Publicația de cultură „Mozaicul”, fondată la Craiova, îi aduce în paginile sale un omagiu președintelui UZPR, regretatul Doru Dinu Glăvan, trecut recent în neființă.
În articolele „Împreună scriem istoria clipei”, de Tudor Nedelcea, și „A nu uita, continuând…”, semnat de Mihaela Albu, sunt consemnate performanțele profesionistului Doru Dinu Glăvan, începând de la activitatea sa prestigioasă la Radio Reșița și culminând cu tot ceea ce a reușit pentru Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, pe care a transformat-o în cea mai mare organizație de breaslă din țară, dăruirea sa pentru jurnaliștii români, enorma și neobosita energie pe care a pus-o în slujba jurnalismului românesc, la a cărui imagine a contribuit din plin și permanent și pe care l-a dorit întotdeauna evaluat la justa sa valoare.
Momente personale ale celor doi autori legate de Doru Dinu Glăvan completează aceste materiale de presă care creionează motivele pentru care, pentru Tudor Nedelcea și Mihaela Albu, alături de nenumărați alții, Doru Dinu Glăvan a fost deopotrivă un profesionist dedicat, un român animat de cel mai autentic patriotism și un om remarcabil. (Roxana Istudor)
Cunoscută de zeci de ani prin emisiunile sale culturale la radio și televiziune, cu deplasări la comunități de români din spațiul euro-atlantic (unde și-a lansat nu o dată cărțile în ediții bilingve, inclusiv la saloane și târguri de carte), scriitoarea VERONICA BĂLAJ, poetă și prozatoare, este și o jurnalistă de reală vocație multiculturală. Autoarea „Jurnalului de Timișoara” (proză scurtă, 1991), a cărții de reportaje „Parisul fără mine” / Paris sans moi (Timișoara – Angoulême,1992) și a volumului de interviuri „Tentația cuvântului” (2017), și-a îndreptat atenția și asupra scriitorilor români din diaspora, realizând convorbiri de referință cuprinse în câteva cărți, din care amintim „Areopagus” (2008) și, mai recent, în coautorat cu Eva Halus, „Convorbiri cu personalități românești din Montreal (vol. 1 / 2017 și 2 / 2018, Editura HyeGrafix, Montreal).
Autoare prodigioasă cu indeniabile succese în spațiul euro-atlantic (și nu numai), Veronica Balajeste, în spațiul comunicării jurnalistice, o „arhivă vie”, din înregistrările memorabile pentru Studioul Teritorial de Radio Timișoara, plajă media de câteva decenii, rezultând și lucrarea RESTITUIRI CULTURALE BĂNĂȚENE (Ed. David Press Print, Timișoara, 2019, 170 p.). Semnatarul prezentării „Veronica Bălaj, între aniversări și comemorări”, criticul literar Cornel Ungureanu, schițând portretul proteic al scriitoare (poetă, autoare de proză scurtă și roman, reporter) relevă faptul că, prin aceste cărți de dialoguri, jurnalista ne înfățișează „lumea cunoscută sau necunoscută a literaturii din Banat”: poeta ERIKA SCHART (1929-2008), o prietenă apropiată și traducătoare a lui Franz Liebhardt, poetul deportat în 1945 într-un lagăr de muncă forțată din URSS; jurnalista și autoarea apreciată în vreme a unui roman, scris la 26 de ani, „Iana Hoinara” ce vorbea despre cedarea Basarabiei, drept care a fost blocată editorial până în 1975, SOFIA ARCAN (1917-1992);poetul și redactorul unor periodice literare și al Editurii „Facla”, ALEXANDRU JEBELEANU (1923-1996); poetul, dramaturgul, publicistul și coordonatorul cenaclului „Franyo Zoltan”,ANAVI ADAM (1909-2009);poetul vâlcean „timișorizat” încununat cu Marele Premiu de Popularizare, DAMIAN URECHE (1935-1994); prof. Violeta Dumbrăveanu, fiica poetului „de marcă” ANGHEL DUMBRĂVEANU (1933-2013), supranumit, flatant, cu admirație colegială, „Condorul”, prieten al lui Nichita Stănescu, convivul familiei, și redactor-șef al „Orizontului”, fostul „Scrisul Bănățean” din perioada 1953-1989, promotor al unor tineri talentați (George Suru, Sabin Opreanu, Robert Șerban, Nina Ceranu ș.a.); scriitoarea, traducătoarea și hispanista ANA SIMION (21 iunie 1938, Domașnea – 27 decembrie 2018, Timișoara), realizatoare a unor documentare cinematografice despre Rilke, Mircea Eliade, Brâncuși etc.; prozatoarea și publicista ANIȘOARA ODEANU/ Doina Peteanu (1912-1972), autoarea celebrului roman modernist „Într-un cămin de domnișoare” din 1934 unanim apreciat în epocă, pentru care „scrisul e parte din ființă” (interviul este luat de colegul de radio, scriitorul Nicolae Dolângă);cernăuțeanul itinerant MIRCEA ȘERBĂNESCU, publicist și prozator,adoptat de capitala Banatului (1919-2012), „un patriarh al literaturii timișorene” vorbind despre „spiritul Timișoarei (…) deschis tuturor elementelor culturale și din alte părți ale țării”.
