7 septembrie 2021, ora 15.00, galeria Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:
Expoziție de artă plastică a familiei Eleonora și Gabriel Hoduț.
7. September 2021, 15:00 Uhr, Galerie der Kulturbehörde des Kreises Karasch-Severin Reschitza:
Kunstausstellung der Künstlerfamilie Eleonora und Gabriel Hoduț (Reschitza).
16 septembrie 2021, ora 17,00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Erwin Josef Țigla la 60 de ani (* 19 septembrie 1961, Reșița).
Prezentare de carte: Erwin Josef Țigla, „Offenbarungen IV. 60 Mal den Medien gegenüber = Destăinuiri IV. De 60 de ori în fața mass-media”, cea de a 115-a apariție editorială a Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților din Reșița.
16. September 2021, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Erwin Josef Ţigla zum 60.! (* 19. September 1961, Reschitza).
Buchpräsentation: Erwin Josef Ţigla, „Offenbarungen IV. 60 Mal den Medien gegenüber = Destăinuiri IV. De 60 de ori în fața mass-media”, die 115. Buchveröffentlichung des Kultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deutsche Vortragsreihe Reschitza”.
• În calitate de secretar de stat, am susținut în cadrul ședinței de guvern, punctul de vedere al ministerului și al echipei condusă de către domnul ministru Eduard Novak, legat de unele acte normative.
Astfel, s-a reușit scoaterea de pe lista spațiilor destinate pentru asigurarea carantinei persoanelor, puse la dispoziție de către autoritățile administrației publice centrale și locale, a mai multor centre de agrement din subordinea Ministerului Tineretului și Sportului, oferind astfel posibilitatea organizării de tabere destinate tinerilor din România.
• Fiindcă găsirea de soluții la problemele cu care se confruntă colegii mei, fie ei din teritoriu sau minister, este una dintre prioritățile mandatului meu de secretar de stat, la inițiativa mea, am avut o întâlnire cu domnul Andy Nagy, liderul Sindicatului Național Sport și Tineret.
Printre problemele menționate au fost amintite nevoia stringentă de îndreptare a inechităților salariale, îmbunătățirea modului de comunicare dintre minister și instituțiile subordonate sau continuarea dialogului dintre minister și sindicat prin intermediul Comisiei de Dialog Social.
L-am asigurat pe domnul Andy Nagy că ministerul, întreaga echipă condusă de către domnul ministru Eduard Novak va continua să militeze pentru identificarea soluțiilor care să îmbunătățească condițiile de muncă ale tuturor celor care activăm în domeniile Tineret și Sport.
• Situația creată de pandemia de COVID-19 ne-a afectat pe toți, tinerii fiind cu siguranță una dintre aceste categorii sociale. Nu putem rămâne indiferenți, iar Ministerul Tineretului și Sportului este primul care trebuie să acționeze. Programul „Capitala Tineretului din România” reprezintă o oportunitate necesară și oportună prin care, fie că vorbim despre MTS, autorități locale sau organizații de și pentru tineri, putem contribui la constituirea unor orașe în care tinerii să fie implicați direct, iar astfel să-și poată construi viitorul începând din prezent. MTS a sprijinit și va sprijini orice inițiativă ce are în centrul ei tânărul, căci orice investiție în tineri este un pariu câștigat cu viitorul.
Acesta a fost mesajul meu și al echipei condusă de către domnul ministru Eduard Novak transmis la deschiderea oficială a programului „Constanța – Capitala Tineretului din România” către cei prezenți.
MTS a fost și va rămâne un partener de tradiție al acestei inițiative dedicată dezvoltării ecosistemului de tineret din România.
• În ședința de Guvern, la care am participat, la propunerea UDMR, s-a hotărât ca Guvernul să aloce fonduri pentru daunele produse de inundații. În județul Hunedoara se vor aloca fonduri pentru refacerea drumurilor, podurilor și drumurilor agricole și forestiere deteriorate în județ.
• Am avut o întâlnire cu elevii din cadrul Liceului Teoretic „Traian Lalescu” din Hunedoara, membri în echipele de robotică denumite RobotX și RobotY, ei reprezentând România la competiția mondială FIRST Global Challenge, competiție ce se desfășoară în mediul online în perioada 27 iunie – 18 septembrie, cu participarea activă a 175 de țări.
Scopul FIRST Global Challenge este identificarea problemelor generate de pandemie și prezentarea de soluții inovatoare în acest sens, abordarea elevilor din cadrul liceului fiind prezentarea unui pachet de cost foarte scăzut pentru protejarea sănătății, scalabil de la nivelul individual până la întreaga populație a planetei.
