Plouă din nicăieri.

Și-ncet pământul se mută spre Înalturi, luând cu sine și frumusețea cuvintelor ce l-au găzduit. 

În urma înălțării sale toamna nu mai este un anotimp, ci o stare sufletească cu care se îmbracă în aceste zile inima românului.

În semn de doliu, frunzele au încetat să mai cadă. 

Razele soarelui s-au oprit printre nori.

Norii s-au refugiat în amintiri, ca să pună stavilă durerii ce-a cuprins Ființa Neamului. 

E ca și cum ai dori să te superi pe cuvinte, pe văzduhul în care acestea au semănat o veste îndoliată. Însă, nu poți. Lacrimile lor sunt mai vii decât ale noastre. În aceste zile, cuvintele  plâng plecarea în Eternitate a părintelui lor: 

Jurnalistul și Președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Doru Dinu Glăvan: o “Ființă Fină” care a fost. 

Așa îi numea pe cei iubitori de Înțelepciune, veniți pe pământ să lumineze destine.

Vorbind astfel despre alții, nu făcea decât să se vadă pe sine. Virtuțile firii sale precum: Modestia, Generozitatea, Onestitatea, Corectitudinea erau decorul pe care i se aliniau rostirile. Pentru jurnalistul Doru Dinu Glăvan, “eu” însemna “noi”. Vorbea despre sine doar în contextul unor realizări comune. Cunoștea importanța uniunii dintre oameni spre atingerea scopurilor mărețe. Și pe care le-a realizat printr-o credință fermă în puterea Adevărului și a Binelui. Cu o voce paternă vorbea românilor despre riscurile unei vieți lipsită de dragostea față de Dumnezeu și de aproapele. Convins că ea, Credința este inima din care se pot înălța caractere vrednice să-și onoreze sufletul latin căruia i-a închinat propria existență. 

Doru Dinu Glăvan își iubea Țara cu o dragoste dacă. 

Despre Sufletul său Frumos astăzi vorbesc cuvintele însele, pe care le-a iubit,  apărându-le descendența divină și pe care le-a transmis ca pe o moștenire sfântă secolelor viitoare. Cuvintele pentru Doru Dinu Glăvan erau diamante pe care le așeza cu migală în inimile pregătite să culeagă lumina. E ca și cum te știa înainte să te cunoască. 

Ziaristul Doru Dinu Glăvan vedea prin cuvinte. 

Ca să te vadă trebuia să vorbești. 

Orice discuție cu Domnia Sa era în fond o invitație către tine însuți.

Îți vorbea ca să te auzi pe tine. 

Și tăcerea sa avea grai. Dar și ochi. Prin ea putea să-ți vadă sufletul ca mai apoi să-l ajute să se înalțe. Spre idei noi. Spre vise împlinite. 

Visul fiecărui român fiind pentru el o sclipire din Idealul Țării. Vorbea convingător despre o Renaștere a conștiinței românilor prin însușirea celor trei virtuți creștine: Credință, Nădejde și Dragoste. 

Credea în Curajul oamenilor buni și era convins că Reunirea s-a înfăptuit demult prin uniunea oamenilor de cultură. Și că urmează doar ca văzduhul să îmbrățișeze un singur drapel. Noi, tinerii, având obligația de a ne câștiga Dreptul strămoșeșc printr-o Trezire de conștiință. 

Vedea în cunoașterea Trecutului calea către Viitor.

Ascultându-l vorbind despre misiunea românului în lume – cea de a elibera Cerul din inimă –, aveai impresia că prin el vorbea însuși Eminescu. Așa precum Marele Poet își îndemna semenii să fie prieteni buni ai cuvintelor și să rămână înrădăcinați în poporul lor – pentru ca să afle rostul lor adevărat–, tot astfel Doru Dinu Glăvan semăna îndemnuri binecuvântate întru împuternicirea Ființei din noi. 

Cu siguranță, progresul tehnologic va înregistra invenții notabile în domeniul comunicării, însă niciun aparat performant nu va reuși să reproducă lumina din vocea jurnalistului care adresându-se românilor, de fapt îi povestea lui Dumnezeu suferințele și speranțele neamului său. Probabil că Cel de Sus a vrut nu doar să-i asculte povestirile, dar și să i le vadă. De aceea a  decis să-l aibă aproape într-un timp ales de El, astfel încât să ne vindece mai lesne sufletul de nedreptate și de neadevăr. 

Tocmai în aceste zile când cerul îndoliat s-a mutat în inima noastră și plouă neîncetat, constat cât de mult l-a iubit Dumnezeu pe cel care ne-a învățat să privim lumea cu ochi vii – unicul pământ din care mai poate prinde viață o „Ființă Fină”. 

Drum Sfânt spre rostirea întru Lumină a Cuvântului pe care l-ați întruchipat, scump povățuitor către Adevăr!

Crina POPESCU

Poetă din Basarabia 

Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

Membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova

Unii de-a dreptul ignoranți, alții indiferenți față de semenii lor, interesați doar de propriile interese și în stare de orice să le ducă la bun sfârșit. Cam la asta se rezumă poziția unora dintre noi, care transformați în lătrăii de serviciu ai celor care ne guvernează în mare parte viețile, se cred undeva mult mai sus decât sunt în realitate. Și asta le ocupă mai tot timpul…

Am făcut această remarcă, întrucât nu mi se pare normal, ca să nu mai spus colegial, ca doar două-trei publicații și posturi radio-TV să aducă un omagiu celui care a fost Doru Dinu Glăvan*, personalitate marcantă a presei românești, președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR).
Înainte de toate, un om remarcabil, cu suflet mare, în care au încăput mai toți membri UZPR, pe care i-a îndrăgit și i-a apropiat deopotrivă, reușind să creeze o uniune națională, o adevărată și activă breaslă a jurnaliștilor, căreia i-a dedicat întreaga și neobosita sa activitate. Până în ultima clipă a vieții sale…

A fost o voce distinctă, cu o prestanță de necontestat în toate acțiunile și evenimentele pe care le-a inițiat, organizat și coordonat alături de colegii din conducerea centrală și a filialelor din țară.