Față de intervievații amintiți mai sus („autori care în anumite perioade au fost în centrul atenției, apoi interziși, după care au reapărut doar cu o parte a faptelor lor literare”, „au fost interziși sau au avut parte de pagini prea multe sau prea puține în istorii scrise după 1948, după 1965, după 1989” – Cornel Ungureanu), dna Veronica Bălaj inserează și câteva interviuri care ne-au atras atenția, precum cel cu marele cărturar universitar EUGEN TODORAN (1918-1997), autorul unor studii referențiale despre Eminescu și Lucian Blaga, ajuns membrul „cel mai în vârstă” al Cercului Literar de la Sibiu, care „a avut un început la Cluj” prin 1938-39, cu „bardul” Radu Stanca („sufletul Cercului” la Sibiu) și Cornel Regman („toată generația noastră își dorea să scoată o revistă și deci acest mic grup căuta un fel de manifestare proprie”), „faza a doua” a Cercului desfășurându-se la Sibiu, din cauza împrejurărilor politice (cedarea Ardealului prin Diktatul de la Viena din 30 august 1940 și mutarea Universității clujene la Sibiu).Acolo, L. Blaga „era ca un zeu, era un simbol pentru noi, el nu se angaja direct, avea lucrările lui, și așa s-a născut o disidență, o ruptură și s-a creat al doilea Cercliterar de la Sibiu (…) Vârful acestei etape a fost scrisoarea pe care Negoițescu (considerând a face parte dintr-o a patra „generație postmaioresciană”) i-a adresat-o lui Lovinescu în primăvara lui 1943, pentru că noi mergeam pe criteriul artei de valoare.” (numiți de unii „esteți”, „isteții de la Sibiu”, față de „ocoșii” de la Brașov etc.).
Foarte interesantă este convorbirea cu universitarul filosof GEORGE USCĂTESCU (1919-1995), marcantă personalitate a exilului românesc”, aterizat la Timișoara de unde va fi însoțit de jurnalista autoare la Cluj. Scriitorul cu origini gorjene, dar stabilit pentru o mare carieră universitară și culturală la Madrid, fusese invitat în primăvara lui 1994 la Festivalul Internațional „Lucian Blaga”, organizat de Societatea Culturală „Lucian Blaga” din Cluj. Din convorbirea cu G. Uscătescu, aflăm că acesta a fost bun prieten cu Brâncuși, căruia i-a dedicat un studiu de filosofia artei, precum lui Eminescu și Blaga, cu accent pe ideea heideggeriană a „spațiului existențial” („Satul meu natal este vecin cu Hobița, satul lui Brâncuși”, declară invitatul, ceea ce nu este tocmai adevărat, căci ar fi vorba de zeci de km, o spunem noi ca rezident al Tg.-Jiului și bun cunoscător al geografiei ținutului gorjenesc!, s.n., Z.C.).
