de Erwin Lucian BURERIU

Este o mare nedreptate. Această superbă civilizație, ridicată treaptă cu treaptă de ființele umane, atât de frumoase și inteligente este pusă mereu pe punctul de a dispărea, cu tot cu creatorul ei. S-au topit în neant cei care au ridicat edificiile incașilor, într-adevăr o suspectă, misterioasă dispariție. Au rămas doar basmele unei Atlantide care s-a scufundat nu știm unde. Nenumărate războaie, mai ales cele două mondiale au fost măcar concrete, pagubele își au autorii lor. Din cenușă s-au ridicat din nou construcții impresionante, infrastructuri nemaipomenite, tărâmuri sălbatice sunt străbătute de vapoare și avioane, abia atunci, când suntem la bordul acestora vedem câtă sălbăticiune, câte tărâmuri nelocuite mai există pe planetă și că doar câteva fâșii propice vieții, porțiuni destul de înguste sunt apte pentru civilizație și acolo ne aglomerăm. Iar acum întreaga noastră parte locuibilă este acoperită ca o plasă de pescuit de un văzduh de viruși. Poate fi cu adevărat sfârșitul acestei lumi, iar cei ce planifică mari resetări pentru viitor, s-ar putea să devină, la rândul lor resetați de coronavirus. Pandemia nu e doar un pretext pentru om de a schimba capitalismul în ceva mai bun, poate fi un război total și pierdut pentru om în fața unei forțe nevăzute. Iar dacă anumiți indivizi au dorit să fabrice acest virus, până la urmă vor muri și ei, așa că sunt convins că pandemia nu a fost planificată de câțiva nebuni. Iar ea nu dă semne că ar putea dispare în scurt timp. Oare am intrat în agonia vieții pe pământ?