Doru Dinu Glăvan a fost și un promotor al culturii și spiritualității românești, al tinerelor valori, pe care le-a susținut în permanență, așa cum a susținut perfecționarea activităților și deontologia demersului publicistic, ca și principiul apărării și garantării libertății presei, a statutului socio-profesional și a drepturilor slujitorilor în ale cuvântului scris.

L-am cunoscut și am colaborat nespus de bine cu președintele Doru Dinu Glăvan, care întotdeauna a avut o largă deschidere față de proiectele propuse în cadrul Uniunii și față de oricine i-a călcat vreodată pragul.

Regret enorm dispariția sa, faptul că a trebuit să folosesc timpul trecut în cele câteva rânduri pe care i le dedic întru memoria și veșnica sa pomenire…
Cu mulțumiri și recunoștință pentru toate cele bune făcute și drum lin în Împărăţia lui Dumnezeu, dragă camarade, Doru Dinu Glăvan! Condoleanțe familiei îndurerate!
*Doru Dinu Glăvan (7 iunie1946 – 31 octombrie 2021) a intrat în presă de foarte tânăr – a început să publice la vârsta de 14 ani, iar la vârsta de 18 ani ajunge colaborator în presa locală și regională. În 1965, la 19 ani, devine corespondent al foarte răspânditului ziar „Sportul popular”, cunoscut mai târziu sub numele de „Gazeta sporturilor”. În curând, este angajat cronicar sportiv al postului național de radio, continuând să publice și în presa scrisă.
Calitățile sale de reporter sunt unanim recunoscute și apreciate, motiv pentru care Radio București l-a trimis să transmită și să comenteze Jocurile Balcanice, Campionatele și Cupele Mondiale de atletism, natație și gimnastică, Jocurile Olimpice de Iarnă de la Sarajevo. Transmite în România, cu mult profesionalism, din Europa, Asia și Australia.

Din inițiativa sa a luat ființă, în 1995, la Reșița, Fundația Radio Caraș-Severin. După un an, la 8 august 1996, Radio România Reșița capătă statut oficial de post public local al Societății Române de Radioteleviziune și emite pentru prima dată în eter. În decurs de câțiva ani, sub conducerea directorului Doru Dinu Glăvan, Radio Reșița ajunge cel mai important post regional de radio, cu cea mai mare audiență, acoperind nu numai întregul teritoriu al județului Caraș-Severin și părți importante din județele limitrofe, ci și teritoriile locuite de români în Voivodina și pe Valea Timocului. Doru Dinu Glăvan, care și-a câștigat aprecierea unanimă atât a radio-ascultătorilor, cât și a specialiștilor din domeniu, era la al treilea mandat de președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, organizație pe care a propulsat-o până la statutul de cea mai mare din țară, pentru care a reușit să obțină statutul de „Uniune de creație de utilitate publică” și căreia i-a dedicat activitatea sa neobsită, până în ultima clipă.

Sursa: UZPR

P. S. Și încă o veste care m-a cutremurat și ne-a cutremurat pe toți cei care am cunoscut-o:
După ce duminică, 31 octombrie se stingea din viață jurnalistul și omul de radio Doru Dinu Glăvan, luni, 1 noiembrie, la doar 53 de ani și o săptămână, ne-a părăsit și Carmen Veronica Steiciuc, fondatorul, directorul și managerul Teatrului Municipal ,,Matei Vișniec” din Suceava, doctorand în domeniul teatrologiei, poetă, membră a Uniunii Scriitorilor din România, fost redactor-șef al revistei ,,Bucovina Literară”, fost președinte al Societății Scriitorilor Bucovineni, membră a Societății Internaționale a Poeților din Washington D.C. – SUA, membră a Asociației Internaționale a Scriitorilor și Oamenilor de Artă Români LITERART XXI New York, membră a Ordinului Poeților Mantelați din cadrul Asociației Poesia Attiva – Unicorno, Torino, Italia, a Asociației Italienilor din România.

Și cuvintele se îneacă în lacrimi… Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească-n pace!

