi. Numai graiul coardelor ar putea să povestească pe harfă şi să legene din depărtare delicata lui singurăteca slavă […]. Din tumultul dramatic al vieţii lui s-a ales un crucificat. Pentru pietatea noastră depăşită, dimensiunile lui trec peste noi, sus, şi peste văzduhuri. Fiind foarte român, Eminescu e universal […]. Sufletul secret al limbii, jocul de irizări din interiorul ei face vocabulele neputincioase, muntele începe de jur împrejur şi nu are poteci. Unde nu te poţi urca, te uiţi şi te mulţumeşti cu câteva imagini vaporoase…”. Sunt cuvintele lui Tudor Arghezi dintr-o înregistrare radiofonică din 1955, vorbind atunci despre „Eminescu – poetul”. A vorbi, însă, despre „Mihai Eminescu – jurnalistul” este, mai ales astăzi, o datorie de credință.

Începem, astfel, de Ziua Culturii, seria noastră de filme documentare dedicate presei românești, din țară și de peste hotare, neuitând să-l celebrăm, așa cum se cuvine, pe cel mai mare jurnalist al limbii române, așa cum este el perceput pe frontispiciul Uniunii Ziariștilor.
Se vor dedica acestui film-eveniment trei jurnaliști – eminescologi, eminescofili – Miron Manega, Nicolae Georgescu și Dan Toma Dulciu. UZPR vă propune și o perspectivă grafică inedită, în conceptul lui Mihail Cătrună, într-o expoziție la Cercul Militar Național, Galeria Foaier.
UZPR va continua, în următoarele zile, să aducă în prim-plan manifestări dedicate legăturii profunde dintre presă și cultură și importanței breslei jurnaliștilor pentru parcursul societății prin toate vremurile. „Săpămâna luminată”, așa cum a numit-o inspirat gen. Chelaru, propune să reînvie în memoria colectivă secvențe ale presei românești povestite, din perspectivă proprie, trăiri și implicare, de jurnaliști de notorietate.
Acest proiect al „paginilor luminoase de istorie” include fascinanta poveste a revistei „Lumea”, alături de trăirile și emoțiile jurnalistului Corneliu Vlad, trecând apoi la importanța agențiilor de presă din România, rememorate de Ambasador Neagu Udroiu, specialist în istoria presei, un popas în antrenanta poveste a presei sportive, alături de ziaristul sportiv Emanuel Fântâneanu, membru al Asociației Internaționale a Presei Sportive, prezentarea a două reviste care au depășit centenarul – „Contemporanul” și „Tribuna Economică”. Totodată, vor putea fi ascultați prof. univ. dr. Titus Vîjeu și  economistul Bogdan Pădure și nu a fost uitat spațiul românesc de dincolo de hotare: „Săptămâna Presei Românești. Pagini luminoase de istorie” va face un periplu prin presa românească din jurul României, de la Chișinău până în Banatul sârbesc.
Ediția 2022 a evenimentului multimedia „Săptămâna Presei Românești. Pagini luminoase de istorie” cuprinde și un spectacol pe texte din poezia şi publicistica lui Mihai Eminescu, la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara, instituție cu care UZPR are un fructuos parteneriat.

Ovidiu Zanfir

Cereri de plată pentru ajutorul de stat în sectorul creşterii animalelor

Agenția de Plăți şi Intervenție pentru Agricultură (APIA) – ne informa Veronica TOPOR (foto) director executiv al Centrului Județean Hunedoara – că, până la data 31 ianuarie 2022 inclusiv, se depun cererile de plată pentru ajutorul de stat în sectorul creşterii animalelor, aferent serviciilor prestate în luna decembrie și în trimestrul al IV-lea al anului 2021.
Cererea de plată a ajutorului de stat pentru serviciile de întocmire şi menţinere a registrului genealogic al rasei și cererea de plată a ajutorului de stat pentru serviciile de determinare a calităţii genetice a raselor de animale se depun la sediile Centrelor APIA, unde a fost depusă cererea inițială anuală sau se transmit de către fermieri prin mijloace electronice (poșta electronică, fax etc.).
Documentele transmise vor purta sintagma „conform cu originalul”, însușite prin semnătura solicitantului și vor sta la baza operării/verificării datelor în aplicațiile electronice de gestionare a ajutorului de stat și la efectuarea verificărilor administrative ulterioare.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Colegiul Naţional „Iancu de Hunedoara“ – tradiţie şi performanţă

