LUGOJUL MERITĂ!


Vineri, 22.10.2021, ora 12, în minunatul oraș Lugoj a avut loc un dublu eveniment și anume: – Deschiderea celui mai mare și performant RMN 3 TESLA din Vestul Țării, al Centrului Medical de Diagnoză RMN-Lugoj ( strada Timișoarei, Nr.149 A-Lugoj)- Dr. Souhaiel Hadiji, Președintele Ligii Tunisienilor și 2. Expoziția de pictură ”Autumnală” a artistei Maria Hadiji, șef secție expoziționale al Muzeul Satului Bănățean Timișoara, soția domnului doctor Souhaiel Hadiji. Orașul de pe Timiș a avut onoarea să o găzduiască pentru câteva clipe pe doamna Ambasador a Tunisiei Raja Jhinaoui Ben Ali, o doamnă plină de viață, dar și de recunoștință pentru realizările conaționalului său, doctorul Souhaiel Hadiji, mândră de el, a spus în limba franceză cuvinte de laudă la adresa acestui om minunat, traducerea în limba română fiind făcută de doamna Maria Hadiji. O zi frumoasă, dar foarte importantă pentru lugojeni, această ceremonie de inaugurare a noului centru de imagistică medicală, respectiv rezonanță magnetică a adus zâmbetul pe fața oamenilor, în această perioadă în care avem nevoie de îngrijire, dăruire, curaj, profesionalism, sănătate, mai mult decât orice, în acest timp în care lumea este debusolată, tristă, pot spune înfiorată, că acest om, renumit doctor stomatolog, acest tunisian trăitor în țara noastră, român prin adopție, a adus lumină în viața noastră, bucurie și liniște sufletească, a făcut această ”investigație de calitate, care oferă o certitudine absolută a diagnosticului”, așa cum spune domnul Hadiji, faptul că în Lugoj există RMN face ca lugojenii și nu numai ei, să fie liniștiți, să nu se mai deplaseze în alte localități. La eveniment au participat și au luat cuvântul domnul Andrei Molnar-subprefect al județului Timiș, doamna Ambasador al Tunisiei-Raja Jhinaoui Ben Ali, domnul primar al municipiului Lugoj-Claudiu Buciu, domnul președinte CMDR-Delia Barbu, Viorel Coifan-consilier al Președintelui Consiliului Județean Timiș, doamna Mihaela Cuțui-vicepreședinta Colegiului Medicilor Stomatologi din județul Timiș și alții.
Domnul doctor Souhaiel Hadiji este unul dintre cei mai buni doctori stomatologi din județul Timiș, un om de calitate, un profesionist, dar și un om care își iubește semenii, pragul Cabinetului de Medicină Dentară Dr Hadiji- Cabinet de stomatologie, ortodontie, implantologie, estetică dentară, chirurgie orală, protetică, pedodontie (Str. Comuna din Paris, Nr.1 Lugoj), cât și pragul cabinetului Dental Imagistic 3D Lugoj (Str. 20 Decembrie 1989 3D Lugoj), fiind călcate de foarte mulți oameni. În perioada pandemiei, domnul Hadiji a făcut donații Spitalului Municipal din Lugoj 10000 de perechi de mănuși și alte lucruri sanitare, a ajutat foarte mulți oameni nevoiași, iar pentru acest fapt toată lauda și respectul, vă mulțumim domnule doctor!
”Prezența unei infrastructuri medicale bine legată și bine structurată într-o localitate neputând să aducă decât îmbunătățiri și performanțe al actului medical și al sănătății publice. Din acest motiv ne-am gândit să înființăm acest centru de imagistică medicală de top cu un aparat de Rezonanță Magnetică de ultimă generație 3 TESLA foarte performant și sper foarte util pentru toți colegii medici din toate specialitățile. Rezonanța magnetică fiind o investigație de calitate oferind o certitudine absolută a diagnosticului. Sigur că asemenea investiție și asemenea dorințe nu ne-a fost ușor de realizat, multe fiind momentele în care ne-am aflat în fața unor drumuri închise și era să renunțăm, totuși am mers mai departe” a spus dr. Hadiji în fața tuturor participanților la eveniment. După ce s-a tăiat panglica, toată lumea s-a bucurat de picturile artistei Maria Hadiji (originară din comuna Topleț, județul Caraș-Severin), pot spune că a fost o curățire a sufletelor, trăire și simțire într-un final armonios la o gustare extraordinară, totul la superlativ! Felicitări, Souhaiel Hadiji! Felicitări, Maria Hadiji!


Maria Rogobete -22.10.2021 Lugoj

Doamna Ambasador al Tunisiei-Raja Jhinaoui Ben Ali
Domnul doctor Souhaiel Hadiji

FISP VIII, REȘIȚA 250

Sabin PAUTZA și tânara generație Mihaly CRISTEA

Motto: „ În Reșița se nasc ceremonii/ De pe Bârzava, dealuri-veșnicii./ La Reșița dă floarea vieții-n spic/ Precum izvoarele în Semenic.” Imnul Reșiței, text Octavian  DOCLIN, muzica Sabin PAUTZA

Festivalul Internaţional SABIN PAUTZA (FISP)  ediţia a VIII-a, 2021, 29 sept.- 24 oct. 2021,  onorează  REȘIȚA la 250 de istorie industrială.

Sâmbătă, 23 octombrie 2021, ora 19:00, în sala LIRA a Liceului de Arte din Reșița, ne vom întâlni cu unul dintre talentații pianiști ai tinerei generații- Mihaly CRISTEA, într-un recital de excepție. Absolvent al Academiei Naționale de Muzică ”Gheorghe DIMA” din Cluj- Napoca, organist al Bisericii Romano-Catolice ”Preasfânta Treime” și profesor al Liceului de Arte, Mihaly CRISTEA va interpreta Scherzo nr.3 și Balada nr.2 de Frederich CHOPIN și Rapsodia ungară nr.6, Vals Caprice nr.6 și Mefisto Vals nr. 1 de Franz LISZT. (Camelia DUCA)

Invitat special: Sabin PAUTZA

Evenimentul se va desfășura cu respectarea tuturor restricțiilor impuse  de SARS-CoV-2:  ocuparea salii 50% din capacitate, intrarea făcându-se în ordinea sosirii, pe bază de: certificat verde, dovada medicală de trecere prin boală, test covid. Organizatorii pun la dispoziția participanților dezinfectante și măști de protecție.

Programul de lucru la sediul central al UZPR

Începând de luni, 25 octombrie a.c., programul de lucru cu membrii noștri se va restricționa pentru a preveni și combate efectele pandemiei de COVID-19.
Vă încurajăm în continuare să achitați cotizațiile în contul bancar afișat pe site-ul UZPR, la secțiunea Contact. Pentru depunerea de documente folosiți serviciile de curierat rapid și confirmați expedierea la unul dintre numerele afișate mai jos.

Se pot face programări  DOAR PENTRU URGENȚE (ridicare de documente),  prin telefon, în intervalul orar 10.00-14.00, de luni până vineri:
021.317.92.25
0746.137.911
0746.137.914

Înțelegem cu toții situația dificilă prin care trece întreaga țară, de aceea vă solicităm respectuos păstrarea strictă a DISTANȚEI FIZICE, întâlnirile la sediu (dacă este cazul) făcându-se obligatoriu CU MASCĂ!

 Departamentul de Comunicare al UZPR

Dialog cu Ioan Holender, un om-instituţie, în Europa şi în lume

Repere biografic şi profesional

Ioan Holender s-a născut pe data de 18 iulie 1935, la Timișoara, într-o familie înstărită de evrei. În anul 1948, comuniștii au confiscat puterea în România, iar familia Holender a pierdut Fabrica de Marmeladă și Oțet, pe care o deținea. Tânărul Holender a optat pentru Facultatea de Politehnică din localitate, iar în anul III, în urma unui protest studențesc – semn de solidaritate cu Revoluția anticomunistă din Ungaria,  (1956) –  a fost exmatriculat din şcoală.

Trei ani mai târziu, în anul 1959, împreună cu tatăl său, părăsește România și se stabilește în Austria, Viena.

Dorind să studieze muzica clasică, se înscrie la Conservatorul de Stat din Viena, conservator pe care îl finalizează cu rezultate  bune. 

În lumea muzicală a Austriei se remarcă, atât ca solist de operă – bariton- pe scenele importante ale țării, cât și ca impresar artistic, secretar muzical și manager general în instituții prestigioase de gen, în care își desfășoară activitatea : Agenția de Teatru “Starka”, “Volkoper”, “Staatsoper” (Opera de Stat din Viena).

În paralel, cochetează și cu scrisul, de sub lumina tiaparului, ieșind două cărți autobiografice, care îi poartă semnătura : „De la Timișoara la Viena” și „Ioan Holender – spuse, trăite, dorite”.

Este apreciat și gratulat cu numeroase premii și distincții, în Austria și în țări importante din Europa, precum Italia, Germania, Franța.

În țara noastră i se acordă de-a lungul timpului o serie de demnități : Membru de Onoare al Academiei Române, Președinte de onoare și Director artistic al Festivalului Internațional “George Enescu” de la București, Doctor Honoris Causa al celor mai importante universități românești, Cetățean de onoare al unor orașe mai mari sau mai mici din țară. 

A fost și rămâne un om dinamic, ambițios, tenace, care își propune ținte.Un om al calitaţii, în tot ce intreprinde, drept care este receptat ca un om – instituție și invitat peste tot în lume pentru a ocupa poziții profesionale de rangul întâi. 

Actualmente, domnul Ioan Holender este Consilier artistic al Operei Metropolitane din New York și al Festivaluului de Primăvară din Tokyo. În capitala țării care l-a adoptat – Austria, Viena, realizează cu succes emisiunea săptămânală kulTOUR, pe postul austriac “ServusTV”. 

În ciuda faptului că maestrul Holender este extrem de ocupat, a avut deschiderea să poarte un dialog cu noi, oportunitate pentru care ne simțim privilegiați.

,, …dacă te consideri un om împlinit și fericit, ai cam ajuns la ultimii pași, unde eu sper că încă nu sunt.’’

  • Sunteți un reputat om de muzică. Cunoscut în Europa și în lume.Ca bariton, ați cântat pe scene importante ale Austriei : Klagenfurt, Sankt Pölten, Viena. Ca să amintim doar câteva. Cu ce rol sau roluri muzicale considerați că ați atins excelența și cine sunt partenerii alături de care a funcționat o simbioză perfectă?
  • În cei patru ani de activitate ca solist de operă nu am cântat pe scene importante, dar am reușit să îmi asigur astfel traiul până la vârsta de treizeci și trei de ani. Am interpretat în total unsprezece roluri de operă, dar și roluri solistice în oratorii și recitaluri de Lieduri. Excelența pe care și-o dorește un interpret, nu poate fi niciodată atinsă. Întrebarea este, de fapt, cât de mult ne putem apropia de ceea ce a creat compozitorul.  
  • În actul muzical-artistic, concepția și interpretarea sunt importante. Potrivit viziunii dumneavoastră, care primează?
  • Importantă și decisivă este încercarea de a aduce pe scenă intenția artistică a compozitorului. 
  • Perioada 1992 – 2010 v-a găsit în funcția de director al Operei de Stat din Viena. Este de notorietate că sunteți cel mai longeviv director al prestigioasei instituții austriece de gen și nu numai. Ce calități manageriale, artistice și umane trebuie să dețină o persoană pentru a ajunge și a rămâne într-un asemenea status, o atât de lungă perioadă de timp?
  • Consider că profunda cunoaștere a repertoriului operistic, instinctul, modestia, respectul pentru colaboratori, capacitatea de a face cât mai puține compromisuri și de a se limita doar la cele absolut necesare, o bună cunoaștere și evaluare a posibilitaților artistice ale interpreților – în ambele sensuri – pentru a-i putea distribui astfel în rolurile ce li se potrivesc cel mai bine și pe care le pot interpreta la cel mai înalt nivel și nu de a le oferi rolurile pe care și le doresc, sunt calități primordiale. Trebuie să ne fie clar tuturor că prin ceea ce prezentăm pe scenă, servim publicul plătitor și  nu aspirațiile noastre ca artiști.

  • Oficial, cetățenia dumneavoastră este austriacă. Personal, vă considerați evreu, austriac, român, cetățean al lumii? Cu ce naționalitate rezonați cel mai bine?
  • Deși sunt cetățean austriac, mă simt mai aproape de naționalitatea română. 
  • De aproximativ șaizeci de ani vă exprimați în limba germană. Și, totuși, vorbiți o românească surprinzător de curgătoare, de curată. Cum e posibil?
  • Ar fi trist și rușinos, dacă nu aș vorbi limba română, așa cum o vorbesc. Deși cunosc șase limbi, singura aprofundată este limba română. 
  • Țara noastră se cam încurcă, în ultimii treizeci de ani, în hățișuri neaoșe și de import.Vă vedeți trăind în România acestor ani, maestre?
  • Nu, nu mă văd trăind în România ultimilor treizeci de ani, în hățișurile neaoșe, printre luptele de partid și interesele personale ale politicienilor români. Tristă este morala în România de astăzi.
  • Ați fost Președinte de onoare și director artistic al Festivalului Internațional “George Enescu” de la București, în mai multe ediții. Ați participat în această vară – ca invitat excepțional – la câteva conferințe în zona Banatului, alături de reprezentanți valoroși ai Diasporei culturale românești. Cum găsiți publicul românesc, astăzi, în raport cu muzica cultă?
  • Am condus Festivalul “George Enescu” timp de șase ediții și regret că nu mai am absolut nicio legătură cu acesta – nici în prezent și nici în viitorul incert al acestuia. Am participat în această vară doar la o conferință în Timișoara “mea”, de care sunt legat sufletește. Situația actuală a pregătirilor “Timișoara 2021 – Capitală Europeană a Culturii” este tristă, regretabilă și chiar rușinoasă. 
  • Credeți că un tânăr talentat se afirmă mai greu sau mai ușor în zilele noastre decât acum cinzeci de ani, să zicem, date fiind mijloacele noi de promovare a imaginii?
  • Posibilitățile de afirmare sunt astăzi mai mari decât erau acum cinzeci de ani, lumea fiind larg deschisă tuturor. Fiecare se poate duce astăzi unde dorește sau unde consideră că are sanșe mai multe, iar acesta este un mare avantaj pentru tinerele talente.
  • Trăim vremuri complicate în acest început de secol  XXI. Epidemia de Covid-19 ne-a obligat pe toți să ne resetăm, să ne rezolvăm o bună parte din probleme în lumea tehnologiei. Lumea reală a cam trecut în secundariat. Date fiind aceste circumstanțe, cum vedeți evoluția artei – a muzicii culte – în speță? Cum credeți că vor arăta următorii cinci  – zece ani, atât pentru artiști cât și pentru iubitorii de artă?
  • Cred că pandemia de Covid-19 va dispărea complet și muzica cultă va fi din nou prezentăși dorită, în viitor rămânând o hrană culturală importantă. Iar dovada o reprezintă prestigioasa prezență pe mai toate scenele lumii a soliștilor și a instrumentiștilor români, care au studiat in România.
  • Aveți optzeci și șase de ani. Viață și vârstă rotunde. Ați trăit experiențe profesionale de excepție, satisfacții cât pentru mai multe vieți. Este Ioan Holender un om împlinit, un om fericit?
  • Cred că dacă te consideri un om împlinit și fericit, ai cam ajuns la ultimii pași, unde eu sper că încă nu sunt. 
  • A fost o onoare, pentru care vă mulțumim. Soit que la bonne musique triomphe!

Rodica Bibarț – Oros  / UZPR

Criza politică. De unde vine şi ce o hrăneşte

Niciodată în ultimii 30 de ani nu s-a văzut mai bine ca acum că România e condusă de „Statul Profund”. Incompetenţa, amatorismul, iresponsabilitatea, micimea unor Klaus Iohannis, Florin Cîţu, Marcel Ciolacu, Dacian Cioloş ne lasă să vedem prin ei, ca printr-o pânză subţiată la maximum, păpuşarii, marionetiştii din spatele lor. Iar partidele par a fi doar nişte cenacluri de colaboratori ai Securităţii. Ai Securităţii proteiforme, mereu fascinantă şi aparent nemuritoare. În schimbul unor avantaje mai mici sau mai mari, uneori iluzorii, aceşti colaboratori la vedere ai Statului Subteran trebuie să-şi asume întreaga răspundere. Uneori o răspundere penală mergând până la câţiva ani de puşcărie şi pierderea, deocamdată parţială, a averii.

Dar de ce mai sunt totuşi încă votaţi aceşti interpuşi, aceste interfeţe palide, lipsite de vreo reală putere de decizie ? Adevărul brutal e că nu prea mai sunt votaţi. Prezenţa la vot e din ce în ce mai slabă. S-a ajuns la 31,84 % la alegerile parlamentare din 2020, alegerile care dau actuala configuraţie a Parlamentului. Iar aceşti actori jenanţi, de mică provincie fac un tărăboi asurzitor : P.N.L. se luptă cu U.S.R, Klaus Iohannis se luptă cu P.S.D., „ciuma roşie” etc. Iar presa, media, la fel de gras plătită (recent a demarat discuţia pe această temă) de stat, de contribuabili – de cine altcineva ? – ca şi fantomaticele partide, analizează „viaţa” politică până la greaţă. Se fabrică astfel o realitate paralelă, o realitate media.

Dar de unde vine criza politică absurdă în care am intrat ? Pe lângă celelalte crize – socială, sanitară, economică, a energiei… Simplu : vine de la ideea care a fost băgată în capul politic gol al lui Klaus Iohannis, aceea că ar avea dreptul august, discreţionar la un guvern al său, „guvernul meu”. După ce i s-a dat, printr-un fals ceremonial democratic, un popor creştin ortodox, pe care l-a considerat imediat „al său”. După modelul regelui Carol I de Hohenzollern şi al reginei Maria, soţia regelui Ferdinand, Maria de Saxa-Coburg-Gotha, ducesă de Edinborough, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, fiica marii ducese Maria Alexandrovna a Rusiei, care au abuzat de expresia propagandistică din epocă „poporul meu”. Probabil pentru că amândoi erau străini şi trebuiau să-şi afirme „împământenirea”.

Criza politică de acum, din toamna lui 2021, a început, de fapt, în mai 2019, când, în urma unor alegeri europarlamentare, probabil grav traficate şi ele (STS, softuri, Dominion şi alte aparate americane de „numărat” voturi), i-au fost date peste 20 de procente invenţiei neosecuriste-străinăteşti U.S.R. A doua zi după alegeri s-a găsit că ar fi oportună arestarea lui Liviu Dragnea, atotputernicul preşedinte al P.S.D. (numise singur trei prim-miniştri!). Dragnea şi P.S.D. se făceau vinovaţi de nesupunere la „diktatorul” Klaus, de suveranism şi de naţionalism (păcate capitale !).

P.S.D., partidul de guvernământ, cel care câştigase alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016 (45,48 % din voturi) şi conducea coaliţia cu A.L.D.E. (Călin Popescu Tăriceanu), a fost fragilizat după arestarea la punct fix a preşedintelui său. Trebuie să ne amintim că Parlamentul şi guvernul se formează în urma unor alegeri parlamentare naţionale, şi nu în urma unor destul de inutile şi artificiale alegeri europarlamentare. O banalitate care nu e valabilă şi pentru gălăgioşii gargaragii din U.S.R. şi din P.N.L. care, practic, au preluat „guvernarea mea” în urma unor alegeri europarlamentare. Viorica Dăncilă a devenit în mod impostor preşedinte al P.S.D. şi contracandidată comodă la preşedinţie pentru Klaus Iohannis, pentru că, din perspectiva naraţiunii propagandistice, era uşor de bătut. Iar guvernul P.S.D., abandonat de A.L.D.E., a fost răsturnat. Toate au fost realizate pentru noul Carol cel Fals, Klaus Iohannis von Brukenthal Hermannstadt Frankenstein ot Sekurität und F.D.G.R.

Aşa a început sarabanda „guvernelor mele” Ludovic Orban şi Florin Cîţu. Pentru Sistem, realegerea Marelui Sas a fost un joc de copii. E limpede că din toate aceste forţări grosolane ale realităţii, alegeri aranjate sau fraudate nu se mai poate ieşi decât prin alegeri anticipate (cinstite !). În acest punct, P.S.D. are dreptate. Ar trebui să avem două rânduri de votări: alegeri parlamentare anticipate şi referendum privind demiterea lui Klaus Iohannis pentru încălcarea repetată, grosolană a Constituţiei. Ca să facem o economie, cele două votări ar putea avea loc în aceeaşi zi. Rezultatele nu sunt greu de anticipat.

Nici Carol I nu a fost un geniu politic, nu e neapărat un mare erou al istoriei noastre. Nu e în nici un caz comparabil cu Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul. Nu se poate compara nici cu marii oameni de stat români din secolul al XIX-lea: N. Bălcescu, Ion Ghica, I.C. Brătianu, Eugeniu Carada, Mihail Kogălniceanu sau cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Carol I a avut, în schimb, educaţia, pregătirea pentru a conduce de care se bucura un prinţ în secolul al XIX-lea. Educaţie pe care nu a avut-o modestul profesor de fizică de la Sibiu, intrat, probabil, la facultate pe listele minorităţilor, cum era obiceiul sub regimul comunist.

Vom mai afla, foarte probabil, că, la fel ca Petrov-Băsescu, Klaus Iohannis a fost recrutat de Securitate în liceu sau în facultate, la Sibiu sau la Cluj. Desigur, doar după ce-şi va încheia şi cel de-al doilea mandat. Pentru că astfel îşi bate joc de noi Statul Subteran, care dictează. A avut cumva Traian Băsescu o contribuţie decisivă la desemnarea lui Klaus Iohannis drept candidat la preşedinţia României ? Pe modelul Elţin-Putin, desigur. Şi să nu uităm, preşedintele Klaus Iohannis „al României” a stabilit totuşi un record cel puţin european, dacă nu chiar mondial. E singurul „şef de stat” ai cărui părinţi nu trăiesc în ţara preşedintelui, şi asta chiar înainte de a fi ales. Şi sunt aproape necunoscuţi alegătorilor români. Despre traficul de copii (ca şofer !) şi despre achiziţionarea unor case cu bani câştigaţi din meditaţii s-a scris pe larg.

Toate aceste lucruri neclarificate, obscure din biografia reală a lui Klaus Iohannis ar fi trebuit să fie demult investigate de presă. Dar mai avem noi o presă de investigaţie în vremea lui Klaus Vodă ? Avem doar jurnalism-spectacol de prost gust, manelist.

La 30 de ani de „mândră lume nouă”, pe lângă că nu ştim dacă am avut într-adevăr o revoluţie în 1989 sau doar o banală lovitură de stat, trebuie să mai şi acceptăm cu amărăciune că nu am reuşit să clădim un autentic sistem democratic de guvernare. Securitatea a câştigat „revoluţia” pentru ea însăşi în 1989 şi nu a mai dat-o înapoi poporului până azi. Ultimele patru mandate prezidenţiale, două Băsescu-Petrov şi două Iohannis-Enigmă, dovedesc că dictatura Securităţii e un mare eşec. Poate mai simplu ar fi să se prezinte la viitoarele alegeri S.R.I. contra S.I.E., contra D.I.A. şi S.P.P., iar alegerile să fie organizate tot de S.T.S. (cu softuri recente, dacă nu chiar noi). Cât de jos am putut ajunge ? Care este prioritatea absolută a guvernului interimar cenzurat în Parlament Florin Cîţu, cu mai mulţi miniştri în pioneze ? Să cedeze către SRI noi terenuri în Băneasa, evaluate foarte jos, la 7 milioane de lei, şi să facă o investiţie pentru un nou spital S.R.I., de 580 de milioane de lei, la Baloteşti. De ce să ne mai întrebăm cine l-a pus pe Florin Cîţu prim-ministru ?!

În lipsa unui guvern al poporului, prin popor şi pentru popor (Abraham Lincoln, 1863), am fost livraţi noilor fanarioţi. Guvernarea lor poate fi la fel de lungă şi de distrugătoare ca a grecilor din Fanar. Iar cei care se ridică împotrivă o pot păţi ca vlădica Neofit : „Grecii se înmulţiră şi intrigile şi împilarea pământenilor începură. Din norocire însă, aceasta nu ţinu mult, căci la 1679, Şerban Cantacuzino se urcă pe tron. În domnia acestuia şi a succesorului său, Constantin Brâncoveanu, intrigile Grecilor se precurmară şi ţara se linişti şi începu a se întemeia. Grecii atunci văzând că ţara le scapă din mână, se gătiră să dea o lovitură hotărâtoare. Unele din familiile fanariotice precum Mavrocordaţii, aflându-se în mare influenţă la Poartă, intrigară şi în doi ani capetele Brâncovenilor, Cantacuzinilor, Văcăreştilor, Dudeştilor căzură sub securea otomană şi Fanarioţii dobândiră pe seamă-le cu hotărâre tronul românesc […]. În 21 mai fiind ceremonie la mitropolie, vlădica Neofit, folosindu-se de o dispută ce se aţâţase între boierii Români şi Greci, luă crucea în mână şi îndreptându-se către boieri şi poporul adunat, strigă : Urmaţi-mi. Astfel însoţit el merse la capicibaşa, care se afla în Bucureşti, şi adeveriră cu toţii jalba ce un medelnicerul Ştefanache dedese la Poartă în contra Domnului Matei Ghica Vodă. Trei zile după aceea, mitrolitul bolnăvindu-se Grecii mituiră pe doctor, care-i dete o doctorie aşa de tare, încât sărmanul vlădică înnebuni. Grecii atunci scoaseră că el era nebun când a făcut acea vrednică faptă” (N. Bălcescu – „Românii şi fanarioţii”, Magazinul istoric pentru Dacia, 1848).

Criza politică de care se fac vinovaţi Klaus Iohannis şi păpuşarii săi, dar şi Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă, Marcel Ciolacu şi P.S.D.-ul este doar partea vizibilă şi foarte zgomotoasă a unei crize mult mai profunde, în care s-a afundat România începând cu 2005. Rezolvarea acestei crize nu se poate imagina cu aceleaşi personaje, idei, instituţii.

Petru Romoşan

art-emis.ro

Sabin Pautza, bănățeanul

Ediția a VIII-A a Festivalului Internațional ,,Sabin Pautza’’ se desfășoară în Reșița, în perioada 29 septembrie – 24 octombrie 2021 și onorează municipiul de pe Bârzava la 250 de ani de istorie industrială. Anul acesta manifestarea a avut în program și o lansare de carte, un album intitulat ,,Din ormanul cu țoale’’, ce cuprine o colecție de costume populare , carte semnată de Anca BOLDAN. Gazda evenimentului, care s-a desfășurat recent, a fost Muzeul Banatului Montan.

Invitați speciali ai manifestării au fost profesorul universitar dr. Sabin Pautza și de la muzeu, dr. Carmen Albert.

Despre costumele  populare reunite în cadrul expoziției de la Muzeul Banatului Montan, a vorbit Carmen Albert. Ea a precizat că instituția a avut pe parcursul timpului mereu montată câte o expoziție care, aduce în fața privitorului portul popular, obiecte și țesături din mediul rural. Cadrul s-a potrivit așadar cu tema cărții lansate, care ne poartă prin 13 subareale etnografice și ne prezintă în cel mai frumos mod, straiul nostru popular. Criticul Ada Cruceanu a transmis observațiile ei legate de carte. Materialul a fost citit de dr. Dana Bălănescu.

,,Albumul este o lucrare de autor în adevăratul sens al cuvântului, prin conținutul său, rezultat al unor „munci și zile” îndelungate, pornite din Petnicul caraș-severinean unde, mărturisește autoarea, a întâlnit pentru prima dată costumul femeilor din zonă, nu altundeva decât în „lada bunicii” – cândva ladă de zestre a mamei-soacre, altfel spus „ormanul” din titlu (cu dublă origine: sârbă – pentru sensul de „dulap, ladă de haine, lada miresei”, respectiv, turcă – pentru sensul de „pădurice, vale mică , împădurită, loc de pășunat cu tufișuri”, conform DEXonline). Cu siguranță, prima impresie, de ordin estetic, s-a sedimentat în timp și a generat interesul pentru portul popular din întreg Banatul (cel puțin), iar întâmplarea fericită (tot după mărturisirea autoarei) a fiicei devenită (și) interpretă de muzică populară, a obligat-o, aproape, să caute, inițial în zona timișană a Banatului, piese de port, să le evalueze tot estetic la început, apoi, ajutată și de profesioniștii pe care i-a întâlnit în jurul său, să purceadă la colecționarea acestora și pe criterii de vechime, de circulație, de stare de conservare ori, în anume cazuri, de posibilitățile de a fi recondiționate/ restaurate, să devină, așadar, un profesionist „de teren” și să închege astfel o colecție cu virtuți muzeale. Cuprinzând, deopotrivă, piese din arealul timișan, arădean și din cel cărășean, cu mențiuni, în fiecare caz, privind nu doar vechimea – așa cum a dedus-o autoarea din mărturiile deținătorilor ori, de la un timp, cum a învățat singură să o aprecieze – ci și modul de compunere a costumului, doamna Boldan accentând, pe bună dreptate, un fapt de viață nu îndeajuns cercetat de etnografi: costumul rezistă, din varii motive, rareori timp îndelungat cu toate piesele sale ințiale, așadar, el se „completează” cu piese provenind din alte costume (mai noi ori mai vechi), din cele care prezintă o stare materială bună și, mai cu seamă, „se potrivesc”, pot realiza împreună un ansamblu armonios, cu ornamentică și cromatică similară sau complementară; un fapt ce pune în lumină, acolo unde se realizează „in situ”, adică în gospodăria rurală, un anume cod al semnelor cu care este împodobit costumul (chiar dacă el nu mai este descifrabil, uneori nici pentru etnografi), o anume bună-cuviință în echilibrarea ținutei. Sigur, odată intervenind materialele industriale – încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ele sunt suficient de ieftine, în Banat, pentru a fi achiziționate –, acestea devin materiale de fond, croite după tipare străvechi, pe care se adaugă ornamentica (cipca, broderia plină, broderia spartă ori, de pe la începutul secolului al XX-lea, „bănuții”, mici piese metalice, confecționate tot în ateliere semiindustriale, care vor înlocui „firul de aur/ argint”, dând însă, în continuare, strălucire costumului)’’.

Autoarea albumului, Anca Boldan, a venit ,,înțolită’’ cu un frumos costum din zona Lugojului. Ea ne-a vorbit despre catalogul  biling român-englez, despre căutările de costume vechi și autentice, despre truda de-a completa piesele lipsă și mai apoi, despre răbdarea  fiicei sale care, a îmbracat și s-a pozat cu  fiecare costum din acest album. Sunt 180 de straie populare din Timiș, Arad și Caraș-Severin.

Compozitorul și dirijorul Sabin Pautza,omul care prețuiește și iubește folclorul, tradițiile, obiceiurile și Banatul, a vorbit despre bucuria de-a fi român. Despre dragostea pe care o are pentru meleagurile natale, duioșia ce-l încearcă atunci când vorbește despre ai lui și hotărârea fermă de-a se întoarce acasă, după o carieră remarcabilă în SUA.

 ,,Acasă e ceva ce nu găseşti nicăieri . Este acel ceva ce ne aparţine şi ne identifică. 33 de ani am stat în America şi nu simt asta. Eu nu sunt compozitor american, eu sunt compozitor român nevoit să trăiască în exil. Acasă e acasă.‘‘ a mărturisit Maestrul Sabin Pautza.

Întâlnirea s-a încheiat minunat cu un moment muzical, susținut de 2 studenți ai Facultății de Muzică și Teatru din Timișoara, Maria BOLDAN (anul III) și Darius GRUIȚĂ (anul I). Ei au cântat și încântat pe cei prezenți cu ariidinde Gerges BIZET- ,,Habanera’’, Emmerich KALMAN-,,Aria Silviei’’, W.A.Mozart- ,,Non piu andrai’’, Riccardo CONCCIANTE- ,,Le temps de Cathedrales’’, Emmerich KALMAN –,, Așa-i amorul’’. La pian a fost profesorul  Lorand BALOGH REMELEI, de la Liceul  ‘’Sabin Păuța’’Reșița.

Organizator al Festivalului Internațional ,,Sabin Pautza’’ este, ca de fiecare dată, Societatea pentru Cultură ,,METARSIS’’ – activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană.

Parteneri culturali: Consiliul Județean Caraș-Severin, Primăria Reșița, Consiliul Local Reșița, Inspectoratul ȘcolarCaraș-Severin, Centrul Universitar UBB Reșița, Muzeul Banatului Montan, Forumul Democratic al Germanilor din Banatul Montan, TMK Reșița, Club Rotary Reșița,  Lion’s Onix Reșița, Colegiul Farmaciștilor din Caraș-Severin, Liceul de Artă‘’Sabin Păuța’’, Muzeul Național George Enescu  București, Muzeul CineastuluiAmator, Caraș S.A., Magaziile Refill, Cartierul Francez, Librăria Semn de Carte.

ADRIANA TELESCU

eCronica

 de eCronica21/10/2021