Un rol foarte important, decisiv chiar, în promovarea literaturii de limbă română din Serbia l-a avut revista LUMINA, înființată în 1947 de marele poet sâtb de origine română Vasko Popa (29 iunie 1922, Grebenat, Banatul de Sud, užnobanatskiupravniokrug, Serbia – 5 ianuarie 1991, Belgrad). La această publicație au colaborat – în condițiile multietnicismului, plurilingvismului și multiculturalismului – mai toți scriitorii din Serbia, atât cei din generațiile interbelice cât și cei din noile generații afirmate după război, în special scriitori sârbi de limbă română din Provincia Autonomă Voivodina, precum și scriitori români nu numai din spațiul Banatului istoric.

Este vorba, așadar, de „un fenomen cultural de excepție” în cadrul literaturilor balcanice, ale cărui ipostaze și deveniri valorice „în circuitul european” sunt relevate de criticul literar universitar Virginia Popovici, profesor la Facultatea de Filosofie din Novi Sad, care semnează postfața „Literatura română din Serbia, fenomen cultural de excepție” (pp. 233-244), la cartea dlui Florian Copcea, „O istorie a liricii românești din Serbia”(Editura Academiei Române, București – Casa de Presă și Editură „Libertatea”, Pančevo, 2018, 248 p.), beneficiind de un cuvânt înainte semnat de acad. Mihai Cimpoi,„Argumente pentru o istorie necesară și utilă”.

Dl Florian Copcea se înscrie, cu această „istorie a liricii românești din Serbia”, într-un demers istorico-literar care, de la Radu Flora („Literatura română din Voivodina. Panorama unui sfert de veac, 1946-1970”, 1977) până la autori din zilele noastre (Ioan Baba, Ștefan N. Popa, Costa Roșu, Vasa Barbu, Boris & Daniela Crăciun, Dan Mariana, Catinca Agache, Carmen Dărăbuș, Brândușa Juică, Virginia Popovici ș.a.) s-au dovedit buni descriptori și analiști ai fenomenului literar din Banatul sârbesc.

Este vorba de o pleiadă de critici, istorici literari și gazetari care, deși vin din generații diferite, s-au aplecat cu atenția cuvenită asupra valorizării literaturii create de românii din Serbia, evocând fenomenul atât în evoluția lui periodică și specifică, din interbelic până în contemporaneitate, cât și în raport cu direcțiile evoluției literaturii din țara-mamă, într-un context mai larg, european.

Numai astfel literatura română din spațiul ex-iugoslav poate fi valorificată la adevărata ei specificitate și diferențiere, având acest statut de cultură transfrontalieră, care, dincolo de istoria și condițiile unei evoluții proprii, vine să completeze marele Tablou de valori al culturii și literaturii române, în sensul modernului concept de Géographielitteraire, temă de tradiție în sociologia occidentală, îndeosebi cea franceză: Robert Éscarpit (Sociologie de la littérature, Paris, PUF, 1964), André Ferré (Géographie littéraire, 1946), Lionel Dupuy (L’imaginaire géographique: essai de géographie littéraire, Puppa, 2019).

Sinteză utilă și destul de clarificatoare în prezentarea punctuală a desfășurărilor literare, în sensul ajungerii la conștiința de sine a unui gen literar cu vădite antene imanentiste și onto-gnoseologice, „O istorie a liricii românești din Serbia” intră în bibliografia de referință atât prin efortul sistematizator aproape exhaustiv, cât și prin echilibrul unor temeinice judecăți de valoare. Cartea contribuie totodată și la cunoașterea mai largă a poeziei de expresie română care s-a scris și se scrie azi în Serbia vecină, Voivodina fiind un alodiu de indimenticabile valori literare.

