Cea de-a șaptea zi a Decadei Culturii Germane în Banatul Montan, ediția XXXI, 2021, s-a desfășurat, în prima parte a zilei, la sediul Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” din Bocșa. Sala de festivități a instituției gazdă a fost de curând renovată, iar inaugurarea acesteia s-a produs marți, 12 octombrie 2021, când a fost înfrumusețată cu o expoziție de pictură intitulată „Confesiune prin culoare”, constituind cea de-a zecea expoziție personală a artistului plastic Nik Potocean. Bucuria evenimentului a continuat prin lansarea a două bijuterii editoriale semnate de Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla, cărți-album apărute la Editura „Banatul Montan” din Reșița, sub egida Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, în coordonarea scriitorilor Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla: „Caransebeș: Viziuni/ Karansebesch: Visionen” și „Reșița: Viziuni 2/ Reschitza: Visionen: 2”. De asemenea, întâlnirea de la Bocșa s-a încheiat cu un moment aniversar dedicat scriitorului, bibliotecarului, omului de cultură Erwin Josef Țigla.
Fiind bine-cunoscută relația veche de colaborare a Bibliotecii bocșene, dar și a administrației publice locale, cu președintele Forumului Democratic al Germanilor din Caraș-Severin, respectiv Erwin Josef Țigla, primarul orașului Bocșa, dl. Mirel Patriciu Pascu, a ținut ca, în acest an, când orașul Bocșa și-a sărbătorit cei 60 de ani de la înființare, personalitatea culturală Erwin Josef Țigla să fie aniversat și aici, cu prilejul împlinirii a 60 de ani de viață. O coincidență pe care administrația publică locală a marcat-o oferind un trofeu și o Diplomă de Onoare Dlui. Erwin Josef Țigla, la ceas aniversar, în semn de aleasă recunoștință, alături de tradiționalul „La mulți ani!” Evenimentul desfășurat în 12 octombrie 2021 la Biblioteca din Bocșa s-a derulat sub restricțiile impuse de pandemie, așadar, nu a fost posibilă prezența unui public numeros, organizatorii încercând să drămuiască spațiul cât mai „sănătos”. Au fost prezenți și au adresat cuvinte alese sărbătoriților – Erwin Josef Țigla și Nik Potocean – prieteni și colaboratori ai instituției gazdă precum: artistul plastic Ioan Gustav Hlinka, artist plastic Viorica Farkaș, artist plastic Livia Frunză, scriitorul și editorul Gheorghe Jurma, pr. dr. Daniel Crecan, prof. Dorina Ștefan, managerul Ionel Pau, managerul Anca Pascu, administratorul Primăriei Orașului Bocșa, Cristian Coman, domnii consilieri Ilie Brancu și Bogdan Pop, precum și alți prieteni și apropiați bibliotecii și orașului Bocșa. Întâlnirea s-a încheiat cu o sesiune de autografe oferite de aniversatul Erwin Josef Țigla, care a dăruit celor prezenți cărți și calendare, iar managerul bibliotecii gazdă a fost onorat cu Medalia și Trofeul Reșița 250.
Un eveniment de suflet, care a continuat tradiția alăturării Orașului Bocșa unor proiecte deosebit de importante desfășurate la nivel județean, așa cum este și Decada Culturii Germane în Banatul Montan, precum și tradiția unei instituții de cultură cum este Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, menită să promoveze și să cinstească oameni și fapte reprezentative pentru acest mirif colț de țară.
Expo: „Sabin PAUTZA, Who’s who in Music”, Recital pian: Remus HOSZ, Eveniment on line
Motto: „ În Reșița se nasc ceremonii/ De pe Bârzava, dealuri-veșnicii./ La Reșița dă floarea vieții-n spic/ Precum izvoarele în Semenic.” Imnul Reșiței, text Octavian DOCLIN, muzica Sabin PAUTZA
Festivalul Internaţional SABIN PAUTZA (FISP) ediţia a VIII-a, 2021, 29 sept.- 24 oct. 2021, onorează REȘIȚA la 250 de istorie industrială.
Miercuri, 13 octombrie 2021, ora 17:00, Biblioteca Germană Alexander TIETZ din Reșița va fi gazda unui nou eveniment din cadrul FISP VIII, REȘIȚA 250, 29 sept.- 24 oct. 2021: vernisajul expoziției „Sabin PAUTZA, Who’s who in Music”, o expoziție realizată pe 6 roll-up-uri care documentează o parte a activității artistice a celui care a purtat, cu fală bănățeană Reșița în țară și, mai ales, în străinătate. Sabin PAUTZA*, cu o activitate de aproape 60 de ani, este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, al organizației Conductors Guide of New Jersey, al Biroului de Consilieri al Institutului Biographic American și al ASCAP (Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor Americani). Numele său figurează alături de marii muzicieni ai lumii în Who’s Who in Music, publicat la Cambridge, Anglia (edițiile din 1980-1984-1992-2000) și în volumul 2000 De Americani Notabili, publicat de American Biographical Institute.
Evenimentul se bucură de prezența tănărului pianist Remus HOSZ, profesor al Liceului de Arte ”Sabin Pautza” din Reșița, cu Sonata Lunii de Ludwig van Beethoven.
Invitat special: Sabin PAUTZA
Moderator: promoterul cultural Erwin Josef ȚIGLA
Evenimentul se va desfășura on line.
Organizator: Societatea pentru Cultură METARSIS- activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană
Parteneri culturali: Consiliului Județean Caraș-Severin, Primăria Reșița, Consiliul Local Reșița, Inspectoratul Școlar Caraș-Severin, Centrul Universitar UBB Reșița, Muzeul Banatului Montan, Forumul Democratic al Germanilor din Banatul Montan, TMK Reșița, Club Rotary Reșița, Lion s Onix Reșița, Colegiul Farmaciștilor din Caraș-Severin, Liceul de Artă Sabin Păuța, Muzeul Național George Enescu București, Muzeul Cineastului Amator, Caraș S.A., Magaziile Refill, Cartierul Francez, Librăria Semn de Carte.
Parteneri media: Uniunea Ziariștilor Profesionioști din România, Banat TV, Banat FM, Radio România Timișoara, Radio România Reșița, Jurnal de Caraș- Severin, Argument CS, Express de Banat.
Servicii profesionale: PIPERIU ARTE, piperiu.eu
*Sabin PAUTZA – Născut la 8 februarie 1943 la Câlnic-Reșița, Compozitorul, Dirijorul și Profesorul Univ. dr. Sabin PAUTZA a urmat cursurile Liceului de Matematică din Reșița, studiind în paralel muzica la Liceul de Muzică din Reșița, instituție de învățământ care, din anul 2003, îi poartă numele. În anul 1965 a absolvit Conservatorul Ciprian Porumbescu din București unde s-a bucurat de îndrumarea unor dascăli de prestigiu ca: Marțian NEGREA (compoziție), Ion DUMITRESCU (armonie), Tudor CIORTEA (forme), Ioan VICOL (dirijat cor), Octavian LAZĂR-COZMA (muzicologie Emilia COMIȘEL (etno-muzicologie), Ștefan NICULESCU (stilistică muzicală), Aurel Stroe (orchestrație), Nicolae BUICLIU (contrapunct), Dinu CIOCAN (contrapunct), Emilia COMIȘEL (etno-muzicologie), Ștefan NICULESCU (stilistică muzicală), Aurel Stroe (orchestrație), Nicolae BUICLIU (contrapunct), Dinu CIOCAN (contrapunct), Nicolae COMAN (armonie). S-a specializat apoi în compoziție și dirijat orchestră la Academia Chigiana din Siena (Italia) cu Franco DONATONI, Franco FERRARA și Bruno MADERNA. Între anii 1965 și 1984 a activat ca asistent și, mai târziu, lector la clasele de armonie, dirijat și orchestrație ale Academiei George Enescu din Iași. Aici a înființat în anul 1967 Camerata Animosi și a fost numit, din anul 1975, succesorul dirijorului Ion BACIU la pupitrul Orchestrei Simfonice a Conservatorului. Cu aceste formații a susținut numeroase concerte în țară și peste hotare – Bydgoszcs International Festival (Polonia), Internationales Jugendfestspieltreffen Bayreuth (Germania), Vacanțele Muzicale de la Piatra Neamt s.a. În anul 1984 s-a stabilit în Statele Unite ale Americii unde a fost numit, prin concurs, Director Artistic și Prim Dirijor al celei mai vechi Filarmonici din statul New Jersey, Plainfield Symphony Orchestra. După o activitate de peste 25 de ani la conducerea acestei instituții, Primăria orașului Plainfield l-a numit Cetățean de Onoare al orașului și Dirijor Emeritus pe viață al aceleași Filarmonici, decretând ziua de 7 Mai 2009 Ziua Sabin Pautza în Plainfield, New Jersey. Oficialitățile orașului natal l-au onorat cu titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Reșița. Este Cetățean de Onoare al Județului Caraș-Severin și Doctor Honoris Causa al Universităților din Reșița și Târgoviște. Sabin PAUTZA a fost invitat deseori să predea cursuri de măiestrie la diferite universități americane și europene și a fost profesor la: New York Atlan Institute (1986-2005), New York University (1984-2010), Albany St. Rose University (2009-2014), Rutgers University New Jersey (1991-2005) iar în țară, la Academia George Enescu din Iași, Universitatea de Stat din Pitești, Universitatea Valahia din Târgoviște, Universitatea Emmanuel din Oradea și Universitatea de Vest din Timișoara. În anul 2007, cu ocazia festivităților legate de Orașul Sibiu – Capitală Culturală Europeană, Sabin PAUTZA a pregătit prima ediție a Festivalului Internațional de Muzică Contemporană ICONARTS, concretizată în numeroase concerte susținute în diferite orașe transilvane. Sabin PAUTZA a dirijat în cele mai renumite săli de concerte din Statele Unite, Europa sau Australia (Carnegie Hall din New York, Santa Cecilia din Roma, Frédéric Chopin din Varșovia, Philharmonic Hall din Sydney ș.a.) făcându-și un titlu de onoare din promovarea unui număr impresionant de compoziții românești din toate generațiile. În același timp a colaborat și colaborează permanent cu Orchestra Națională Radio, Filarmonica George Enescu, Camerata Regală a României, Orchestra Națională de Tineret, precum și cu toate celelalte filarmonici din țară. GHIGA (dirijat orchestră), Dumitru D. BOTEZ (dirijat cor), Marin CONSTANTIN (dirijat cor).
Creația compozitorului Sabin PAUTZA cuprinde toate genurile muzicale. Primele creații, corale, au fost influențate de maestrul Marin CONSTANTIN al cărui asistent și prieten a fost în perioada ieșeană. Piesa Hayku – trei cântece pentru soprană şi orchestră (1981) a prilejuit debutul său dirijoral în Statele Unite la Carnegie Hall din New York. Din creația muzicii de cameră se disting cele trei cvartete de coarde create pentru Cvartetul Voces și seria de lucrări intitulate Jocuri. Concertele pentru soliști și orchestră au un loc aparte în creația sa: Dublu Concert pentru violoncel, pian şi orchestră (1996), Concertino pentru violoncel, dedicat și interpretat în primă audiție de Alexandru SPĂTĂRELU la Iaşi (2009), Jocuri IV (concert pentru vioară şi orchestră) – primă audiție Florin CROITORU, Concert pentru saxofon şi orchestră (1995) și Bassklavierconcert (2004) interpretate în primă audiție de Nicolas SIMION, Concertul pentru flaut și orchestră (2008). Dintre lucrările simfonice se disting cele Cinci piese pentru orchestră (1972), interpretate în primă audiţie absolută de orchestra Filarmonicii Moldova, dirijată de Ion BACIU, reluate mai târziu de Filarmonica George Enescu sub bagheta lui Cristian MANDEAL, Simfonia nr. 1 „In memoriam“(1974), Simfonia nr.2 „Sacră“ pentru cor, soprană şi orchestră (1991-92), „Jubilee Simfonieta” (1995). În creația sa se regăsesc 15 musicaluri pentru copii și opera „Poveste de dragoste” care va fi pusă în scenă la Opera din Cluj-Napoca (2018). Sabin PAUTZA se distinge în domeniul orchestrației cu lucrările Şapte Cântece pe versuri de Clement MAROT şi Suita în re major op. 10 de George ENESCU, Passacaglia în do minor de Johann Sebastian BACH, Due canzoni de Girolamo FRESCOBALDI, Marea Fugă op. 133 de Ludwig van BEETHOVEN, Viziunile Fugitive de Serghei PROKOFIEV, Colţul copiilor de Claude DEBUSSY sau Suita din musicalul West Side Story orchestrată pentru Leonard BERNSTEIN. Dr. Sabin PAUTZA deține numeroase premii și distincții românești și internaționale, între care: Premiul George Enescu al Academiei Române pentru Ofranda Copiilor Lumii, Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Romania pentru Cvartetul de Coarde Nr.3, Marele Premiu al Televiziunii Române, pentru piesa de muzică ușoară Un Brad Bătrân pe versurile lui Nicolae IORGA, Premiul International de Compoziție din Salt Lake City (Utah), pentru Cinci piese pentru Orchestră și Marele Premiu Dr. Martin Luther King, Jr. pentru lucrarea Chimes. Activitatea sa internațională de dirijor și compozitor i-a adus titlul onorific de Doctor in Music decernat de London Institute for Applied Research și titlul de Doctor în Compozitie (Summa Cum Laudae) al Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca. Majestatea Sa Regele Mihai I al României, i-a conferit Medalia Nihil Sine Deo a Casei Regale pentru serviciile aduse României în activitatea sa multilaterală de peste 55 de ani. Sabin PAUTZA este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, al organizației Conductors Guide of New Jersey, al Biroului de Consilieri al Institutului Biographic American și al ASCAP (Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor Americani). Numele său figurează alături de marii muzicieni ai lumii în Who’s Who in Music, publicat la Cambridge, Anglia (edițiile din 1980-1984-1992-2000) și în volumul 2000 De Americani Notabili, publicat de American Biographical Institute. Compozițiile sale sunt publicate în mare majoritate de către Firma San Nicobian Edition din New York iar casa de discuri Swift Music Group din New Jersey editează în prezent seria Opera Omnia a compozitorului, din care au apărut deja primele 15 compact discuri. Recent a adunat într-un album toate cântecele de muzică uşoară cu influenţe de jazz create până în anul 1974 şi interpretate de mari nume ale genului precum Cornel CONSTANTINIU, Anca PARGHEL și Eva KISS. În ultimii ani, Profesorul Universitar Doctor Sabin PAUTZA s-a reîntors în țară unde este invitat frecvent să susțină Cursuri de Măiestrie la Conservatoarele și Universitățile din România
Despre Radu ROȘIAN se vorbește că este un artist înnăscut cu un temperament lucid și un talent neliniștit. Este îndrăgostit de frumos și adevăr. Un artist a căror lucrări sunt o oglindă în care se răsfrânge chipul nevăzut al autorului devenit un fluviu care alunecă spre sufletul iubitorilor de frumos. … Nu l-am cunoscut până acum. L-am întâlnit însă în stațiunea balneoclimaterică Geoagiu Băi. Am încercat prin firul dialogului să primesc răspunsurile așteptate. A dovedit o fire studioasă, un adevărat spirit enciclopedic, care își exercită profesiunea cu pasiune, curaj și talent înnobilat, cu un farmec personal care îți fură parcă atenția. Am reținut că este plasticianul care prin rodul trudei sale s-a înălțat deasupra zbaterilor de fiecare zi. Ascultându-l dovedește perseverență, echilibru, seriozitate și dragoste pentru studiu, dar și opulența pentru lucrul bine făcut – zestre care îi asigură dimensiuni umane și profesionale. Iată și dialogul înfiripat: – Putem afla câteva câteva date biografice? – Da. Sunt născut în Hunedoara. Am lucrat printre altele la CSH, Castelul Hunedoara, o editură… Sunt artist plastic, licențiat la Facultatea de Arte – secția grafică – Timișoara. Actualmente sunt pensionar. – Deci, aveți o meserie frumoasă… – Fiind una vocațională este vorba despre un perpetuu act creator, este un mod de viață. – De când această pasiune? – Fiind o vocație, nu există un început cuantificabil. – Care vă sunt reușitele? – Pot puncta 36 de expoziții personale, 250 expoziții de grup, în țară și străinătate, peste 100 ilustrații de carte pentru copii etc. Sunt beneficiarul unor diplome din partea diferitelor instituții din țară și de peste hotare. Am participat la tabere și simpozioane în specialitate. De fapt, demersul unui artist nu constituie o evoluție liniar ascendentă, ci o permanentă sinusoidă cu urcușuri și coborâșuri, explorări, experimentări și trăiri profund emoționale. – Cât despre agenda de lucru, ce ne puteți zice? – Actul creator este un act inconștient, total irațional, prin urmare nu poate fi programat. Actul creator nu are un scop, nici de educare, nici de cultivare și cu atât mai puțin unul material, deci nu poți să ai o agendă de lucru. – Privind gândurile de viitor? – Sunt de liniște, de pace și sănătate.
Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Așa după cum ne-a comunicat Adrian Florin BOZDOG, inspector şef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara (foto) – în vederea combaterii unor aspecte negative din sfera relaţiilor de muncă observate de-a lungul timpului în controalele efectuate în teren de către inspectorii de muncă, la iniţiativa Ministerului Muncii s-au adus o serie de modificări Codului muncii. Astfel, s-au publicat în Monitorul Oficial ultimele modificări aduse acestui act normativ ce reglementează domeniul relaţiilor de muncă în ideea de a stăvili evaziunea privind plata contribuţiilor aferente salariului real acordat de angajatori salariaţilor proprii. Potrivit Ordonanţei de Urgenţă 117/2021 publicată în Monitorul Oficial nr. 951/05 octombrie 2021 primirea la muncă a unui salariat cu depăşirea duratei timpului de muncă stabilită în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parţial (cu excepţia situaţiilor de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor acestora) este considerată muncă nedeclarată. Un aspect esenţial îl constituie introducerea noţiunii de muncă subdeclarată. Potrivit noilor reglementări acest lucru reprezintă în fapt acordarea unui salariu net mai mare decât cel constituit şi evidenţiat în statele de plată a salariilor şi în declaraţia lunară privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale prin această modalitate o parte a angajatorilor sustrăgându-se de la plata contribuţiilor către bugetele asigurărilor sociale aferente acestor salarii . Astfel, acordarea unui salariu net mai mare decât cel evidenţiat în statele de plată a salariatului şi în declaraţia lunară privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitul pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate, transmisă autorităţilor fiscale se va sancţiona cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei pentru fiecare salariat identificat în această situaţie. O altă modificare se referă la posibilitatea ca angajatorul să poată compensa munca suplimentară efectuată de către angajaţi în următoarele 90 de zile (şi nu 60 de zile cum era stipulat anterior). Acest lucru arată dorinţa legiuitorului de a permite o mai mare libertate a pieţei muncii mai ales în cazul activităţilor sezoniere cum sunt cele din domeniul construcţiilor, H.O.R.E.C.A., agricultură. Nu în ultimul rând, o modificare survenită în sprijinul angajaţilor se referă la întârzierea la plată a salariului cu mai mult de o lună de zile ulterior datei de plată agreată prin contractul de muncă. Aceste întârzieri se sancționează contravențional cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru fiecare salariat la care s-a întârziat plata salariului. Singurele excepţii se aplică doar acelor angajatori care se află în sfera Legii nr. 85/2014 privind combaterea insolvenței. Modificările vor intra în vigoare după data de 20 octombrie 2021. În perioada următoare Inspectoratul Teritorial de Muncă, prin inspectorii de muncă specializaţi în domeniul relaţiilor de muncă vor aborda în controale şi ultimele reglementări, iar după cum se observă, sancţiunile sunt mari pentru a descuraja asemenea practici.
Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR
Din Parcul Vasile Voiculescu, ziariştii filialei „Pamfil Şeicaru”, alături de conducerea UZPR şi şeful administraţiei locale, s-au retras într-o sală cu portanta istorică pentru buzoieni: „Stan Săraru”. Reamintim că Stan Săraru a fost unul dintre cei mai longevivi primari ai Buzăului, a lăsat în urma edificii apreciate şi astăzi, iar actualul primar, după 100 de ani, vrea cu tot dinadinsul să-l detroneze din ierarhia realizărilor în timp.
Discuţiile de la întâlnirea de vineri, dintre ziariştii cu zeci de ani de experienţă, cărora li s-au alăturat şi alţi colegi mai tineri, a fost deschise de jurnalistul Titi Petre care a vorbit de trecutul, prezentul şi destinele de viitor al mesagerilor fără de arginţi, printre altele menţionând că menirea condeierilor este cea de a menţine vie identitatea naţională prin educaţie şi cultura.
Doru Dinu Glăvan, preşedintele UZPR, a făcut o serie de lămuriri legate de menirea Uniunii, prezentul şi viitorul jurnalisticii româneşti, prin întreaga să activitate, are în vedere dezvoltarea jurnalismului ca activitate de creaţie cu impact specific în viaţa publică internă şi internaţională, creşterea reprezentativităţii comunităţii de presă din România şi din diaspora în relaţiile cu instituţiile publice şi autorităţile statului, precum şi consolidarea credibilităţii profesionale şi autorităţii morale a jurnaliştilor în societate, prin respectarea valorilor deontologice ale jurnalismului şi promovarea răspunderii sociale a acestei profesiuni.
Preşedintele UZPR, Doru Dinu Glăvan, a înmânat şi patru distincții jurnaliștilor buzoieni. Astfel, jurnaliştii Ionel Stânuţa, Vasile Dinu, Dumitru Ion Dinca şi Titi Petre au primit DISTINCŢIA CREDINŢĂ ŞI LOIALITATE pentru devoţiunea, perseverenţă, străduinţa şi puterea de a sluji actul jurnalistic şi publicistic de-a lungul unei bogate cariere şi PLACHETA 100 împreună scriem istoria clipei.
Constantin Toma, primarul municipiului Buzău, alături de felicitările de rigoare, a primit din partea UZPR, PLACHETA 100 împreună scriem istoria clipei și insigna de jurnalist membru UZPR. Nu trebuie uitat faptul că primarul Toma, nu a fost străin de presă, a deţinut în calitate de coproprietar, prin anii 1994 publicaţia „Informatia Buzăului”, apoi a fost mulţi ani proprietarul cotidianului Opinia.
În discursul sau primarul Constantin Toma a enunțat câteva dintre proiectele puse în aplicare, despre cele aflate în faza de iniţiere, sprijinul acordat culturii şi educaţiei buzoiene, Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman” fiind unul dintre cele mai apreciate din ţară, iar educaţia, printre altele, beneficiind de un centru pilot realizat după modelul finlandez.
Primarul Constantin Toma a vorbit şi despre „jurnaliştii” plătiţi pentru producţia de fakenews, denigrarea continua şi găsirea, de către UZPR, a unei modalităţi de stoparea fenomenului ce produce disfuncţionalităţi majore în viaţa economică şi socială contemporană.
Fenomenul prezentat de primarul Toma a fost reiterat şi de Miron Manega, vicepreşedinte UZPR, scriitorul şi publicistul subliniind faptul că cea mai mare organizație profesională a jurnaliştilor din România caută soluții pentru implementarea codurilor deontologice în mass – media românească.
La final, primarul Toma a invitat în cabinetul său pe distinşii oaspeţi de la UZPR cărora le-a înmânat câte un set din lucrarea „Alexandru Marghiloman – Note politice” şi câte un volum din „IAZUL MORILOR-leagănul civilizaţiei buzoiene”.
Asociația Tinerilor Ortodocși din Banatul de Munte organizează, în această perioadă, înscrieri ale tinerilor doritori, în organizația reprezentativă atât pentru Biserica Banatului Montan, cât și pentru întreg județul Caraș-Severin.
În contextul înființării asociației, din punct de vedere juridic, în toamna aceasta, tinerii de la ATOR Banatul de Munte au lansat, pe rețelele de socializare, anunțuri și invitații la a cunoaște și a se înscrie în organizație toți tinerii din fiecare colț al județului, dornici de cunoaștere, autocunoaștere, de implicare voluntară în viața comunității și în folosul binelui celor din jur. Totodată, cei care vor hotărî să intre în marea familie a Asociației Tinerilor Ortodocși din Banatul de Munte vor avea ocazia să devină parte activă a unora dintre cele mai mari proiecte caritabile și social-educaționale din vestul țării, putând să lucreze, în aceste contexte, cu parte a celor mai importante valori românești, autentice și durabile, pe care învățătura creștină le transmite spre împlinire și armonizare a lor, cu fiecare generație, din neam în neam.
Printre cele mai importante valori cu care tinerii de la ATOR Banatul de Munte lucrează, în misiunea lor, se mai numără și dezvoltarea contextelor de educație nonformală, complementară, prin proiecte, activități și ateliere de cunoaștere, formare și informare, la care copiii dimprejurul Reșiței și dimprejurul celorlalte orașe ale Caraș-Severinului sunt chemați să se înscrie, în folosul propriei lor dezvoltări pe termen lung.
Astfel, prin dorința de practicare a artei voluntariatului frumos, de afiliere la un grup de tineri creștini, de valorizare și de validare, dar și prin căutarea Libertății și a unui drum și sens care pot fi și deveni definitorii pentru fiecare persoană în parte, toți tinerii Banatului de Munte, cu vârsta minimă de 14 ani, sunt invitați să se înscrie și să se alăture acestei organizații. Cei care doresc să obțină mai multe informații sau doresc se înscrie, o pot face trimițând un mesaj privat prin care să manifeste această intenție, pe pagina de Facebook (ATOR Banatul de Munte) sau de Instagram (ator.bm), urmând ca, după aceasta, să primească un formular online de înscriere în ATOR Banatul de Munte. În urma completării cererii de adeziune de către tinerii cu vârsta minimă de 14 ani, reprezentanții asociației vor stabili o întâlnire de cunoaștere în spațiul online, de comun acord cu toți tinerii aplicanți, în scopul prezentării mai amănunțite a asociației, dar și a noilor membri și voluntari.
Lucrările Colocviilor revistei de cultură și religie rurală „Arhanghelul”
„Niciodată nu piere ceea ce e clădit pe credință, valoare, tradiție!” (Arhimandrit Iustin Pârvu)
De curând, la Editura „Eurobit” din Timișoara, a văzut lumina tiparului un nou volum coordonat de preotul dr. Valentin Bugariu. Nu este o surpriză, deoarece părintele Bugariu este unul dintre cei mai apreciați și serioși mânuitori de condei din Banat, semnând lucrări importante pentru cultura literar-spirituală din această parte de țară. Și, ca dovadă, este suficient să amintesc lucrări precum: „Protopopul Mihail Gașpar: studiu monografic” (Timișoara: Eurostampa, 2007), Mihail Gașpar: „D’ale vieții” (Timișoara: Eubeea, 2008), „Istorie și semn religios” (Craiova: Sitech, 2014), „Pictorul Filip Matei. Întregiri biografice și artistice” (Arad: Tiparnița, 2017), „«Arhanghelul» din Birda. 5 ani în slujba comunității parohiale” (Craiova: Sitech, 2017), „Gătaia: monografie” (Craiova: Sitech, 2018) și altele nu mai puțin importante. Nu este o surpriză nici faptul că părintele Valentin, doctor în filologie, este preocupat de presa bănățeană, fiind, însuși, inițiatorul unor publicații seriale, cea mai recentă fiind revista „Arhanghelul”, publicație trimestrială a Parohiei Birda, județul Timiș, parohie păstorită cu devotament și pricepere de pr. Valentin Bugariu. Surpriza vine din modul în care neobositul preot reușește să „valorifice” această revistă și truda celor care contribuie la realizarea ei. În anul 2017, când revista „Arhanghelul” împlinea 5 ani de existență, redactorul-șef al acestei publicații a organizat un amplu eveniment în cadrul căruia a fost lansată monografia revistei „Arhanghelul” din Birda! Sunt gesturi demne de toată lauda! Puține publicații seriale, mai ales din mediul rural, se pot mândri cu o monografie realizată la ceas aniversar! Iată că, la 10 ani de la înființarea acestei reviste, redactorul-șef Valentin Bugariu inițiază un nou proiect: „Colocviile revistei de cultură și religie rurală «Arhanghelul»”, ediția I, eveniment care adună toate aceste lucrări într-o carte intitulată: „Credință. Educație. Tradiție.” (Timișoara: Eurobit, 2021). Este extraordinară această unificare a valorilor propusă de pr. dr. Valentin Bugariu! Se știe că o educație sănătoasă are la bază credința în Dumnezeu; că preoții, dascălii, oamenii de cultură, umăr la umăr, arată comunității în mijlocul căreia trăiesc și-și desfășoară activitatea, că tinerii pot fi crescuți, formați, educați sănătos la trup și la suflet; de asemenea, prin astfel de proiecte cultural-educative și spirituale oamenii pot învăța să trăiască frumos și, la rândul lor, să-i educe pe cei care vor depinde de ei în periplul vieții; să le ofere tipuri de modele demne de urmat. Așadar, tema acestor colocvii propusă de părintele Valentin Bugariu este una deosebit de prețioasă! Pe de altă parte, tradiția este alăturată educației și credinței. Noi cunoaștem că tradiția este parte din credință, că „tradiție este un ansamblu de valori, de principii, de concepții durabile în timp, transmise din generație în generație, cu influență modelatoare asupra concepțiilor și conduitelor individuale și colective” . În acest fel, „Colocviile de la Birda” devin un popas cultural-spiritual deosebit de important, aducător de lumină! Iată că, un mănunchi de oameni inimoși, stârniți de un preot neobosit, nu se lasă doborâți de vremuri supuse restricțiilor pandemiei și, mai mult, nu lasă tradiția și credința să piară! Oferă credincioșilor parohiei, oferă tinerilor și colaboratorilor, clipe de veritabilă înțelepciune prin organizarea primei ediții a unor „Colocvii” prilejuite de împlinirea celor 10 ani de apariție neîntreruptă a revistei de cultură și religie rurală „Arhanghelul”, dar și prin realizarea unui volum, care să rămână mărturie peste timp a educației prin cultură, tradiție și credință. În „Argument”, coordonatorul cărții, pr. dr. Valentin Bugariu, precizează că „titlul volumului – Credință. Educație. Tradiție – încearcă să exprime lucrarea pastorală a Parohiei Birda, atât în localitatea de reședință, cât și în cea de la Sângeorge unde funcționează filia parohiei”. De asemenea, prin acest volum se dorește și sărbătorirea celor 110 ani de la punerea pietrei de temelie a Bisericii din Birda cu Hramul „Nașterea Maicii Domnului” (16 mai 1911), autorii care semnează lucrări în acest volum devenind „cinstitori ai acestui lăcaș”. Cartea însumează contribuții iscălite de diverși specialiști în diferite domenii, fiecare dintre acestea evidențiind oameni și fapte din Banatul istoric, creionând o veritabilă pagină de istorie cultural-religioasă a acestui ținut. Un volum frumos, îngrijit de un preot inimos care, cu pricepere și înțelepciune, își împliniște misiunea în comunitate, acolo unde, printr-o activitate susținută, ne dovedește că „amvonul a devenit și loc de învățătură, loc de activități culturale și filantropice”. Un volum care nu ar trebui să lipsească din rafturile bibliotecilor publice și private; un volum care face cinste autorilor și coordonatorului, care face cinste Bisericii Ortodoxe Române, dar, mai ales, face cinste comunității și credincioșilor din Birda. Felicitări și la mulți ani revistei „Arhanghelul” și Colocviilor de la Birda!
În luna octombrie se desfășoară pentru a XXXI-a oară „Decada Culturii Germane în Banatul Montan”, cel mai important ciclu de manifestări culturale ale etniei germane din acest spațiu, organizat ca și în anii precedenți de către Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și de Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița. Sărbătoarea „Heimat”-ului germanilor din Banatul Montan și Sfânta Liturghie de mulțumire (cea de a XXVIII-a ediție) de la Oțelu Roșu, expozițiile, prezentările de carte precum și alte manifestările culturale și religioase organizate până în acest moment cu prezență fizică sau online, în funcție de incidența ratei de îmbolnăvire cu virusul COVID 19, la Reșița, Moldova Nouă, Sasca Montană, Văliug și Gărâna, sunt exemple elocvente privind succesul din acest an. Bineînțeles s-a ținut cont de toate realitățile cu care ne confruntăm din punct de vedere pandemic, asigurând toate condițiile stipulate în cadrul Măsurilor impuse de Guvernul României, Ministerul Sănătății și cel al Culturii pentru a nu periclita în niciun fel sănătatea participanților. Ministerul Culturii, Departamentul pentru Relații Interetnice, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, alte instituții culturale și cele aparținând cultelor, dar și ONG-urile implicate reprezintă și în acest an baza susținerii întregului calendar al Decadei. Alte manifestări se vor organiza până la sfârșitul lunii, diferențiat, ținând cont de pandemia cu care ne confruntăm cu toții. „Decada Culturii Germane în Banatul Montan”, ediția 2021, este, ca și în anii precedenți, o punte de legătură între ceea ce a fost și ceea ce va fi de acum înainte, în plan spiritual și cultural, în colțul nostru de țară.
Din (m)ormanul de țoale, Anca BOLDAN. Lansare de carte
Motto: „ În Reșița se nasc ceremonii/ De pe Bârzava, dealuri-veșnicii./ La Reșița dă floarea vieții-n spic/ Precum izvoarele în Semenic.” Imnul Reșiței, text Octavian DOCLIN, muzica Sabin PAUTZA
Festivalul Internaţional SABIN PAUTZA (FISP) ediţia a VIII-a, 2021, 29 sept.- 24 oct. 2021, onorează REȘIȚA la 250 de istorie industrială.
Marți, 12 octombrie 2021, ora 17:00, Muzeul Banatului Montan din Reșița, et.I, va fi gazda unui nou eveniment : lansarea catalogului bilingv român- englez : ” Din (m)ormanul cu țoale”, Colecție de costume populare, semnat Anca BOLDAN. Născută la Reșița ca fiică a binecunoscutului prof. Mogoșin, stabilită la Timișoara, de profesie medic cardiolog, Anca BOLDAN- cea care iubește înotul și dansul deopotrivă, are o colecție impresionantă de costume populare și s-a hotărât să deschidă ormanul pentru noi, dăruindu-ne, cu generozitate, frumuseți incontestabile: costume populare și modele din zona de vest a României: Timișoara, Lugoj, Făget, Buziaș, Gătaia, Dudeștii Vechi, Deta- Ciacova (Timiș), Lipova, Secusigiu (Arad), Cărbunari (Caraș-Severin), Valea Almăjului, Caransebeș și Reșița. ”O carte cu costume populare…Un album foto? Un document etnografic? O mapă de prezentare? Un catalog al colecției? Câte puțin din fiecare…De fapt, o carte cu dragoste….cu mult drag pentru portul bănățean autentic, cu drag aproape de misticizare” mărturisește Anca BOLDAN.
Evenimentul, sub genericul ”Sabin PAUTZA, bănățeanul” se va bucura de prezența renumitului compozitor, dirijor, univesitar, îndrăgostit iremediabil de meleagurile natale, reîntors acasă după o carieră remarcabilă în SUA.
Moment muzical: Maria BOLDAN ( an III), mezzosopran și Darius GRUIȚĂ (an I), bariton, Facultatea de Muzică, Timișoara.
In program: Georges BIZET- Habanera, Emmerich KALMAN- Aria Silviei, W.A. Mozart-Non piu andrai, Riccardo CONCCIANTE- Le temps des Cathedrales, Emmerich KALMAN- Așa-i amorul.
La pian: prof. Lorand BALOGH REMELEI, Liceul de Arte, Reșița
Moderator: jurnalista Adriana TELESCU
Invitați special: prof.univ.dr. Sabin PAUTZA, dr. Carmen ALBERT
Organizator: Societatea pentru Cultură METARSIS- activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană
Parteneri culturali: Consiliului Județean Caraș-Severin, Primăria Reșița, Consiliul Local Reșița, Inspectoratul Școlar Caraș-Severin, Centrul Universitar UBB Reșița, Muzeul Banatului Montan, Forumul Democratic al Germanilor din Banatul Montan, TMK Reșița, Club Rotary Reșița, Lion s Onix Reșița, Colegiul Farmaciștilor din Caraș-Severin, Liceul de Artă Sabin Păuța, Muzeul Național George Enescu București, Muzeul Cineastului Amator, Caraș S.A., Magaziile Refill, Cartierul Francez, Librăria Semn de Carte.
Parteneri media: Uniunea Ziariștilor Profesionioști din România, Banat TV, Banat FM, Vest TV, Radio România Timișoara, Radio România Reșița, Jurnal de Caraș- Severin, Argument CS, Reper 24, Express de Banat.
În aceste zile, când pandemo-isteria face casă bună cu aberanta scumpire a gazelor și a energiei electrice, bașca acuta criză politică declanșată de demiterea guWERNului Cîțu, iată că la orizont apare un nou subiect fierbinte. Subiect care, de data aceasta, privește direct breasla noastră, a jurnaliștilor. Mă refer la lista gazetarilor care au fost plătiți- cu bănet serios nu glumă!- pentru a face propagandă PNL-ului și (de-acum)fostului său președinte Ludovic Orban. Sincer să fiu, nu aș fi dat prea mare atenție subiectului, fiindcă sunt convins că, și în jurnalism, ca și în alte profesiuni, mai există, din păcate, nu numai profesioniști și oameni de caracter, ci și veleitari și mercenari. De regulă indivizi obscuri și care, mai devreme sau mai târziu, își dau arama pe față, iar breasla îi trimite acolo unde le este locul. Adică în afara arenei!
Ce ne facem, însă, dacă, de data asta, pe lista cu pricina găsim nume grele, de notorietate, cum ar fi Grigore Cartianu, Oreste Teodorescu sau Oana Stănciulescu. Notorietate câștigată, nu zic ba, cu ceva ani de lucru în branșă, dar mai ales sub stindardul imparțialității, mai bine spus al neutralității politice. Subiect intens discutat acum treizeci de ani, adică atunci când democrația românească făcea primii pași de după prăbușirea regimului partidului unic. Și, bineînțeles, al gândirii unice. Discuții de care sunt convins că mulți confrați își mai amintesc și mă refer, în special, la dilema lui ,,a fi sau a nu fi adeptul unei ideologii sau al unui partid?’’ La drept vorbind, nu a fi, cât a recunoaște că ești sau nu ești așa ceva…
Lucram, pe atunci, la ziarul ,,Dimineața’’, ziar despre care s-a spus pe drept cuvânt că este cotidianul PSDR(numele de atunci al actualului PSD) și mi-am permis să susțin, sub proprie semnătură, că nu văd nimic rău în faptul că un gazetar este adeptul unei doctrine politice. Cât privește acea îndelung clamată ,,neutralitate doctrinară’’, aduceam ca argument sau contr-argument, dictonul lui Aristotel: ,,Cel care are o filozofie, acela are una, iar cel care nu are, acela încă are una!’’ Periculos este, însă, să îți transformi adeziunea politică în dogmatism, în intoleranță față de alte viziuni, așa după cum, ascunzându-ți opțiunea politică sub masca pretinsei neutralități, să te folosești de acest statut pentru a impune respectiva ideologie. Tot ca pe o gândire unică! Pretextând, bineînțeles, că tu, jurnalistul X sau Y, ești deasupra partidelor și ,deci, spusele și scrisele tale au valoare de imparțialitate absolută. De axiomă! Uitând sau, mai rău, sfidând admirabilele cuvinte ale regretatului Ioan Rațiu ,,Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge pentru ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine’’. Magistrală definiție a democrației și a pluralismului, în adevăratul sens al termenilor!.
Din această nobilă perspectivă cred că trebuie să privim lucrurile și în cazul de față. Exemplul cel mai semnificativ fiind Grigore Cartianu, jurnalist care și-a căpătat o temută notorietate din vânătoarea de ,,nostalgici ai comunismului’’ în care s-a angajat cu toate forțele. Pozând, bineînțeles, într-un supra neutru judecător, dacă nu chiar într-un prokuror imbatabil și inatacabil. Pentru ca, să vezi și să nu crezi, mai zilele trecute, să îl aflăm pe lista jurnaliștilor cam foarte bine plătiți pe ștatele unui partid istoric. Bani care,de fapt, proveneau de la visteria statului fiind alocați din bugetul țării respectivului partid. Grigore Cartianu- zis parcă și ,,l*ecrivain’’- fiind numai unul dintre numele aflate pe acea listă a rușinii!
De prisos, poate, să mai discutăm câtă credibilitate și ce valoare morală și civică mai au sentințele unor gazetari factura lui Grigore Cartianu et comp. Inși care, făcându-se că li se taie răsuflarea atunci când spun ,, i love you’’ unei doctrine sau unei formațiuni politice anume, adică recunoscând și asumându-și în mod public această opțiune, aleg să spună- tot unei doctrine sau formațiuni politice- brutal de mercantilul slogan: ,,i love you, dar dă lovelele!’’
Declarație făcută ,,con sotto voce’’, așa cum dă bine atunci când vrei să te ascunzi de gura lumii,de pudibund ce ești!…
Valeriu SEPI (Singapore) și Dimitrie GRAMA (Suedia)
Marți, 05 octombrie 2021, ora 18:00, Muzeul Banatului Montan din Reșița a găzduit vernisajul expoziției de artă plastică ”Mitologii personale, II” cu lucrări semnate Valeriu SEPI. După 7 ani, în an jubiliar REȘIȚA 250, artistul revine în locul nașterii și al copilăriei până spre adolescența târzie cu o expoziție de excepție semnată de un “absolvent de inginerie la Reșița” și de Artă Plastică la Timișoara, stabilit în Germania în 1985 și din 1991 în Singapore. Valeriu SEPI este un artist plastic autentic, cu expoziții în Dubai, Nepal, Brazilia, Columbia, Germania, Singapore. Evenimentul, cel de-al doilea din cadrul ediției a VIII-a a Festivalului Internațional Sabin PAUTZA, REȘIȚA 250, în plină desfășurare, aduce acasă unul dintre artiștii emlematici ai generației 1940-1950, o generație care a amprentat adânc istoria culturală dând identitate distinctă orașului în care Focul arde nestins de 250 de ani.
Născut la Reșița în 1 noiembrie 1945, „de ziua morților și pe strada Independenței” cum subliniază, hâtru, într-un interviu, lucrările ample, de dimensiuni apreciabile dacă ar fi să menționăm qvatripticul ”La vie”, ulei pe pânză, 300 x 800”, mitul ”Șarpele casei”, tehnică mixtă pe pânză, 200 x 800, ”Genesis” (detalii), tehnică mixtă pe pînză, 200 x 400, realizată în Singapore, sau tripticul ”Cinci minute după Cina Cea de Taină”, tehnică mixtă pe pânză, 200 x 300, sunt lucrări dinamice care emoționează, care ne poartă în universul fantastic al artistului într-un dialog perpetuu între privitor și autor, emoțional și, în același timp, emoționant. Expoziția în sine este una a mărturisirii, a dezvăluirii artistului în senectute, a afirmării veridicității: ” Nu poți să minți. În viață dacă minți, ești nimeni!”. Criticul de artă dr.fil. Ada D. CRUCEANU scrie despre ”Mitologii personale, II”, expoziția de la Reșița: ”Dacă începi să-i numeri expozițiile, nu mai ai timp să-i vezi lucrările. Dacă începi să-i cercetezi biografia, s-ar putea să nu mai ajungi să-i vezi lucrările – fie și într-o „personală” relativ restrânsă, cum este cea de acum, acasă, la Reșița, în anul 250 al industriei acesteia, în anul II, al „pandemiei noastre”… Și, totuși, s-ar cuveni un strop de biografie, atât cât să înțelegem câte ceva despre cultura uriașă pe care și-a însușit-o și de care se bucură artistul și cu câte limbaje poate lucra Valeriu Sepi pentru a atinge acel „conceptual” artistic – mărturisit, dat la iveală însă, în pictură, printr-o paradoxală „naturalețe”, o formă de „spontaneitate” a gestului plastic, rar întâlnită în îndelungata istorie a picturii. Așadar, se naște la Reșița („când s-a terminat războiul”, spune tot el într-un amplu interviu), copilăria însă și-o petrece la Valcani, în Timiș, apoi revine la Reșița unde face liceul și urmează, la seral, cursurile Institutului de Subingineri ca, după ce s-a „plictisit” de Reșița (mărturie în același interviu), să „fugă” la Timișoara, să urmeze, din 1969, Facultatea de Arte Plastice. Să devină designer și colaborator la „ideea trenului pe pernă magnetică”, la Electromotor Timișoara, „omul cu caprele” în formația Phoenix și designerul acesteia, scenarist-scenograf-actor la Casa Studenților, pictorul de „afișe” (multe lucrate „la negru”, după „retrogradarea” datorată plecării lui Nicu Covaci), să plece, într-un târziu, în Germania (1986), să-și deschidă o galerie la Heidelberg – prilej de a „rata”… îmbogățirea prin artă: „Am făcut un tablou de 13 metri, într-un spaţiu lung de 15 metri. Aşa că mi-am tăiat orice şansă de a face bani din vânzări. Cine cumpără o pictură de 13 metri? Asta e! Am mai făcut apoi şi câteva lucrări mai mici, dar întotdeauna am fost pasionat de lucrări de dimensiuni mari.” – citat din același interviu). Din Germania, după vreo cinci ani, în Singapore unde, de la un contract pe câteva luni, ajunge să rămână aproape un sfert de veac („Deşi am ajuns într-un oraş– Singapore, care are 40 de culturi, 150 de biserici, toţi se înţeleg perfect. Este un Babilon unde se vorbesc o grămadă de limbi. Nu ai cum să nu te adaptezi. […] Am ajuns într-un loc pe care îl cunoşteam de mic din cartea „Aventurile submarinului Doxa“. Ceea ce citeam atunci despre această parte a Asiei m-a fascinat. Uite că viaţa m-a dus exact acolo. După 24 de ani petrecuţi acolo, pot să spun că e un oraş ţară, exemplu pentru oricine.” – din același interviu.) Câteva doar din „aventurile” (în sensul etimologic al cuvântului, de bun augur) vieții lui Valeriu Sepi, din care se desprinde, dincolo de cuvinte, paleta cultural informațională a artistului, plecând chiar de la cărțile copilăriei și împlinindu-se în culturi exotice, dar nu înainte de a fi structurată de cultura anilor primi, dobândită într-un mediu tot policultural, cu provocări, avantaje și dezavantaje, ca spațiu de graniță – care, deopotrivă, unește și desparte, coagulează și individualizează. Un mediu care, nu doar în cazul lui, dar providențial și exemplar la el, îmbină cel puțin două limbi vorbite „de acasă”, nu mai puțin de două structuri educaționale („realistă” și „umanistă” – se spunea cândva), dar și două „presiuni” divergente: un „acasă” fundamental, de care te poți însă „plictisi”, și un „dor de ducă” (în formularea scriitoarei Edit Guip-Cobilanschi), pe care îl urmezi ca să te întorci… acasă! O compoziție naturală și cultivată a fondului baroc al Banatului (sau rezistând îndelung aici – mi-aș îngădui să conchid). Iar lui Valeriu Sepi, provocările graniței (ale casei/ dorului de ducă, în altă formulare) par să-i priască de minune. Să le înfrunte pe „teritorii” artistice (pânze, în primul rând) uriașe, cu scene plastice aglomerând povești simboluri ale unor personaje din mitologii autohtone, din cele de vecinătate și, mai ales, din cele îndepărtate, acaparând integral spațiul și parcă tinzând să iasă și în afara lui, cu voluptuoase volute, valuri prelungi, accentuând dimensiunea narativă a lucrărilor, cu tonuri natural articulate în economia acestora, monocorde uneori dar de o vigoare și o plasticitate aparte întotdeauna, ori, dimpotrivă, în lucrările de mai mici dimensiuni mai cu seamă, cu liniatură frântă, înfingându-se în nicăieri, în „teritoriul” albului, al non-culorii de grație așadar, spre a o capta în compoziție și a-i „stoarce”, măcar în parte, sensurile nefinite-infinite. Iar când „se privește în oglindă”, se „auto-portretizează” așadar, alertează pagina pe două registre invers proporționale, sedus deopotrivă de mitul faunistic și de cel jupiterian, gata să-și asume plenitudinea amândurora, nu fără o nuanță parodică însă și nu fără a lăsa să se întrevadă, aici mai mult decât în alte lucrări ce-și centrează subiectul, puterea albului, a „golului” care încleștează chiar și atoputernicia personajelor mitologice, darmite a personajului-om. Ori, poate tocmai aici să se așeze o „cheie” a plasticianului-muzicianului-inginerului Valeriu Sepi: lupta cu golul, cerbicia în a-l popula și în a-l face măsurabil prin temeinicie și virtuți artistice. Prefigurându-l și exprimându-l într-o deloc paradoxală simultaneitate a mișcării gândului și mâinii. Lucrările lui Valeriu Sepi nu-i permit lui Valeriu Sepi să le revadă, ele nu suportă nicio revenire, nicio îndreptare ori vreun alt accent decât cele ce s-au ivit odată pentru totdeauna. Mitul personal al lui Valeriu Sepi ține de această facere precum cea dintâi: odată pentru totdeauna” Ada D. Cruceanu, 4-5 octombrie 2021.
Vernisajul a fost deschis de violoncelul manuit cu grație de prof. Diana SZUIOGAN de la Liceul de Arte Sabin PAUȚA din Reșița cu Preludiu din Suita nr. II pentru violoncel solo de Johann Sebastian BACH, o alegere cum nu se putea mai inspirată. Valeriu SEPI a purtat asistența prin Mitologiile personale, cu explicații clare despre temă și perioada de execuție a fiecărei lucrări. Cei prezenți au putut admira trei sculpturi din colecția personală semnate Nicolae FLEISSIG, apreciat sculptor romîn stabilit în Franța. Și tot în același eveniment, a fost invitat un alt exponent de seamă al generației Sabin PAUTZA, medicul chirurg, poetul Dimitrie GRAMA, născut la Reșița și stabilit la Stockholm, în Suedia. Din creația sa a recitat dr.ist. Dana Antoaneta BĂLĂNESCU. Momentul poetic a fost încheiat de autor, cu ”Credința” cuprinsă în volumul ”Culoarea vântului/ The color of the wind” , ed. Aedichus : ”Este adevărat/ că fiecare / Crucificare/ Este o / Înălțare/ Din carne/ În lut”. Vernisajul s-a încheiat la fel cum a început: cu Johann Sebastian BACH, Sarabandă și Allemandă, din Suita nr. II, sunetul violoncelului Dianei SZUIOGAN îmbrăcând lucrările semnate Valeriu SEPI, suspendându-ne în timp și spațiu. O seară minunată, într-un triptic definitoriu pentru acest spațiu ales: artă palstică- poezie- muzică, întreținând Focul aprins acum 250 de ani în furnalele reșițene Josephus și Franciskus. LA MULȚI ANI, REȘIȚA (1771-2021). (Camelia DUCA)
Evenimentul s-a desfășurat cu respectarea tuturor restricțiilor impuse de creșterea incidenței cazurilor de covid -19.
Organizator: Societatea pentru Cultură METARSIS – activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană
Parteneri culturali: Consiliului Județean Caraș-Severin, Primăria și Consiliul Local Reșița, Inspectoratul Școlar Caraș-Severin, Centrul Universitar UBB Reșița, Muzeul Banatului Montan, Forumul Democratic al Germanilor din Banatul Montan, Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii”, TMK Reșița, Club Rotary Reșița, Lion’s Onix Reșița, Colegiul Farmaciștilor din Caraș-Severin, Liceul de Artă Sabin Păuța, Şcoala Populară de Arte şi Meserii Ion Românu, Muzeul Național ”George Enescu” București, Muzeul Cineastului Amator, Caraș S.A., Magaziile Refill, Cartierul Francez, Librăria Semn de Carte.
La 6 octombrie 1946, monumentala catedrală a Timișoarei, simbol al ortodoxiei românești-bănățene, monument istoric, de artă și de arhitectură bisericească, a fost târnosită de către patriarhul României, Nicodim Munteanu, înconjurat de soborul ierarhilor ardeleni și bănățeni, mitropolitul Nicolae Bălan de la Sibiu, mitropolitul ctitor Vasile Lazarescu de la Timișoara, episcopii Andrei Magieru al Aradului, Nicolae Popovici al Oradiei, Nicolae Colan al Clujului și Veniamin Nistor al Caransebeșului.
La impresionanta slujbă de târnosire a participat și regele Mihai I al României, în calitate de ctitor al acestei emblematice catedrale.
Lucrările de construire a catedralei timișorene au început în anul 1936, sub purtarea de grijă a protopopului dr. Patrichie Țiucra și au fost continuate sub păstorirea episcopului/mitropolitului Vasile Lazarescu.
Fondurile necesare construcției au provenit din colecte, la care au contribuit credincioșii, preoții, mitropolitul Vasile, toate autoritățile locale, personalitățile de seamă ale orașului, profesorii și elevii școlilor bănățene.
La slujba de târnosire a acestui sanctuar al românismului bănățean au participat mii de credincioși și sute de preoți din Timișoara și Banat, cu toții având convingerea că, prin acest altar al credinței strămoșești, începe o etapă nouă în viața Bisericii și a poporului dreptcredincios din părțile Banatului.
Aniversând acum 75 de ani de la acest moment istoric al ortodoxiei bănățene, aducem prinosul nostru de recunoștință ctitorilor, ostenitorilor și binefăcătorilor acestui lăcaș de închinare: mitropolitul Vasile Lazarescu, protopopul Patrichie Țiucra și av. Emanuil Ungureanu.
Rememorând aceste momente binecuvântate din viața Bisericii bănățene, rugăm pe Părintele ceresc, de la care vine toată „darea cea bună și tot darul desăvârșit”, să așeze sufletul lor în lumina cea neînserată a Împărăției Sale!
Ce poate fi mai frumos decât o seară cu dans, muzică și voie bună, împreună cu dragii mei colegi de teatru, minunații actori amatori ai Teatrului Municipal Traian Grozăvescu din Lugoj, ce vremuri! Fusese o zi rece de februarie a anului 2020 în care un vărsător plin de viață oferea unor oameni căldură, bucurie, râsete și stare de bine. Mai trecuse un an din viața mea, sărbătoream și mă simțeam parcă și mai bine, îmi creșteau aripile într-un ritm alert, mă țineam cu dinții de timp, dar el alerga. Cu un an în urmă, exact în această perioadă fusesem într-un pelerinaj, în Israel, ceea ce m-a făcut să scriu cartea mea de suflet despre Pământul Sfânt. Omenirea mergea frumos pe autostrada vieții, bogați, săraci, aproape toți într-o libertate deplină. Și totuși, existau zvonuri că într-o ”bună” zi o să vină EL, CEL DE-AL TREILEA RĂZBOI MONDIAL, fără arme, fără bombe, că prea s-a înrăit lumea, prea s-a degradat pământul, prea mulți oameni trăiesc pe acestă planetă, de aici reieșeau milioane de întrebări: ”O să fie sfârșitul lumii?”, ”De unde va porni războiul?” Că așa nu se mai poate…Și luna februarie a lui 2020 rămânea în urmă cu toate bunele și relele, cu o viață frumoasă pentru mine și mulți alți români. Dar…ceva se întâmpla în jurul nostru și totul începea să se schimbe, un virus își făcea de cap în cealaltă parte a lumii, în China. Un gând egoist îmi tot spunea: ”Ce bine că nu este la noi, oricum nu ne afectează pentru că este prea departe, nu trebuie să ne facem griji!” Însă ne făceam tot mai multe griji, apăreau știri groaznice din Wuhan, focar de pneumonie chineză, oameni pe stradă care picau pur și simplu și cică mureau subit, mi se părea cam ciudat ce se întâmplă, dar vedeam cum frica se instalează și la noi în țară, încet, încet în toată lumea, panică, teroare, spitale pline de bolnavi cu acest coronavirus, armata pe străzi, mașini de poliție vânau oamenii, în Italia era dezastru, vămile erau pline de români care reveneau în țara lor…Doamne, oare ce se întâmplă? Și răul continua, șomaj tehnic, firme închise, oameni lăsați fără loc de muncă, săracii mai săraci, bogații mai bogați, școli închise, se instalase haosul la noi în țară, dar și minciuna, spaima se plimba pe străzi pentru a pune mâna pe bătrânii noștri, sărmanii noștri părinți, bunici, pe ei pică întotdeauna totul. Au trait cele mai grele momente ale istoriei, au muncit din greu pentru a construi o țară, iar acum? Acum li se închid toate ușile, străzile, mai nou li se închid în față și spitalele? Asta nu e România mea! Mulțumesc lui Dumnezeu că la naștere am primit spiritul bunicii mele, Maria Mateiovici, o româncă adevărată, sinceră, puternică, iubitoare de glie, harnică și curajoasă și în fiecare dimineață mi-am amintit cuvintele pe care le rostea mereu, în fața unei Icoane cu Isus Hristos, ce o avea pe peretele din camera ei: ”Nu în palma mea, ci în palma ta, Doamne, este scris destinul meu.” și încă ceva ne mai spunea: ”Nu credeți tot ce vedeți, rumegați mai întâi și apoi să vă spuneți părerea”. Așa am și făcut, icoana minții mele, bunica mea trecută prin Cel de-al doilea Război Mondial, o biată fată ce alerga pe Iorgovan cu un copil mic în brațe de frica bombelor, rămasă văduvă la numai 20 de ani, bunicul dându-și viața pe front, în Munții Cucaz…apoi a urmat epoca lui Ceaușescu, a reușit să lucreze cu carul și cu doi boi pentru a întreține o familie, pentru a construe o casă, onoare și demnitate, a reușit să îmi inspire puterea de a rămâne dreaptă în fața tuturor vremurilor. Și mi-am continuat viața, mi-am curățat aripile, le-am udat la rădăcină, am dat mai departe lumină sufletelor triste, deprimate, am oferit binele purtat în mine tutror celor care aveau nevoie. Astfel că lansările de carte, de reviste, simpozioanele chiar și cu un număr limitat de participanți, piesele de teatru, au existat în lumea mea, pentru că nu putem să murim din cauza unei mâini invizibile, o gheară fără degete. M-am gândit la mine ca om, apoi ca român, cu bagajele de românism și iubire pentru oameni, cu gândul mereu la bunicul Ioan Mateiovici, eroul meu căzut pe front în 1944, m-am gândit la poetul Toplețului-Dascălul Gheorghe Bălteanu, acesta a participat activ la Înfăptuirea ”Marelui Act al Unirii Românilor”, în calitate de corespondent- trimis special al Ziarului ”Drapelul” din Lugoj. La această înălțătoare atmosferă, poetul Gheorghe Băltean contribuie cu versuri emoționante. Unde era frica de pandemie? Unde era lașitatea? Unde erau românii? Răspunsul este: Românii erau La Alba Iulia, să împlinească un vis milenar! Românii își construiau țara! Românii nu erau lași, iar de frică, nici nu încape vorbă. Iată cum în plină pandemie, în 1918, când gripa spaniolă bântuia și prin țara noastră, un om micuț, firav, cu credință în inimă, având numai un plămân functional, Gheorghe Băltean a sfidat pericolul morții, dar avea în buzunar un borcănaș cu miere…Acest neînfricat a fost condamnat de către autoritățile austro-ungare la închisoare, pentru că a primit și găzduit soldați români din grupul ”Cerna”, a fost un mare luptător pentru întregirea teritorială a României. La data de 23 decembrie 1918, Gheorghe Băltean scrie un memoriu în care revendica: tot Banatul aparținând Țării Românești, îi dă lui Petru Mateiovici, învățător în Topleț, acesta îl înmânează Generalului francez Berthlot care trecea prin gara din Topleț. Și uite cum în așa zisa stare de urgență a anului 2020, am intrat în cimitirul ortodox din Topleț, cu un brat de lumânări pentru toți morții mei, să aibă toți lumină! Ce timpuri! Să nu ai voie să deschizi ușa cimitirului? Cu ochii după poliție, să nu fiu văzută. Să nu poți pune o lumânare sufletelor care ne-au învățat să scriem și să vorbim românește? Să nu pot sta în genunchi la crucea mamei mele? La crucea tatălui meu? Eram eu, erau zeci de morminte și cerul…peste tot Dumnezeu care îmi mângâia părul, și toate păsările din lume cântau în cor, lumânări aprinse de mâini fugare, flori udate în grabă, în pozele de pe cruci morții zâmbeau, ei erau fericiți! Ultima lumânare am aprins-o la mormântul unui suflet plecat la Dumnezeu mult prea devreme, un copil căruia mama sa i-a scris patru cărți de poezie, formând o punte între cer și pământ cu versurile, tristețe și resemnare, îngerul Claudiu. Înainte de a închide ușa de fier a cimitirului le-am făcut cu mâna tuturor celor care mă priveau de pe cruci, eroi ai neamului, poeți, iubitori de neam și țară, topliceni care au călcat pământul Toplețului și s-au scăldat în liniștita Cernă, ajunși în țara lui Dumnezeu, acolo unde toți au același nume și statut, apoi mi-a vorbit gândul războinic: ”Într-o zi, cineva o să plătească pentru toată batjocura aceasta!” Am tras puternic aer în piept, să-mi ajungă până la Lugoj, să nu duc dorul greu acolo unde locuiesc, mi-am jurat că nu mă voi lăsa călcată în picioare nici de occident, nici de anumiți intruși care dezbină ordinea mondială, voi lupta până la capăt cu cei care distrug mințile copiilor noștri, voi rămâne fermă, așa cum a rămas până la moarte bunica mea, un exemplu pentru toată floarea românească, m-am bucurat de toți oamenii pe care i-am întâlnit în cale, m-am bucurat de Sfinxul Bănățean care fie pace, fie război, el tot acolo stă de veghe, m-am bucurat de frumusețea Iorgovanului, pata de culoare liliachie mi-a colorat imaginea, parfumul lui mi-a străbătut ființa, cum să nu îți iubești locul în care ai crescut și pentru care strămoșii tăi și-au dat viața? Au luptat cu turcii, cu nemții, cu rușii, au luptat cu viața, cum să nu fii puternic într-o țară atât de pitorească, cum să nu fii patriot când sânge din sângele tău a luptat pentru patria ta, pentru viitorul tău? Nu putem să ne lăsăm cotropiți de un inamic invizibil, trimis de oameni invizibili, trebuie să luptăm cu mintile bolnave, să le înfrângem, să ne bucurăm de tot ce este în jurul nostru și să apreciem natura, regina timpului, pe ea nu o interesează că ești neamț, englez, chinez, american, Italian, maghiar, pe ea o interesează omul. Iubirea de patrie este ca o religie, să păstrăm cu bucurie trecutul glorios pentru a merge cu fruntea sus spunând mândri că suntem români! Să nu ne lăsăm învinși, să luptăm până la capăt, chiar dacă pierdem războiul, nu ne pierdem sufletul, pentru că dacă dăm dovadă de lașitate și depunem armele pierdem totul, iar Dumnezeu își pierde speranța în noi! Spunea marele poet roman- Mihai Eminescu: ”Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de țară.”
“Nu aspira să fii binefăcătorul întregii omeniri, ci mulţumeşte-te să faci bine persoanelor în mijlocul cărora trăieşti.” Sf. Tereza de AvilaSfințită în octombrie 1870 de către episcopul Alexander Bonnaz, Biserica Romano-Catolică de la Gărâna / Wolfsberg, micuţa localitate din Banatul Montan a fost așezată sub hramul Sfintei Tereza de Avila (1515-1582) – Maestră de Rugăciune, Reformatoarea Ordinului Carmelitan, Doctor al Bisericii. Inima comunității germane din micuța așezare de la poalele munților Semenic, Biserica este în sărbătoare la mijloc de octombrie de 141 de ani.KIRCHWEIH sâmbătă, 9 octombrie 2021, după următorul program:
10:00 – Vernisajul expoziției de artă plastică “Flori din Gărâna” semnată de Viorica Ana FARKAȘ- în fața Bisericii Romano-Catolice Sf. Tereza de Avila.10:20 – Intermezzo muzical cu fanfara Bergwerkskapelle din Steierdorf – în fața Bisericii Romano-Catolice Sf. Tereza de Avila..
10:30 – Biserica Romano-catolică Sf. Tereza de Avila- Sfânta liturghie de hram oficiată de Monseniorul Johann DIRSCHL, parinte vicar general al Diecezei Romano-Catolice Timișoara și părintele Beniamin Pălie, preot paroh al Bisericii Romano-Catolice Maria Zăpezii (Reșița), avându-l ca oaspete pe părintele evanghelic Mag. Frank Schlessmann (Mattighofen, Austria Superioară)
11:30 – Procesiune de hram cu fanfara Bergwerkscapelle din Steierdorf de la Biserică la Gasthaus CRISTEL și parada pomului de Kirchweih către locul de ridicare din fața Bisericii.
12:45 – Program de dansuri populare germane susținut de formații ale Forumului Democratic al Germanilor din județele Caraș-Severin și Timiș. Program muzical cu fanfara Bergwerkskapelle.
Evenimentul va avea loc cu respectarea restricțiilor impuse pentru prevenirea răspândirii coronavirusului. Organizatorii roagă participanții să respecte distanțarea, să folosească dezinfectantele puse la dispoziție și să poarte mască. Vă mulțumim pentru înțelegere. Organizator: Societatea pentru Cultură METARSIS, activități și servicii de cultură urbană și artă contemporanăÎn colaborare cu: Diecezea Romano-Catolica Timisoara, Biserica Romano-Catolică Sf. Tereza de Avila Gărâna, Biserica Romano-Catolică Maria Zăpezii Reșița, Forumul Democratic al Germanilor din județele Timiș și Caraș-Severin, Ocolul Silvic Văliug, Gradimex, Refill, Socepan, Pensiunea “Heidi“, Gasthaus “Cristel“, Pensiunea “Rază de soare“.
UZPR CARAS SEVERIN 