Componentele principale ale pachetului realizat de către echipajul românesc sunt: sterilizator termic pentru măștile de protecție; robot autonom de sterilizare cu radiație ultravioletă în banda C (UV-C); sistem de senzori pentru oxigen și dioxid de carbon; aplicație pentru monitorizarea automată a pacienților; platformă web (https://health4everyone.org/) pentru diseminarea soluțiilor.
Personal consider extrem de important ca asemenea inițiative ale tinerilor să fie promovate și susținute, ca atare voi facilita prezentarea acestui pachet la Ministerul Sănătății și Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării.
Tinerii au nevoie de sprijinul nostru, la fel cum noi avem nevoie de viziunea și implicarea lor.
Programul „Capitala Tineretului din România” urmărește crearea unor zone urbane ale României care oferă oportunități adaptate la nevoile unei stări de bine, perspectivele de viitor și implicarea activă a tinerilor în comunitate în contextul secolului XXI.
În acest context, am participat la o sesiune specială în cadrul întâlnirii Capitalelor Tineretului 2021 ce se derulează la Castelul Daniel din Tălișoara, jud. Covasna în perioada 17-18 august 2021. Consider că este oportun și necesar ca Ministerul Tineretului și Sportului să fie alături de acest demers și astfel să identificăm împreună cu organizațiile de tineret perspectivele programului „Capitala Tineretului din România” pentru următoarea perioadă cât și aspectele ce țin de continuarea colaborării orașelor care au purtat deja acest titlu.
Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
13 septembrie 2021, ora 17.00, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița:
„Portul tradițional din Banatul de Câmpie. Postavuri“: Prezentare de carte în prezența autorului, muzeograf-etnograf Marius Matei, Muzeul Satului Bănățean Timișoara.
Există oameni care fac bine fără să ceară nimic înapoi, aceștia își construiesc viața după bunul plac și o fac frumos, ajung să se bucure de tot ce este în jurul lor și într-adevăr le merge bine, un astfel de om există în Lugoj, se numește Gheorghe Oniga, nu o să-i zic ”Bunul Samaritean”, dar o să-i spun ”Bunul Lugojean”. Este cunoscut de foarte multă lume în județul Timiș, județul Caraș-Severin, județul Arad, etc, datorită afacerii pe care o deține, datorită deplasărilor pe care le face cu oameni de cultură în diferite locații, însă cel mai important este faptul că el, ”Bunul Lugojean” a cunoscut foarte multe țări și acest fapt îi încarcă sufletul, acesta este cel mai mare dar pentru o ființă umană, să cunoască oameni, locuri, obiceiuri. Domnului Oniga i se potrivește acest citat al lui John Wooden: ”Nu poți trăi o zi perfectă fără să faci ceva pentru cineva care nu te va putea răsplăti niciodată” în vederea binelui, dar și citatul romancierei indiene Anita Desai ”Oriunde te duci devine o parte din tine într-un fel!” și mare dreptate are această femeie. Fiecare călătorie își lasă amprenta asupra noastră, vedem oameni noi, străzi interesante, mâncare, băuturi, haine, niciodată nu vei fi același om de la plecare, întotdeauna vei avea un bagaj în plus cu lucruri bune sau rele, trăiri pe care le cunoști spontan, sentimente care rămân sau care dispar fără să mai spună ”La revedere”.