*

Revista „Lumina”, inițiată în 1947 de Vasko Popa (1922-1991), va fi condusă cu deosebită abnegație și mare talent gazetăresc de poetul, traducătorul, eseistul, documentaristul și editorul IOAN BABA, începând din 1995. L-am cunoscut pe vrednicul poet la ediția din iunie 2020 a Festivalului Internațional de Literatură „Mihai Eminescu” de la Drobeta Turnu-Severin, oferindu-i cu acest prilej recenta mea carte „MIHAI EMINESCU – DICȚIONAR ESENȚIAL: Oamenii din viața lui” (Tipo Moldova, 2019), care l-a surprins plăcut. Iată ce consemna, apoi, dl Ioan Baba în ziarul „Lumina” din Pancevo(numărul 19 din 9 mai 2020), rezumând sumarul bogat al numărului din LUMINA, Anul LXXIII, Nr. 1-3 (622-624):

„Noul dicționar monografic face parte din profundele scrieri capitale ale exegetului de la Târgu-Jiu,ZenovieCârlugea, și este la fel de esențial și monumental ca și cele publicate în prealabil – „Lucian Blaga. Oameni din viața lui”, respectiv „Tudor Arghezi. Oameni din viața lui”.Pentru că această carte are 752 de pagini, vom aminti alfabetic doar câteva nume cu mențiunea că autorul redă și date noi, mai puțin cunoscute despre relația unora cu Mihai Eminescu, precum: V. Alecsandri, Tudor Arghezi, Samson Bodnărescu, Ion. C. Brătianu, I.L. Caragiale, Carol I, Vasile Conta, Ion Creangă, A.I. Cuza, Elisabeta, regina României / Carmen Sylva, Al. Grama, B.P. Hașdeu, N. Iorga, Mihail Kogălniceanu, Mite Kremnitz, Al. Macedonski, Titu Maiorescu, Veronica Micle, Cleopatra Poenaru, Ciprian Porumbescu, Aron Pumnul, Ioan Slavici, Iosif Vulcan, A.D. Xenopol…[…]

La „Prezentări, semnale, lecturi”, citim textul semnat de acad. Mihai Cimpoi „Ultimul deceniu de viață a lui Eminescu într-o nouă viziune”, despre cartea lui Dumitru Copilu-Copillin „Eminescu în ultimul deceniu de viață”. ZenovieCârlugea ține în centrul atenției culegerea multilingvă (selecție și tălmăciri din creația a 40 de poeți, realizată de Ioan Baba și Ivo Muncian) „Punte spirituală nouă” dintre două Capitale Culturale Europene, Novi Sad și Timișoara, carte apărută la Societatea Scriitorilor din Novi Sad. În aceeași ordine de idei transfrontaliere, dar și în preajma aniversării a 75 de ani de existență a Casei de Presă și Editură „Libertatea”, se înscrie și antologia bilingvă „Lirica româno-sârbă” în care întâlnim 53 de poeți din Serbia și România, selectați de Nicu Cobanu și SlavomirGvozdenović. Marina Ancaițan a realizat cu antologatorii dialogul „Antologia – ca patrie a două limbi”. (Ioan BABA, „Libertatea”, Pancevo, nr. 19/2020).

            Deși în ultimul an de existență al revistei „Lumina” avem informații că ar exista unele disfuncțiuni pe linie instituțional-editorială (de aceea avem la îndemână doar numărul pe care îl postăm), ne exprimăm convingerea că, după mai bine de 25 de ani de păstorire cu sârg și indimenticabile merite (începând din 1995), scriitorul IOAN BABA este arhitectul cel mai potrivit și cel mai îndreptățit să ducă mai departe destinele acestei reviste-fanion de cultură, literatură și spiritualitate transfrontalieră, îndeobște recunoscută nu numai în cultura română.

Zenovie CÂRLUGEA

Pe 28 decembrie, părintele-profesor Theodor Damian, scriitor, jurnalist cultural, profesor emerit la Metropolitan College, din New York, dar mai cu seamă desăvârșit predicator, după pilda Sfântului Ioan Gură de Aur, „ambasadorul săracilor”, cum îl numea cândva părintele Damian într-o omilie publicată la Lausanne, în 1983, a împlinit frumoasa vârstă de 70 de ani. Cu acest prilej, Prea-Fericitul Daniel, Patriarhul României, i-a acordat preotului-paroh al Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, din Queens, districtul Astoria, NY, Ordinul „Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, Noul Hozevit”, răsplătind astfel „activitatea deosebită în susținerea și promovarea credinței creștin-ortodoxe, a filantropiei, a vieții culturale și parohiale, și ca semn al prețuirii noastre”. Ordinul patriarhal răsplătește astfel o viață dedicată comunității creștine românești, de peste Ocean, efortului de a elimina, cel puțin în planul  credinței, diferența dintre „ce e al meu” și „ce e al nostru”, de a cultiva iubirea creștină sub cea mai înaltă formă a sa, milostenia, „regina între viruți”, cum o numea Sfântul Ioan Gură de Aur,  în Tratatul său „Despre preoție”.

