Trecut la cele veșnice în urmă cu doar câteva săptămâni, președintele UZPR, Doru Dinu Glăvan, a lăsat o amintire de neșters în inimile celor care l-au cunoscut și prețuit. Anvergura personalității sale a depășit granițele breslei și ale țării, astfel încât în numeroase biserici de pe teritoriul României, dar și de peste hotare, vor avea loc slujbe de 40 de zile pentru odihna veșnică și drumul spre lumina Domnului ale celui care a fost și rămâne unul dintre președinții cei mai performanți ai organizației reprezentative a jurnaliștilor români, omul de radio, patriotul și ardentul susținător al culturii românești Doru Dinu Glăvan.
Slujbele vor avea loc în ziua de 11 decembrie 2021 la Timișoara, Parohia ortodoxă Iosefin – Nașterea Maicii Domnului, preot paroh Ionel Popescu; București, Biserica Zlătari -Naşterea Maicii Domnului / Sfinţii Mucenici Ciprian şi Iustina, preot Nicoale Dascălu; București, Biserica Sf. Nicolae-Broșteni; Târgu-Mureș, Biserica din Corunca, preot dr. Gheorghe Nicolae Șincan; Chișinău, Catedrala Mitropoliei Basarabiei; Slobozia, Biserica de lemn Buna Vestire; Călărași, Biserica Cuvioasă Parascheva; Râmnicu Vâlcea, Biserica Toți Sfinții; Plăviceni, jud Teleorman, Biserica Sf. Arhanghel Mihail a Mănăstirii Plăviceni; Bălușești, jud Neamț, Biserica Adormirea Maicii Domnului; Reșița, Biserica Sf. Iosif cel Nou de la  Partoș, Protopopiatul Reșița; New York, SUA, Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel; Voivodina, Serbia, Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Sân-Mihai; Almeria, Spania, Biserica Sf. Ioan Rusul din El Ejido.

Departamentul Comunicare

De Adriana Baghiu în 05 decembrie 2021, ora 7:03 PM

Ne gândim adesea la arhitecți definindu-i ca artiști, însă ei sunt mai mult de atât. Valoarea este dublată de educație, studiu, viziune, putere de adaptare, creativitate, gândire critică, talent, pasiune și răbdare. Cât de multe însușiri pentru a defini o profesie… Arhitectul reșițean Vlad Elian Duca, artistul care cântă la pian și la chitară, a pus pe picioare un proiect muzical postat pe YouTube, compune pe ritmuri de jazz, a cunoscut succesul peste hotare.

Ce l-a motivat să plece, care au fost primii pași într-o țară străină și mai ales dacă a simțit discriminarea pentru că e român sunt câteva întrebări la care am primit răspuns într-un dialog în care interlocutorul meu a pornit cu o confesiune: „știți, eu cei șase ani de facultate i-am făcut în nouă”. Am zâmbit și pentru moment nu am înțeles gândul rostit, fiindcă mă copleșise greutatea mărturisirii. Credeam că se dorește punctarea unor momente mai tumultoase ale anilor de studenție, așa cum ne amintim cu toții de vremea aceea a căutărilor și a regăsirilor, a nonconformismului când diferite motive pot îndepărta studentul de școală, punându-i eticheta de rebel. Nici pe departe nu a fost vorba de așa ceva! Vlad Duca a dorit astfel doar să nuanțeze îndelungata perioadă de formare când era neînțeles de unii profesori, poate și de părinți, perioadă care i-a permis, prin activitățile extracurriculare, desfășurate în paralel cu facultatea, să devină ceea ce este în prezent. Pentru că anii aceia mulți de studenție, în care a trudit pentru acumulări practice, au însemnat micile cărămizi care au fondat baza arhitectului de acum. Cărămizile acelea sunt cel mai prețuit bagaj după absolvire. E vorba desigur despre experiență, formarea deprinderilor tehnice, despre un stil de lucru practic dincolo de teoria învățată în facultate. Este exact ceea ce se caută odată cu startul în profesie.