Călătorul nostru, prietenul multora din Lugoj, pentru mulți ”Gyuri”, a înțeles de mult că trăiește într-o lume minunată, plină de farmec, aventură, frumusețe, spun aventură fiindcă mi-am amintit povestea călătoriei sale în India, spusă în mașină în drum spre simpozionul organizat de scriitoarea Gabriela Șerban din Bocșa, în amintirea lui Tata Oancea, domnul Oniga a ajuns în India și după câteva zile s-a dus la geamul camerei de hotel și s-a întrebat: ”Ce caut eu aici?” Povestea cu zilele petrecute în India mi-a arătat că lumea nu este chiar așa cum pare, însă această întrebare m-a adus cu picioarele pe pământ și am realizat că nu există sfârșit pentru aventurile pe care le putem avea dacă le căutăm cu ochii deschiși și cel mai important lucru s-a adeverit și anume, nu contează neapărat locul unde ajungi ci drumul până acolo, atât de adevărat…
Să revin la ”Bunul nostru Lugojean”, colegii de la teatru mi-au povestit foarte multe despre acest om, cum îi ducea cu autobuzul la multe festivaluri de teatru, cum îi aștepta și îi aprecia pentru ceea ce făceau, multe, multe fapte bune care m-au uimit, apoi am început să văd cu ochii mei în momentul când am început viața de actriță, dar cel mai bine am văzut când am început viața de scriitoare. Invitați la mai multe evenimente auzeam: ”Cu cine mergem? Îl sunăm pe domnul Oniga?” Și domnul Oniga spunea ”Da”, întotdeauna ”Da” la concerte de muzică folk, lansări de carte, la evenimente culturale deosebite, apoi cu școala, la piese de teatru în alte orașe, la comemorări, înmormântări, cununii, la emisiuni de radio și televiziune, peste tot și în toate, cel mai important este că bucuria consta nu doar în faptul că ajuta oamenii să ajungă în aceste locuri ci darul de a cunoaște ce se întâmplă în cadrul evenimentelor, importanța lor, frumusețea acelor clipe, strălucirea oamenilor care aduceau o fărâmă de cultură în suflete. Ce poate fi mai frumos și mai armonios decât prietenia care dă naștere unei atmosfere colorate cu zâmbete și râs, acolo unde este voie bună este și sănătate, acolo unde este poveste, amintire, călătorie, nebunie, acolo trăiește armonia, iar dacă un om nu trăiește în armonie cu interiorul său atunci pentru ce mai trăiește?
Cine este domnul Oniga? Un om cu o mentalitate curată, bună, de luat exemplu, un profesor pentru viața trăită, plăcerea resimțită din călătoriile sale îmi spune să mă bucur și să apreciez faptul că îl cunosc. Iubitor de frumos, familist, muncitor, apreciat, cinstit, foarte corect cu lumea, Domnul Oniga Gheorghe, ”Gyuri”, ”Bunul Lugojean”, a fost invitat de multe ori la emisiunile domnului Valentin Homescu- ”Călător fără bilet”, la Banat TV, emisiuni în care hobby-urile sale au prins viață, au dat strălucire clipelor, nu ai cum să nu-l asculți cu plăcere, cu interes, cu respect. M-a impresionat emisiunea ”Puțină istorie a religiilor”, recunosc că am ascultat-o de două ori ca să îmi intre în cap…m-a fascinat emisiunea de la Banat TV ”Cafeaua de dimineață”, despre istoria cafelei, recunosc că în ziua aceea am savurat trei cafele, a treia fiind făcută la nisip…delicioasă, apoi am ascultat ”Cutiuța cu amintiri”, tot în cadrul emisiunii ”Călător fără bilet” realizată de domnul Valentin Homescu, aveți dreptate domnule Oniga, ”Fiecare călătorie este o lecție de viață”, meritați Icoana cu Sfântul Gheorghe primită cadou de la domnul Vali, meritați din plin respectul și aplauzele multor lugojeni și nu numai. Cum să nu rămâi impresionat când auzi că acest domn al Lugojului a văzut în Cairo uneltele cu care a fost schingiut Sfântul Gheorghe? A pășit și a atins lucruri pe care numai la televizor sau pe internet le vezi și care ți-ai dori cu adevărat să ajungi acolo într-o zi, într-o viață…și da, are dreptate ”Bunul Lugojean” când spune că: ”Religia este un sistem de idei și credință față de care membrii comunității se poziționează în raport cu supranaturalul”, iar eu continui mai departe: ”Nimic fără Dumnezeu!”