Preot, jurnalist cultural, scriitor și ideolog de factură doctrinar-creștină, Theodor Damiam s-a născut la 28 decembrie 1951, la Botoșani. A absolvit Institutul Teologic din București, și, după o activitate pastorală și publicistică în țară, și-a susținut Doctoratul în Teologie, la Fordham University, din New York, în 1993, reeditând această performanță și la Universitatea din București, în 1999. Din anul 1988 s-a stabilit în Statele Unite, unde a înființat Parohia Ortodoxă „Sf. Petru și Pavel”, dar și Cenaclul Literar „Mihai Eminescu”, și Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă, ce funcționează sub egida Academiei Oamenilor de Știință din România, conducând totodată și Filiala pentru America a acestei organizații științifice de prestigiu. Din 1996 publică lunar, la New York, revista trimestrială bilingvă,  Lumină Lină/Gracious Light, o punte culturală între România și Occident. De-a lungul anilor, părintele-profesor Theodor Damian a publicat peste 30 de volume originale – poezie, eseuri, cronici literare,  interviuri, meditații filosofico-teologice -, participând la peste 100 de congrese și consfătuiri internaționale, și prezidând peste 70 dintre acestea.

Membru al UZPR din 1996, părintele-profesor Theodor Damian are vechi și temeinice legături cu jurnalismul cultural, încă din vremea când lucra ca secretar de redacție la Telegraful Român, revista Mitropoliei Ardealului, cea mai veche publicație cu apariție neîntreruptă, din România, înființată în 1853,  de Sfântul, pomenită să-i fie amintirea!, Andrei Șaguna. Membru în Comitetul de redacție de la peste 20 de publicații din țară și din străinătate, Theodor Damian a participat, pe 20 septembrie 2019, la Adunarea Generală solemnă, prilejuită de împlinirea a 100 de ani de la înființarea  UZPR, de la Sala de Concerte a Radiodifuziunii Române, rostind cu acest prilej un memorabil discurs: „Cum se vede România de la New York? Depinde cine o vede. Frumusețea e în ochii privitorului, ca și urâtul. Când e vorba de Țara-mamă, cu frumusețile și spiritualittatea ei, se vede cu drag și cu nostalgie. Când e vorba de realitățille politico-sociale, ea se vede diferit, și în general impresia este de nemulțumire. Cînd e vorba de talente, cum e cazul în sport, acestea generează justificata mândrie de a fi român”

Tot în 2019, părintele Theodor Damian a primit, la New York, o delegație a UZPR, alcătuită din regretatul Doru Dinu Glăvan și Miron Manega, directorul publicației Certitudinea. Cu acest prilej, gazdelor,  le-au fost oferite daruri din partea Uniunii, inclusiv Placheta „100 de ani de UZPR”, și Diploma „Loialitate și Credință”. Câteva luni mai târziu, în ianuarie 2020, i-am cunoscut și eu pe o parte dintre inimoșii compatrioți și coreligionari ai părintelui Theodor Damian, stabiliți în Lumea Nouă, participând, cu o comunicare științifică, la ediția a 27-a a Simpozionului anual „Mihai Eminescu”, găzduit de Biserica „Sfântul Andrei” (preot-paroh Ioan Proteasa), din Districtul Jamaica, NY.