Când s-a mutat la Timișoara pentru a studia Arhitectura, aproape simultan a început să lucreze ca grafic-designer și designer de interior, abilități pe care, așa cum vă spuneam, le-a dezvoltat singur. „Școala a fost mai mult teoretică în anii aceia și mai puțin practică, vorbim de perioada 2000-2007. Ca să lucrez și să evoluez, a trebuit să fiu autodidact, să învăț o serie de noțiuni și de discipline conexe. Când nu mergeam la cursuri, eram pe șantier la măsurători, la discuții cu beneficiarii de proiect. Învățam singur softuri de proiectare și design 3D. La facultate încă nu era implementată tehnologia avansată. Mai am și acum nostalgii legate de felul în care se lucra pe hârtia de calc, cu mâna, folosind instrumentele clasice: teul, echerul, desenele se făceau în tuș, iar simulările 3D – sub formă de desen în perspectivă”.

După absolvire a plecat în Germania, urmându-și medicul personal, adică soția (după cum notează pe pagina sa de prezentare elianduca.com). Decizia s-a produs într-un moment sensibil, în anul de criză 2008, când frustrările legate de lipsurile materiale ale tinerei familii umpluseră paharul. Astfel, orașul-stațiune de la poalele munților Pădurea Neagră, Baden-Baden, le-a devenit de peste zece ani casă, loc de desfășurare și împlinire profesională.

Adaptarea într-un spațiu nou și o limbă nouă nu a fost prea grea, fiindcă Vlad Elian Duca provine dintr-o familie cu origini etnice mixte – română, germană, italiană și puțină greacă. Câteva sesiuni de cursuri intensive de germană au fost suficiente pentru a asigura un start bun arhitectului aflat la început de drum. Mărturisește că a fost bine primit în prima firmă internațională unde, ulterior, a ajuns pe o poziție de top, ca arhitect șef. Cea mai bună dovadă că nu există discriminare atunci când ești valoros! Timp de șapte ani cât a lucrat în colectiv nimeni nu i-a cerut diploma. Nu a avut nevoie să arate cu o hârtie ceea ce putea dovedi profesional: cunoștințe temeinice și măsura valorii în relația cu beneficiari de proiecte exclusiviste. De câțiva ani Vlad Elian Duca este propriul său șef, conduce un business prin intermediul biroului său virtual de arhitectură și design, Feinblau Architecs Baden-Baden cu subsidiara Feinblau Studios Reşiţa-Tmişoara.

„În acest moment pare deja banal, dar noi lucram în sistem home office cu mult înainte de pandemie. Nu suntem o firmă tradițională, clasică. Echipa este una internațională iar partenerii mei, colegii mei, locuiesc unii în Rusia, alții în Grecia, sau la Timișoara. Am alcătuit o echipă de profesioniști, adică arhitecți, ingineri de structură, specialiști în instalații, alții foarte buni cunoscători ai piețelor imobiliare. Dar nu ne leagă un spațiu comun, un birou. Suntem legați doar la aceeași bază de date și funcționăm excelent! Suntem focusați pe proiecte de lux, case exclusiviste, amenajări interioare, spații de birouri și avem realizări aflate în Franța, Rusia, Algeria, Grecia, Elveția, Portugalia, Letonia, România și desigur Germania. De exemplu acum 3 ani, printr-un partener rus, am fost cooptat pentru un concept necesar extinderii clubului de golf Skolkovo din Moscova deținut de Roman Abramovici. Am mai realizat un complex de birouri, centru de conferințe, restaurant și cafenea în Sankt Petersburg, apoi casele unor persoane cu mare putere financiară din Elveția, insula Tsia din Grecia dar și din Germania. Un fel de „cireașa de pe tort” îl reprezintă iahtul unui proprietar din Atena căruia noi i-am asigurat refitul navei, adică designul exterior și interior.  Multe alte reușite se pot vedea pe pagina ce cuprinde portofoliul lucrărilor elianduca.com ”.

Despre arhitectură spune că a venit firesc, având în vedere backgroundul său, fiindcă a urmat cursurile Liceului de Artă din Reșița, secția pictură. Dar înainte de pictură a fost muzica despre care mărturisește că… „am avut-o în sânge. În primii ani de școală am studiat pianul clasic și am fost atras de compoziție marcat fiind de influențele jazz. Mă bucur să compun și acum, atunci când am timp”. În liceu, a înființat mai multe formații muzicale și a dobândit recunoașterea reușitelor sale prin numeroasele premii muzicale obținute. Pasiunea pentru muzică o fructifică în prezent în studioul de înregistrări semiprofesional înființat acasă și unde cei doi copii încearcă în special instrumentele cu clape și tobe de care sunt atrași. Proiectul muzical marca Vlad Elian Duca, „Sonosteps”, poate fi vizionat pe canalul de YouTube. Mărturisește că i-a stat alături prietenul său din clasa I, Rareș Weiss, de asemenea stabilit în Germania și care parcurge uneori, la sfârșit de săptămână, kilometri întregi doar pentru a exersa sau pentru a pune la cale o nouă compoziție.

Pentru Vlad Elian Duca viitorul sună bine! Proiectele de arhitectură curg și ceea ce i-ar aduce împlinire suplimentară, ar fi o competiție profesională. „Îmi doresc să fim raționali. Știu ce vreau, adică să mă lupt cu ceilalți colegi arhitecți ca să știu pe unde mă plasez. Dar participarea la un concurs de asemenea anvergură, este un challenge, și genul acesta de dorințe ar fi pentru toată familia. Așa că momentan încerc să temperez astfel de porniri și balansez între ce aș putea să fac pentru mine și ce fac pentru copii, cum aș putea să-i ajut pe ei, să nu-i privez din dezvoltare. Altfel spus copiii sunt prioritatea maximă! Îmi doresc totuși să construiesc lucruri pe care nu le-am mai făcut, să finisez echipa și da, să mă lupt pentru excelență!”

 Adriana Baghiu

Pentru că nu mai știm și nici nu vrem să știm cine au fost străbunii noștri.

Pentru că am uitat cum miroase floarea de mușețel și iarba din jurul ei.

Pentru că acceptăm să ne conducă niște oameni incompetenți, puși politic în fruntea statului, câteodată aleși de noi din interese de partid sau alte interese. Ciudat, acest lucru se întâmplă de zeci de ani.

Pentru că am uitat cum răsare sau apune soarele, aceste minuni devenind neinteresante pentru mulți viețuitori ai planetei.

Pentru că nu mai suntem în stare să spunem lucrurilor pe nume, oamenii care au fost aleși doar pentru a ajuta țara, orașul, comuna, pentru a ajuta la dezvoltarea culturală, spirituală, civilizația, umanismul și care sunt plătiți de noi, nu fac nimic, ba mai mult distrug tot ce au făcut alții.

Pentru că am uitat să alergăm liberi pe câmpii, pe lunci, prin păduri, am uitat să îmbrățișăm copacii, să ascultăm păsările, să stăm cu ochii lipiți de cer până ne spune Dumnezeu că e târziu și mama ne așteaptă acasă…

Pentru că ne ascundem după un plastic, un telefon care într-o zi ne minte, în altă zi ne aruncă un pic de adevăr, nefiind în stare să ne cerem drepturile în fața celor care își bat joc de noi, să batem la ușa lor până când aceștia iasă afară, să fim puternici și să ne schimbăm viața, toate acestea merită!

Pentru că am uitat cum miroase fânul cosit, palmele bătătorite, cireșele crude, fragii sălbatici, nucile verzi, am uitat mirosul pelinului, gustul apei de izvor, cântecul nopții, mirosul laptelui proaspăt de vacă.

Pentru că am uitat să ne bucurăm de viață, pentru că am uitat să facem lucruri frumoase pentru ea, viața s-a născut frumoasă, noi trebuie doar să o îngrijim.

Pentru că acceptăm supuși, legați la ochi, să fim tratați, batjocoriți și furați de niște indivizi puși pe distrugere, acceptăm să nu ne mai bucurăm de cele mai frumoase clipe ale trecutului, prezentului și viitorului nostru, Crăciun, Paște, să nu mai spunem mamă, tată, fiu, fiică, ne vindem bogăția țării și sufletul pentru a fi în rând cu occidentul…frați români, ne mințim singuri.

Pentru că așteptăm să facă altul ceea ce trebuie făcut. Spunem: Lasă că iese altul în stradă, eu stau cuminte pe facebook și aștept rezultatul! Lasă că se rezolvă cumva, vecinul, prietenul, vărul, străinul, luptă și pentru mine…însă totul se duce spre prăpastia în care, odată căzuți, nu mai ieșim la suprafață, dar mult nu mai avem dacă stăm lipiți de ecrane.

Pentru că nu mai avem demnitate, onoare, curaj pentru a spune NU unei lumi în care nu ne mai regăsim, cărămidă cu cărămidă putem reconstrui țara, încă nu este prea târziu, încă mai există pește în Dunăre și măceșe în păduri, mai există o speranță, limba românească, tradiția, cultura, sufletul de român, inima de dac, toate acestea sunt rădăcini în anotimpurile care nu vor dispărea niciodată. Astăzi, mai mult ca niciodată, avem nevoie unii de alții, în niciun caz de directive de la specimene care dau lecții fără sens, numai pentru a strica mersul omenirii. Știm, așa ceva nu se va întâmpla și cred cu toată convingerea că ne vom trezi într-o zi.

Pentru că în acești demnitari nu mai există dragoste de țară, dragoste pentru semenii lor, pentru poporul care i-a pus acolo, simt că în acești demnitari nu mai există tresărire la auzul imnului, nu mai există credința cea dreaptă în Hristos, mândria de a fi român, au uitat că suntem legați prin mormintele strămoșilor noștri, prin zâmbetele copiilor,  prin leagănele nepoților, acești demnitari au uitat până și de mama lor.

Pentru că suntem reprezentați în afara țării de oameni care nu au coloană vertebrală, puțini stau drepți în fața unor hoți de valori, puțini au limba românească la ei, puțini mai lăcrimează atunci când ni se aduc jigniri.

Pentru că e trist, dar adevărat…am ajuns într-o lume în care oamenii nu mai dau doi bani pe dragostea pentru locul în care s-au născut și au crescut, pentru locul în care au rostit pentru prima oară cuvântul mama, apoi tata…bunul sau buna… și deodată apare și cireașa de pe tortul Europei, o cireașă cu gust de Bruxelles pe nume Ursula von der Leyen, care s-a gândit ea cum să schimbe direcția acelor de ceasornic, să râdem, să plângem, mai bine o trimitem în lumea mamii ei.

Pentru că ne-au furat LIBERTATEA! Și vor ca Ion să nu mai fie Ion, nici Maria să nu mai fie Maria…stau și mă întreb până unde duce această nebunie?

Pentru că visul nu va muri în noi, pentru că demnitatea ambiției, a speranței, a bucuriei de a fi român nu se pierd niciodată, pentru că existăm ca națiune, România nu va pierde lupta, suntem aici și acum, nu vom lăsa munca strămoșilor noștri să dispară așa cum vor aceia în care am crezut ca proștii, ne-am pus speranța. Fruntea sus, români, Dumnezeu este cu noi, trebuie doar să-i cerem ajutorul.                  

Maria ROGOBETE/UZPR

În data de 4 decembrie, atât în calendarul ortodox cât și în cel catolic se comemorează Sfânta Barbara sau Varvara, cunoscută fiind ca patroana spirituală a minerilor. Ea este considerată totodată printre altele și patroana geologilor, a arhitecților și a prizonierilor.

Sfânta Barbara s-a născut în secolul al III-lea în Nicodemia, astăzi Turcia, ea fiind considerată de ambele biserici creștine, de rit bizantin și de rit roman, fecioară martiră. A fost înscrisă în calendarul creștin în secolul al XII-lea.

În această zi importantă pentru ei, minerii își sărbătoresc patroana spirituală prin participări la ceremonii religioase și culturale. Și în județul nostru, în centrele miniere, Sfânta Barbara sau Varvara este cinstită și venerată de toți aceia care sunt angrenați în această muncă grea. De-a lungul anilor, sărbătorirea Sfintei Barbara / Varvara și-a avut un loc bine conturat în viața minerilor.

Numele sfintei a fost dat înainte multor nou născuți, ceea ce astăzi se întâmplă tot mai rar. Foarte mulți coloniști de limbă germană, cehă sau italiană, care s-au așezat pe meleagurile Banatului Montan, au adus cu ei un cult deosebit dedicat acestei sfinte. În foarte mult biserici romano-catolice ale sud-vestului României se găsesc altare laterale sau picturi dedicate Sfintei Barbara. De asemenea a fost adus și un obicei care se perpetuează și astăzi: în ziua de 4 decembrie se pun ramuri dintr-un pom fructifer într-o vază cu apă. Aceste ramuri înfloresc chiar în ziua de ajun, pe 24 decembrie. Ramurile înflorite decorau înainte masa de Crăciun, deoarece nu se puteau cumpăra flori naturale în mijlocul iernii, pentru a înfrumuseța masă de sărbători.

În Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii” din Reșița se găsește un altar lateral, dedicat Sfintei Barbara. Aici, conform tradiției, în urmă cu mulți ani a fost aprinsă în această zi o lampă de miner, în memoria minerilor căzuți la datorie.

Erwin Josef Ţigla

Revistă de cultură universală editată sub egida Ligii Scriitorilor Români și a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

După cum ne-am obișnuit deja, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Lucian, de sărbătoarea Sf. Nicolae, sfântul copiilor, la Bocșa se lansează un volum rezultat în urma Concursului Județean de Creații Literar-Artistice „Gânduri către Dumnezeu”, aflat la cea de-a XIV-a ediție.

În acest an, lansarea volumului va avea loc duminică 5 decembrie 2021, la Mănăstirea „Sf. Ilie de la Izvor” Vasiova, după oficierea Sfintei Liturghii. Organizatorii au apelat la acest spațiu, deoarece Biserica „Sf. Nicolae” din Bocșa Română, gazda obișnuită a evenimentului, se află în restaurare. Nădăjduim ca lucrările care se desfășoară aici să fie finalizate până în decembrie 2022, astfel, de 6 decembrie, sărbătoarea Sf. Nicolae și hramul Bisericii, să putem organiza o ediție festivă a „Gândurilor către Dumnezeu”, la 15 ani de apariție!

Așadar, duminică, 5 decembrie 2021, la Mănăstirea Sf. Ilie de la Izvor Vasiova, începând cu ora 13.00, în prezența editorului Gheorghe Jurma și a altor invitați de seamă, va fi prezentată cea de-a XIV-a carte „Gânduri către Dumnezeu”.

Acest volum cuprinde cele mai reușite lucrări ale tinerilor participanți la cea de-a XIV-a ediție a Concursului Județean de Creații Literar-Artistice „Gânduri către Dumnezeu”, desfășurat la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa în perioada ianuarie – martie 2021 și premiate de 1 iunie 2021.

Cei care vor răsfoi cartea vor găsi creațiile tinerilor premiate cu premiile I, II și III la cele două secțiuni: cea literară și cea artistică, precum și câteva poeme semnate de scriitori recunoscuți din Banatul Montan: Iulian Barbu, Ion Grecu, Cristina Sărățeanu și Costel Simedrea.

De asemenea, așa cum ne-am obișnuit, prefața cărții aparține prof. Stela Boulescu, președintele juriului.

Volumul se înscrie în seria „Bocșa, istorie și cultură; 58”, apare sub egida Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” Bocșa (manager proiect Gabriela Șerban), cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Bocșa, primar dr. Mirel Patriciu Pascu, și al Editurii TIM din Reșița, dir. Gheorghe Jurma.

Mulțumiri tuturor celor implicați în acest proiect de suflet și felicitări participanților de aproape și de mai departe! Vă așteptăm pe toți și la ediția viitoare, o ediție aniversară – XV – !

Și, nu uitați, vă așteptăm duminică, 5 decembrie 2021, la Mănăstirea Sf. Ilie de la Izvor din Bocșa, autorii prezenți în carte primind de la Moș Nicolae un volum în dar!

         În acest an – 2021 – ziua de 1 Decembrie, Ziua României, a fost sărbătorită cu mai multă însuflețire decât altădată la Bocșa și asta se datorează administrației publice locale, care s-a implicat direct în organizarea evenimentului.

La invitația primarului orașului Bocșa, dr. Mirel P. Pascu, au răspuns prezent nu doar instituțiile din subordinea Consiliului Local, ci și locuitori ai urbei, precum și reprezentanți ai unor formațiuni politice.

Alături de cuvintele alese adresate de prefectul județului Caraș-Severin, magistratul bocșean Cristian Gâfu, și cuvântul bine ticluit al primarului, istoric la bază, Mirel Patriciu Pascu, au susținut alocuțiuni profesorii I. Căileanu și Luminița Albu, reprezentanți ai școlilor bocșene.

Trebuie precizat că slujba de pomenire a fost oficiată de un sobor de preoți și pastori aparținând tuturor confesiunilor, iar fanfara creștină a înnobilat evenimentul.

Ziua de 1 Decembrie, Ziua Națională a românilor de pretutindeni, a constituit și momentul iluminatului festiv în orașul Bocșa.

De ceva timp, echipa SPG Bocșa, sub atenta supraveghere și îndrumare a primarului Mirel Pascu, desfășoară activități de împodobire a orașului, constând în achiziționarea și montarea unor decorațiuni de sezon și iluminatul decorativ aferent sărbătorilor de iarnă.

Astfel, în așteptarea Sfintelor Sărbători ale Crăciunului, orașul Bocșa a îmbrăcat straie de sărbătoare!

Cele trei zone importante ale micului burg au fost împodobite cu decorațiuni de sezon, spre bucuria celor mici, dar și celor mari: Parcul „Pescăruș” din Bocșa Română, Parcul Central din Bocșa Montană și Insula „Paradis” de la Bocșa Izvor. Iar, pentru anii viitori, autoritățile locale au în vedere și alte zone, Bocșa fiind un oraș lung, întins, cu multe cartiere bine delimitate.

Așadar, în seara de 1 Decembrie 2021, au fost aprinse luminile decorațiunilor festive! Nu a fost organizată o întâlnire publică, fiecare locuitor al orașului Bocșa are libertatea să se bucure de aceste decorațiuni de sezon când timpul îi permite. Cu toate acestea, pot confirma că, în seara de 1 decembrie 2021, s-a perindat mulțime de oameni în cele trei spații frumos amenajate – pe Insula „Paradis”, în Parcul Central și în Parcul „Pescăruș”. Iar sesiunile de fotografii au fost preocupările principale ale vizitatorilor.

Cu ziua de 1 Decembrie, la Bocșa s-a dat startul sărbătorilor de iarnă. Primii pași au fost făcuți, pregătind următorul eveniment important: prima ediție a Târgului de Crăciun la Bocșa! Pe Insula „Paradis”, cel mai recent obiectiv turistic al Bocșei, în perioada 21 – 24 decembrie 2021, se vor desfășura diverse activități cultural-educativ-recreative, administrația locală pregătind surprize îmbucurătoare atât pentru cei mici, cât și pentru cei mai mari. Nu vor lipsi colindele și darurile aduse de Moș Crăciun!

Organizatorii se străduiesc să aducă un strop din magia Crăciunului la Bocșa, iar Sfânta Sărbătoare a Nașterii Domnului să fie vestită pretutindeni: în Biserici, în lăcașe de cult, în instituții de cultură și învățământ, dar și în spațiul public!

Însoțiți de cel mai în vogă accesoriu – masca! – vă așteptăm pe Insula „Paradis” de la Bocșa Izvor, în perioada 21 – 24 decembrie 2021, la primul Târg de Crăciun al orașului nostru!

N.B!

Tot cu prilejul zilei de 1 decembrie a fost realizat și tradiționalul Brad din Cărți la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, eveniment aflat la cea de-a X-a ediție, bradul constituind, în această perioadă, un punct de atracție pentru cei care trec pragul instituției cărții! Vă așteptăm cu drag!

Cu prilejul Zilei Naționale a României, 1 Decembrie,Filiala UZPR ,,Valeriu Braniște”Timiș , a organizat la sediul din Timișoara un Simpozion cultural-artistic, cu genericul ,,Sub semnul unității naționale” ca un semn de cinstire și venerație pentru eroii și înfăptuitorii Actului de la 1 Decembrie 1918 ce a consemnat în istoria neamului românesc un moment de înaltă semnificație și reverberație europeană. Participanții, istorici și ziariști, printre care Ioan I.Ionescu, Ștefan Tat, Constantin Gomboș, Sylvia C.Hârceagă, Ion Medoia au rostit alocuțiuni emoționante încărcate de un puternic sentiment patriotic, spirit de solidaritate și comuniune națională. În acest context de autentică sărbătoare a Marii Uniri, Dumitru Buțoi, membru UZPR a recitat din volumul ,,Poeme înlăcrimate”poemul,, Clopote de lacrimi”. La Alba Iulia-n cetate/ bat clopote de lacrimi și iubire/și peste muguri/ adie azi un iz de libertate/ și pe sub Arcul de triumf/ înzăpeziți de stele/ trec eroii, și lumii dau de știre/ că-n patria de rouă și nectare/călăuziți de-același gând curat/ pe harta lumii/ suntem un brav popor între popoare/ precum străbunii/ au scris istoria și noi am învățat/.La Alba Iulia-n cetate/ bat clopote de lacrimi și iubire/ și peste zare/ răsună Imnul ,,Deșteaptă-te române”/ e-un semn de-nțelepciune/ că încă se mai poate/ ca frate lângă frate, să ne unim/ cu patria mamă în cuget și-n simțire!

Dumitru Buțoi, /UZPR Timiș

2 decembrie 2021, ora 17.00, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița, online:

Proiectul „Reșița: 250 de ani de industrie”. Întâlniri de suflet cu oameni pentru care Reșița înseamnă ceva… La discuții cu dr. ing. Iacob Voia (Timișoara) și Ilie Rogobete (Reșița / Timișoara), dr. Dana Antoaneta Bălănescu (Reșița) și pr. Emil Sergiu Varga (Reșița).

Mi-a fost luată o piatră de pe inimă în momentul vizitării Monumentului-Cruce de pe Dealul Crucii, la orele amiezii, în 29 noiembrie 2021: restaurarea acestuia a devenit realitate…
Monumentul-Cruce, cunoscut și sub numele de Crucea lui Herglotz, a fost ridicat la 29 iunie 1874 de către muncitorii reșițeni în memoria evenimentelor și a victimelor din oraș din timpul Revoluției de la 1848 (Georg Herglotz fusese conducătorul „Bürgergarde”, garda civică a Reșiței, iar această cruce metalică a fost amplasată la inițiativa familiei sale în cel mai înalt punct al localității). Pe locul în care se găsește acum crucea fusese instalat în 1848 un puternic tun fabricat la Reșița, care reușise mult timp să îi țină la distanță pe partizanii împăratului austriac. De altfel, prima cruce amplasată pe deal a fost turnată chiar din materialul acestui tun.
Monumentul-cruce a fost restaurat în perioada 2000 – 2001, cu sprijinul comunității locale și la inițiativa unui grup format din mai multe asociații din țară și de peste hotare, partide politice, UCMR (prin ing. Iulian Georgevici) și Primăria Reșița, primar fiind în aceea perioadă ing. Mircea Ioan Popa. Inaugurarea festivă după restaurare s-a derulat în 28 iunie 2001, crucea fiind resfințită de reprezentanții bisericilor romano-catolice, ortodoxe române și evanghelice-luterane.
Un alt moment legat de istoria recentă a monumentului-cruce s-a petrecut în data de 28 iunie 2014, când aici au avut loc manifestări spirituale și culturale dedicate împlinirii a 140 de ani de la ridicarea acestuia. Cinci ani mai târziu, la împlinirea a 145 de ani de la ridicarea lui, s-a organizat, în data de 27 iunie 2019, o manifestare complexă la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița, deoarece vremea nefavorabilă a împiedicat organizarea unui eveniment la monumentul-cruce.
Trebuie de asemenea amintite evenimentele comemorative organizate de-a lungul anilor de Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, Filiala Caraș-Severin, la monumentul-cruce, rememorându-se astfel evenimentele revoluționare din 1848, desfășurate la Reșița.
În prezent, anual, în perioada Postului Mare, credincioșii romano-catolici din Reșița organizează Drumul Crucii până la acest monument, o tradiție care datează încă din anul 1924.
Din păcate, monumentul-cruce s-a degradat în ultimii ani și o nouă restaurare a devenit necesară. Primăria Municipiului Reșița, primarul Ioan Popa, cărora li s-au alăturat Dorinel Hotnogu și cadre tehnice din Primărie, au răspuns afirmativ anul acesta acestor gânduri și, iată, s-a început cu restaurarea, aflată în prezent în fază finală…
Lucrarea de restaurare este executată de SC Dirksen Special Beton SRL din Lugoj, cei care au realizat anul trecut și Centrul civic. Patronul firmei este Marius Gaidoș, șef de șantier fiind Adrian Drăgoi. Proiectantul lucrării de restaurare aparține SC MZR Tecture SRL (arh. Ioana Mihăiescu și arh. Marius Mozoru). Termenul de finalizare este în decembrie 2021, beneficiarul și titularul investiției fiind Primăria Municipiului Reșița. De menționat faptul este că accesul la monumentul-cruce pentru a realiza restaurarea a fost foarte greoi, transportul materialelor foarte dificil, în zilele reci, vântul sus fiind tăios, și oamenilor le-a fost, cu siguranță, greu. Cu atât mai mult se cuvine aprecierea noastră, a tuturor. Se are în vedere și realizarea unui sistem de iluminat arhitectural, cu 3 reflectoare – un deziderat mai vechi al meu, pentru care nu am găsit înțelegere până acum -, iar pentru monitorizarea monumentului-cruce s-a prevăzut un catarg independent, cu 2 camere de luat vederi, legate direct la Primărie. Arh. Ioana Mihăiescu, sufletul acestei restaurări, mi-a mărturisit printre altele: „Sunt deosebit de recunoscătoare că am putut să mă ocup de acest obiectiv și cred că el va declanșa o reevaluare urbanistică a Dealului Crucii, care ar putea deveni o zonă cu un potențial special. Este îmbucurător că se redă reșițenilor un simbol emblematic al orașului.”
Personal doresc să mulțumesc Primăriei Municipiului Reșița, domnului Primar, firmei din Lugoj și proiectanților pentru această restaurare a monumentului-cruce, un obiectiv de suflet pentru Reșița Montană!