Convorbirea cu GERDA BARBILIAN (n. Hossenfelder, în Cottbus, devenită Barbilian în 1925), soția poetului Ion Barbu, având loc la reședința familiei acestora din București, unde poetul a locuit în perioada 1929-1961 (o casă „stingheră” cu ferestrele „neluminate”, construită ca „un acoperiș”, conform remarcii acad. Gr. Moisil, prieten al matematicianului poet), este lămuritoare în privința celui care și-a cunoscut soția în timpul studiilor sale la Berlin. Profesor universitar de algebră, care a trebuit să se prezinte la concursuri, pentru ocuparea catedrei, Ion Barbu era cald în familie, dar din fire „vulcanic” și„iritabil” în discuțiile cu confrații de breaslă poetică, „foarte neliniștit, mereu în vervă, așa era firea lui (…), fire pasională (…) personalitate foarte liberă și puternică”, „un bărbat frumos și renumit” cu farmec: „Îl înțelegeam în tot ce voia să decidă”. Deși consumase droguri, soția lui mărturisește că „niciodată” nu a fost dependent. El a început „din curiozitate”, văzând pe „colegii cu el de doctorat”. Soția poetului îi arată reporterei colecția revistei „Gazeta Matematică” și cea de ceasuri, precizându-i reporterei că matematicianul „avea drept de autor, teoria spațiilor se numea”, o revistă din America susținând o rubrică despre teoria lui. Spațiul barbilian, așa cred că se numea.” A relatat chiar episodul cu G. Călinescu venit în vizită, după care de la fereastră poetul ar fi aruncat cu „Istoria literaturii” după el („Nu i-a plăcut cum a scris despre el și poezia sa”). Și, în final, rugămintea matroanei octogenare: „Drăguță, nu vrei matale să ștergi acolo unde-am spus cu vârsta?”… Păcat că interviul nu este datat ca să putem menționa anii vieții doamnei Barbilian, de negăsit!
Sub genericul „Visul de-a trece Prutul” este reprodus interviul cu poetul GRIGORE VIERU (1935-2009), venit în Banat ca invitat de onoare (și laureat) la Festivalul de Poezie de la Făget din 2003. Din iubire pentru pământul românesc, poetul spune că „merg cu plăcere în orice colț de țară”, călătorește „mult”, gândește și simte „în versuri”. Pentru Grigore Vieru, „poezia este un har” și se simte mereu pătrund „de un flux de limbă și poezie românească”. Poetul este pentru jurnalista Bălaj dominat de „tandrețe, aer mistic, sau rememorativ, amestec de duioșie și durerea înstrăinării și, pe lângă poetul unei stări învăluitoare, vine și poetul care aduce în scenă accente de revoltă, un purtător de steag al Basarabiei supusă nedreptăților istoriei.” Fapt care vine, lămurește poetul, „din faptul că scriu ce simt, mă implic, nu sunt poetul visător mereu.” Neamul, tradiția, sentimentul matern, copilăria „sunt la rang de ființă pentru mine” – „asta îmi este structura”…
Interviul realizat, la reședința ei din București, cu LELIA RUGESCU (1905-1987), fiica Letiției (sora poetului Lucian Blaga), fostă profesoară la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, detaliază dragostea pe care poetul adolescentin Lulu i-o purta nepoatei sale micuțe la Sebeș, soră a lui Dorin Pavel, care deține amintiri de la Lucian Blaga (precum „sceneta” scrisă de elevul șagunist, adresată familiei, în vederea preschimbării hainelor uzate). Cuvintele de apreciere ale Leliei Rugescu la adresa Corneliei, soția poetului, care „l-a susținut” și „l-a ajutat să nu se piardă în preocupările mărunte ale vieții”, vin să clarifice o anumită reținere, pe care profesoara memorialistă a avut-o față de „mofturoasa” soție a lui Lulu, după cum aflasem din cartea de memorialistică documentară a acesteia, „Cu Lucian Blaga” („Dacia”, 1985). Observația a fost taxată aspru, în cartea „Tatăl meu, Lucian Blaga”, de fiica poetului, Dorli Blaga, recent decedată și înmormântată la Lancrăm (1930-2021).
Aflat la Timișoara cu prilejul lansării cărții sale „Don Quijote din Est”, „scorțosul” OCTAVIAN PALER (1926-2007) mărturisește că se consideră jurnalist numai „cu caracter provizoriu”, el fiind în fond „scriitor”, iar datoria acestora nu e „să stea deoparte” ci „să-și spună părerea”: „Articolele mele sunt mai degrabă țipete decât rezultatul unei meditații publicistice”. Conform unei spuse de Paul Valéry, evenimentele, care interesează pe jurnalist, sunt „spuma valurilor”, dar pe scriitor îl interesează „marea”… Scriitorii doritori de „literatură adevărată, vor avea un drum greu”, întrucât azi primează „literatura de consum”. Despre cartea lansată, Paler, însuși considerându-se „un Don Quijote”, declară și lămurește: „Don Quijote a emigrat în Est. Toți exilații merg cu soarele în spate. Se îndreaptă spre occident. El e singurul care merge spre Est. Spre iluzie ca spre un soare. Acea sinceritate până la naivitate…” Mărturisire la care vine replica jurnalistei Bălaj: „Mă bucur să cunosc un Don Quijote…real”, asigurându-l pe intervievat că materialul va fi difuzat întocmai („Vă rog să nu fonotecați pauzele. S-ar putea să rămână așa cum am vorbit? Ați constatat că nu sunt un vorbitor prea grozav.”)
Intervievații din „RESTITUIRI CULTURALE BĂNĂȚENE” au devenit deja amintiri, cu atât valoarea istorico-literară a acestor mărturisiri este mai pregnantă și relevantă. Iar dacă există o tehnică a „interviului”, d-na Veronica Bălaj se dovedește un încercat maestru al genului, căci domnia sa știe să se pregătească pentru asemenea „confruntări” culturale, alege momentul potrivit (chiar dacă acesta este amânat cu anii, în anumite cazuri, din diferite cauze), face prezentări clarificatoare ale persoanelor și conduce conversația pe anumite trasee, importante atât ca aspecte de viață cât și ca mărturisiri de profesie. Este, în genere, o prezență de spirit plăcută, atașată de persoana cu care conversează, dincolo de insidioase protocoale tehnice, într-un mod natural, firesc, înțelegător. În acest fel, „convorbirile” sale au un aer mai liber, neconvențional, destins, căpătând relief și rotunzime – spre deosebire de anumite proceduri scorțoase în materie de gen -, amintindu-ne de cărțile altei „maestre” a interviului, scriitoarea Rodica Lăzărescu, diriguitoarea revistei „Pro Saeculum”, de la Focșani.
Zenovie Cârlugea
Aflăm cu bucurie că poeta Veronica Bălaj are în curs de apariție o culegere bilingvă (româno-spaniolă) de „prozo-poeme” intitulată „Ochiul fantast/Ojofantástico”. Vom reveni.
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a luat parte, ca urmare a invitației trimise secretarului general Mădălina Corina Diaconu, la unul dintre cele mai importante evenimente de breaslă ale sfârșitului de an – masa rotundă cu tema „Libertatea de exprimare. Despre ESCul din UNESCO”
Masa rotundă a fost organizată de CNR UNESCO în parteneriat cu Catedra UNESCO „Interculturalitate, Bună Guvernanță și Dezvoltare Durabilă” din cadrul Universității din București, Facultatea de Filosofie și cu reprezentanți ai Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București, unde un colectiv de profesori a realizat traducerea manualului UNESCO „Jurnalism, fake news & dezinformare”
UNESCO va forma un grup de lucru pentru a aprofunda temele cele mai stringente ale evoluției jurnalismului actual, care stă sub semnul asaltului știrilor false, al intrării inteligenței artificiale în lumea presei și al urmărilor nefaste ale dezinformării. Vor avea loc discuţii în şcoli, licee, facultăţi, iar UZPR se va alătura CNR UNESCO în acest demers
În preajma celebrării Zilei Internaționale a Drepturilor Omului, CNR UNESCO a dorit să transmită, prin acest eveniment, un mesaj legat de dreptul la educaţie, accesul la cultură și disiminarea informaţiilor prin intermediul presei
Evenimentul a fost transmis live pe paginile de Facebook ale Universității din București și CNR UNESCO
Fluxul liber al ideilor prin cuvânt și imagine
Celebrarea a 65 de ani de la aderarea României la UNESCO și înfiinţarea Comisiei Naționale a României pentru UNESCO reprezintă ocazia de a adresa valori și principii fundamantale ale UNESCO, între care libertatea de exprimare este esențială. Într-o perioadă de transformări profunde, UNESCO și-a sporit eforturile pentru a apăra și promova libertatea de exprimare, independența și pluralismul mass-media, precum și construirea unor societăți bazate pe cunoaștere incluzivă, susținute de accesul universal la informație și utilizarea inovatoare a tehnologiilor digitale. În accepțiunea UNESCO, comunicarea și informarea, împreună formând unul dintre cele cinci programe majore ale UNESCO, sunt elemente de bază la temelia unor societăți sănătoase, democratice. UNESCO are un mandat specific de a promova „fluxul liber al ideilor prin cuvânt și imagine”, prin mass-medie libere, independente și pluraliste. UNESCO susține și inspiră politici pentru siguranța jurnaliștilor și un jurnalism independent bazat pe etica profesională și principii de autoreglementare. Asocierea libertății de exprimare cu celelalte domenii majore ale UNESCO, respectiv educația, științele și cultura, reprezintă provocarea pe care a propus-o masa rotundă cu tema „Jurnalism în domeniile ESCului din UNESCO” (ESC – Educație, Știință, Cultură). În deschiderea dezbaterilor, Madlen Șerban, secratar general al CNR UNESCO, a punctat reactualizarea cadrului comunicării și informării așa cum este definit de UNESCO, cu sublinierea modalităților de abordare a știrilor false și a nevoii dezvoltării gândirii critice în favoarea combaterii dezinformării (voite ori accidentale). Dezbaterile au evidențiat repere axiologice, elemente difrențiatoare între necunoaștere, cunoașterea de tip-comun și cunoașterea științifică, dar și propuneri de operaționalizare a unor concepte relevante pentru domeniile majore ale UNESCO, respectiv Educație, Științe, Cultură, precum și pentru domeniul Dezvoltării Durabile. În ce măsură există libertate de exprimare în jurnalismul care adresează domeniile majore ale ESCului din UNESCO? în ce măsură acesta contribuie la elaborarea, punerea în aplicare și evaluarea politicilor publice din aceste domenii? Poate jurnalismul influența opțiunea cetățeanului pentru educație, știință, cultură și dezvoltare durabilă? Acestea au fost doar câteva dintre întrebările la care au răspuns, în intervențiile lor, Sorin Costreie, prorector, Universitatea din București, Viorel Vizureanu, prodecan, Facultatea de Filosofie, Universitatea din București, Romulus Brâncoveanu – șeful catedrei UNESCO pentru Interculturalitate, Bună Guvernanță și Dezvoltare Durabilă din cadrul Universității din București. Vorbitorii au subliniat rolul major al educației de calitate, baza fermă a deosebirii autenticului de fals în toate domeniile.
Dezinformare vs. modul profesionist de a verifica o informație
Moderatorul Mirabela Amarandei, de la Universitatea din București, a dat cuvântul pe rând jurnaliștilor Corina Negrea, realizator de emisiuni de știință, Radio România Cultural, Costin Ionescu, EduPedu, Andreea Archip, reporter Școala9, Vasile Hotea-Fernezan, realizator „Transilvania Culturală”, TVR Cluj, Mona Nicollici, realizator #Misiuneaverde, Radio Europa FM, Ioana Ene-Dogioiu, editor Spotmedia, care au relevat impactul informației online și reperele actuale ale profesiei care a intrat frontal și foarte rapid într-o eră complet nouă, cu provocări nemaivăzute. De asemenea, Constantin Vică a vorbit despre „Viața morală a informației online”, Sorin Costreie despre „Gândire critică și fake news”, Anamaria Neagu despre „Implicarea emoțiilor în producția și răspândirea de fake news”, Bogdan Oprea despre „Un model de verificare a informației”, iar Raluca Radu despre „Metodă și rezultate: manualul UNESCO pentru Jurnalism, fake news și dezinformare”, un manual necesar în facultate, dar și în școli, licee, pentru a le arăta celor tineri calea corectă de a face o meserie și modul profesionist de a verifica o informație, indiferent că este vorba despre profesia de jurnalist sau despre viața de fiecare zi. În acest context, profesorul Bogdan Oprea a arătat modelele sale de combatere a știrilor false, publicate în volumul „Fake news și dezinformare online: recunoaște și verifică. Manual pentru toți utilizatorii de internet”.
Mădălina Corina Diaconu, secretar general al UZPR: „Noile generații de jurnaliști au nevoie de o bază fermă pentru a-și păstra echilibrul și a respecta deontologia”
În intervenția pe care a susținut-o la masa rotundă „Libertatea de exprimare. Despre ESCul din UNESCO”, Mădălina Corna Diaconu, secretar general al UZPR, a subliniat faptul că dincolo de principiile jurnalismului contemporan, în continuă schimbare și într-un permanent efort de adaptare la avansul tehnologiei, există un gol între jurnaliștii consacrați și tinerii care aspiră să activeze în această nobilă profesie. „Vorbim despre mediul academic, despre tinerii pe care îi formăm, şi de talentul lor, dar şi de modul în care vor aborda presa. Să nu uităm că aceştia vor lucra în diferite redacţii, unde, de multe ori, patronul dă tonul. Indiferent cât vom dezbate despre fake news sau jurnalism de calitate, tabloide sau despre faptul că o parte a publicului citeşte doar titlul unui material, un lucru este cert: noile generații de jurnaliști au nevoie de o bază fermă pentru a-și păstra echilibrul și a respecta deontologia. Din acest motiv, vă invit să realizăm o platformă de lucru, de dezbateri, de discuţii, de dialog între mediul academic, instituții internaţionale de talia UNESCO, jurnaliştii şi redacţiile care dau tonul în presă”. Prin prezența în premieră la un eveniment de o asemenea anvergură, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România are ocazia de a se menține permanent conectată la evoluțiile din breaslă, făcând față, prin profesionalismul membrilor săi și în numele utilității sale publice, la provocările majore pe care le pun în fața informării corecte și echilibrate știrile false, trunchiate, dezinformarea, dezechilibrul și manipularea, subiectivismul și lipsa de scrupule în elaborarea informației.
Anul trecut și anul acesta am sărbătorit împreună cei 250 de ani de industrie reșițeană (3 iulie 1771 – 3 iulie 2021) și prin intermediul unui proiect expozițional sub motto-ul „Reșița 250 – Timp și contratimp”. Ne-au fost alături în acest demers Centrul Universitar din Reșița al UBB, Filiala Reșița a Uniunii Artiștilor Plastici din România, Școala Populară de Arte și Meserii „Ion Românu” Reșița, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, revista „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, Societatea „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița și Filiala Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
În urmă cu câteva zile, în data de 19 septembrie, inauguram, noi cei de la Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița, un nou proiect, de data aceasta dedicat unui jubileu pe care îl vom marca toți anul viitor: „150 de ani de la fabricarea primei locomotive cu abur la Reșița, 1872 – 2022”. În acest sens lansăm invitația artiștilor plastici iubitori ai spiritului locului, ai Reșiței, de a contribui cu creații proprii la organizarea unei expoziții de artă plastică dedicată acestui nou jubileu reșițean. Se cere ca toate lucrările să aibă amprenta tematicii jubileului: locomotivele, a fabricației acestora pe meleagurile reșițene. Numărul maxim de lucrări acceptate de la un singur participant este de trei, acesta putând fi cetățean român sau de pe alte meleaguri, nefiind îngrădită participarea nimănui. Lucrările pot fi realizate în diferite tehnici, de diferite mărimi, pot fi prezentate și lucrări mai vechi, realizate după 2017. Pot fi trimise lucrări realizate de artiști plastici consacrați, cu mai multe expoziții personale la activ, dar și de către debutanți, de cei care se inițiază sau doresc să se inițieze în artele plastice. De asemenea, se acceptă și lucrări ale copiilor și elevilor până la vârsta de 18 ani, care vor fi însă prezentate separat de celelalte lucrări.
Așa cum am prezentat deja, rezultatul acestei inițiative constă în organizarea unei expoziții itinerante, care să fie prezentată pentru prima oară la Reșița, în preajma zilei de 29 aprilie 2022, ziua în care se sărbătorește împlinirea a 50 de ani de la inaugurarea Muzeului de Locomotive cu Abur din zona Triaj, urmând apoi a fi prezentată și în alte centre din țară și de peste hotare. Se va avea în vedere ca din lucrările trimise deja sau în curs de trimitere să se realizeze vederi, precum și publicarea acestor creații în cărți ce vor apărea în perioada următoare, dedicate jubileului reșițean „150 de ani de la fabricarea primei locomotive cu abur la Reșița, 1872 – 2022”.
Termenul limită de trimitere a lucrărilor (pictură, grafică, sculptură, artă decorativă) este de 1 martie 2022, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” Reșița, Bd. Revoluția din Decembrie nr. 22, 320086 Reșița, imaginile lucrărilor trimițându-se și în format electronic, format jpg, la adresa de e-mail contact@erwinjoseftigla.ro. până la aceeași dată.
Proiectul se desfășoară în continuare sub același patronaj ca și expoziția „Reșița 250 – Timp și contratimp” demonstrând, încă odată, că împreună se pot realiza lucruri frumoase… Așteptăm așadar cu nerăbdare de la cei interesați lucrările dedicate acestei aniversări.
UZPR CARAS SEVERIN 