Autor complex și polivalent, jurnalist cu har, Theodor Damian abordează fenomenul cultural romînesc, în armonie cu creștinismul  ancestral nativ al neamului, promovând România la un nivel științific încă neatins până azi. Este și motivul pentru care Ministerul de Externe român, prin Departamentul Românilor de Pretudinteni i-a acordat, în Anul Centenarului, 2018, disticția „100 de personalități din întreaga Diaspora”, o recunoaștere unanimă a unei strălucite cariere în slujba culturii și a neamului românesc.

La mulți ani, rodnici și fericiți, iubite Părinte Theodor Damian!

                                                                                                             Marian Nencescu

Lumea informației a fost martoră la schimbări transformaționale uriașe în ultimele două decenii. Doar între 2010 și 2019, lumea a adăugat 1,9 miliarde de noi utilizatori de internet, iar acest număr va crește pe măsură ce accesul la internet va evolua într-un drept fundamental, de la un simplu serviciu.

Această dinamică în schimbare pune în fața jurnalismului și a celor care îl practică mai multe provocări existențiale, printre acestea una dintre cele mai importante fiind dacă jurnalismul poate trece dincolo de știri și poate oferi valoare într-o lume „post-știri”.

Într-o lume a surplusului de informații, știrile ca produs își pierd rapid din relevanță. Pătrunderea tehnologiei în viața de zi cu zi oferă fiecărui individ posibilitatea de a crea și de a prezenta instantaneu lumea din jurul său. Acest lucru a dus la o creștere rapidă atât a colectării de informații, cât și a consumului. Indivizii și grupurile sociale, care s-au bazat cândva pe jurnaliști pentru a le oferi o doză zilnică de informații, renunță la intermediari și își primesc „știrile” direct prin intermediul platformelor de socializare. Acum, fiecare utilizator de smartphone are capacitatea de a fi propriul mijloc media prin intermediul platformelor. Pandemia a servit drept catalizator pentru această schimbare de comportament.

Nu demult, în absența unui mediu concurent, știrile erau identificate ca punct unic al tuturor informațiilor relevante pentru societate, colectate de jurnaliști, care erau astfel principalii responsabili pentru informarea cetățenilor. Astăzi, informațiile sunt infinite și cresc cu fiecare minut, iar accesul la ele este disponibil oricui.

Într-o lume plină de mass-media, distincția pre-digitală dintre știri și informații a devenit mai distribuită, pe baza relevanței individuale. Informațiile caracterizate cândva ca știri de către jurnaliști – și în mod implicit relevante pentru toată lumea – sunt acum mai predispuse la afinități individuale. Aceeași informații vor fi văzute diferit de către doi indivizi, pe baza exclusiv a ceea ce contează pentru ei. Știrile relevante ale unei persoane sunt irelevante pentru altcineva.

„Întrebarea fundamentală cu care ar trebui să se confrunte toți jurnaliștii – în special cei care tocmai intră în profesie – este: cum poate jurnalismul să adauge valoare într-o lume în care unele dintre cele mai puternice instrumente ale profesiei au devenit irelevante? Este nevoie să trecem dincolo de știri? Poate jurnalismul să treacă dincolo de știri?”, punctează  Shalabh Upadhyay fondator al NEWJ India.

Credibilitatea este adesea legată mai mult de procesul rezultatului decât de rezultatul în sine.

În acest scop, jurnaliştii trebuie să creeze procese transparente care să ofere publicului larg mijloacele de validare a muncii lor. Acest proces ar trebui să fie un set de standarde etice și principii convenite, pe baza cărora să se judece orice activitate jurnalistică. „Jurnalismul trebuie, de asemenea, să creeze un proces definit despre modul în care o persoană poate deveni jurnalist. Așa cum avocații trebuie să promoveze examenul de barou, medicii trebuie să îndeplinească standarde pentru a continua să profeseze, iar contabilii trebuie să treacă examene ample, și jurnaliştii trebuie să aibă un standard minim necesar pentru a fi incluși în profesie. Cum ne putem aștepta la încrederea publicului atunci când nu există linii directoare, standarde sau criterii de referință pentru ca jurnaliștii să poată certifica această încredere? 2022 ar putea fi un alt an în care să punem la îndoială validitatea și starea jurnalismului. Dar cred că 2022 va fi un an în care noi, ca profesie, va trebui să înțelegem nevoia și urgența de a acționa și de a evolua în ceea ce societățile actuale și viitoare ar aștepta de la apărătorii democrației: transparență și obiectivitate”, adaugă Upadhyay

Sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, ziarul „Accent Media” și Centrul Educativ „Copii și Tineri pentru Comunitatea Europeană”, au organizat un inedit concurs internațional de jurnalism pe tema „Sănătatea – primăvara vieții”.