Recent a avut plăcerea să mă ducă atât pe mine cât și pe actrița Loredana Lupescu la un eveniment cultural, drumul până în acel loc a fost relaxant și interesant, fapt ce a dus la un moment fericit alături de prietenii iubitori de cultură, însă la întoarcere domnul Oniga ne-a oferit câteva ore de liniște în dumnezeire, astfel că am deschis poarta casei lui Constantin Gruescu, minerologul român care a întemeiat în 1945 Muzeul de Minerologie Estetică a Fierului în localitatea Ocna de Fier, am intrat în muzeu, iar acolo am fost întâmpinați de spiritul acestuia, sute de pietre s-au bucurat văzând lumina și bucuria din ochii noștri, am întrebat un meteorit: ”Câte vieți a trăit acest colecționar?” Acesta mi-a răspuns că domnul Gruescu este nemuritor! Toate pietrele acelea mi-au vorbit, le-am mângâiat, unora le-am dat nume, la plecare am scris în cartea de onoare, dar ce am scris? Nu știu, cred că degetele mi-au luat-o înainte, și-au făcut de cap. I-am spus la revedere nemuritorului Gruescu și am intrat într-un Colț de Rai, un loc unde eu și prietena mea ne-am pierdut în fericire. Suntem în România? Asta a fost prima întrebare a unui gând nebunatic. Suntem în România, mi-a răspuns lacul, pădurea, lebedele în care se plimbau oamenii pe apă, verdeața din jur. Am savurat toată natura din acest loc, există, există Rai!!! La plecare am tras puternic în piept aerul format de lac și pădure, am mângâiat florile din jur și i-am spus la revedere Colțului de Rai de la Dognecea, o lebădă de pe lac ne-a întrebat când o să mai venim, noi am spus: Cât de curând! Râsete de îndrăgostiți intrau și ieșeau din apă. Ce ciudat! Pe drum, în Ocna de Fier ne-a oprit o casă, o combinație de lemn, sticlă, piatră, toate erau îmbrăcate în magie, o motocicletă veche aștepta să plece, sus la etaj, apoi ciudățenia ne tot purta imaginea, femei și bărbați goi, din lemn, ca niște liane groase, dansau în curtea acestei case, undeva stătea pe un piedestal o figură înfricoșătoare, totul părea atât de interesant, nu am intrat în acea casă-pensiune pentru că era închisă, dar nu o voi uita niciodată, simțeam cum mă privesc acele figuri animalice cu coarne, dar erau și multe sculpturi interesante cu chip de oameni pierduți în iubire, la intrare simțeam cum mă poartă pe brațe zeii… Totul era ciudat acolo, dar făcut cu măiestrie, merită vizitat acest loc. De la Rai la Iad? Se poate, dar Iadul nu este pentru mine, așa că aleg Raiul!!! Am plecat mai departe…totul părea un vis și acest vis a devenit realitate atunci când am pășit pragul unei bisericuțe din lemn de pe timpul ocupației turcești. În acest loc mi-am încărcat ființa cu liniște sufletească, m-am regăsit, locul acesta m-a energizat și am plecat spre casă, dulce casă, acolo unde întotdeauna suntem așteptați de cei dragi.
Spuneți-mi fetelor ați fost acolo? Vocea domnului Oniga ne punea în încurcătură, de câteva ori i-am răspuns fericită: Daaaaaa…și mândră de mine ascultam și mai spuneam și eu câte ceva din când în când, dar de foarte multe ori răspundeam cu ”Nu” și în sinceritate, spre rușinea mea, cu multă curiozitate, îl întrebam și îl rugam să ne povestească despre minunea respectivă, ca două copile îi sorbeam cuvintele prietenului nostru, se apropia seara, soarele prinsese cele mai frumoase culori, cerul se scălda în curcubeu, pădurea ne făcea cu mâna, undeva la capătul tunelului se vedea lumina Lugojului, orașul nostru de suflet. Ne-am întors, în noi s-au așezat cuvintele pentru a fi scrise pe coli, a fost o zi cât zece, a fost o duminică superbă cu acest om minunat, cu distinsa lui soție, o femeie atât de modestă care a dat tonul frumseții acestei zile, cu tot ce s-a întâmplat în jur. Cuvintele mele sunt și vor fi mereu: Mulțumim, Bunule Lugojean, mulțumim pentru clipele frumoase oferite, dar mai pot spune un proverb românesc: ”De omul bun și de vreme bună nu te mai saturi”.
Cu respect: Mia Rogobete
După cum ne-a obișnuit, scriitorul Adrian Georgescu purcede în fiecare început de toamnă într-un tur de promovare a unei noi apariții editoriale și în Banat. Din pricina pandemiei, în ultima vreme acest lucru nu a mai fost posibil.
Totuși, cărțile lui Adrian Georgescu ajung și în Banat, ajung și la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa, ajung și la iubitorii de lectură!
Autorul unor volume de factură religioasă precum „Descensio” (2012), „Chilii” (2012), „Anastasis” (2013), „Rugăciunile” (2013), „Dulcea sărutare” (2014), „Monahul lăuntric”(2015), „Iisuse, lauda bătrâneților mele” (2016), „Tabor”(2016), „Morții să-și îngroape morții lor”(2017), „Iisus Hristos în inima mea”(2017), „Iată fiul tău”(2017), ”Viața mea de după moarte”(2018), „Izvorul în Trei Lumini” (2018), „Domnul meu și Dumnezeul meu” (2019), „Focul” (2019), „Întâmpinarea Domnului” (2020), „Aștept învierea morților” (2020), „A înviat Domnul” (2020), „Bucuria de a muri” (2020) – Adrian Georgescu – (născut în 4 decembrie 1952) este un binecunoscut om de radio, lucrând o viață întreagă la Societatea Română de Radiodifuziune București, dar și un important prozator român, semnatar a peste 40 de volume de proză, cele mai recente de inspirație religioasă.