Cu un management de calitate, Colegiul Naţional „Iancu de Hunedoara“ din orașul de pe Cerna se numără printre liceele cu tradiție și performanță din țară, în baza mediilor de admitere, a rezultatelor la bacalaureat și a performanțelor obținute la olimpiade.
Instituția promovează identificarea și dezvoltarea calităților și aptitudinilor fiecărui elev în vederea educării în spiritul muncii, cinstei și onestității, construindu-le personalitatea prin dobândirea cunoștințelor de cultură generală, formarea de abilități practice în vederea însușirii valorilor fundamentale ale culturii naționale și internaționale.
– Domnule profesor, Nicolae CÎRSTEA, în calitatea dvs. de director, veniți cu amănunte…
– Stilul didactic al dascălilor noștri este direcționat spre elevi, spre latura formativă și informativă, dezvoltând personalități deschise către o societate mereu în schimbare, elevi capabili să formuleze opțiuni școlare și profesionale realiste, conforme cu nevoile sociale și propriile interese și aptitudini.
Un interes deosebit se acordă pregătirii elevilor pentru înțelegerea și aplicarea principiilor democrației, dezvoltării capacității de comunicare și relaționare, aprecierii valorilor culturale și artistice din patrimoniul universal.
Astfel, elevii noștri atât de la profil real, cât și de la uman, participă la numeroase concursuri și competiții în fiecare an: Concursul Citești și câștigi, Olimpiada de lingvistică Solomon Marcus, Concursul național de geografie Terra, Concursul național de matematică Mathmoiselle, Concursurile naționale de scriere creatoare în limba engleză Speak Out, Shakespeare Essay Competition, KGL National Competition și Concursul național de robotică Nextlab Tech-Robocampionii.
Notez și premiile cluburilor francofone de afaceri, Olimpiadele de matematică, limba română, chimie, fizică, biologie, istorie, psihologie, informatică, limbi moderne, geografie (faze județene și naționale), competiții de profil la educație fizică și sport.
Rezultatele școlare deosebite ale elevilor Colegiului au fost răsplătite și prin acordarea Diplomelor de Excelență elevilor care au obținut nota 10 la examenele de Evaluare Națională a elevilor de clasa a VIII-a și nota 10 la Examenul de Bacalaureat. De asemenea, Diplome de Excelență au fost acordate elevilor care au obținut rezultate deosebite la concursuri naționale/ internaționale precum și cadrelor didactice care s-au implicat activ în promovarea imaginii instituției.
Școala noastră urmărește crearea unui cadru propice pentru formarea și dezvoltarea deprinderilor necesare continuării studiilor în forme superioare de învățământ. În acest sens, instituția a urmărit realizarea de proiecte și parteneriate la nivel local, național și intenațional (cu peste 30 de școli din țară, structuri administrative, organizații de formare, consiliere în carieră, Crucea Roșie, Consiliul Britanic, Edmundo, universități din țară și străine).
Astfel, în ultimii ani s-au derulat Proiectul Erasmus+, 2020-1-RO01-KA102-078789 intitulat Oportunități comune de formare profesională și dezvoltare personală în context European, proiectele internaţionale „Being young in a united Europe” – Class Exchange Project Romania cu Italia; „Unity in diversity” – Class Exchange Project Romania cu Italia; „Şcoala ȋn contextul integrării europene” cu Republica Moldova.
De adăugat este proiectul privind învăţământul secundar (ROSE); Colaborarea cu Institutul Zhejiang Fashion Institute of Tehnology din Republica Chineză, Proiectul Orașele lui Blaga-între ieri și azi, Proiectul național Ora de net, proiecte de educație anti-bullying, securitate digitală și proiecte cross-curriculare.
Colegiul este și Centru oficial de examinare Cambridge din 2019 și promovează activitățile extrașcolare prin cluburi sportive, clubul de debate, de teatru, de lectură, Marșul cărții, Noaptea bibliotecilor, Noaptea muzeelor, excursiile școlare în țară și străinătate.
Deși modalitățile de colaborare și învățare sunt modificate de contextul pandemiei de coronavirus, Colegiul promovează în continuare valori precum muncă și seriozitate. Elevii sunt conștienți că se pregătesc nu doar pentru școală, ci și pentru viață.
În prezent beneficiar al unor lucrări ample de modernizare, Colegiul este deschis pentru toți membrii comunității, valorifică potențialul uman al comunității, sprijină idealuri și valori în vederea formării unei personalități autonome și creative.
Ca planuri de viitor, Colegiul urmărește să ofere șanse egale la educație și cultură, să fie o școală democratică, dinamică, să încurajeaze inițiativele prin continuarea proiectelor și întărirea relațiilor de colaborare construite până acum, căci „Educația este cea mai puternică armă pe care o poți folosi pentru a schimba lumea.“ – Nelson Mandela.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR