Secția Germană „Alexander Tietz” a Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin a organizat cu prilejul Zilei Naționale a României o miniexpoziție filatelică, de numismatică și de carte, toate dedicate evenimentelor desfășurate în urmă cu 103 ani la Alba Iulia. Ca și în anii precedenți, și de data aceasta se evidențiază, printre altele, rolul istoric pozitiv al etniei germane din Transilvania, Bucovina și Banat în perioada 1918 / 1920, în constituirea României Mari.
Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița continuă, începând cu 2 decembrie, seria evenimentelor dedicate jubileului reșițean „250 de ani de istorie industrială“, cu o expoziție de desene realizate de elevii claselor V – XI din cadrul Colegiului Național „Diaconovici – Tietz” Reșița. Expoziția este realizată în parteneriat cu Colegiul Național și profesorul de desen Leontin Prodan și se poate vizita prin programare, respectându-se toate măsurile sanitare stipulate de legislația în vigoare. Ea va rămâne deschisă până în data de 10 ianuarie 2022.
În 28 noiembrie, credincioșii catolici de rit apusean (latin) intră în perioada numită Advent. În organizarea actuală a liturgiei romane, Adventul se plasează la începutul anului bisericesc. Anul liturgic începe cu prima duminică a Adventului, deoarece totul începe în Biserică cu venirea lui Cristos. Termenul latin „adventus” înseamnă „sosire” și semnifică o perioadă de pregătire dinaintea Crăciunului. Cei care cunosc obiceiurile tradiționale ale catolicilor de rit apusean știu faptul că în această perioadă ei își pun în casă o coroniță din brad cu patru lumânări, de cele mai multe ori de culoare roșie. Cele patru lumânări reprezintă cele patru duminici de Advent. În fiecare duminică se aprinde câte o lumânare în plus, în așa fel încât, în ultima duminică, vor arde toate cele patru lumânări. Acest obicei cu coronița de advent se regăsește și în multe case catolice din Banatul Montan. Sâmbătă, 27 noiembrie, la Biserica Romano-Catolică „Înălțarea Sfintei Crucii” s-a desfășurat în organizarea Centrului Diecezan de Tineret din Timișoara Întâlnirea tinerilor din Arhidiaconatul Banatului Montan cu participare fizică parțială și online. În cadrul acesteia s-a celebrat Sfânta Liturghie cu ritualul aprinderii primei lumânări de Advent cu Excelența Sa József Csaba Pál, episcop de Timişoara.
Întoarcerea în colind, poem de Nicolae Băciuț/1 Biblioteca Târgu-Mureș”. 0-7-25, de Nicolae Băciuț/3 Biblioteca „Târgu-Mureș”, Casa Mare a sectorului Râșcani, de Stela Tymofti/3 Un scut spiritual, de Janoș Țurcanu/5 Dragă poete…, de Iulian Filip/5 Biblioteca „Târgu-Mureș” – 25, de Nicolae Băciuț/6 Iulian Filip, de Mihai Cimpoi/7 Vatra veche dialog cu Iulian Filip, de Nicolae Băciuț/7 Poeme de Iulian Filip/9 În memoriam. Doru Dinu Glăvan, de Nicolae Băciuț/10 Un om cât un simbol, de Nicolae Dan Fruntelată/10 Un asemenea om e nemuritor, de Maria-Daniela Pănăzan/11 O restituire autentică a gândului eminescian (Nicolae Georgescu), de Zenovie Cârlugea/12 Puncte de vedere. Anul Alecsandri?, de Ioan Dănilă/16 Mai altfel, despre Veronica Micle, de Dumitru Hurubă/17 Despre suferințele filosofului (Marta Petreu), de Ionel Popa/18 Lucian Blaga, biografie și creație (Ana Selejan), de Zenovie Cârlugea/20 Poeme de Dumitru Mălin/22 Corespondenţa lui Dimitrie Stelaru, de Gheorghe Sărau/23 Memorialistică. Memoriile și jurnalul Mărgăritei Ioana Vulcănescu, de Dorin Nădrău/24 Poem de Bianca Marcovici/25 Remember Mircea Nedelciu, de Valeria Bilț/26 Exerciții de autoexilare. Statuile întoarse în stejari, de Dan Mucenic/29 Dan Mucenic – 70 de ani de viață și dincolo de ea…, de Mirela Gruiță/30 Romanul, formă a progresului literar, de Galina Marţea/31 Miezul unui ev aprins. Despre tipic, de Aurel Buzincu/33 Vitrină. O sută și una poezii (Ion Andreiță), de Ana Ardeleanu/36 Orizont 56/65. Memoria Muzeului de iarnă (Nicolae Băciuț), de Cristina Sava/37
Reflexii ale timpului (Valeria Bilț), de Mihaela Bude/39 O amprentă inconfundabilă (Dumitru Hurubă), de Doina Bălțat/40 Cronica literară. Tablouri interioare (Lӧrinczi Francisc-Mihai), de Ioan Marcoș/41 Te naști plângând, mori în tăcere (Ladislau Daradici), de Constantin Stancu/44
Poezia anotimpului fierbinte (Domnița Ganea), de Mircea Daroși/45 Intermitențe în do minor (Maria Baciu), de Daniel Marian/46 Tăcerile lumii (Horia Ion Groza), de Lӧrinczi Francisc-Mihai/47 Poetul iubirilor dezlănțuite (Petrache Plopeanu), de Cornel Simion Galben/48 Romeo Romilă și „Molimă”, de Corina Matei Gherman/49 Bunul povestitor (Dan Norea), de Dumitru Hurubă/51 Alexandru Marghiloman – contemporanii și posteritatea (Viorel Frâncu), de Cornel Gherman/52 Treptele cunoașterii (Constantin Lupeanu), de Mihaela I. Rădulescu/53 Anatol Codru, la o apă, de Traian Vasilcău/54 Polifoniile lui Iulian Chivu, de Dumitru Hurubă/55 Marian Ilea, condeierul de la Mittelstadt, de Valeria Bilț/56 Autograful și actualizările (Nicolae Scurtu), de Alexandru Cazacu/58 Îngerul Ionduh (Ioan Gligor Stopiță), de Mihai Batog-Bujeniță/59 Documentele continuităţii. Transilvania, starea noastră de veghe, de Ioan-Aurel Pop/61 Mască peste tot, de Magda Ursache/62 Convorbiri duhovniceşti cu Î.P.S. Ioan, de Luminiţa Cornea/64 Trâmbițele desfrâului, de Justin Florin-Dumitru/66 Amvon. La masa iubirii, cu Sfântul Nicolae, de Gheorghe Nicolae Șincan/67 Poeme de Eugen Dorcescu/67 Unitatea românilor prin Limba română, de Valeriu Ţânaşa/68 Poeme de Carolina Baldea/68 Poeme de Adrian Munteanu/69 Poeme de Dumitru Băluță/70 Asterisc. O carte document: Insula Sahalin (Cehov), de Veronica Pavel Lerner/72 Poeme de Ștefan Jurcă/72 Biblioteca Babel. Poeme de J. Francisco Peña Martín, traducere de Elisabeta Boțan/73 Biblioteca Babel. Poeme de J.W. Goethe, R.M. Rilke, traducere de Raul-Andrei Săbău/74 Să ne mai (re) amintim de… Ernest Hemingway, de Dumitru Hurubă/75 Starea prozei. De vorbă cu Bukovski, de Alexandru Jurcan/76 Ochean întors. Noua dinamică în ordinea globală, de Silvia Urdea/77 A fi sau a accepta, de Maria Cecilia Nicu/79 Ochean întors. Pe drumuri japoneze, de Radu Șerban/80 Poeme de Paul Lazăr/82 Scrisoare din Las Vegas. Departe de glie, limba română, de Elena-Mihaela Gliga/83 Poeme de Răzvan Ducan/84 Poeme de Ottilia Ardeleanu/85 Ancheta „Vatra veche”. Cum sunt văzut de vecinii…, de Nicolae Suciu/86
Protocoalele de la Toronto, de Eugen Mera/89 Asterisc. Nu vă jucați cu focul, de Alexandru Andy/90 Cinema. Spectatorul filmelor tarskovskiene, de Ăla Găină/91 România mitică, prin ochii artistului Petru Botezatu, de Elena Serghei/92 Literatură și film. Rezistența trestiei, de Alexandru Jurcan/93 Muzica zilelor noastre. Domnu’ Doctor Sbârcea, de Adrian Simeanu/93 Paul Staicu, de Petrea Gâsca/93 Catrene alergene. Epigrame, de Nicolae Mătcaş/94 Lumea lui Larco, de Vasile Larco/95 De la un clasic citire. Nicolae Țațomir/95 Curier. De la Vatră veche la Vatră nouă/96 Panoramic cultural (foto)/99
A prezenta revista „Vatra veche” este echivalent cu a descrie un adevărat almanah, într-atât densitatea și complexitatea publicației cucerește și subjugă în cel mai plăcut mod cu putință. Având la bază efortul constant și pasiunea inepuizabilă ale scriitorului și publicistului Nicolae Băciuț, publicația îi relevă preocupările înalte. Ilustrată bogat cu lucrări semnate de Răzvan Andreescu, întinzându-se spre toate zările culturale, publicația vorbește despre Bibliotecă Târgu Mureș, o „ctitorie a cititorilor”, care a împlinit 25 de ani de prestigioasă existență și publică poeme semnate de Iulian Filip. Pagini emoționante sunt dedicate memoriei președintelui UZPR, Doru Dinu Glăvan, care a încetat din viață recent și despre care Nicolae Dan Fruntelată afirmă că „este un om-simbol. Pentru că a ştiut să ne dea nouă, gazetarilor români, dreptul la o identitate, la o casă numai a noastră”. Cartea „Mihai Eminescu. Poesii”, a criticului și istoricului literar Nicolae Georgescu, este prezentată de prof. Dr. Zenovie Cârlugea ca fiind rodul unor studii extinse pe parcursul a 15 ani. Despre Vasile Alecsandri sau Lucian Blaga, ca și despre Dan Mucenic sau Mircea Nedelciu, memorialistică, recenzii, cronică literară, poeme, artă plastică și mai ales cărți, multe cărți, un val de literatură de ținută transpar din fiecare pagină a numărului 11/2021 a revistei „Vatra veche”, publicație care este ea însăși o lectură de întinderea și amplitudinea unei cărți.
Parcurgem o perioadă în care ne situăm pe panta descendentă a celui de-al patrulea val al pandemiei SARS Cov2 – ne-a declarat recent, în exclusivitate, medicul primar Alexandru SOMEȘAN (foto), doctor în Științe Medicale, șef secție Cardiologie, Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara – și sperăm să îl depășim cu bine, cât mai repede și cu cât mai puține victime. Cardiologia este una dintre specialitățile medicale cele mai afectate de creșterea numărului de cazuri cu infecție SARS Cov2. Aceasta deoarece, pe de-o parte, pacienții cu probleme cardiovasculare grave, semnificative, cum sunt cei cu insuficiență cardiacă de orice cauză, cu cardiomiopatii dilatative, cu boală coronariană ischemică, după infarct miocardic, cu probleme valvulare severe, cu tulburări de coagulare, cu predispoziție la tromboze fac, în general, forme mult mai grave de boală consecutiv infecției cu acest virus. De aici și necesitatea respectării cu strictețe a măsurilor de prevenire a răspândirii infecției la pacienții cardiaci, ca și utilitatea vaccinării pentru prevenirea formelor severe de boală și pentru scăderea mortalității în urma infecției COVID 19. Avem o mortalitate prin SARS Cov2 care o depășește cu mult pe cea din țările occidentale și o incidență destul de mare a formelor severe. Am avut pacienți cu probleme cardiovasculare mari, care inițial au făcut o formă ușoară de infecție COVID 19, fără nici o leziune pulmonară la evaluarea tomografică inițială. La un moment dat mă întrebam ce rost are faptul că au fost spitalizați. Dar după trecerea a doar câtorva zile, starea acestora s-a deteriorat progresiv, saturațiile oxigenului au scăzut, au necesitat administrare de oxigen la debite din ce în ce mai mari, iar la repetarea tomografiei pulmonare apăruseră temutele arii cu aspect de sticlă mată, într-o proporție atât de mare, încât pacientul se încadra deja în forma severă de boală. Tocmai din cauza riscului de a dezvolta forme severe de boală, cu mortalitate crescută, pacienții cu patologie cardiovasculară semnificativă, dacă sunt diagnosticați cu infecția SARS Cov2 în primele 7 zile de la debutul acesteia și dacă prezintă la momentul respectiv o formă ușoară de boală, cu saturații de oxigen de peste 93%, fără necesar de oxigenoterapie, beneficiază de tratamentul cu anticorpi monoclonali, disponibili acum și în spitalul nostru. Deocamdată nu am avut un număr foarte mare de pacienți tratați cu anticorpi monoclonali, dar toți cei tratați au avut o evoluție foarte bună, nici unul dintre ei, indiferent de comorbiditățile prezente, nu a dezvoltat forme severe de boală, nici măcar nu au necesitat administrare suplimentară de oxigen și au supraviețuit cu toții. Dar, încă o dată subliniez necesitatea prezentării cât mai precoce după debutul simptomatologiei la medicul de familie sau la spital, medicul de familie putând îndruma pacientul către o unitate spitalicească în care să poată beneficia de tratament cu anticorpi monoclonali. Pe de altă parte, infecția cu SARS Cov2 poate fi văzută în cele mai multe cazuri și ca o boală cardiovasculară, chiar și la pacienții fără afectare cardiovasculară preexistentă infecției. Prezența acestui virus predispune la evenimente tromboembolice atât direct prin anumite componente virale, cât și indirect prin modificările produse în organism, de exemplu, de hipoxie și de tulburările echilibrului acido-bazic și hidro-electrolitic care apar la pacienții cu forme severe de boală. Am avut pacienți care au dezvoltat tromboze venoase profunde, trombembolism pulmonar, accidente vasculare cerebrale, infarct miocardic acut, ischemie acută de membre inferioare în perioada acută/subacută a infecției virale și în unele cazuri chiar și în perioada de recuperare după COVID. De asemenea, în mecanismul de apariție și progresie a leziunilor de la nivelul plămânilor se pare că un rol semnificativ îl au microtrombozele din vasele pulmonare. Au fost și cazuri de miocardită și pericardită la pacienții cu infecție SARS Cov2. Legat de vaccinarea la pacienții care urmează anumite tratamente cardiologice, respectiv antiagregante plachetare (aspirină, clopidogrel, ticagrelor, prasugrel) am constatat din practica zilnică faptul că se comit erori, unii pacienți fiind sfătuiți greșit să întrerupă administrarea acestei medicații cu câteva zile premergător vaccinării. Antiagregantele plachetare nu trebuiesc întrerupte deoarece există riscul agravării afecțiunilor pentru care au fost prescrise și oricum nu există riscuri semnificative de a dezvolta hematoame la locul injectării. Pacienții aflați în tratament anticoagulant cu Sintrom sau Trombostop, cu condiția ca INR-ul să se situeze în limitele terapeutice, între 2-3, pot fi vaccinați, cu condiția utilizării unui ac fin și a administrării lente a serului. După inoculare se va aplica presiune locală timp de 3-5 minute, pentru a evita sângerarea, fără a masa zona. Pacienții tratați cu anticoagulante noi (dabigatran, rivaroxaban, apixaban) nu necesită determinarea INR-ului. Doza din ziua respectivă va fi administrată după efectuarea imunizării. Pacienții vor fi supravegheați timp de 15-30 minute pentru a observa dacă nu dezvoltă un hematom la locul injectării. Pentru a nu comite erori, este de dorit ca pacienții aflați în tratament cu anticoagulante să ceară sfatul unui cardiolog anterior administrării vaccinului.
Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Palatul Copiilor – după cum ne spunea prof. Rodica PLEȘA (foto), directorul acestuia – este o instituție de învățământ în care se desfășoară activități instructiv-educative specifice, în afara cursurilor școlare, prin care se aprofundează cunoștințe, se dezvoltă aptitudini potrivit vocației și opțiunilor copiilor, organizându-se petrecerea timpului liber prin programe educative. Palatul Copiilor Deva cu structuri la Brad, Haţeg, Hunedoara şi Orăştie oferă activităţi extraşcolare pe domenii diferite, gratuite, într-un climat primitor şi prietenos. Copii cu vârste între 4 şi 19 ani, vin să-şi petreacă timpul liber, să-şi cultive pasiunile şi să socializeze. În aceste vremuri tulburi, Palatul este „locul preferat” în care copiii, mari şi mici, sunt primiţi cu bucurie şi căldură, cu dedicare şi interes. – Prezentați-ne oferta educațională din acest an şcolar… – Artă populară, Atelierul fanteziei, Autoapărare (Arte marțiale/ karate), Automodele, Canto clasic și popular, Karting, Ceramică, Construcții electronice/ Robotică, Cultură și civilizație engleză/ Teatru, Dans modern, Dans popular, Design, Foto-Cineclub, Gimnastică aerobică, Informatică, Sanitarii pricepuți, Protecția mediului/ Turism/ Agroturism. – Câteva impresii cu care copiii trec pragul Palatului, ne puteți puncta? – Cu deosebită plăcere: „Merg la Palatul Copiilor din plăcere, în timpul liber, ca să fac activităţile care îmi plac. În timp ce învăţ lucruri noi, mă şi distrez.” (Dragoş Trifoi, clasa a V-a); „Palatul Copiilor – un loc în care creativitatea ne este stimulată.” (Alexandru Jurca, clasa a X-a); „Când vin aici (Palatul Copiilor), iau o pauză de la şcoală, teme şi muncă obligatorie. În timp ce învăţ lucruri noi, mă relaxez. Sunt mereu fericită şi dornică să ajung la activităţi. E interesant tot ce facem.” (Sara Popovici, clasa a VI-a); „Dacă la şcoală ar fi ca la Palat, ar fi lumea noastră.” (Gisela Vidoni, clasa a VI-a).
Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Zi de toamnă răcoroasă. Poposim la sediul SC TANI DANONA S.R.L. Teliucu Inferior a cărui obiect de activitate este exploatare și transport material lemnos. Aici, am găsit un spațiu generos al faptei și inițiativei, al angajării și dăruirii profesionale. L-am reîntâlnit pe Gabriel Daniel BISTRIAN (foto) în calitatea sa de administrator. Din vorbă în vorbă, am remarcat că este omul care prin muncă, perseverență și dăruire profesională își dorește făurirea unui propriu destin, o viață frumoasă și demnă, implicarea rezumându-se pe credința în muncă, o continuă lărgire și perfecționare a întregii sale activități. Societatea are 60 de angajați, un parc auto cu mașini pentru transport și suficiente utilaje necesare activității. După ce achiziționează lemn de la diferiți deținători de pădure prin unități specializate, acesta se valorifică prin contracte pe bază de comenzi. Așa se face că an de an la această societate se vorbește de creșterea cifrei de afaceri. În atenția administratorului se află mereu dorința de diversificare a întregii activități, reprofilarea în domeniul construcțiilor și întreținerea de drumuri forestiere și nu numai. În finalul popasului, Gabriel Daniel BISTRIAN ne-a declarat în exclusivitate: – Practica activității noastre demonstrează cu claritate că de modul în care ne rezolvăm la termen sarcinile depinde bunul mers al societății. Din fluxul veștilor de pe frontul cu „foc continuu” al muncii noastre, o pondere ridicată o au cele ce relevă implicarea cu responsabilitate în îndeplinirea obiectivelor. Rezultatele de până acum nu constituie un motiv de a opri „motoarele”, de a nu continua noi forme de perfecționare și diversificare a activității noastre, ci dimpotrivă.
Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR
Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) – după cum ne-a informat Veronica TOPOR (foto) director executiv al Centrului Județean Hunedoara – a autorizat la plată, în cadrul Campaniei de plăți în avans pentru anul 2021, suma de 1,10 miliarde de euro, pentru un număr de 697603 de fermieri, reprezentând 90,54% din numărul total al fermierilor eligibili pentru acest tip de plată. În ceeea ce privește Sprijinul cuplat în sectorul zootehnic, speciile ovine și caprine, precizăm faptul că a fost autorizat la plată un număr de 10220 de fermieri, reprezentând 61,38% din fermierii care au solicitat sprijin în Campania 2021, iar suma autorizată este în valoare de 31,71 milioane de euro. Plăţile finanțate din FEGA se efectuează la cursul de schimb de 4,9475 lei pentru un euro, iar plăţile finanțate din FEADR la cursul de schimb de 4,8683 lei pentru un euro. La nivelul județului Hunedoara au fost depuse 16326 cereri eligibile la plata în avans fiind autorizați 14296 fermieri. Pentru sprijinul cuplat în sectorul zootehnic sector ovine au fost depuse 338 cereri și au fost autorizați 209 fermieri. Pentru sprijinul cuplat în sectorul zootehnic sector caprine au fost depuse 12 cereri, iar 11 fermieri au fost autorizați.
Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR
De mic copil, distinsei doamne Ana Costescu Boar i-a plăcut să asculte muzică și să danseze. Întâmplarea face că la șapte ani a fost la cinematograf și a vizionat opera ”Rusalca” unde era și un divertisment coregrafic. Atunci a aflat că dansul pe muzică se numește balet și ceva s-a înfiripat în ea, în sufletul de copil, ceva a pus stăpânire pe ființa aceea cuminte, gingașă și frumoasă, a fost emoționată profund și a înțeles că trebuie neapărat să devină balerină. Părinții, oameni buni, harnici și inteligenți și-au dat seama că fiica lor are talent, curaj, speranță și au ajutat-o să-și îndeplinească visul astfel că au hotărât să o ducă la Cluj, la Liceul de Coregrafie. Era departe Clujul iar ea avea nouă ani, a fost greu pentru această micuță dar voința care pusese stăpânire pe ea a făcut-o să treacă peste acest moment. Timpul s-a scurs, a terminat școala și s-a angajat la Opera Română din Iași, ca balerină. Departe de părinți, departe de locurile natale, locuri pe care le iubea din toată ființa sa, tânăra Ana Costescu a îmbrățișat această artă și a mers hotărâtă pe drumul vieții sale cu devotament. A învățat balet la școală dar a devenit balerină când a pășit pe scenă, ”Altarul sfânt al profesiei mele” așa cum l-a denumit distinsa doamnă Ana Boar. ”Am avut șansa vieții mele să fiu balerină și să dansez pe scena minunatului Teatru Național din Iași, o frumusețe, o bijuterie arhitectonică” spune această minunată doamnă cu o noblețe desăvârșită în suflet și în privire. La 22 de ani a primit primul rol mare „Maria” din baletul „Fântâna din ”Bakhchisarai” de Boris Asafyev. A interpretat apoi roluri minunate. A fost „Gissele”, „Manilde”, „Julieta”, „Desdemona”, „Cenușăreasa”, etc. Micuță de statură, de o gingășie rar întâlnită, o smerenie picată parcă din cer, cu bunătatea scrisă în ochii plini de viață și cu vorba dulce, marea noastră balerină topliceană, a primit de la viață exact ce și-a dorit, Dumnezeu i-a oferit fericirea de a fi iubită de spectatori, de români, bucuria de a primi aplauze, zeci de ani, așadar acest om deosebit a avut o carieră extraordinar de frumoasă, a fost și este o femeie foarte fericită pe drumul vieții. Balerina Ana Costescu s-a căsătorit cu Mihai Boar, și el de profesie balerin, și au bucuria de a fi părinții celor doi băieți Ciprian și Benu, precum și bunicii a doi nepoți Ana și Mighuel. Acești doi oameni frumoși, atât fizic, cât și sufletește, au împlinit deja 50 de ani de căsătorie și faptul că viața lor a fost și este o artă li se citește pe chip. ”Timpul a trecut, visul mi s-a împlinit, am devenit balerină, dar dorul de locurile natale m-a urmărit mereu, acele locuri erau prea departe de Iași astfel că m-am întors acasă la Topleț unde părinții mei dragi stau cuminți în cimitirul satului. Iată că acești oameni frumoși, acești profesori ai baletului, balerini ai timpului românesc, Doamna și domnul Boar, împreună cu copiii au ales să-și trăiască mai departe viața în Toplețul divin, au ales să cinstească satul cu prezența lor, cu iubirea pentru artă. „ Când mă uit în jurul meu, casele, străzile, dealurile, Iorgovanul, Cerna, parcă toate îmi aparțin, sunt ale mele, simt că de fapt aici e locul meu, aici mă simt bine și fericită” spune doamna Ana Costescu Boar, o maestră a baletului, un om care a realizat un lucru atât de frumos și important pentru noi, pentru țara noastră, o adevărată regină a artei, o fiică a satului bănățean care a trăit cu iubirea locului unde s-a născut în suflet, o mamă și soție, o fiică a Toplețului cu care ne mândrim! Încă o dată se adeverește faptul că Toplețul este iubit de Dumnezeu și acei călugări care au poposit pe aceste meleaguri și care au rămas definitiv, au sădit sămânța curățeniei sufletești, a iubirii pentru pământ, au sădit curajul și speranța de a învinge, dorul de a reveni acasă, au sădit nădejdea pe care oamenii niciodată nu au pierdut-o, nădejdea a rămas în ei și duc mai departe spiritul satului românesc, satul nostru- Mână a lui Dumnezeu-, comuna mirifică pe nume Topleț!
Aristotel, poate cel mai mare gânditor al antichității, consideră că sensul vieții este căutarea adevărului. La noi s-a constatat ca pentru unii dintre foștii demnitari în perioada cand ocupau înalte funcții publice cautarea adevarului nu a constituit o prioritate, mai mult, pentru atingerea propriilor interese sau a unor interese de grup, eludarea adevărului a fost o practică. Generațiile care vor veni vor fi uimite de cât efort financiar, material, logistic și uman a depus România, sectorul silvic din țara noastră pentru susținerea unor măsuri, inițierea unor practici în vederea evitării procedurii de infringement pe păduri declanșată pe nedrept de Comisia Europeană contra României. Se pare că această nedreptate se datorează unor demnitari români care au susținut la Comisia de Mediu, Pescuit și Oceane din Comisia Europeană ca în România se taie ilegal anual 20 de milioane metri cubi masă lemnoasă, adică un volum de 70 de ori mai mare față de realitatea din teren. Din rapoartele administratorului pădurilor statului și a administratorilor pădurilor private rezultă că totalul tăierilor ilegale anuale este de 300 de mii metri cubi masă lemnoasă, un volum mare dar incomparabil, mult mai mic decât cel pentru care României i s-a declanșat procedura de infringement.
Surprinzător este că volumul nereal de 20 milioane metri cubi material lemnos tăiat ilegal annual continuă să fie susținut de grupuri de interese în campaniile de denigrare a structurilor de administrare a pădurilor și a structurilor de personal silvic, cu scopul de a accede la administrarea pădurilor statului. De asemenea, volumul nereal de 20 milioane metri cubi tăieri ilegale anuale continuă să fundamenteze politicile forestiere din România focalizate în prezent pe inițiative ce urmăresc: modificarea legislației silvice, diminuarea suprafeței gospodărite de administratorul pădurilor statului, dependența nefirească a structurilor de administrare a pădurilor de decizia organismelor de mediu, transformarea profesiei de silvicultor într-o profesie liberală.
Acum, mai mult ca oricand, omenirea conștientizează rolul și importanța pădurilor pentru combaterea și atenuarea efectelor schimbărilor climatice. În consecință, indiscutabil și mai mult ca oricând, rolul și importanța structurilor de administrare a pădurilor vor crește. Aceste structuri vor acționa, conform practicilor europene, pentru mărirea suprafeței cu păduri, dezvoltarea funcțiilor pădurii, creșterea biodiversității speciilor forestiere, crearea habitatelor necesare dezvoltării biodiversității florei și faunei, consolidarea și dezvoltarea activității de pază a pădurii având în vedere creșterea presiunii asupra pădurilor. Pentru a-și îndeplini acest rol structurile de administrare a pădurilor de stat sau private trebuie consolidate și susținute financiar de instituțiile Statului Român.
Totodată, considerăm că imaginea sectorului silvic, implicit imaginea României, la Comisia Europeană trebuie reconsiderată. Pentru a se întâmpla acest lucru Comisia Europeană trebuie informată corect de situația pădurilor din România, de eforturile care se fac de administratorii de păduri, de personalul silvic pentru gospodărirea durabilă a pădurilor, pentru asigurarea pazei acestora. Este unul din motivele pentru care am acceptat în septembrie acest an preluarea președinției Consiliului Forestierilor Europeni (C.E.F.), organizație profesională europeană a silvicultorilor din 13 țări (Spania, Franța, Germania, Croația, Italia, Ungaria, Serbia, România, Ucraina, Moldova, Rusia, Bosnia și Turcia). În luna octombrie Consiliul Forestierilor Europeni a trimis doamnei Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, o primă scrisoare de prezentare a C.E.F.-ului și referitoare la Strategia Forestieră a Uniunii Europene până în 2030, Strategie inițiată în iulie de Comisia Europeană dar respinsă între timp, în data de 17 noiembrie, de Consiliul European. La întâlnirile ce urmează a fi organizate de C.E.F. cu delegațiile Comisiei Europene, Comisiei de Mediu, Pescuit și Oceane și Comisiei pentru Agricultură din Comisia Europeană prezentă cât mai multor silvicultori români ar fi binevenită în interesul României și sectorului silvic din România.
Vineri, 19 noiembrie, se aniversează 34 de ani de la constituirea primului nucleu al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților din Reșița, în data de 19 noiembrie 1987, în sala 99 a Casei de Cultură a Sindicatelor. La ceas aniversar, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița privește în urma ei, la cei 34 ani de activitate. Astfel, în perioada 19 noiembrie 1987 – 19 noiembrie 2021, asociația a organizat sau coorganizat un număr de 5.694 manifestări, din care nu mai puțin de peste 138 din iulie a.c. până în prezent. Manifestări ca „Decada Culturii Germane în Banatul Montan”, „Zilele Literaturii Germane la Reșița” sau „Copiii desenează ținutul natal” fac parte integrantă din mișcarea culturală județeană și națională. Anul 2021 a însemnat pentru noi în primul rând slujirea jubileului reșițean: 250 de ani de istorie industrială pe aceste meleaguri. Nenumărate au fost proiectele noastre în acest sens, proiecte care vor rămâne în istorie pentru posteritate. Asociația editează revista „Echo der Vortragsreihe” („Ecoul Asociației”) – în februarie 2021 sărbătorindu-se 31 de ani de la apariția primului număr la 1 februarie 1990 -, alături de alte ediții speciale, dedicate principalelor evenimente ale etniei germane din Banatul Montan. De asemenea, trebuie amintite cele 125 de apariții editoriale și cele 23 numere din publicația „Info”. Restaurarea și păstrarea unor monumente ale etniei germane din Reșița precum și întreținerea mormintelor eroilor necunoscuți germani, căzuți în cele două Războaie Mondiale, se află de asemenea în planul de activități ale asociației, ca și participarea, prin intermediul formațiilor culturale germane din municipiu, la manifestări cultural-artistice din țară și de peste hotare. Trebuie, totodată, remarcată prezența activităților pe social media cunoscută, precum Facebook și YouTube. Și anul acesta, ca și începând cu luna martie a anului trecut, activitatea Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților din Reșița a fost restricționat, așa cum s-a întâmplat cu multe alte activități în sfera cultural-artistică, din cauza pandemiei care a cuprins nu numai regiunea noastră, ci întreg mapamondul. Restrângerea din punct de vedere numeric a manifestărilor și aplicarea întrutotul a măsurilor privind siguranța sanitară a membrilor / participanților nu a influențat calitatea acestora. Faptul că am ținut cont în tot ceea ce am organizat până în prezent de aceste măsuri ne-a păzit pe noi, organizatorii, dar și pe participanți, de îmbolnăviri cu virusul ucigător. Organizarea unor manifestări în curtea Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” sau cele organizate în sistem online sunt doar câteva exemple de bune practici în acest sens. Chiar dacă și în perioada următoare, activitățile vor fi foarte reduse, doar online, fără public, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița, bazându-se pe cei 34 ani de activitate, va contribui și pe mai departe la viața culturală din județ și din țară. Este crezul celor activi aici. Și, ne-am asumat un nou proiect jubiliar: anul viitor, Reșița va sărbători împlinirea a 150 de ani de la fabricarea primei locomotive cu abur pe teritoriul actual al României, tot anul viitor, împlinindu-se, la 29 aprilie, și 50 de ani de la inaugurarea Muzeului de locomotive cu abur din cartierul Triaj al municipiului de pe Bârzava. Multe dintre următoarele noastre manifestări vor fi dedicate și acestui nou jubileu. La ceas de sărbătoare al asociației, la 34 de ani de la înființare, adresăm un cuvânt de mulțumire tuturor acelora care au stat aproape de Asociație, celor care au ajutat-o și sprijinit-o, dar și membrilor săi, fără de care, astăzi, ea nu ar fi ceea ce este!
Stațiunea Băile Herculane a găzduit o interesantă întrunire a membrilor ACJSP LEGAL HOSPITAL.
– Domnule Florin Cristian ȘERENGĂU (foto) sunteți jurist la Spitalul Orășenesc Hațeg și vicepreședinte al ACJSP LEGAL HOSPITAL. Veniți cu câteva amănunte.
– Asociaţia este persoană juridică română, independentă, apolitică şi fără scop lucrativ.
Este accesibilă tuturor absolvenţilor învăţământului superior juridic, care au susţinut şi promovat examenul de licenţă, au calitatea de consilier juridic şi îşi desfăşoară activitatea în spitalele publice din România.
Asociaţia se poate afilia pentru realizarea scopurilor sale la/sau cu organizaţii, asociaţii, fundaţii, federaţii din ţară sau străinătate.
– Cât despre misiunea asociației, ce ne puteți spune?
– ACJSP L.H. se organizează și funcționează în scopul creării și consolidării cadrului general necesar promovării și susținerii intereselor profesionale ale membrilor săi și perfecționării cadrului juridic al activității juridice din sistemul de sănătate.
Asociația urmărește protejarea și promovarea drepturilor membrilor săi privind exercițiul profesiei de consilier juridic din spitalele publice și a intereselor legitime ale persoanelor juridice în cadrul cărora își desfășoară activitatea.
– Ce alte amănunte ne puteți oferi?
– Asociația va putea încheia, prin organele sale de conducere, contracte, acorduri, înțelegeri și alte convenții cu organizații similare și cu orice alte persoane juridice și fizice. De asemenea, după obținerea tuturor aprobărilor cerute de lege, va putea edita și difuza cărți, reviste, agende și alte asemenea produse cultural-științifice.
În prezent, în România sunt peste 300 de spitale. Dintre acestea aproximativ 80% au organizat birou/serviciu juridic, structură fără de care în zilele noastre este aproape imposibil să conduci o unitate spitalicească. De altfel, serviciile de consiliere juridică sunt foarte actuale în toate formele de organizare a activității, indiferent dacă vorbim de capital de stat sau capital privat.
În momentul de față în asociație sunt înscriși 120 membri – consilieri juridici din spitalele din România, spitale de toate categoriile .
Referitor la județul Hunedoara, trebuie să spunem că este un județ fruntaș și foarte implicat în organizarea acestei asociații, în prezent, toți consilierii juridici din spitalele hunedorene fiind înscriși în această formă de organizare profesională.
La Băile Herculane am avut ca invitat pe dl. Nicolae Valentin Truțan – președintele Ordinului Consilierilor Juridici din România. Astfel, cu această ocazie, s-a discutat și s-a hotărât afilierea asociației noastre la OCJR, organizație tutelară a profesiei de consilier juridic.
– Cât despre gândurile de viitor, ce ne puteți spune?
– În perioada următoare, dorim să ne axăm pe întărirea asociației, să primim în rândurile noastre cât mai multi colegi, continuăm întrunirile noastre zonale (pentru a facilita, pe rând, accesul colegilor din toate colțurile țării la lucrările asociației), dar și întâlnirile naționale deja consacrate.
Dorim ca prin lucrările asociației, să propunem modificarea unor acte normative în vigoare care, din experiența noastră cumulată, îngreunează actul medical restrângând accesul la serviciile medicale atât pacienților, cât și a aparținătorilor.
De asemenea, ne concentrăm pe îmbunătățirea acquisului legislativ în domeniul sănătății, armonizarea unor acte normative atât de interes național, cât și de interes comunitar.
Ne dorim ca prin lucrările comune, să împărtășim din experiența noastră, pentru ca să putem obține o aplicabilitate uniformă a normelor în vigoare la nivelul tuturor spitalelor din România.
Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Comisarii din cadrul Comisariatului Judeţean Hunedoara al Gărzii Naţionale de Mediu – după cum ne spunea Dorel Ovidiu BRETEAN (foto) în calitatea sa de Comisar Șef – au efectuat un număr total de 204 inspecţii planificate şi neplanificate.
Inspecţiile planificate (48) au fost realizate conform Planului anual de activitate al Comisariatului Judeţean Hunedoara al Gărzii Naţionale de Mediu, la operatorii economici care desfăşoară activităţi cu impact asupra mediului şi se supun procedurii de reglementare.
În cadrul inspecţiilor neplanificate au fost efectuate un număr de 156 controale după cum urmează: 19 controale în urma autosesizării; 38 controale de verificare a respectării condiţiilor din actele de reglementare; 39 controale efectuate în urma sesizărilor; 1 control pentru investigarea unor accidente sau incidente cu impact asupra mediului; 36 controale dispuse de Comisariatul General al Gărzii Naţionale de Mediu; 23 controale cu alte autorităţi, conform protocoalelor încheiate în acest sens cu instituţii la nivel judeţean.
Principalele neconformităţi constatate în urma controalelor efectuate în perioada menţionată au fost: lipsa solicitării/obţinerii actelor de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului; nerespectarea prevederilor autorizaţiei/autorizatiei integrate de mediu/acordului de mediu; gestionarea necorespunzătoare a deșeurilor deținute sau generate în urma desfășurării activității; neîndeplinirea condițiilor legale pentru descărcarea deșeurilor pe teritoriul județului Hunedoara în scopul valorificării acestora.
În urma acestor controale, au fost aplicate 22 sancţiuni contravenţionale principale, respectiv 6 avertismente și 16 amenzi, în valoare totală de 386.000 lei.
Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Cu profundă durere în suflet am primit această tristă veste despre sfârșitul frumoasei și bogate vieți al Omului, Prietenului, Marelui spirit al culturii românești Doru Dinu Glăvan, care a pus Harul său primit de la Dumnezeu în slujba Lumii pe care o iubea și cu ajutorul cuvântului fierbinte depunea toate eforturile pentru a o face mai bună, mai frumoasă, mai pașnică. El a fost mereu prezent în viața a multor oameni pe care îi ținea aproape de suflet, îi susținea, îi încuraja. Îi vom simți lipsa, lipsa vocii sale călduroase, cât vom trăi. Îl vom ține în sufletele noastre îndoliate, a celor de peste Prut, pe care ne-a primit de fiecare dată cu toată dragostea de neam, de frate, cu Dor, ce ne unește și care ne ține sub cerul acesta veșnic. Dumnezeu să-l primească în Împărăția Sa și Să-l odihnească în pace.
Eugen Doga
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România ar trebui să-i poarte numele: UZPR „Doru Dinu Glăvan”
Ziua de 31 octombrie a adus jurnaliștilor din România o veste dureroasă: președintele UZPR, Doru Dinu Glăvan, s-a stins din viață, ca victimă a ucigașului Covid. L-am cunoscut și l-am apreciat. Stabilisem detaliile unor acțiuni profesionale în urmă cu trei săptămâni. Orice acțiune gazetărească, dacă era implicat și Glăvan, erai sigur că are șanse de înfăptuire. Nu aș fi bănuit pentru nimic în lume că energicul profesionist se va stinge din viață într-un timp atât de scurt! Cu el în fruntea uniunii, UZPR a ieșit din grupul destul de mare de organizații jurnalistice modeste, aproape anonime, și a obținut respectul sutelor de membri din toată țara, deținând astăzi calitatea de principală instituție dedicată profesiei noastre. Născut în 1946, la Timișoara, s-a afirmat din tinerețe ca gazetar sportiv și ca bun reporter de radio. Intrase în presă de foarte tânăr, de la 14 ani, când școala te primește în clasa a VII-a. Având o vârstă atât de fragedă, a fost o mare mirare printre colegi să afle că numele și știrile lui erau auzite la radio. S-a afirmat într-un ritm alert, astfel că, în numai 4 ani, devenise colaborator în presa locală și regională. Și noi, cei trecuți acum de 70 de ani, ne-am afirmat aproape la fel, ținând seama de traseul relativ identic prin care treceam de la o clasă la alta, de la o școală generală, la un liceu, dintr-o comună, într-un oraș etc. Abia împlinise 19 ani când jurnalul avid de reporteri, „Sportul popular” (viitoarea Gazeta sporturilor), l-a înregistrat corespondent. În scurt timp, a fost angajat cronicar sportiv al postului național de radio, unde și-a păstrat libertatea de a publica și în presa scrisă. Așa a ajuns un jurnalist demn de invidiat, motiv pentru care Radio București l-a trimis să fie reporter internațional, de la Jocurile Balcanice, la Campionatele Mondiale de atletism, natație și gimnastică, precum și la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Sarajevo. Împlinise 20 de ani când profesionalismul său admirabil l-a însoțit la campionate și jocuri mondiale din Europa, Asia și Australia. Cu un statut prețuit de sutele de mii de auditori, a avut inițiativa de a înființa Fundația Radio Caraș-Severin și Radio România Reșița – un post public local al Radioteleviziunii Române. În doar câțiva ani, sub conducerea sa, Radio Reșița ajunge postul urmărit și de românii din Voivodina și Valea Timocului, din Iugoslavia, aceștia din urmă fiind oropsiți ca români până în ziua de azi. Apreciat de membrii UZPR de pretutindeni, era la al treilea mandat de președinte al Uniunii – organizație pe care a ridicat-o pe locul I din țară, obținându-i statutul de „Uniune de Creație și Utilitate Publică”. În acest context s-a străduit, fără tăgadă, să-i mențină rolul de organizație națională. Nouă, tuturor membrilor UZPR, ne va fi greu să ne obișnuim cu lipsa lui din biroul din Piața Romană. Fără îndoială, Uniunea s-ar cuveni să-i poarte numele: UZPR – „Doru Dinu Glăvan”. Dumnezeu să-l odihnească!
Călătorind înapoi în timp, ajungem la 6 octombrie 2014 când, aproape de miezul nopţii, primesc un e-mail din partea lui Doru Dinu Glăvan, cu un subiect pe care, zărindu-l înainte de a lectura întregul conţinut, m-a bucurat: „O eventuală vizită”. Cu doar câteva zile înainte, îl sunasem – era una dintre convorbirile noastre obişnuite pe care o aveam lunar, în care îi povesteam ultimele ştiri din Ţara Galilor. Cum pe vremea aceea eram doctorand la Londra şi făceam naveta între cele două ţări, intrasem într-un dialog comparativ privind aceste regiuni şi culturile lor, dialog pe care am simţit că preţuitul meu prieten îl găsise interesant şi provocator deopotrivă. În scurtul său e-mail, cu modestia-i caracteristică, Doru îmi mărturisea că discuţia noastră îi făcuse o deosebită plăcere şi că l-a incitat ideea unei posibile vizite în Ţara Galilor, pentru a vedea un spaţiu pe care-l considera fascinant şi pe care nu l-a putut savura îndeajuns cu ocazia vizitelor sale în spaţiul britanic, la diferite competiţii sportive din trecut. Am răspuns cu mare bucurie acestui e-mail, nerăbdător să petrec timp alături de omul pe care-l vedeam că pe un părinte spiritual, mai ales că nu mai fusesem în România de câţiva ani. Mult aşteptată revedere nu a întârziat să apară, iar în perioada 21-28 ianuarie 2015 a venit la mine. Vizita Ţării Dragonului Roşu (n.r. Ţara Galilor) a început la Londra, cu o scurtă oprire în Oxford, unde, alături de preşedintele Doru Dinu Glăvan am avut deosebită plăcere să călcăm pe urmele lui J.R.R. Tolkien, C.S. Lewis, J.K. Rowling şi Lewis Carroll, în încercarea de a vedea unde au studiat sau predat. Aşa cum toţi aceştia şi-au găsit aici inspiraţia pentru romanele minunate pe care le-au scris, tot aşa şi noi am sfârşit în a petrece timp şi a ne imagina viitorul cu toate posibilităţile pe care viaţa ni le poate oferi. Spre norocul nostru, câteva dintre colegiile şi clădirile Universităţii din Oxford au fost deschise în perioada aceea şi, printre discuţiile despre cei aproximativ 50 de câştigători ai Premiului Nobel care au studiat la Oxford, Doru mi-a povestit despre călătoriile sale şi oamenii celebri pe care a avut şansa să-i întâlnească de-a lungul timpului. Dar, mai important şi mai fascinant decât orice, am învăţat de la el despre oamenii de rând care i-au impactat succesul. Au fost povești simple, de viaţă, dar cu o însemnătate atât de puternică! Îi spuneam atunci, cu fascinaţie, că ar putea scrie o carte despre toate aceste lucruri şi întâmplări şi ştiu bine chiar şi acum că, dacă i-ar mai fi fost îngăduit să rămâne printre noi şi ar fi scris această carte, ar fi fost ceva extraordinar.
UZPR UK, dorința geniului Glăvan
Pas cu pas, din discuţie în discuţie în locul unde se poate spune că se îmbină romantismul oraşului medieval cu vitalitatea centrului universitar internaţional, a luat naştere ideea că, la finalizarea studiilor de doctorat, să pot pune bazele unui nucleu UZPR în Marea Britanie – un alt mod de a mă întoarce acasă, de mă apropia de ţară şi de locul din care am plecat. M-a bucurat această idee, însă trebuie să mărturisesc şi faptul că, în aceeaşi măsură, mă simţeam şi uşor timorat, deoarece, aşa cum i-am spus lui Doru pe atunci, eu nu sunt jurnalist, nu am studii şi nici experienţă de jurnalist, sunt psiholog, iar tot ce am publicat până acum a fost prin prisma profesiei mele. Doru a răspuns acestei reacţii cu un zâmbet călduros, încercând să-mi explice posibilitatea de inova în domeniul jurnalismului printr-o psihologie pozitivă. Spunea că, de fapt, psihologia și mass-media sunt cheile pentru promovarea perspectivei culturale a civilizației şi, deci, un psiholog poate deveni un bun jurnalist, iar un jurnalist poate fi un bun psiholog în acelaşi timp. Cuvintele acestea au rămas tipărite în mintea mea asemeni unei binecuvântări şi încurajări – de a fi eu însumi într-o lume a oamenilor cu condei, aşa cum Doru Dinu Glăvan şi-a dorit. Vizita noastră a continuat în Ţara Galilor, unde Doru și-a dorit mult să viziteze câteva lăcașe de cult, pentru a asculta rugăciuni în limba galeză, o limbă despre care îmi spunea că este una dintre cele mai vechi limbi celtice, vorbită de vechii britanici celţi. Pentru cei mai puţin familiari cu acesta regiune, aş menţiona aici faptul că cunoștințele legate de limba galică sunt lacunare, întrucât celții au privilegiat oralitatea și memoria pentru transmiterea cunoștințelor. În afară de faptul că „cuvântul scris este mort”, Iulius Caesar nota, în Comentariile sale la „Războiul Galic”, că versurile învățate de la druizi nu trebuie să fie scrise. Doru avea un interes special pentru acest subiect. Atât în 2014, cât şi la ultima întâlnire, din septembrie 2021, şi-a manifestat curiozitatea legată de celţi şi îşi dorea ca Icoana Budescu – profesor de istorie, membru UZPR – să cerceteze și să scrie un articol despre rugăciunea „Tatăl nostru” în limba celtă, dialectul vorbit în Țara Galilor. Am înţeles ulterior că interesul acesta avea o dimensiune existențială și personală pentru Doru Dinu Glăvan. Poate că prin această căutare ar fi vrut să găsească o cale pentru a înţelege limba îngerilor în devenirea şi drumul său spre viaţa de apoi. Din păcate, nu a mai fost timp astfel încât acest articol să fie scris și apoi prezentat spre publicare, așa cum şi-a dorit. După șapte ani de la vizita preşedintelui Doru Dinu Glăvan la Oxford şi în Ţara Galilor, în urmă mai multor demersuri ambițioase și insistenţe, rugăciunile sale au fost ascultate, iar nucleul din Marea Britanie a prins viaţă, în iulie 2021. Filiala UZPR UK are acum opt membri activi și alţi câţiva doritori (români şi britanici) să ni se alăture. Doru era tare mândru şi s-a bucurat încă de când am făcut primele demersuri pentru înfiinţarea UZPR UK, susţinându-mă până în ultimele sale clipe. La acest început de drum, dar în același timp de despărţire a dimensiunii fizice cu părintele spiritual şi preşedintele Doru Dinu Glăvan, cea mai mare dorință pe care o am este cea de unitate, de conlucrare, de implicare, pentru ca UZPR să aibă în Marea Britanie o imagine modernă și respectabilă, aşa cum el şi-ar fi dorit.
UZPR CARAS SEVERIN 