Pe acest fond, concurenții care s-au remarcat printr-un mod literar de exprimare, comunicare și informare a materialului publicistic, dovedindu-se actori ai actului de jurnalism, au primit distincția „Prietenul jurnalismului – punte spre viitor”. Printre aceștia, am notat pe: Natalia Rednic, Maria Gîrbovan (Colegiul Național „George Coșbuc” Cluj-Napoca), Dorina Roxana Botoș (Școala Gimnazială „Romul Ladea” Oravița), Georgiana Matieș, Marius  Scornea (Liceul Tehnologic Energetic „Dragomir Hurmuzescu” Deva), Elena Medeea Munteanu Școala Gimnazială „Iordache Cantacuzino” Pașcani, Andreea Alexandra Pătcaș, Lorena Pletea (Palatul Copiilor Arad), Cătălina Cumpănașu, Cristina Petea (Colegiul Național „Iancu de Hunedoara” Hunedoara), Dan Bădău Vlad, Maria CătălinaRoșu, Andreea Oprița (Colegiul Național „Decebal” Deva), Bianca Alexa (Liceul Tehnologic „Nicolae Stoica de Hațeg” Mehadia),Anisia Maria Staicu, Mihai David Staicu (Școala EuropeanăNr. 1 Bruxelles), Raluca Maria Gherman (Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul  Mitropolit Simion Ștefan” Alba Iulia) și Alexandra Maria Bikfolvi (Școala Gimnazială „Aron Densușianu” Hațeg).

În contextul acestui concurs jurnalistic s-a tipărit pliantul „SĂNĂTATEA – CEL MAI DE PREȚ DAR AL VIEȚII”. S-au înființat cercuri intitulate „Prietenii sănătății”, membrii acestora fiind chiar participanți la această întrecere literară. (a se vedea foto)

După implementarea obiectivelor stabilite, am cerut în exclusivitate opinia președintelui juriului, Cornel POENAR (membru UZPR), directorul ziarului „Accent Media”, care ne-a declarat: „Întrecerea jurnalistică cu tema „Sănătatea – primăvara vieții” s-a dovedit una de suflet și entuziasm. Participanții au dovedit un model de comportament jurnalistic, prin lucrările lor exprimându-și propria oglindă a vocației, un început de drum spre arta scrisului. Cu toții au dovedit abilități jurnalistice, reflectând prin scris realitatea în mod obiectiv, cu expresii de calitate și conștiință – un îndemn la optimism și speranță.

De notat este și faptul că, asemenea concursuri literare sunt o adevărată poartă deschisă spre jurnalismul profesionist, dar și spre latura creativității, a gustului pentru lectură al elevilor”.

Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Opera Naţională Română din Timişoara (ONRT) deschide noul an cu o premieră, baletul „Creaţiunile lui Prometeu”, de Ludwig van Beethoven, dar şi cu spectacolul „Tosca”, de Giacomo Puccini, ce va fi prezentat pe 12 ianuarie 2022 la Teatrul „Madlenianum”, din Belgrad.