Debutează literar în 1968, cu poezie, în revista ”Amfiteatru”, publică în ”România literară”, apoi urmează o perioadă de tăcere, până în anul 2002 când apare romanul ”Rebutarea omenirii” (București. Amurg Sentimental, 2002, două ediții; ed. a III-a, 2005; ed. a IV-a, Sieben Publishing, 2006; ed. a V-a, 2009), o carte interesantă, cu un impact deosebit asupra cititorilor, ceea ce a dus la apariția mai multor ediții: ”datorită stilului, aspru, complicat, cu o sintaxă năucitoare din care predicatul și subiectul își pierd funcțiile clasice și sunt investite cu valori noi, în care punctuația lipsește aproape cu desăvârșire, lăsând cititorului deplina libertate de a conferi frazei punctuația, accentele și respirația pe care el le simte a fi necesare.”precizează Veronica Anghelescu în prefața celei de-a IV-a ediții a romanului.
Apoi, cărțile prozatorului Adrian Georgescu încep să ”curgă”, scoțând la iveală un scriitor prolific, talentat și deosebit de interesant, scriitura sa situându-se în permanență, după cum observa Titus Vâjeu, ”între păcat și virtute”.
”Uleiul din candelă” (București. Amurg sentimental, 2002 și ed. a II-a, 2005), ”Crime” (București. Amurg sentimental, 2004 și ed. a II-a, 2007), ”Țărmul (Sfântu-Gheorghe. Un jurnal)” (București. Amurg sentimental, 2004 și ed. a II-a, 2011), ”Căpățâna unei păsări de apă” (București. Amurg sentimental, 2004 și ed. a II-a, 2007), ”Romanul îndrăgostirii de mama” (București. Amurg sentimental, 2005 și ed. a II-a, 2005), ”Conversație” (București. Mentor Macro, 2005), ”Întrutotul eu totul” (București. Mentor Macro, 2005), ”Unul și eu însuși” (București. Sieben Publishing, 2006, ed. a II-a, 2008), ”Carte” (București. Sieben Publishing, 2006, ed. a II-a, 2007),”Nu-i așa?” (București. Sieben Publishing, 2007), ”Hagigadar” (București. Sieben Publishing, 2007, ed. a II-a, 2009),”Atentatele” (București. Sieben Publishing, 2008), ”Iubi-te-voi!” (București. Sieben Publishing, 2008),”Eu sunt și vreau!” (București. Sieben Publishing, 2008, ed. a II-a, 2008),”Anul putorii” (București. Sieben Publishing, 2009, ed. a II-a, 2012), ”Sfânt” (București. Sieben Publishing, 2009),”Câți oameni sunt eu?/How Many People Am I?” (antologie. (București. Sieben Publishing, 2009, ed. a II-a, 2011, ed. a III-a, 2011), ”5” (București. Sieben Publishing, 2010), ”Sosirea spre Dumnezeu” (București. Sieben Publishing, 2010, ed. a II-a, 2011), ”Moartea spionului” (București. Criterion Publishing, 2010, ed. a II-a Sieben Publishing, 2011),”Opera dezvăluită” (București. Sieben Publishing, 2011),”Descensio” (București. Sieben Publishing, 2012, ed. a II-a, 2012, ed. a III-a, 2012, ed. a IV-a, 2013, ed. a V-a, 2015),”Chilii” (București. Sieben Publishing, 2012, ed. a II-a, 2012, ed. a III-a, 2013, ed. a IV-a, 2014, ed. a V-a, 2015), ”Anastasis” (București. No 14 Plus Minus, 2013, ed. a II-a, 2013, ed. a III-a, 2015), ”Rugăciunile” (București. No 14 Plus Minus, 2013, ed. a II-a, 2014, ed. a III-a, 2014, ed. a IV și a V-a, 2015), ”Dulcea sărutare” (București. No 14 Plus Minus, 2014, ed. a II-a, 2014, ed. a III-a, 2016),”Monahul lăuntric” (București. No 14 Plus Minus, 2015, ed. a II-a, 2015),”Iisuse, lauda bătrâneților mele” (București. No 14 Plus Minus, 2016), ”Tabor” (București. No 14 Plus Minus, 2013, ed. a II-a, 2016), ”Morții să-și îngroape morții lor”, 2017, ”Iisus Hristos în inima mea” (București. Cavallioti, 2017),”Iată fiul tău” (București. Cavallioti, 2017), „Viața mea de după moarte” (București: Cavallioti, 2018), „Izvorul în Trei Lumini” (București. Cavallioti, 2018), ”Domnul meu și Dumnezeul meu” (București. Cavallioti, 2019), „Focul” (București. Cavallioti, 2019), „Întâmpinarea Domnului” (București. Stefadina, 2020), „Aștept învierea morților” (București. Stefadina, 2020), „A înviat Domnul” (București. Stefadina, 2020), „Bucuria de a muri” (București. Stefadina, 2020), „Bucuria mântuirii” (București. Stefadina, 2021) sunt titlurile cărților semnate de Adrian Georgescu, iar despre unele dintre acestea, mai precis, despre primele zece, George Irava scrie într-un volum monografic, apărut în 2007, intitulat ”Adrian Georgescu în zece cărți”.