Romulus-Dan BUSNEA

Nu e ușor în sufletul nostru, al celor care l-am cunoscut pe cel care a fost Doru Dinu GLĂVAN, Președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Omul cu sufletul mereu dornic de atitudine și bunătate.
Acum, câteva luni, (7 iunie 2021), când președintele nostru atingea un frumos prag al vieții, am scris un articol pentru o carte aniversara, fără a bănui cumva că într-o zi de Duminică tomnatică, soarele va dispărea din ochii lui strălucitori și din soare va rămâne doar o șoaptă, o șoaptă de uriașă tristețe și durere incomensurabilă pentru noi .
O sa las aici acele gânduri pe care le-am înșiruit atunci cu atâta căldură și cu atâta drag și respect, iar acum le citesc cu ochii inundați de lacrimi fierbinți de neputință.
Îi doream atunci ca Bunul Dumnezeu să-i aducă sănătate bună și să-l țină mulți ani în harul divin cu care l-a înzestrat. Dar, Dumnezeu nu l-a ținut. Doar El știe de ce…
Acum, Președintele nostru, Doru Dinu Glăvan, va pleca în liniștea Cerului, să stea lângă nemuritorii neamului.
Alinare sufletului Dumneavoastră, distinse și drag Om.
De aici, de la Chișinău, cu inima strânsă de durere, Vă mulțumesc pentru posibilitatea de a Vă cunoaște, pentru onoarea de a Vă avea oaspete în casa și familia mea.
Să fiți lângă îngeri mereu, Om plin de culoare, bunătate, înțelepciune și demnitate…
…………………………………………………………………
Omului plin de culoare, Doru Dinu GLĂVAN
(scris la 7 iunie 2021)
Printre lucrurile care ni se întâmplă în viață, unul, dar foarte important, îl ocupă întâlnirea și cunoașterea unor oameni. Pe unii îi cunoști și îți rămân prieteni pe viață, pe alții regreți că i-ai cunoscut, de la unii înveți de bine, de alții înveți cum nu trebuie să fii. Aici se pare că întră în rol privilegiul opțiunii, opțiune care ți-ar putea modela într-un anume fel viața. Aceeași viața însă îți prilejuiește și cunoașterea unor oameni, care se pare că nu se încadrează în categoria menționată. Este una mai specială. Și acești oameni, chiar dacă nu-ți permiți să pretinzi a fi numit prieten, întrunesc toată gama sau spectrul celor mai nobile calități umane – de la rigurozitate și simplitate, până la noblețe și altruism. Așa l-am cunoscut pe președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Domnul Doru Dinu Glăvan, căci despre el este vorba și care iată într-un 7 de Cireșar, își revendică pragul unei frumoase și binecuvântate aniversări.
„Draga noastră UZPR-istă, felicitări. De astăzi, sunteți membru al familiei noastre”, mi-a scris pe email președintele breslei ziariștilor profesioniști. Uimirea a fost mai mare decât bucuria, dar cum nu puteam da voie altcuiva sa se bucure în locul meu, dar nici că avea cine, am început a tremura. Am tremurat până m-am trezit cu o șansă repetată, de a-l cunoaște pe președintele UZPR, dar deja pe viu și la Chișinău. Ne-am cunoscut, unde credeți, tot printre cărți, la lansarea Bookfest-ului, de Ziua Limbii Române, printre iubitorii cuvântului românesc scris și citit, unde a venit de la București să prezinte cu prietenii și colegii săi, Miron Manega și Firță Carp, oameni de mare angajament, colecția de patrimoniu „Din Basarabia. Poeme alese”, trei volume, care de fapt, după cum s-a exprimat, reprezintă omagiu adus martirilor neamului Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi și unui martir în viață, Nicolae Dabija (care acum s-a urcat și el către Veșnicia Astrală alături de condeierii iubiți), o selecție riguroasă realizată de Doamna Ambasador Iuliana Gorea-Costin. Și pentru că educația națională se face și prin presă, distinsul intelectual Doru Dinu Glăvan a arătat o mare și frumoasă, dar mai ales frățească, deschidere față de ziariștii basarabeni, ne-a arătat că, cultura noastră nu are și nu trebuie să aibă granițe, că dacă nu se poate altfel, ne vom salva prin cultură și spiritualitate.

Și dacă tot vorbeam de șanse, următoarea s-a întâmplat la București, când au avut loc două evenimente importante în viața UZPR – sărbătorirea a 100 ani ai UZPR care a avut, de fapt două slogane: „Împreună scriem istoria clipei” (1919-2019) și „Ziaristul român – promotor al Marii Uniri ”), unde președintele Doru Dinu Glăvan a reușit să întrunească toată elita jurnalismului românesc din Țară, dar și de pe toate continentele. Nu știu cu ce își alimentează izbânzile, cert este însă că fără o pasiune, o dedicație, o asumare, un sacrificiu, un respect pentru semenii săi, nu ar fi putut să apară pe scenă, într-o atmosferă atât de festivă, în fața celui mai vocal „tribunal”, cel al jurnalismului, să vorbească cu eleganța limbii române despre rolul presei de-a lungul unui secol și despre acei meseriași uriași ai breslei care au făcut ca presa să fie o forță, să fie o putere și să convingă că scrisul ziaristic contează. Elegant în vorbire, sportiv la fizic, cu soare în priviri, nu puteai să nu te întrebi ce înțelegere a făcut cu timpul. Dar întrebările rămân retorice și ar trebui să înțelegem că scurgerea timpului, de fapt, nu ne ia neapărat și frumusețea din noi, și când spun asta mă refer la frumusețea forului interior care este ca o oglindă în care ne uităm zilnic.

Știm cu toții cât e de simplu, vorba vine, să fii în fruntea unei bresle de ziariști, cărora nu le da de mâncare, dar las-i să-și folosească arma cuvântului așa cum știu ei. Cum e să știi a învinge multe inerții întâmplătoare, dar și unele porniri pe alocuri dezechilibrate, afirmații sau vorbe a cuiva lăsate libere, cum e să știi să le acoperi cu tot bunul din tine, cu decența ta, cu echilibrul tău atât de necesar pentru a putea păstra un fir cât de subțire al prețuirii și respectului față de cei care te înconjoară, fie în meserie, fie în oricare altă situație privind rolul de impact al acesteia.

A ales să trăiască în slujba binelui, ducând povara acestei meserii adesea ingrate, cu rigoarea unui Om responsabil și asumat, cu eleganța unui Om frumos, purtând mereu lumina sub gene și împrăștiind din ea și celor din jur, calități ce îl individualizează și îl face atât de special. Acea grație în vorbire, lucru ce îți sugerează că are o constantă ordine în gândire, cântărirea cuvântului rostit sau scris dezvoltă realmente acea virtute rară de cumsecădenie, care nu poate fi trecută cu vederea, calități care, de asemenea, îi fixează personalitatea și îi marchează într-un mod covârșitor marca inconfundabilă a eului său. Așa l-am văzut și cunoscut eu pe cel, căruia astăzi îi urăm La Mulți Ani și care se numește Omul dedicat, Omul Frumos Doru Dinu Glăvan

E motivat, dar și motivant gestul meu, dar și o adevărată revelație și o sublimă onoare să-i pot transmite Omului plin de culoare, Doru Dinu Glăvan, de aici, de la Chișinău, aceste gânduri modeste, dar deosebit de sincere cu prilejul acestui frumos popas al vieții. Modestia cu care ați trecut acest hotar al virtuoșilor să Vă aducă sănătate bună, Dumnezeu să Vă țină mulți ani harul divin cu care V-a înzestrat, iar cei 75 de Cireșari să-i resimțiți ca pe un sentiment al binelui făcut și ca o binecuvântare!

Eugenia Tofan,
Membru al UZPR,
Membru al Uniunii Jurnaliștilor din RM,
Șef Serviciu de Presă al AȘM,
Cercetător științific

Bucureștiul frumos de odinioară devenise pentru mine atât de întunecos, încât nu mai știam ce să fac, unde să mă duc și cum să-mi încălzesc măcar puțin sufletul înfrigurat.
Mă simțeam atât de singură…și îmi pregăteam bagajul pentru plecare, dar nu știam încotro.
Plângeam de multe ori pe străzile lungi din București.
Domnul Președinte ( așa i-am spus întotdeauna) m-a întrebat ce se întâmplă și de ce am lacrimi în ochi.
I-am spus atunci ce nu puteam să spun nimănui. Despre cât de grea și cât de lungă era fiecare zi, despre o dragoste neîmplinită și despre o încercare eșuată și despre….și despre…
Mi-a ținut mâna strâns în palmele lui si mi-a spus să stau aproape de el fiindcă lângă el nu o să-mi fie rău. Mi-a mai spus că Bucureștiul îmi va aduce în cale oameni buni, perspective și un viitor frumos.
– Să nu pleci. Tu o să fii asistenta președintelui.
Mi-a spus el.
Zilele treceau, iar Bucureștiul devenea pentru mine a doua casă.
S-a întâmplat de puține ori să plec acasă și să îl las singur în sediu Uniunii (Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România). Știam că muncește muuult si că dacă nu îi voi spune: ,,domn’ președinte, poate mergeți să vă odihniți, le facem si mâine pe celelalte” avea să rămână poate și până la miezul nopții să muncească.
Parcă aud si acum cum îmi răspundea:
,,Mariana, eu și acasă lucrez până târziu, vezi câte sunt de făcut, cine să le facă?’’

I-am tot povestit despre un vis, despre o dorință mare, apoi despre o decizie importantă…
– Să nu te grăbești, chibzuiește și gândește-te bine, viața nu e ușoară, tu ești sensibilă și este nevoie de tine aici.
Dar nu renunța niciodată la ce îți dorești cu adevărat și la ce te face fericită.

Acum înțeleg ce voia să-mi spună, de fapt..

Mereu mă întrebam cum un om poate să știe atât de multe, să fie atât de calm și cum poate să încapă toată înțelepciunea lumii într-un singur om…

Domnule președinte, vă mulțumesc că m-ați primit în sufletul d-voastră și că ați aprins lumina în ochii triști pe care îi aveam atunci.
N-o să uit Imnul jurnalistului și ce îmi repetați atât de des:
,,Minunată-i prietenia
Cel mai scump si drag cuvânt,
O înțeleg numai aceea
Care-n viață știu a fi
Omenoși cu oamenii”.

Domnule Președinte, Doru Dinu Glavan,
să vă fie blândă eternitatea.
O să-mi fie D O R…

Mariana Paduraru

Marți, 2 noiembrie 2021, în cimitirul timișorean din Calea Șagului a fost săvârșită slujba de înmormântare a președintelui Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Doru Dinu Pavel Glăvan.

Născut la 7 iunie 1946, în Timișoara, Doru Dinu Pavel Glăvan și-a pus în lucrare talanții primiți de la Părintele ceresc încă de la vârsta de 14 ani, când a început să publice, la 18 ani fiind deja colaborator la diferite ziare locale și naționale. Vocația sa de bază, care l-a făcut cunoscut în toată țara, a fost însă aceea de cronicar sportiv la postul național de radio, calitate în care  a transmis de la nenumărate competiții sportive desfășurate pe toate continentele.

Legat prin toate fibrele ființei sale de Banatul natal (părinții și bunicii săi fiind originari din Cenad), Doru Dinu Pavel Glăvan a înființat, la 8 august 1995, Fundația Radio Caraș-Severin. Peste exact un an, la 8 august 1996, urmare insistentelor sale demersuri, Radio România Reșița primește statutul oficial de post public local al Societății Române de Radioteleviziune.

Sub înțeleapta și neobosita conducere a directorului Doru Dinu Pavel Glăvan, Radio Reșița devine, în scurt timp, cel mai important regional de radio, cu cea mai mare audiență. Tot directorul Glăvan are meritul de a fi reușit să achiziționeze aparatură modernă și antene performante, cu ajutorul cărora Radio Reșița acoperă județele Caraș-Severin și Timiș, părți importante din județele limitrofe și teritoriile locuite de români în Voivodina și Valea Timocului.

Doru Dinu Pavel Glăvan nu a fost, însă, doar un jurnalist talentat, devotat profesiei sale, ci și un fiu credincios al Bisericii noastre.

Crescut de părinții și bunicii săi în duhul dreptei credințe, copilul Doru Dinu Pavel Glăvan era nelipsit duminica de la sfânta Liturghie, citind Apostolul în biserica Nașterea Maicii Domnului a parohiei Timișoara Iosefin.

După reactivarea Episcopiei Caransebeșului (1994), directorul Glăvan s-a apropiat sufletește de episcopul Emilian Birdaș († 1996) și de episcopul Laurențiu Streza, actualul mitropolit al Ardealului. Cei doi ierarhi s-au adresat, în repetate rânduri, credincioșilor cărășeni de la microfonul radioului reșițean, așa cum au făcut-o, de altfel și zeci de preoți, protopopi, consilieri ai Episcopiei din Banatul montan, între care și semnatarul acestor rânduri.

Prin bunăvoința directorului Doru Dinu Pavel Glăvan și a bunelor relații statornicite cu mitropolitul Nicolae Corneanu și apoi cu Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan, au fost puse bazele unei trainice colaborări ale studioului de Radio Învierea, al Arhiepiscopiei Timișoarei și Radio România Reșița, întinsă pe durata mai multor ani. Emisiunile realizate la Timișoara și transmise de Radio Reșița au sădit cuvântul lui Dumnezeu în sufletul credincioșilor bănățeni și i-au familiarizat cu viața bisericească, culturală și filantropică a eparhiei noastre.

Radio Reșița a difuzat, de asemenea, știri, informații și evenimente din viața fraților români trăitori în apropierea granițelor noastre, Doru Dinu Pavel Glăvan fiind prezent, adesea, la manifestările bisericești și culturale din așa numitul Banat sârbesc, multe dintre ele fiind organizate de către prietenul său, academicianul Costa Roșu, plecat și el la ceruri.

Sfințirile de biserici, hramurile, instalările de ierarhi, prezentările de carte, concertele religioase, inclusiv de colinde, conferințele și simpozioanele pe teme teologice și culturale, întâlnirile între frații români din țară și din afara țării, transmiterea în direct a sfintei Liturghii, predicile duminicale și alte evenimente bisericești s-au regăsit în grila de programe a radioului reșițean, păstorit de către credinciosul director Doru Dinu Pavel Glăvan.

La toate acestea se adaugă faptul că, în calitate de președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Doru Dinu Pavel Glăvan a facilitat primirea jurnaliștilor din presa bisericească, interziși înainte de 1989 în presa laică, în uniunea pentru care a obținut statutul de „Uniune de creație de utilitate publică”.

Peste toate, însă, Doru Dinu Pavel Glăvan a fost un om bun, un om de mare omenie, sincer, altruist, optimist, mereu cu zâmbetul pe buze, fericit că poate să ajute pe cei din jur, prieten de nădejde, cinstit, curat sufletește, modest și cumpătat, patriot adevărat și personalitate de înaltă ținută profesională, mereu în mișcare, spre a explora noi orizonturi culturale, științifice și spirituale, pe care să le dăruiască, pe calea undelor, ascultătorilor radioului național și celui reșițean.

„Consider că Radio România este o adevărată catedrală a Neamului”, spunea regretatul jurnalist bănățean. „Acesta este crezul meu după cinci decenii de slijire a postului public, pentru că slujește limba română ca principală formă de exprimare a identității naționale, promovează spiritul creștin în comunitate, susține valorile, menține trează tradiția și istoria acestui popor”.

Personalitatea vrednicului om de presă, iubitor de Biserică, de credință, de valorile culturale și naționale a fost evocată de către vicepreședintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Miron  Monega, de conf. dr. Ioan David, președintele filialei timișorene „Valeriu Braniște”, de doamna Daniela Gîfu și de semnatarul acestor rânduri, mesagerul cuvântului de binecuvântare și de compasiune al Părinților Mitropoliți Ioan al Banatului și Laurențiu al Ardealului.

Bunul Dumnezeu să-i răsplătească confratelui Doru Dinu Pavel Glăvan toate ostenelile depuse la altarul credinței, al istoriei și al spiritualității noastre creștin-ortodoxe și să-i așeze sufletul în cetele drepților.

                                                                           Preot dr. Ionel Popescu

• https://mitropolia-banatului.ro/

A trecut ceva vreme de când am aflat cumplita veste și, totuși, am așteptat să aflu că nu a fost decât un zvon. Din păcate, acesta este crudul adevăr: prietenul și confratele nostru, Doru Dinu Glăvan, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România s-a stins din viață! Doamna cu coasa, care lovește fără să aleagă și nenorocita pandemiei și-au luat, încă o dată, tributul, mutându-l la cele veșnice pe acest neînfricat istoric al clipei și, deopotrivă, admirabil exemplu de curaj civic și de devotament pentru demnitatea profesiunii de jurnalist și a breslei noastre.

 Scriu cu o uriașă îndurerare numele lui Doru Dinu Glăvan și pur și simplu îmi este foarte greu să aleg dovezile cele mai convingătoare pentru a-mi susține afirmațiile. Atât de multe fiind ele la număr și atât de încărcate de învățăminte. Scriu numele lui Doru Dinu Glăvan și mă gândesc la cel care, în calitate de președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, s-a bătut (acesta este cuvântul!) pentru ca profesiunea noastră să îi fie recunoscută ca o activitate creatoare, iar uniunea noastră să fie confirmată ca uniune de creație. Bătălie în care Doru Dinu Glăvan și cei care i-au fost și i-au rămas alături au avut de înfruntat prejudecăți și inerții, nu puține având un cuvânt greu de spus în luare unei decizii drepte. Și, totuși, uniți, am câștigat bătălia.  Mai scriu numele lui Doru Dinu Glăvan și mă gândesc la curajul și demnitatea cu care a reușit să zădărnicească ambițiile unor veleitari care au ticluit un fel de lovitură de palat care nu îl viza doar pe al, ca președinte al UZPR, ci urmărea înregimentarea jurnaliștilor și a uniunii lor la o obscură comandă. Atentând, prin aceasta, la însăși ideea unei prese profesioniste și la cea de libertate a actului creator.Și, încă o dată, am reușit ca uniți să învingem!

  Așa a fost și așa a rămas confratele și prietenul Doru Dinu Glăvan și în cei aproape doi ani în care și noi, ziariști, ne-m luptat și ne luptăm pentru a face față,pe cât ne stă omenește în putere, cu această criminală pandemie. De loc întâmplător, el, Doru Dinu Glăvan, a fost cel care a propus ca tema Concursului profesional  al UZPR pe anul 2021 să fie ,,Pandemie și patriotism’’. Pentru ca, din nenorocire, Doru Dinu Glăvan să fie el însuși una dintre victimele pandemiei. De fapt, un neînfricat istoric al clipei căzut la datorie. Pentru că, după cum am aflat, el a contactat boala aflat fiind într-una dintre atât de desele și de rodnicele sale întâlniri cu filialele locale ale uniunii, în cadrul unor manifestări de înaltă ținută culturală și cu un puternic mesaj patriotic și civic. Mai mult, Doru Dinu Glăvan a dorit ca suferința sa să nu devină publică, pentru a nu adăuga îngrijorărilor ce ne apasă și pe aceea  care îl privea pe el! Ceea ce spune atât de mult despre omul de aleasă omenie care a fost și va rămâne el!

  Cu ceva vreme în urmă, îl sărbătoream pe Doru Dinu Glăvan la împlinirea a 75 de ani și îi uram din toată inima să rămână cât mai multă vreme printre noi și cu noi. Dar iată că soarta crudă a vrut altfel. Așa încât, rememorăm, cuvintele înțeleptului: îndurerați, ne strângem uneltele sărace de lut și ascultăm tăcuți torsul stelelor. Drum lin în lumea veșniciei, Doru Dinu Glăvan, și îți făgăduim că vom păstra pilda ta de gazetar și de om al cetății ca pe o luminoasă și mereu vie lecție de viață!

Șerban Cionoff

Jurnalul Național

Ce toamnă mai e și asta? După ce în urmă cu trei săptămâni a murit Petru Buzzi, iar astăzi este înmormântat Doru Dinu Glăvan, iată că Filiala Caraș-Severin a Uniunii Ziariștilor Profesioniști mai primește o grea lovitură prin trecerea la cele veșnice a lui Nelu Stan, secretarul Filialei UZPR. La fel ca Doru Dinu Glăvan, acesta a pierdut lupta cu păcătosul coronavirus.

În vârstă de 70 de ani, Nelu Stan a copilărit și a urmat cursurile școlilor din Oțelu Roșu, fiind atras de mic de sportul de performanță. A jucat volei în echipa liceului, creditată cu rezultate remarcabile la nivel național, apoi în echipa Universității Timișoara. A fost profesor de sport, dedicându-se total profesiei pe care a ales-o. Nu s-a limitat la volei, dovadă fiind rezultatele bune pe care le-a avut de-a lungul anilor cu echipa de handbal feminini Inter Miracol Reșița, al cărui antrenor a fost. Timp de două mandate a ocupat funcția de director al Clubului Școlar Sportiv Reșița.

În ultimii ani, a colaborat strâns cu Doru Dinu Glăvan, implicându-se în procesul de constituire a UZPR Caraș-Severin.

expressdebanat.ro

„Arareori am cunoscut pe cineva care să iasă în evidență prin energia și dragostea față de meserie așa ca Doru Dinu Glăvan.

A lucrat fără odihnă, până în ultimele zile, fără calcule personale și cu o modestie care provenea, sunt sigur, din neuitarea originilor sale modeste.

Uniunea Ziariștilor Profesioniști și jurnalismul românesc îi datorează enorm.

Mai presus de toate, îi datorează respectul cuvenit unui om a cărui exemplară activitate publică a fost sinonimă cu munca intensă, stăruitoare și tenace, ca un flux continuu de apă care croiește drum prin obstacole aparent de netrecut.

De azi, după 60 de ani dăruiți radioului și presei românești, Doru se poate, în sfârșit, odihni. Scriu cu tristețe, dar și cu încredințarea că lucrarea făcută de cel de care ne-am despărțit, sper vremelnic, va dăinui cu mult mai mult decât aceste cuvinte.” – Bogdan Stanciu

activenews.ro

Luni, 1 noiembrie 2021, Consiliul Director al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România s-a întrunit în regim de urgență pentru a dezbate și hotărî măsurile impuse de încetarea din viață a președintelui Uniunii, bunul, destoinicul și neobositul nostru prieten și coleg, Doru Dinu Glăvan. A fost în asentimentul tuturor să fie păstrat un moment de reculegere.
Consiliul Director  a validat comunicatul difuzat în legătură cu acest trist eveniment, evocând meritele cu totul remarcabile greu de egalat ale celui mai activ președinte din istoria recentă a Uniunii.
Ei și-au exprimat hotărârea fermă de a menține locul aparte pe care UZPR  l-a câștigat în ansamblul Uniunilor de creație, de a apăra cu abnegație libertatea presei, împreună cu statutul socio-profesional și drepturile slujitorilor ei, de a susține perfecționarea activităților și deontologia demersului publicistic.
În condiții de unitate și demnitate, UZPR își va consolida vocea distinctă în cadrul societății civile, continuând contribuția la viața culturală și spirituală a societății românești.
Pentru continuarea neîntreruptă a activității curente, în spiritul prevederilor statutare, Consiliul Director a confirmat că reprezentarea Uniunii și deciziile curente vor fi asigurate de un triumvirat operativ alcătuit din Secretarul General al Uniunii, doamna Mădălina Corina Diaconu (ce are și dreptul de semnătură pentru actele bancare), și domnii vicepreședinți Sorin Stanciu și Miron Manega.
Se va intensifica activitatea Consiliului Director în condiții de maximă transparență, consultarea acestuia făcându-se imediat ce trebuie adoptată o hotărâre. 
Ședințele Consiliului Director se vor convoca prompt, de cel puțin două ori pe lună, procesele verbale detaliate urmând a fi publicate pe site-ul Uniunii.

Revine Consiliului Director misiunea importantă de a pregăti Adunarea Generală a UZPR, care va fi convocată imediat ce regulile antiepidemice o vor permite, dar nu mai târziu de începutul anului 2022.
Consiliul Director așteaptă de la toți membrii UZPR să transmită din timp sugestii privind proceduri anterioare convocării Adunării Generale, care să stimuleze practici de depunere a candidaturilor pentru funcțiile de conducere, de completare a Statutului și de îmbogățire a programului de activitate, astfel încât convocarea și lucrările Adunării Generale să se constituie într-un model de bune practici pentru spiritul asociativ.

În încheiere, facem cunoscut că UZPR își va desfășura de acum înainte întreaga activitate în spiritul moștenirii excepționale lăsate nouă de regretatul său președinte, Doru Dinu Glăvan, acționând ferm în unitate de cuget și de faptă spre binele și afirmarea creatoare a întregii comunități jurnalistice românești.

Departamentul de Comunicare Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

Bd. G-ral. Gheorghe Magheru nr. 28-30, Sector 1, Bucureşti
CP 010336, OP 22

Tel: 021.317.92.25 – 0746.137.911 (14); Fax: 021.313.06.72

https://uzp.org.ro/

https://www.facebook.com/uniuneaziaristilorprofesionisti/

https://twitter.com/UniuneaZiarist

videomontaj realizat de TVR IntenationalPosted On 03 nov. 2021

ultimaora 

Tăcere…, adâncă, tristă, înveșnicită tăcere, înainte căreia a fost cuvântul profund, nezgomotos, întotdeauna blând și-ntotdeauna vorbitor în liniște, în meditație, întotdeauna intermediar între două opinii contrarii, ori cu o infinitate ideală de armonii.

La 31 octombrie (2021), tăcerea, numai tăcerea a mai avut puterea să intervină într-un dialog cu cei care l-au cunoscut pe blândul ziarist Doru Dinu Glăvan, președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, la primirea unei știri discrete, adresate ca un secret, ca o solie timidă, lentă, să nu tulbure, să nu facă zarvă, că ziaristul a fost răpus de covid.

Vai, încă un truditor harnic, talentat și dăruit cuvântului rostit la radio, ori scris gazetărește, cuvântului celui cu vestea faptului cotidian românesc, celui cu știrea sportivă proaspătă și entuziastă, celui cu opinia curată, devotată adevărului din și pentru societatea românească, a fost recuperat de eternitate…!

Doru Dinu Glăvan va rămâne într-o istorie a ziaristicii românești drept un ziarist în urma căruia tăcerea nu va fi gol, nerostire, spațiu orb…! În locul făpturii sale fizice va rămâne în lume o tăcere scufundată în pulsul vieții nu în deșertul morții…!

Aceasta pentru că tăcerea, când va fi vorba despre blândul ziarist Doru Dinu Glăvan va rezona în amintire și meditație, altminteri nici nu ar putea exista de vreme ce nu s-ar raporta la nimic.

O durere nu e cu precădere aceea strigată în gura mare, o durere poate mocni într-o tăcere nesfârșită – este întocmai ceea ce cuprinde lumea ziaristicii românești azi, când puțini dintre noi știm că în tăcere conducem la mormânt pe unul dintre ziariștii români care se nasc rar, iar ceea ce rămâne în urma lor trăiește o veșnicie…!

Să fi trecut vreo două luni de când doamna Teodora Marin cu care eram în Piața Romană,  undeva unde liniștea și umbra ne-au atras pentru câteva discuții și o răcorire incredibilă pe o căldură cum numai la București mai putea fi afară de vatra iadului, a zărit și mi-a atras atenția că a sosit Doru Dinu Glăvan, venit și el în raiul de pe pământ din Piața Romană, din unele și aceleași motive ca și noi, pesemne (locul respectiv, o cafenea, de fapt, se află în vecinătatea sediului Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, iar de aceea nu e nicio mirare că aici, programat sau întâmplător se pot întâlni ziariștii).

Dar, cine și cum să fi știut atunci că avem în fața ochilor pe cel care azi va strămuta din lume o altă regăsire a noastră.

Doar încă o scurtă traversare printre amintiri mi-aș mai îngădui acum: parcă azi, deși cu ceva ani în urmă, preț de mai bine de o oră, Daniela Uchiyama, prietenă a mea și a lui Doru Dinu Glăvan îmi povestea foarte afectiv despre o vizită a ziaristului la Ashikaga, orașul nipon în care Daniela locuiește; poate că nimic nu ar fi cu remarcabilă particularitate în aceasta, dacă în momentele de acum nu mi-aș aminti ce întâmplări agreabile în legătură cu întâlnirea aceasta mi-a destăinuit Daniela și nu mi-aș închipui ce grele regrete o sfâșie azi când Doru Dinu Glăvan își încheie șederea pământeană, ca și cum n-ar mai vrea să întârzie la întâlnirea cu veșnicia în care l-a trimis îngrozitorul covid.

Azi mai rămânem doar câteva ceasuri împreună într-o tăcere atotcuprinzătoare, în durerea ultimului rămas bun, în jurământul neuitării, în reverberația respectului pentru tot ce a însemnat Doru Dinu Glăvan în cultura ziaristică românească,…!

Singurul cuvânt dincolo de cuvânt este azi: adio, blând om al cuvântului celui pentru oameni…!

Doru Dinu Glăvan părăsește pentru totdeauna o lume a cuvântului acestuia pentru o lume a îngerilor! Rostirile la radio și cele articulate pe planul alb, foșnitor, și-au dat întâlnire cu nespusul etern.

Aici nu mai rămâne decât amintirea, îmblânzită de ziarist ca să vorbească blând în locul lui, inteligent în locul lui, interesant și profesionist în locul lui…!

Aurel V. ZGHERAN

(aurel.vzgheran@yahoo.com)

https://ultima-ora.ro/

• 

• 

• 

De ani de zile, cimitirele romano-catolice din Banatul Montan sunt în 2 noiembrie, în ziua de comemorare a răposaților, tot mai sărace în vizitatori și în lumânări aprinse. Despre aceasta s-a amintit de foarte multe ori în publicația reșițeană de limbă germană „Echo der Vortragsreihe” = „Ecoul Asociației”.
La citirea unui asemenea articol, dr. Herwig Brandstetter din Graz / Stiria, membru de onoare al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților din Reșița, de curând intrat în eternitate, a luat inițiativa să lanseze un proiect numit „Ziua morților, 2003”. Era vorba despre „mai multe lumânări pe morminte de ziua de comemorare a morților”, după cum a spus dr. Brandstetter. La apelul lui către conducerea firmei „DRAUCH” din Hausmannstätten / Austria, care produce renumitele lumânări JEKA, pentru o sponsorizare, aceasta a donat spontan lumânări pentru cimitir.
Astăzi putem spune că ideea de atunci a fost un succes, dacă ne-am uitat la cimitirele noastre în anii de după demararea inițiativei, perioadă în care proiectul a continuat. Inițiativa din 2003 a avut continuitate și în 2021, deoarece dr. Herwig Brandstetter, fiind un om activ, a realizat un nou proiect și pentru acest an, chiar dacă situația pandemică în care ne aflăm a îngreunat cu mult acest lucru.
Lumânările donate au luminat iarăși, pe 1 și 2 noiembrie, de ziua de comemorare a morților după calendarul romano-catolic, în cimitirele germane din Bocșa, Dognecea, Anina / Steierdorf și în Reșița (Cimitirul nr. 2-3). De aceasta au avut grijă adulții activi din localitățile amintite, bineînțeles respectându-se toate măsurile sanitare din perioada aceasta de pandemie.
Mulțumiri în eternitate inițiatorului, dr. Herwig Brandstetter, firmei „DRAUCH“, cât și adulților care au avut grijă ca acest proiect să se realizeze și ca astfel, multe lumânări să lumineze din nou o parte din cimitirele germane din Banatul Montan.

Erwin Josef Ţigla

Valeriu SEPI, MITOLOGII PERSONALE II

Miercuri, 03 noiembrie 2021, ora 18:00, La Muzeul Banatului Montan va avea loc finisajul expoziției de artă plastică MITOLOGII PERSONALE II, a cunoscutului artist plastic Valeriu SEPI. Expoziția- a doua ”personală” în Cetatea de Foc-  vernisată în cadrul Festivalului Internațional Sabin PAUTZA, ed. a VIII-a, REȘIȚA 250, sub genericul ”Sabin PAUTZA și generația sa” în 05 oct. 2021, a adus în atenția publicului lucrări de mari dimensiuni despre care criticul de artă Ada D. Cruceanu spunea, atunci:  <<…Dacă începi să-i numeri expozițiile, nu mai ai timp să-i vezi lucrările. Dacă începi să-i cercetezi biografia, s-ar putea să nu mai ajungi să-i vezi lucrările – fie și într-o „personală” relativ restrânsă, cum este cea de acum, acasă, la Reșița, în anul 250 al industriei acesteia, în anul II, al „pandemiei noastre”… Și, totuși, s-ar cuveni un strop de biografie, atât cât să înțelegem câte ceva despre cultura uriașă pe care și-a însușit-o și de care se bucură artistul și cu câte limbaje poate lucra Valeriu Sepi pentru a atinge acel „conceptual” artistic – mărturisit, dat la iveală însă, în pictură, printr-o paradoxală „naturalețe”, o formă de „spontaneitate” a gestului plastic, rar întâlnită în îndelungata istorie a picturii.>>

Nascut la 01 noiembrie l945 la Reșița, unul dintre cei mai interesanți membri ai trupei PHOENIX, inventatorul celebrelor ”capre” din lemn, instrumente unice de percuție din opera-rock ”Cei ce ne-au dat nume” regăsite și în albumele ”Cantafabule” și ”Mugur de fluier”, designer al coperților celor mai importante discuri ale celebrei formații timișorene, cetățeanul universal Valeriu SEPI a expus la Muzeul Banatului Montan din orașul natal picturi de mari dimensiuni realizate pe trei continente, acolo unde și-a petrecut o mare parte din viață, printre care  ”Resurecția” –munca nesfîrșită a săracilor care-și câștigă existența în Golful Rio lăsând în urmă un munte de cochilii- realizată în 2009 în Brazilia, ”Geneza” o combinație excelentă de elemente din mitologia greco-romană și cea hindusă pictat în Singapore și ”Bacanala”, realizată în 2017, o lucrare monumentală de 300 / 800 cm – o ”reintegrare a vieții satului în timpul culesului și o paralelă între bacanala balcanică și ciclul anotimpurilor la care am asistat din postura de copil de după razboi la Valcai” după cum declară artistul. O excelentă expoziție în an jubiliar REȘIȚA 250 care aduce în atenția publicului încă una dintre personalitățile marcante a acestui spațiu ales, inima Banatului Montan, Reșița, care rămâne CETATEA DE FOC. (Camelia DUCA)

Moment muzical asigurat de prof. Diana SZUIOGAN, violoncel.

Evenimentul se va desfășura cu respectarea tuturor reglementarilor legale impuse de pandemie.

Organizator METARSIS- activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană și Primăria Reșița.

Parteneri culturali: Muzeul Banatului Montan, UZPR

Servicii profesionale: PIPERIU ARTE.

Studiind oamenii, în general – prin prisma profesiei – și aflând diverse povești care au condus la succes, mi-a fost dat să înțeleg anumite aspecte esențiale ale evoluției noastre ca ființe umane: că drumul este mai important decât rezultatul final, că ceea ce devenim – în procesul atingerii succesului – este mult mai valoros decât ceea ce dobândim, că unii oameni joacă un rol extrem de important pentru noi. Cred că sunt persoane care apar în viața noastră din anumite motive; desigur, toți cei cu care ne intersectăm joacă un rol important în a ne ajuta să ne descoperim, să ne cunoaștem părțile noastre ascunse, să creștem, să ne dezvoltăm, să devenim mai buni sau … doar ceea ce suntem. 

În acest sens, mărturisesc faptul că Doru Dinu Glăvan a avut un rol semnificativ în ceea ce mă privește. Mi-a fost dat să-l întâlnesc într-un moment de criză pentru mine, atunci când apăsat de monotonia unui job cu evoluție previzibilă și de-a dreptul blocat de frica schimbării, atunci când se adunaseră și alte griji cotidiene, aș fi putut renunța destul de ușor să iau decizia corectă în ceea ce mă privește. Dacă nu m-ar fi încurajat să plec, să-mi deschid larg aripile și să ating necuprinsul, nu m-aș fi putut dezvolta. Cu siguranță nu mi-aș fi putut pune în evidență potențialul, devenind astăzi ceea ce sunt.

Doru Dinu Glăvan – președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, crainicul copilăriei și adolescenței multora dintre noi, a celor care au ascultat postul național de radio și mai ales cronicile sportive transmise live, poate fi un „model” de urmat, un model de la care, cu certitudine, am avut de învățat cu toții, fiindcă ne-a oferit lecții de viață. Pe drumul spre realizarea propriei legende personale, a învățat tot ce avea nevoie să știe și a experimentat tot ceea ce ar fi visat, rămânând în același timp cordial și dornic să transmită întotdeauna binele, lucru care s-a întâmplat până la capătul vieții.

Dragă Doru Dinu Glăvan, părintele meu spiritual, nu pot să vorbesc la trecut despre persoana ta. Plecarea din lumea materială ne-a lăsat inimile sfâșiate de durere, nouă celor care te-am cunoscut îndeaproape și ți-am fost alături.  Vei rămâne veșnic în inimile noastre pentru ceea ce ai reprezentat, un model de dăruire, un simbol al profesionistului, motiv de inspirație pentru generațiile viitoare. Noi, cei rămași, vom duce mai departe, aici pe pământ, misiunea pe care ne-ai încredințat-o: să punem la loc de cinste cuvântul rostit, să ducem mai departe valorile în care ai crezut, păstrând la loc de cinste si mândrie numele tău!, 

Drum lin spre cer!

Psiholog Dr. Nistor Becia,

Președintele Filialei UZPR Marea Britanie 

Cardiff, Marea Britanie