Instituția culturală pregăteşte şi o operetă-surpriză pentru a omagia cei 75 de ani de la prima reprezentaţie de după cel de-al Doilea Război Mondial, care a avut loc pe scena Operei din Timişoara.„Pe 12 ianuarie, dacă ne vor permite condiţiile pandemice, vom merge cu «Tosca» şi la Belgrad, cu această distribuţie: conducerea muzicală, Dejan Savic (invitat), regia artistică: Ognian Draganoff, Decoruri Boris Stoynov şi soliştii: Lăcrimioara Cristescu (Floria Tosca), Alin Stoica, invitat (Mario Cavaradossi), Zeljko Lucic, invitat (Scarpia), Marius Goşa (Angelotti), Gelu Dobrea (Sacristanul), Vasile Bădescu, debut (Spoletta), Mircea Dan Petcu (Sciaronne), Mihai Prelipcian, debut (Temnicerul), Cristina Vlaicu (Păstorul). Sperăm să putem alege în 2022 masca cea cu zâmbet dintre cele două măşti ale teatrului liric şi să facem şi o premieră de operetă pe care ne-am propus-o pentru cinsti trecutul şi tradiţia, marcând în aprilie 75 de ani de când se cânta prima «Aida». Acestea sunt liniile mari în vederea pregătirii pentru Capitala Culturală 2023”, a declarat pentru AGERPRES managerul ONRT, Cristian Rudic.

1. 77 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică și 72 de ani de la întoarcerea ultimilor deportați: manifestări comemorative în mai multe localități din județ, desfășurate în perioada 24 – 31 ianuarie 2022;

2. Manifestări de fășang, 13 – 28 februarie 2022;

3. „Iubindu-L pe cel Răstignit, ne îndreptăm spre Sărbătoarea Luminii“ (manifestare ecumenică dedicată sărbătorii Paștelui, ediția a XV-a), 7 aprilie 2022;

4. „Primăvara culturală germană la Reșița” (ediția a XX-a), mai 2022;

5. „Te salut, copilărie!“ (ediția a XIV-a), 31 mai 2022;

6. 71 de ani de la începutul deportării bănățenilor în Bărăgan: manifestări comemorative în Banatul Montan, desfășurate în iunie 2022;

7. „Copiii desenează ținutul natal” (ediția a XVI-a), 2 iunie 2022;

8. „Iunie – luna expozițiilor” (ediția a XV-a), iunie 2022;

9. Pelerinaj la Biserica romano-catolică „Maria Stâncii” din Ciclova Montană, cu prilejul împlinirii a 295 de ani de la recunoașterea oficială ca loc de pelerinaj și a 245 de ani de la ridicarea actualei biserici de pelerinaj, 2 iulie 2022;

10. „Zilele Literaturii Germane la Reșița” (ediția a XXXII-a), 18 – 21 august 2022;

11. „Gărâna în septembrie” (ediția a XXIV-a), 23 – 25 septembrie 2022;

12. „Decada Culturii Germane în Banatul Montan” (ediția a XXXII-a), octombrie 2022, cu cea de-a XXIX-a ediție a Sărbătorii „Heimat”-ului germanilor din Banatul Montan la Gărâna, în 15 octombrie 2022;

13. Cea de-a 18-a Întâlnire a formațiilor muzicale și a corurilor germane în Banatul Montan, 14 octombrie 2022;

14. Proiectul „Mai multe lumânări în cimitirele noastre“ (ediția a XV-a), 1 – 2 noiembrie 2022;

15. 35 de ani de activitate a Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița (19 noiembrie 2022) și manifestarea „Toamna culturală germană la Reșița“ (ediția a XX-a), noiembrie 2022;

16. 175 de ani de la binecuvântarea, la 25 noiembrie 1847, a actualei biserici romano-catolice Maria Zăpezii din Reșița, construită în perioada 1841 și 1847, 20 – 26 noiembrie 2022;

17. Derularea unor proiecte dedicate jubileului „Reșița: 150 de ani de la fabricarea primei locomotive cu abur pe teritoriul de azi al României“: pe tot parcursul anului 2022;
În cursul anului 2022, revista în limba germană „Echo der Vortragsreihe = Ecoul Asociației” va apărea la fiecare a doua lună de peste an, cu câte un număr dublu: februarie, aprilie, iunie, august, octombrie și decembrie.
Pe lângă manifestările mai înainte evidențiate, se vor organiza multe alte manifestări distincte sau făcând parte din proiectele curente anuale sau multianuale, multe dintre ele fiind cu participări naționale și internaționale. Despre toate acestea, puse sub semnul limbii, culturii, spiritualității si civilizației germane sau sub semnul culturii Banatului Montan în mod general, se vor oferi informații la momentul respectiv.

Erwin Josef Ţigla