”Cărțile lui Adrian Georgescu sunt precum societatea: bulversante, aparent dezorganizate, alienante – omul are nevoie de repere ferme pe care – asemeni cititorului cărților sale – nu le poate găsi nicăieri. Singura coerență a universului (literar), a lumii, a societății – este dată de prezența/manifestarea lui Dumnezeu – așa cum și inserțiile cultice, preluate din ritualul creștin-ortodox, conferă și cărților lui Adrian Georgescu punctele de echilibru.”scria Veronica Anghelescu în anul 2006.
Începând cu anul 2010 și cu volumul ”Sosirea spre Dumnezeu” ”inserațiile cultice preluate din ritualul creștin-ortodox” sunt tot mai pregnante, autorul mărturisind ”adevăruri”: ”Fără dragostea lui Dumnezeu nu pot face nimic”, ”Fără dragostea lui Dumnezeu ce rost are creația mea scindată de creația sa”, ”Trebuie să ne rugăm la Dumnezeul creației pentru că existăm la umbra a tot ceea ce el a creat” și altele.
Iată că, pas cu pas, Adrian Georgescu se îndreaptă spre acea formă de literatură duhovnicească mărturisitoare. Cu volumul ”Descensio”, apărut în 2012, pornește seria cărților de factură religioasă, mărturisitoare, a ”jurnalelor duhovnicești”, a ”fragmentelor de psalmi și rugăciuni pe care le trăiește tânjind ascensiunea spre Domnul” după cum observa pr.prof. Nicolae Bordașiu.
Urmează ”Chilii”, ”Anastasis”, ”Rugăciunile”, ”Dulcea sărutare”, ”Monahul lăuntric”, ”Iisuse lauda bătrâneților mele”, ”Tabor”, ”Morții să-și îngroape morții lor”, ”Iisus Hristos în inima mea”, ”Iată fiul tău”, ”Viața mea de după moarte”, ”Izvorul în Trei Lumini”, cărți care pot fi așezate, după cum menționa pr.dr. Ionel Petrică, ”la loc de cinste atât în literatura română postmodernă, cât și în literatura duhovnicească.”
”Nădăjduind că mărturisitorul Adrian Georgescu va rămâne o ”chilie” în care să odihnească veșnic Dumnezeu, chiar dacă există într-o lume a relativismului și a relativității einsteniene, smeritul vorbitor despre carte și autor se bucură de o asemenea întâlnire duhovnicească, întâlnire care a născut o prietenie în Iisus Hristos.” afirmă preotul dr. Ionel Petrică în postfața celei de-a III-a ediții a volumului ”Anastasis”.
”Bucuria mântuirii” este cea mai recentă ”mărturisire” a lui Adrian Georgescu, o carte împărțită în patru capitole: „Cina”, „Crucea”, „Iadul” și „Ziua Domnului” pe care, deși am primit-o acum, la Sfânta Sărbătoare a Nașterii Maicii Domnului, îmi doresc ca, în prezența autorului, s-o prezentăm publicului în prag de Sfinte Sărbători Pascale.
Până atunci, să ne bucurăm de prietenia scriitorului Adrian Georgescu, să-i citim cărțile și să-l rugăm pe bunul Dumnezeu să ne dăruiască tuturor sănătate și să ne îngăduie viitoare întâlniri de bucurie a lecturii!
Duminică, 5 septembrie 2021, am avut bucuria de a participa la un eveniment deosebit în orașul Bocșa, județul Caraș-Severin, un eveniment care a purtat pe aripi atât muzica cât și poezia, îngerii cântau pricesne în cor împreună cu solista de muzică populară Valeria Arnăutu, iar versurile scrise de poetul Petru Encovetti Oance străluceau de bucurie în gurile unor copii minunați, îmbrăcați în costume populare, membrii Centrului Catehetic „Vasiova”. În Biserica Vasiova se împărțea curățirea sufletească, mult timp îmi va răsuna în minte acest sâmbure de fericire, se mirau și icoanele de cuvintele frumoase spuse de toți care au avut onoarea să vorbească, PS Lucian-Episcopul Caransebeșlului, manager Gabriela Șerban, primarul orașului Mirel Patriciu Pascu, preot paroh Daniel Crecan, solista de muzică populară Valeria Arnăutu și mulți alții. A fost un eveniment de excepție în care neobosita, minunata și iubitoarea de cultură Gabriela Șerban și-a pus sufletul pe tavă tuturor participanților la acest -IN MEMORIAM Tata Oancea-140-.
Au participat mulți oameni de cultură din Banat; un moment emoționant a fost procesiunea cu flori spre cimitirul ortodox din Vasiova, la mormântul poetului s-au depus jerbe cu flori, ca un ecou divin a răsunat în cimitir slujba de pomenire.
Sunt convinsă că Tata Oancea s-a bucurat enorm de prezența noastră în biserică, la el la mormânt, dar și la restaurantul Cataleya unde a fost rostit Tatăl Nostru de toți cei prezenți, mâncarea i-a fost dată de pomană sufletului acestui țăran condeier și atmosfera s-a împrietenit cu zâmbetele noastre, Dumnezeu să te odihnească în pace, Tata Oancea!
Liniștitor, armonios și foarte interesant a fost momentul după ce am servit masa, a urmat prezentarea cărții ”Eu, Don Quijote al Banatului-Fantastica viață a lui Tata Oancea” scrisă de domnul Vasile Bogdan (Timișoara), a vorbit atât de frumos scriitorul Gheorghe Jurma-directorul Revistei Bocșa Culturală, apoi a urmat o proiecție de film „Tata Oancea”. A fost o zi memorabilă pentru orașul Bocșa, a fost o duminică nemaipomenită atât pentru mine cât și pentru toți invitații, zâmbetul lor și starea de bine au scris viitoarea prefață a unei viitoare cărți despre sculptorul, poetul, țăranul condeier, Petru Oance. Vă mulțumesc!
Mia Rogobete
7 septembrie 2021, ora 15.00, galeria Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:
Expoziție de artă plastică a familiei Eleonora și Gabriel Hoduț.
7. September 2021, 15:00 Uhr, Galerie der Kulturbehörde des Kreises Karasch-Severin Reschitza:
Kunstausstellung der Künstlerfamilie Eleonora und Gabriel Hoduț (Reschitza).
Am trecut de ziua de 3 iulie, când am sărbătorit cei 250 de ani de industrie pe aceste meleaguri… Am inițiat de anul trecut mai multe proiecte & programe care să ilustreze importanța istoriei acestor locuri, începând cu ziua de naștere a Reșiței industriale până în ziua de astăzi, cu toate suișurile și coborâșurile inerente unei evoluții istorice, așa cum a trăit-o urbea noastră încă din 1769, când s-a pus de fapt piatra de temelie a ceea ce sărbătorim astăzi.
Deja consacratul parteneriat între Centrul Universitar din Reșița al UBB, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița, revista „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, Societatea „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița, Muzeul Cineastului Amator din Reșița și Filiala Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, a demonstrat până în prezent, că împreună se pot realiza lucruri frumoase…
Uniți în sărbătoarea Reșiței, ne-am propus în luna mai un proiect expozițional: în fiecare zi de 3 a lunilor mai – octombrie, să se organizeze câte o expoziție care să ilustreze trecutul sau prezentul acestui loc minunat prin oamenii și faptele lor, prin energia lor creatoare, dar nu în ultimul rând și prin ceea ce ne-a oferit Bunul Dumnezeu: natura, mediul înconjurător.
Prima expoziție a fost deschisă în curtea Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” din Reșița timp de două ore, între 16.00 și 18.00, în lunea Paștilor din acest an, în data de 3 mai 2021. Reșițenii dornici de istoria acestor locuri au putut vizita o expoziție dedicată unor momente importante din viața Cetății de Foc, din anul în care se sărbătoreau 200 de ani de industrie la Reșița, în 1971. Curatorul primei expoziții a fost coordonatorul Muzeului Cineastului Amator, Andrei Florin Bălbărău. Cea de a II-a expoziție, deschisă în 3 iunie în curtea Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” din Reșița, timp de două ore, a fost cea realizată cu piese din colecția lui Bogdan Andrei Mihele, un mare iubitor al istoriei plaiurilor industriale reșițene. Cea de a III-a s-a organizat în foaierul Centrului Universitar UBB din Reșița și a reunit plasticieni profesioniști și amatori într-o expoziție de artă plastică dedicată jubileului reșițean, chiar în ziua în care, în urmă cu 250 de ani, se aprindeau primele două furnale. Aceasta s-a inaugurat) sub motto-ul „Reșița – 250: Timp și contratimp”. A IV-a expoziție a fost intitulată „Reșița pierdută”, având marca familiei de fotografi Mato. Jancsi Mato a adunat din arhiva proprie pentru expoziția din 3 august imagini realizate de tatăl său, Ioan Mato (*13 octombrie 1932, Iersig – †27 iunie 2004, Reșița), care reprezintă scene din istoria orașului vechi, parte care a fost demolată ca urmare a extinderii uzinelor reșițene în ultimele decenii ale secolului trecut.
De data aceasta vă invităm la o nouă expoziție dedicată jubileului reșițean, cu posibilitatea de a fi vizitată vineri, 3 septembrie 2021, în curtea Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” din Reșița, timp de două ore, între 16.00 și 18.00:
3 septembrie 2021, orele 16.00 – 18.00, curtea Centrului German „Alexander Tietz“ Reșița:
Proiectul de expoziții „Reșița: 250 de ani de industrie”. Expoziție de fotografii realizate de Petre Dalea (Reșița) având ca tematică lucrările de GRAFITTI, Street Art și / sau NEOMURALISM existente în Reșița până în vara lui 2021.
Proiect expozițional organizat cu sprijinul Muzeului Cineastului Amator Reșița, coordonator: Andrei Florin Bălbărău.
Fotograful Petre Dalea explică tematica expoziției printr-un citat al artistului IRLO (cel care a realizat prima pictură murală de mari dimensiuni în Reșița): „Arta stradală poate să ajute ca oricare altă artă pentru că scoate omul din hipnoza vieții de zi cu zi”.
Așadar, rupeți-vă un pic din timpul personal în după-masa zilei de 3 septembrie și vizitați o expoziție interesantă din acest proiect. Vă așteptăm în curtea Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” din Reșița, timp de două ore, 16.00 – 18.00, bineînțeles respectându-se toate măsurile sanitare din perioada aceasta de pandemie, așa cum sunt ele stipulate în deciziile factorilor responsabili în acest sens.
Erwin Josef Țigla
Un lucru ce nu-l înțeleg în aceste zile: îngrijorarea în fața unui nou val de infectare!? Virusul de indiferență și incompetență ce stăpânește de multă vreme clasa noastră politică încă nu îngrijorează pe nimeni?? Chiar ne-am pierdut in întregime abilitatea de tâlcuire a tot ceea ce se produce în jurul nostru, inclusiv pe scena politică? Cât timp vom asista amorțiți în pasivitate la acest spectacol grotesc al politicienilor și al guvernanților noștri? Știm cu toții că poporul român este un popor foarte răbdător, poate că multă vreme în politica noastră s-a mizat pe acest aspect. S-a ajuns azi ca în politică să fie prezenți oameni care au cu totul alte aspirații, divergente intereselor obștei. Îngrijorător este că acest virus este transmis și noilor generații de politicieni, tineretul fiind atras de politică în perspectiva unui loc călduț sau a unor facilități personale oferite de acest mediu, fără a fi animați de idealuri, sau ideologii, nici măcar de credință sau teamă de Dumnezeu! În anumite conjuncturi favorabile, aceștia pot ajunge, desigur în lipsa unor deosebite merite de natură profesională, în funcții importante, pe cele mai înalte trepte ale politicii, cu rang înalt în organismele legislative sau guvernamentale. Din păcate acesta este momentul pe care îl parcurgem azi. Perspectiva unei carantinări a acestui virus din păcate nu se întrezărește în nici un fel de scenariu. Fără speranțe, fără perspective, ne căznim să supraviețuim, drămuindu-ne cu îngrijorare și migală puținele resurse materiale personale. Suntem oglinda celui mai dur paradox: un popor sărac într-o țară bogată! Oare ce fel de orologiu mai poate trezi simțurile acestui popor, sau somnul lui a intrat într-o regretabilă veșnicie?
Constantin VLAICU/UZPR
UZPR CARAS SEVERIN 